Agresiunea sexuală (art.219 NCP). Decizia nr. 8/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 13560/55/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.8/A
Ședința publică de la 12 ianuarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. V.
Judecător: F. I.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2332/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria A., Secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul M. V. aflat în stare de libertate și asistat de apărător din oficiu avocat B. C. din cadrul Baroului T., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie la dosar, pentru partea civilă Macian A. lipsă se prezintă apărător din oficiu avocat B. M., din cadrul Baroului T., care depune delegație pentru asistență juridică obligatorie la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Instanța, în conformitate cu prev. art. 108 și art. 374 C.pr. pen. aduce la cunoștința inculpatului M. V. învinuirea, drepturile si obligațiile care le are și, în temeiul art. 420 alin. 4 C.pr. pen. se procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar în filă separată.
Instanța întreabă părțile dacă mai au alte cereri de formulat.
Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul pe apelurile formulate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria A., desființarea hotărârii atacate, în sensul executării în regim de detenție a pedepsei aplicate, raportat la numărul mare de acte materiale săvârșite de către inculpat, arătând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile legale pentru suspendarea pedepsei. Solicită să se țină seama de caracterul inculpatului și la temerea de recidivă . Se apreciază că raportat la circumstanțele concrete ale faptei săvârșite, scopul pedepsei aplicate poate fi atins doar în detenție.
Avocat din oficiu B. M., pentru partea vătămată solicită admiterea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria A., și să se dispună executarea pedepsei în regim de detenție, având în vedere că infracțiunea săvârșită de inculpat are un grad mare de pericol social.
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită respingerea apelului, arătând că pedeapsa a fost corect aplicată referitor la modul de executare.
Inculpatul, având ultimul cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de P. de pe lângă Judecătoria A. .
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2332/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar_, s-a dispus, în baza art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, condamnarea inculpatului M. V., la pedeapsa de: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală în formă continuată.
În baza art. 66 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d pe o durată de 3 ani.
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.
În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuind să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele fixate de acesta
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
c) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea.
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpatul având de respectat următoarele obligații:
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A.
- să nu părăsească teritoriul țării fără acordul instanței
În baza art. 93 Cod penal, pe parcursul termenului de încercare inculpatul trebuind să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 90 zile, în condițiile ce urmează a fi stabilite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A..
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere instituite or a obligațiilor impuse.
A fost sesizată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A..
În baza art. 397 Cod procedură penală și art. 25 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă exercitată de Ministerul Public în numele persoanei vătămate minore M. A. și, pe cale de consecință, a obligat pe inculpat la plata către această parte a sumei de 50.000 lei, sub forma unor prestații periodice lunare în cuantum de câte 500 de lei, cu titlul de daune morale.
În baza art. 374 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus virarea sumei de 350 de lei în contul BA A. cu titlul de onorariu avocați din oficiu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. emis în dosar 1493/P/2014 la data de 28.07.2014, înregistrat la data de 31.07.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. V., pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.
Prin rechizitoriu s-a reținut că:
În luna Iunie 2013, în luna Decembrie 2013 și în luna Februarie 2014, inculpatul M. V. a săvârșit acte de natură sexuală asupra persoanei vătămate M. A. în vârstă de 10 ani, cu care locuia împreună, aceasta fiind fiica concubinei sale.
Inculpatul are o relație de concubinaj cu mama victimei minore, F. E., locuind în casa acestuia situată în comuna Iratoșu, ..116, jud. A.. În cursul lunii Iunie 2013 inculpatul, aflându-se într-o anexă din curtea casei, i-a arătat minorei M. A. organul genital, folosind un limbaj obscen, a strâns-o în brațe și a sărutat-o introducându-i limba în gură timp în care și-a introdus mâna în chiloții acesteia, în zona genitală.
În cursul lunii Decembrie 2013, în timp ce concubina sa era internată în spital pentru a naște, inculpatul, în timp ce se aflau în patul din dormitor, a încercat să-i dea jos pantalonii, s-a urcat pe picioarele minorei începând să se dezbrace dar s-a oprit deoarece în locuință a intrat unchiul minorei, F. A..
