Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 10/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 4808/30/2014/a16
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 10/CO
Ședința publică de la 20 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
GREFIER A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror T. Schiffbeck, din cadrul D.N.A- S. Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de contestatorul F. I. R. împotriva încheierii penale din data de 14.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: contestatorul personal în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales K. F..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al contestatorului solicită, admiterea contestației și în rejudecare să se dispună înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, având în vedere dispozițiile art.242 alin.2 C.p.p., raportat la art.202 și 223 C.p.p.
Măsura arestului preventiv, este una excesivă, a fost luată față de inculpat la în urmă cu 7 luni. Este singura persoană din întregul dosar asupra căruia s-a menținut această măsură a arestului preventiv, celorlalți inculpați ridicându-li-se măsurile preventive dispune, pentru faptul că au ales să meargă pe procedura simplificată de recunoaștere a vinovăției. Inculpatul a recunoscut faptele din punctul său de vedere, în cauză au fost audiați martorii, urmând a se proceda la efectuarea unei expertize, invocând practică judiciară CEDO J. contra României, Kalmanovici contra României.
Raportat la situația de fapt, inculpatul nu ar putea împiedica cu nimic buna desfășurare a cercetării judecătorești, dacă s-ar proceda la înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate. Infracțiunea nu este o fracțiune gravă, este o infracțiune de prejudiciu, iar inculpatul are instituit sechestru asigurător asupra bunurilor sale, fiind singurul inculpat căruia i s-a instituit această măsură și, de asemenea singurul care nu are antecedente penale, invocând practică juridică recentă de acuzații similare, cazul directorului de la Lukoil și cel al directorului de la Silveco, cărora l-i s-a aplicat măsura controlului judiciar. Societatea pe care o reprezintă inculpatul a achitat statului suma de 1,6 mil. taxe și impozite.
Mai arată că, arestul preventiv, care este dincolo de orice rezonabilitate, nu mia corespunde prevederilor art.223 și 202 C.p., solicitând aplicarea dispozițiilor art.242 alin.2 C.p.p., pentru finalizarea cercetării judecătorești, urmând a se reține conduita onestă a inculpatului, care a explicat întreaga afacere judiciară, în declarația dată în fața primei instanțe, pericolul public nu mia primează datorită trecerii timpului.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației formulată de către inculpat, ca nefondată, menținerea măsurii arestării preventive și a încheierii atacate ca fiind temeinică și legală. Termenul rezonabil nu este depășit și nu se poate dispune o altă măsură, în acest moment, iar temeiurile arestării subzistă în continuare.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales, solicitând admiterea contestației, înlocuirea măsurii arestării preventive care este o măsură excesivă, fiind-ui încălcat dreptul său la libertate, temeiurile avute în vedere la arestarea sa în prezent nu mai subzistă. Martorii au fost audiați, nu poate proceda la influențarea celorlalți inculpați. A se vedea activitatea loc la societățile comerciale, care probabil sunt activități infracționale, nu și-au plătit taxele și impozitele către stat. Starea de arest este excesivă, nu are antecedente penale, a plătit taxe și impozite statului. Solicită aplicarea măsurii arestului la domiciliu.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin încheierea din data de 14 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4, în baza art. 208 C.p.p., raportat la art. 207 al. 4 C.p.p., art. 362 C.p.p., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului F. I. R., în prezent deținut în P. Timișoara, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 14.03.2015.
În baza art. 242 al. 2 C.p.p., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul F. I. R., prin apărător, cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, deliberând cu privire la verificarea - conform dispoz. art. 362 C.p.p., a măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul F. I. R., a constatat următoarele:
Inculpatul F. I. R. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de spălare de bani, faptă prev. de art.29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. de art.322 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de uz de fals în formă continuată faptă prev. de art. 323 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen., alături de ceilalți inculpați din dosar, reținându-se în esență că a inițiat un grup infracțional organizat prin firma ., desfășurând pretinsele acțiuni infracționale de evaziune fiscală și spălare de bani(descrise în rechizitoriu) care au avut ca rezultat crearea unui prejudiciu bugetului statului în cuantum de 9.660.763,56 lei și dobândirea de către inculpat a unor sume importante de bani.
Potrivit dispoz. art. 362 C.p.p., privind verificarea măsurilor preventive în cursul judecății, instanța se pronunță, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive(1). În cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 208(2).
