Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 101/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 993/250/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 101/A
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror E. B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul T. V. împotriva sentinței penale nr. 103 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat ales M. I..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că prin registratura instanței inculpatul a depus la dosar motive de apel, după care, instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului,, desființarea sentinței penale apelate ca fiind netemeinică și în rejudecare, să se constate că fapta comisă de inculpat nu constituie infracțiune și pe cale de consecință, să se dispună achitarea. Apreciază că în cauză este incidentă una dintre cauzele de neimputabilitate – eroarea, întrucât inculpatul în momentul în care a urcat în autovehiculul parcat în fața casei sale cu cheile în contact și cu care a circulat pe drumurile publice, nu avea cunoștință de existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, respectiv că autovehiculul nu era înmatriculat iar numerele aplicate erau false.
Procurorul solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Judecătoria L., care raportat la întregul probatoriu administrat a reținut vinovăția inculpatului și a aplicat o pedeapsă corect individualizată.
Inculpatul apelant, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 103 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._ în baza art.5 Cod penal și art. 85 aliniat 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art.33 litera b Cod penal 1969, a fost condamnat inculpatul T. V., la o pedeapsă de: 1 ( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.
În baza art.5 Cod penal și art. 85 aliniat 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art.33 litera b Cod penal 1969, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de: 1 ( un ) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu numere false de înmatriculare.
În baza art. 34 al. 1 lit. b C. pen. 1969, s-au contopit cele două pedepse, aplicându-i inculpatului o singură pedeapsă de 1 an închisoare, fără adăugarea vreunui spor, urmând să execute o pedeapsă de: 1 ( un ) an închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 litera a teza a doua și lit. b Cod penal 1969.
În baza art. 81 alin. 1, art. 82 alin. 1 Cod penal din 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de către inculpat și s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969 în sensul că, dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța va revoca suspendarea condiționată dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969 s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul 1263/310/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L., înregistrat la data de 28 august 2014, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul T. V., săvârșirea infracțiunii prev. de art. 334 alin.1 din Cod penal - pedeapsă închisoare de la 1-3 ani sau cu amendă și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 334 alin.2 Cod penal – pedeapsă închisoare de la 1-5 ani sau cu amendă cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că la data de 11.12.2013, organele de poliție s-au sesizat din oficiu, despre faptul că numitul T. V. în data de 11.12.2013 a condus autoturismul marca VW de culoare albă, cu numere provizorii de înmatriculare AR_ și expirate pe drumurile publice din COVĂSÂNȚ.În urma cercetărilor s-a stabilit că autovehiculul marca VOLKSWAGEN cu nr. de identificare WVWZZZ4GYLW708458 nu figurează înmatriculat și nu i-au fost atribuite numere provizorii de circulație în județul A.. Din verificările efectuate în baza de date automatizată a S.P.C.R.P.C.I.V. A., numărul provizoriu de circulație AR_ a fost atribuit în județul A., autovehiculului marca MITSUBISHI nr.de identificare JMBL044GVKJ406655 la data de 14.12.2012, cu valabilitate până la data de 12.01.2013 pe numele L. M.-D., domiciliat în A., ..P4, apt. 48, jud. A.. În data de 11.12.2013, la ora 13,40 inculpatul a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare AR_, pe o stradă din . de către organele de poliție în prezența martorului asistent B. C., pasager în partea dreaptă față. În urma verificărilor efectuate la S.P.C.R.P.C.I.V. A. a rezultat că inculpatul T. V. a condus cu autoturism neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare.
Inculpatul nu a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea faptelor.
Din declarația inculpatului a rezultat că a condus autoturismul marca VOLKSWAGEN cu numere de înmatriculare provizorii expirate din data de 12.01.2013 iar aceste numere figurau ca fiind atribuite unui autovehicul marca MITSUBISHI.
Faptele învinuitului T. V. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de punere în circulație a unui vehicul neînmatriculat, cu număr fals și fără a poseda permis de conducere, fapte prevăzute și pedepsite de art. 334 alin. 1 și 2 și art. 335 alin. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. 1 din Codul penal.
Inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și împotriva sa nu se desfășoară un alt proces penal. În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, nerecunoscând săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în rechizitoriu.
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut în fapt următoarele:
În data de 11.12.2013 inculpatul T. V. a fost depistat conducând autoturismul VW de culoare albă cu numere provizorii de înmatriculare AR_.În urma cercetărilor s-a constatat faptul că autoturismul condus de către inculpat nu este înmatriculat, iar numerele de înmatriculare au aparținut altui autoturism și erau expirate.
Deși a recunoscut că a condus acel autoturism, inculpatul a negat că ar avea cunoștință că acesta nu este înmatriculat și că are numere false.De asemenea, inculpatul, în fața instanței a susținut că a oprit de bunăvoie în fața organelor de poliție deși din probele administrate rezultă contrariul.
Fiind audiat la termenul din 29 noiembrie 2014, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor.
Inculpatul a fost de acord cu prestarea unei munci în folosul comunității în caz că instanța va considera necesar.
Având în vedere pericolul social concret al faptei, circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale și care a nu avut o atitudine sinceră recunoscând faptele numai în parte și în așa fel încât să se poată rețină o cauză de nepedpsire-eroarea-și, de asemenea, desistarea, instanța în considerarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 alin. 1 Cod penal, în baza art.5 Cod penal și art. 85 aliniat 1 și aliniat 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 4 Cod procedură penală, cu aplicarea art.33 litera b Cod penal 1969, a dispus condamnarea inculpatului.