La începutul lunii Februarie, într-o seară, în timp ce concubina era în bucătărie, aflându-se în dormitor, inculpatul a sărutat-o pe minoră introducându-i limba în gură. Mama minorei, intrând în dormitor, la lumina veiozei, l-a surprins pe inculpat stând foarte aproape de aceasta, întinși pe pat, dându-și seama că cei doi se sărută. A chemat-o pe minoră în baie să discute fără să fie auzite dar din pricina faptului că era foarte emoționată și speriată au continuat discuția a doua zi. Cu această ocazie minora i-a povestit mamei cele întâmplate. Aceasta din urmă a avut o discuție cu inculpatul referitor la cele întâmplate dar nu a sesizat poliția deoarece îi era frică să nu fie alungată din locuință, cu cei doi copii și neavând venituri.
În data de 25 Februarie 2014 minora M. A. a mers în vizită la bunicul său matern, F. R.-A., care locuiește în aceeași localitate la nr.81, unde se afla și sora mamei sale, F. R.-G., căreia i-a povestit cele întâmplate. Urmare a celor auzite, cei doi au luat legătura cu mama minorei, convingând-o să sesizeze poliția despre cele întâmplate iar minora a rămas să locuiască cu ei o perioadă.
Inculpatul recunoaște cele întâmplate dar susține că minora a fost cea care a avut inițiativa și ia cerut să facă acele lucruri. Chiar și în această variantă inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii deoarece a profitat de lipsa de discernământ specifică unui copil de 10 ani care se și afla în îngrijirea sa, așa cum rezultă și din ancheta socială efectuată. Dar această susținere a inculpatului cum că minora ar fi avut inițiativa celor întâmplate nu trebuie considerată adevărată având în vedere starea emoțională în care se afla aceasta când au fost surprinși și când a povestit despre acestea cât și faptul că minora a povestit și altor rude în încercarea de a pune capăt acestor fapte, văzând că mama sa nu a avut o reacție pe măsura așteptărilor ei în momentul când a aflat.
Din concluziile raportului de constatare medico-legală din 04.03.2014 rezultă că minora M. A. nu prezintă urme de leziuni traumatice externe corporale și este virgină din punct de vedere anatomic. Inculpatul nu a comis acte de penetrare vaginală, orală sau anală asupra minorei.
Prima instanță a reținut, în fapt, analizând actele si probele administrate in cauza: în faza de urmărire penală: declarație persoană vătămată (f.9), copie certificat de naștere (f.11), raport de constatare medico-legală nr.72/A1/04.03.2014 al S.J.M.L.A. (f.14), anchetă socială (f.16-18), declarații martori (f.19,21,23,25), declarațiile inculpatului (f.26,30) și declarația inculpatului dată în fața instanței la termenul din 25 septembrie 2014, în temeiul art. 375 Cod procedură penală, prin care inculpatul recunoaște în totalitate starea de fapt astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare, solicitând totodată efectuarea judecății în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunoaște și le însușește, o stare de fapt similară întru-totul cu cea prezentată în actul de sesizare al instanței, situație de fapt redată mai sus.
Prima instanța a reținut de asemenea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la filele 33 dosar urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului care în cursul lunii februarie 2014 în mai multe rânduri a săvârșit acte de natură sexuală asupra minorei M. A. în vârstă de 10 ani – arătându-i organul genital, introducându-i limba în gură și mâna în zona genitală, profitând de împrejurarea că în raport cu vârsta redusă, victima nu își putea exprima în mod liber voința, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală în formă continuată prevăzută de art. art. 219 alin. 1, alin. 2 lit. a, c Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.
La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Prima instanță a avut în vedere în favoarea inculpatului atitudinea sinceră a acestuia în fața instanței, recunoașterea faptelor reținute în sarcina sa și de asemenea împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. În defavoarea inculpatului, prima instanță a luat în considerare gravitatea concretă deosebit de ridicată a faptei săvârșite, apreciată prin prisma consecințelor grave pe care fapta este susceptibilă să le aibă asupra normalei dezvoltări psiho-fizice a minorei.
Față de aceste considerente prima instanță a apreciat că pedeapsa de: 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală este de natură a realiza scopul pedepsei.
Având în vedere că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal și întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, văzând și cauza care l-a determinat să săvârșească faptele, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, astfel că, în baza art. 91 Cod penal a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.