Conform dispoz. art.208 alin.2 C.p.p., instanța de judecată verifică din oficiu dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului. Dispozițiile art. 207 al. 3,5 C.p.p., se aplică în mod corespunzător. Potrivit art. 207 al. 4 C.p.p., atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul dispune prin încheiere menținerea măsurii preventive față de inculpat. Conform aliniatului 5 din același articol, în cazul în care se constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că în speță și la acest moment procesual subzistă temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul F. I., fiind îndeplinite și în prezent cerințele cumulative prev. de art. 223 al. 2 C.p.p., întrucât faptele pretins a fi comise de către inculpat sunt sancționate cu închisoare mai mare de 5 ani și persistă în continuare pericolul pentru ordinea publică, pericol care este actual și la acest moment procesual.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică au fost stabilite criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței acestuia ce nu trebuie confundat cu pericolul social al faptelor și anume reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță care ar putea fi generată de lăsarea sau punerea în libertate a inculpatului, precum și profilul profesional al acestuia. Cu toate acestea la examinarea condiției relative la starea de pericolul concret pentru ordinea publică determinat de lăsarea în libertate a inculpatului nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor despre care există indicii că ar fi fost comise de inculpat, modalitatea în care inculpatul a acționat și contribuția efectivă în cadrul acțiunilor infracționale ce fac obiectul dosarului.
Ori, în speță s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului F. I. fiind justificată menținerea acestei măsuri prin aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică având în vedere natura, amploarea și modalitatea de comitere a faptelor pentru care inculpatul F. I. a fost trimis în judecată în cadrul unui grup infracțional organizat pe o perioadă îndelungată de timp de către mai multe persoane, pretinsele activități infracționale de evaziune fiscală și spălare de bani ce fac obiectul dosarului fiind inițiate de către inculpatul F. I. prin firma . de către inculpat, toate aceste aspecte efective de potențare a gravității infracțiunilor pretins a fi comise de către acest inculpat în cadrul unui veritabil grup infracțional organizat, sunt de natură a crea în continuare un sentiment de insecuritate în opinia publică în sensul că nu se acționează îndeajuns împotriva unor infracțiuni de genul celor pentru care este acuzat inculpatul.
Așadar, având în vedere infracțiunile presupus a fi săvârșite de inculpatul F. I. (asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, de spălare de bani, evaziune fiscală, fals material în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals), acțiuni ce au implicat o pregătire a activităților infracționale de către inculpat, consecințele juridice produse de aceste activități cât și valoarea pagubelor produse și atitudinea inculpatului F. relevată de datele din dosar de a determina un alt coinculpat din dosar să întocmească documente nereale care să ateste efectuarea acțiunilor comerciale pentru care s-au emis facturi fiscale false, prima instanță a apreciat că se justifică detenția în continuare, o asemenea măsură fiind corespunzătoare și scopului prevăzut în art. 202 C. proc. pen..
În ceea ce privește terenul rezonabil al arestării preventive, prima instanță a constatat că în speță acest termen nu a fost depășit în condițiile în care de la data sesizării instanței 15 iulie 2014 s-a parcurs procedura în Cameră preliminară în care s-au soluționat excepțiile invocate în apărarea inculpatului F., după care s-a dispus începerea judecății stabilindu-se termen la 06 octombrie 2014 iar în faza de judecată s-au acordat termene la intervale rezonabile, termene la care s-au administrat probe, s-au luat declarații inculpaților din dosar, s-au soluționat cereri formulate de inculpați iar la solicitarea inculpatului F. s-au readministrat probele testimoniale din faza de urmărire penală care au fost contestate de către inculpat și s-au audiat un număr de mai mulți martori încuviințați în apărarea aceluiași inculpat, inclusiv la termenul de astăzi 14 ianuarie 2015 fiind audiați doi martori în apărarea inculpatului. De asemenea, la termenele de judecată care au fost acordate până în prezent au fost soluționate și alte cereri invocate în apărarea inculpatului F.(așa cum se poate observa din conținutul încheierilor de ședință anterioare) și s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile în apărarea aceluiași inculpat, cerere pusă în discuția părților fiind încuviințată de către instanță o expertiză de specialitate la termenul din 19.12.2014, expertiză care urmează a fi efectuată în cauză.
Așadar, de la începerea judecății s-au efectuat mai multe acte procedurale care să tindă la lămurirea faptelor imputate inculpatului F. iar în acest sens au fost produse mai multe probe la solicitarea inculpatului arestat preventiv în a căror administrare instanța a manifestat diligență sporită (așa cum se poate constata din încheierile de ședință aflate la dosar) tocmai în considerarea termenului rezonabil în care un inculpat poate fi privat de libertate.