Fiind întrunite condițiile art. 81 alin. 1, art. 82 alin. 1 Cod penal din 1969 instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei de către inculpat, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare în detenție.
Împotriva sentinței penale nr. 103/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ a declarat apel, în termen legal, inculpatul T. V., criticând-o ca netemeinică și nelegală, susținând că fapta nu ar constituie infracțiune întrucât este incidentă una dintre cauzele de neimputabilitate – eroarea. În acest sens, inculpatul a arătat că nu a avut cunoștință de împrejurarea că autovehiculul cu care a circulat are numerele de înmatriculare expirate; că numerele aplicate erau atribuite altui autovehicul decât cel cu care a circulat; că la domiciliul său se aflau mai multe autovehicule la data faptei, unele în curs de reparație și că martorul L. M. D. este cel care a aplicat numerele respective, fără a-i comunica această împrejurare.
Analizând apelul declarat de inculpat, prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță corespunde realității și este rezultatul evaluării corecte și complete a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești. Inculpatul nu a contestat faptul că a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de identificare WVWZZZ4GYLW708458 în data de 11.12.2013, dar a susținut că nu avea cunoștință despre faptul că nu era înmatriculat, iar numerele aplicate aparțineau altui autoturism. Instanța de apel nu își însușește această apărare a inculpatului. Astfel, în condițiile în care fiul său se ocupa cu vânzarea de mașini (declarație martor B. C., fila 13 dosar UP – „menționez faptul că fiul numitului T. V. se ocupă cu vânzare –cumpărare auto, iar în fața casei fiind tot timpul mai multe mașini destinate vânzării”) și o parte dintre mașinile parcate în fața casei inculpatului nu erau înmatriculate (declarația martorului L. M. D., fila 23 dosar judecătorie – „Eu împreună cu fiul inculpatului lucrăm în Germania și, în timpul liber, cumpărăm mașini, le aducem în țară, le pregătim pentru vânzare”; „Mașinile aduse în Covăsânț, le parcăm pe domeniul public în fața casei, urmând a fi pregătite pentru vânzare. Unele au numere de înmatriculare valabile în Germania, altele nu, le aducem pe trailer”), acesta trebuia să depună minime diligențe în a cunoaște situația juridică a autoturismului cu care a circulat, fiind conștient că există posibilitatea de a nu fi înmatriculat. Așa cum a arătat martora B. C. (fila 22 dosar judecătorie) inculpatul a luat ultima mașina din grupul celor parcate, aceasta având cheile în contact. Inculpatul nici măcar nu și-a pus problema dacă are actele autoturismului în timpul deplasării, cu atât mai puțin dacă numerele sunt reale. De altfel, se pare că aceasta era și atitudinea fiului său și a anturajului, martorul L. M. D. arătând: „Obișnuiam când ne aflam în țară pentru nevoi urgente să luăm mașina fără se ne punem problema dacă erau sau nu numerele valabile”. Mai mult, în apărarea sa, inculpatul invocă însăși consecințele nerespectării unei dispoziții legale, respectiv a art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, având obligația de a deține asupra sa actele autovehiculului cu care circulă pe drumurile publice. Astfel, câtă vreme inculpatul și-a asumat să circule cu un vehicul al căror documente de înmatriculare nu le deținea, și-a asumat și consecințele ipotezei în care acesta nu era înmatriculat și numerele aplicate nu erau reale. Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut în sarcina acestuia comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 85 alin. 1 și art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.
Încadrarea juridică dată faptelor este temeinică și legală, în acord cu dispozițiile deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale și cu împrejurarea că în noul Cod penal s-a menținut incriminarea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat (art. 334 alin. 1 C.p. actual), și cu numere false de înmatriculare (art. 334 alin. 2 C.p. actual), neexistând distincții între cele două acte de incriminare, OUG nr. 195/2002 și C.p. actual. La stabilirea legii penale mai favorabile se reține că regimul suspendării condiționate prevăzut de art. 81 C.p. din 1969 este mai favorabil decât celelalte instituții care reglementează modalitatea de executare a unei pedepse, precum și lipsa obligativității aplicării unui spor de pedeapsă cu ocazia contopirii infracțiunilor concurente.
Fiind identificată legea în vigoare la data comiterii faptei ca lege mai favorabilă, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen. din 1969, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. din 1969 pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel reține că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. În speță, Judecătoria L. a aplicat inculpatului pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut pentru fiecare infracțiune, nu s-a aplicat nici un spor cu ocazia contopirii, toate acestea în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut faptele și a încercat să se exonereze de răspundere folosind chiar propria culpă și lipsă de respect pentru normele legale. Prin urmare, se constată că nu se impune o reindividualizare a pedepselor, acestea reflectând pericolul social al faptelor și persoanei inculpatului.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. V. împotriva sentinței penale nr. 103/19.11.2014 pronunțată de Judecătoria L..
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 c.p.p,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul T. V. împotriva sentinței penale nr. 103 din 19.11.2014 pronunțată de Judecătoria L..
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. LB/30.01.2015
Tehnored A.J. /2 ex/4.02.2015
Prima instanță: Judec.L.- I. D.
| ← Evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