În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuind să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
f) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A. la datele fixate de acesta
g) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa
h) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea.
i) să comunice schimbarea locului de muncă;
j) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
În baza art. 93 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuind să respecte următoarele obligații:
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A.
- să nu părăsească teritoriul țării fără acordul instanței
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere instituite or a obligațiilor impuse.
S-a dedus din pedeapsa aplicată măsura reținerii din data de 27.03.2014.
În baza art. 397 Cod procedură penală și art. 25 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă exercitată de Ministerul Public în numele persoanei vătămate minore M. A. și, pe cale de consecință, va obliga pe inculpat la plata către această parte a sumei de 50.000 lei, sub forma unor prestații periodice lunare în cuantum de câte 500 de lei, cu titlul de daune morale. La aprecierea cuantumului prejudiciului prima instanță a avut în vedere gravitatea atingerii aduse atributelor persoanei, intrinseci faptei concrete săvârșite. În ipoteza unor fapta de natura celor ce fac obiectul prezentei cauze – prejudiciul rezultă din chiar săvârșirea faptei, neputând fi probat printr-o evaluare psihologică, de specialitate a victimei, fiind un fapt general cunoscut că urmările faptelor de natură sexuală îndreptate împotriva victimelor minore, cu o vârstă redusă, se actualizează, devin efectiv perceptibile la un interval mare de timp, de ordinul a mai multor ani, post factum, când victima ajunge la adolescență sau maturitate.
Inculpatul urmând a fi condamnat, prima instanță în baza 349 Cod procedură penală raportat la art. 374 Cod procedură penală l-a obligat și la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 600 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, procurorul care a solicitat în esență ca regimul de executare a pedepsei principale aplicate inculpatului (3 ani închisoare) să fie prin privare de libertate.
Apelul este fondat.
Situația de fapt reținută în actul de sesizare, încadrarea juridică și durata pedepsei aplicate sunt aspecte necontestate în cauză, singura problemă aflată în dezbatere în fața instanței de apel constituind-o modalitatea de individualizare a executării pedepsei.
Curtea apreciază că, în raport de datele speței, care reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite și impactul pe care l-a avut asupra dezvoltării psihice a minorei, se impune ca tratamentul sancționator să fie mai aspru decât cel dispus de către prima instanță, în sensul executării în detenție a pedepsei principale aplicate.
Astfel, Curtea observă că la data comiterii infracțiunii minora avea vârsta de doar 10 ani, iar inculpatul, în calitate de concubin al mamei minorei, avea obligația morală de a o ocroti și de a veghea la dezvoltarea acesteia și nu de a întreprinde acte și gesturi de natura celor săvârșite.
În același timp, se reține că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, inculpatul acționând în 3 împrejurări distincte, la interval de câteva luni (iunie 2013, decembrie 2013 și februarie 2014), repetând gesturile nefirești deși era conștient că poate fi surprins de către mama minorei sau de către alte persoane din cercul membrilor de familie.
Conduita procesuală a inculpatului (faptul că a recunoscut acuzația în fața primei instanțe) și lipsa antecedentelor penale justifică orientarea pedepsei spre minimul special redus, însă nu constituie argumente decisive pentru a dispune suspendarea sub supraveghere a executării.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2332/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria A., Secția penală în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința apelată, numai sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei principale.
Rejudecând în aceste limite:
Va înlătura dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei principale, urmând ca inculpatul M. V. să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare în regim privativ de libertate.
Va menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
Va dispune plata sumei de 350 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu în apel (pentru inculpat și persoana vătămată minoră).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2332/10.10.2014 pronunțată de Judecătoria A., Secția penală în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată, numai sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei principale.
Rejudecând în aceste limite:
Înlătură dispoziția de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei principale, urmând ca inculpatul M. V. să execute pedeapsa principală de 3 (trei) ani închisoare în regim privativ de libertate.
Menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata sumei de 350 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., reprezentând onorariile avocaților desemnați din oficiu în apel (pentru inculpat și persoana vătămată minoră).
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2015.
Președinte Judecător
D. V. F. I.
Grefier
A. S.
Red. F.I..
Tehnored. A.S./16.01.2015/5ex
Judecătoria A.: L. M. U.
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 18/2015.... → |
|---|