De altfel, la aprecierea termenului rezonabil alături de persistența motivelor care au determinat luarea și menținerea arestării preventive, trebuie avute în vedere și diligențele depuse de organul judiciar în fața căruia se află cauza în desfășurarea procedurilor cât și atitudinea procesuală a părților din respectiva cauză.
În practica CEDO s-a stabilit că menținerea motivelor plauzibile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru validitatea privării de libertate însă după trecerea unei anumite perioade de timp trebuie să se stabilească dacă alte motive invocate de autorități continuă să justifice privarea de libertate. Când aceste motive sunt suficiente și relevante trebuie să e stabilească dacă autoritățile naționale competente au prezentat „diligență deosebită” în efectuarea procedurilor(cauza B. c. Austriei).
Pentru aceste motive, în baza art. 208 C.p.p., raportat la art. 207 al. 4 C.p.p., art. 362 C.p.p., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului F. I. R., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv data de 14.03.2015.
Referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu altă măsură neprivativă de libertate - arestul la domiciliu, controlul judiciar, formulată de apărătorul ales al inculpatului F. I., tribunalul a apreciat că la acest moment procesual nu se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură neprivativă de libertate, respectiv cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar, nefiind îndeplinite cerințele art. 242 alin. 2 C.p.p., având în vedere că pentru motivele mai sus arătate s-a reținut subzistența temeiurilor care justifică menținerea detenției preventive iar evaluarea circumstanțelor concrete ale cauzei nu relevă că ar fi intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei măsuri preventive mai ușoare, astfel că se reține că cererea formulată este nefondată și urmează a fi respinsă.
Nu pot fi reținute argumentele invocate în apărarea acestui inculpat referitoare la durata excesivă a detenției preventive, precum și susținerile privind prezumția de nevinovăție (consemnate în practicau încheierii), deoarece prima instanță a apreciat că în speță timpul scurs de la momentul arestării inculpatului nu a depășit termenul rezonabil al arestării preventive prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, iar pe de altă parte menținerea arestării preventive a inculpatului nu poate aduce atingere prezumției de nevinovăție în condițiile în care instanța a reținut motive relevante și suficiente pentru justificarea acestei măsuri.
În baza art. 242 al. 2 C.p.p., s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul F. I. R., prin apărător, cu măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu.
Împotriva încheierii penale din data de 14.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4 a formulat contestație inculpatul F. I. R. înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 16.01.2014 sub nr._ .
Contestația nu a fost motivată în scris.
Din analiza încheierii contestate, prin prisma motivelor invocate și analizate din oficiu, potrivit art.4251 alin.4 raportat la art.206 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit. c și al. 3 din Legea nr.241/2005, de spălare de bani, faptă prev. de art.29 lit. c din Legea nr. 656/2002, de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, faptă prev. de art.322 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de uz de fals în formă continuată faptă prev. de art. 323 C.pen., cu aplic. art. 35 al. 1 C.pen., de constituire a unui grup infracțional organizat faptă prev. de art.367 C.pen., totul cu aplic. art. 38 C.pen.
Din analiza materialului probator, instanța constată că temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Din probatoriul administrat rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în cauză fiind îndeplinite prevederile art.223 alin.2 N.C.p.p., deoarece infracțiunile de evaziune fiscală și spălare de bani se regăsesc în enumerarea limitativ prevăzută de lege, iar modul și circumstanțele de comitere a faptei (influențarea declarațiilor unor persoane, preconstituirea unor înscrisuri false ce au fost opuse organelor de urmărire penală), care fac obiectul prezentului dosar, coroborate cu datele ce caracterizează persoana acestuia ( inculpatul a inițiat presupusa asociere infracțională) justifică privarea de libertate în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, potrivit art.223 alin.2 N.C.p.p.
Condițiile examinate anterior, sunt regăsite și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (existența metodelor verosimile de a bănui că acuzatul a săvârșit o infracțiune și, respectiv, necesitatea protejării ordinii publice), admițându-se că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o reacție particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene la momentul arestării nu este încă necesar să se stabilească în mod clar că o infracțiune s-a comis sau care este natura exactă a infracțiunii comise. Obiectul preocupărilor pe parcursul privării de libertate este acela de a continua investigațiile în scopul de a confirma sau de a înlătura temeiurile arestării.
Faptele ce au dat naștere suspiciunii nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație ce trebuie să existe la un moment procesual ulterior în cadrul urmăririi penale (cauza Brogan ș.a. contra Marii Britanii,din jurisprudența CEDO).
Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată (cauza N.C. conta Italiei) . De asemenea, nu este necesar să se constate că a fost săvârșită o infracțiune sau că persoana privată de libertate a săvârșit o infracțiune (cauza Gusinsky contra Rusiei).
În ceea ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, în sensul că măsura arestării preventive are un caracter excepțional, stare de libertate fiind cea normală, fiind de neadmis menținerea stării de arest preventiv peste limite rezonabile, prin raportare la jurisprudența CEDO, instanța reține că aprecierea necesității luării și menținerii unei măsuri preventive trebuie să se facă luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a se constata în ce măsură există indicii precise cu privire la un interes public real care are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate, fără a se aduce atingere prezumției de nevinovăție, în sensul de a se urmări existența unui just echilibru între măsura arestării preventive, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatului, pe de altă parte.
În condițiile de față, Curtea apreciază că la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate. Astfel, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că aceste fapte au un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează.
Totodată, se constată că menținerea duratei arestării preventive este premisa efectuării cu celeritate a actelor procesuale, motiv pentru care nu se poate considera că menținerea măsurii arestării preventive se transformă în pedeapsă penală.
Termenul arestului preventiv scurs pe parcursul procesului penal până în prezent este unul rezonabil raportat la complexitatea dosarului, volumul actelor procesuale și procedurale de întocmit, comportamentul procesual al părților implicate în procesul penal, astfel că termenul de 7 luni scurs de la luarea măsurii arestării preventive apare ca fiind rezonabil și în raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Curtea înlătură apărările inculpatului referitoare la faptul că ar trebui judecat în stare de libertate, pe considerente de echitate față de ceilalți inculpați, deoarece luarea și respectiv menținerea unei măsuri preventive se efectuează prin raportare la contribuția fiecărui inculpat, iar în cauză inculpatul a inițiat presupusa asociere infracțională, atrăgând ulterior, în sfera câmpului infracțional și alte persoane apropiate.
De asemenea așa cum rezultă din materialul probator inculpatul a recurs la diferite operațiuni ce ar putea influența negativ desfășurarea procesului penal precum, influențarea declarațiilor unor persoane, preconstituirea unor înscrisuri false ce au fost opuse organelor de urmărire penală, astfel încât nu există garanții pentru lăsarea acestuia în libertate.
În ceea ce privește valoarea prejudiciului, respectiv lipsa unei expertize financiar fiscale invocate de către inculpat, instanța constată că acestea sunt aspecte care vor fi analizate cu prilejul soluționării acțiunii penale.
Referitor la situația personală a inculpatului, instanța constată că nu au intervenit elemente noi de la luarea măsurii arestării preventive care să justifice punerea în libertate, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art.206 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii penale din data de 14.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga pe contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art.206 C.p.p. respinge ca nefondată contestația declarată de inculpatul F. I. R. împotriva încheierii penale din data de 14.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ 4.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe contestator la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.01.2015.
Președinte,
C. I. MartinGrefier,
A. B.
RED: CIM/21.01.2015
Dact: A.B. 2 exempl/ 21.01.2015
Primă instanță: Tribunalul T.
Jud: A. P.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DATA-21.01.2015
CĂTRE,
TRIBUNALUL T.
Alăturat vă restituim dosarul Dvs. nr._ 4 ( două volume, vol.I – 324 file; vol.II – 151 file), privind pe inculpatul F. I. R., șa, la care se află atașate dosarele nr:_ (39 file), al Tribunalului T.; dosarul nr,_ 4/a1 al Curții de Apel Timișoara (58 file);_ 4/a2 al Curții de Apel Timișoara (22 file);_ 4/a3 al Curții de Apel Timișoara (26 file);_ 4/a5 al Curții de Apel Timișoara (26 file);_ 4/a6 al Curții de Apel Timișoara (27 file);_ 4/a7 al Curții de Apel Timișoara (16 file);_ 4/a8 al Curții de Apel Timișoara (25 file);_ 4/a12 al Curții de Apel Timișoara (25 file),dosar care ne-a fost necesar la soluționarea contestației formulată de către inculpatul F. I. R., contestație care a fost respinsă, ca nefondată, prin decizia penală nr.10/CO/20.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul de mai sus.
Grefier,
A. B.
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 101/2015.... | Agresiunea sexuală (art.219 NCP). Decizia nr. 8/2015. Curtea de... → |
|---|
