Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 842/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Comentarii

0

Decizia nr. 842/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 5790/290/2013

DOSAR NR._ operator 2711

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 842/A

Ședința publică din data de 23 septembrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA

JUDECĂTOR: F. P.

GREFIER: I. M. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror A. I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află judecarea apelului formulat de inculpatul B. M. împotriva sentinței penale nr. 47 din 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .

Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 09.09.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, instanța stabilind termen pentru deliberare și pronunțare la data de 23.09.2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod pen., art. 374 al. 4 art. 375 rap la art. 396 al. 10 Cod pr.pen., a fost condamnat inculpatul B. M., fiul lui I. și M., născut la data de 21.03.1987, în Reșița, jud. C.-S., cetățean român, căsătorit, studii 8 clase, stagiu militar nesatisfăcut,fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente, domiciliat în ., ., jud. C.-S., CNP_, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge.

În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b C.pen 1969., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod pen., art. 374 al. 4 art. 375 rap. la art. 396 al. 10 Cod pr.pen., a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul unui vehicul, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea organelor de poliție.

În baza art. 71 C.pen.1969, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a și lit. b C.pen.1969, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 33 lit. a C.pen.1969 rap. la art. 34 lit. b C.pen.1969, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 86¹ Cod Penal 1969 cu aplicarea art. 5 Cod pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 3 ani și 8 luni,stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² Cod pen.1969.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod Penal 1969, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar, în ultima zi lucrătoare, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S.;

- să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art. 86³ alin. 3 lit. e Cod Penal 1969, pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să nu conducă niciun fel de vehicul.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ al. 2 Cod Penal1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 397 al. 1 Cod pr.pen., a fost respinsă acțiunea civilă formulată de către Spitalul Județean de Urgență Reșița ca inadmisibilă.

În temeiul art. 274 al. 1 Cod Procedura Penala, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 14.11.2013, întocmit în dosarul nr. 222/P/2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 19.11.2013, sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. M., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, ce s-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, fapte prev. de art. 87 alin. 1, art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 republicat, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) cod penal 1969.

S-a reținut în esență, ca situație de fapt, că în data de 04.01.2012, în jurul orei 06,00 – 07,00, inculpatul B. M. a condus pe drumurile publice autovehicul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur în sânge și a provocat un eveniment rutier, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.

Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: procesul-verbal de cercetare la fața locului și de constatare a infracțiunii din data de 04.01.2012; procesul-verbal de constatarea efectuării actelor premergătoare întocmit potrivit prevederilor art. 224 C.pr.pen.; declarațiile inculpatului B. M.; declarațiile martorilor Cocuzăl Darius I., Mihart S. M., G. C. și M. T. F.; procesul verbal de prelevare probe biologice de sânge și buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 11/12.01.2012 întocmit de SJML C. S.; alte înscrisuri depuse la dosar.

La dosarul cauzei a fost anexat dosarul de urmărire penală nr. 222/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.

Având în vedere noile modificări legislative, instanța de fond, la termenul de judecată din data de 06.02.2014, în considerarea faptului că în cauză nu s-a început cercetarea judecătorească, în baza art. 6 al. 2 Legea nr. 255/2013, a dispus transpunerea cauzei în cameră preliminară pentru a se urma procedura prev. de art. 342-348 Cod pr.pen.

Prin încheierea din data de 08.05.2014 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 222/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, privind pe inculpatul B. M., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, ces-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, fapte prev. de art. 87 alin. 1, art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicat, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) cod penal 1969, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății cauzei privind pe inculpatul B. M., fixându-se termen de judecată la data de 12.06.2014.

La termenul de judecată din data de 06.11.2014, inculpatul a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 al. 4 C.pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi. Totodată, inculpatul a consimțit să dea declarație și în fața instanței, sens în care s-a procedat la audierea acestuia, conform 375 al. 1 C.pr.pen., declarația sa fiind consemnată și atașată la fila 36-37 din dosar.

În cursul cercetării judecătorești, la data de 28.01.2015, partea civilă Spitalul Județean de Urgență Reșița a depus la dosarul cauzei cerere de constituire parte civilă în procesul penal față de inculpatul B. M., cu suma de 919 lei, la care se vor adăuga dobânzile legale aferente până la achitarea debitului reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru numitul G. C. (f. 41-42 dosar).

La dosarul cauzei a fost depusă fișa de cazier judiciar a inculpatului (f. 7, 26, 28 dosar).

Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În data de 04.01.2012, în jurul orelor 08³⁰, lucrătorii Poliției orașului B. au fost sesizați cu privire la faptul că pe DJ 586 A, la ieșirea din Ocna de F. spre Dognecea, s-a produs un eveniment rutier soldat cu vătămarea corporală a două persoane.

Cu ocazia deplasării la fața locului, polițiștii rutieri au găsit la fața locului autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, despre care au stabilit că este proprietatea numitului B. M., din ., ..

Din cercetările efectuate s-a stabilit că în data de 04.01.2012, în jurul orelor 01⁰⁰, după ce a consumat circa 300 ml țuică și 200 ml vin, inculpatul B. M. a condus autoturismul proprietate personală, marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ din localitatea Ocna de F. până în localitatea Dognecea. În autoturism se mai aflau ca și pasageri numiți Cocuzăl Darius I., Mihart S. M., G. C. și M. T. F..

Pe raza comunei Dognecea, inculpatul B. M. a mai consumat alcool împreună cu cei 4 prieteni la un bar, după care au plecat cu mașina spre Ocna de F.. Pe drumul de întoarcere, înainte de . de F., în zona numită C. Fierului de pe DJ 586, într-o curbă la dreapta, inculpatul B. M. a pierdut controlul volanului părăsind partea carosabilă și intrând cu mașina într-un șanț. După accident, conducătorul auto și cei 4 pasageri au coborât din mașină și, cu toate că numiții Mihart S. M. și G. C. prezentau leziuni, inculpatul B. M. nu a anunțat organele de poliție, ci a abandonat autoturismul, plecând toți la domiciliu.

După ce inculpatul B. M. a ajuns acasă, mama sa a anunțat Poliția și Ambulanța, iar inculpatul B. M. împreună cu tatăl său s-au întors la locul accidentului după circa o oră de la producere, unde se aflau deja organele de poliție.

Având în vedere că inculpatul emana vapori de alcool, acesta a fost testat cu aparatul etilotest marca Drager, . nr.0414, rezultatul fiind de 0,79 mg/l alcool pur în aerul expirat (f.29 dup). Datorită acestui rezultat, inculpatul B. M. a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Reșița, unde i s-au recoltat două probe de sânge pentru determinarea gradului de intoxicație etilică, la orele 10 și 11 din data de 04.01.2012 (filele 33-34 dup).

Conform Buletinului de Analiză Toxicologică – Alcoolemie nr. 11/A12/12.01.2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală C.-S. – Laboratorul de Toxicologie, inculpatul B. M. a avut o cantitate de alcool exprimată în grame etanol la 1000 ml de sânge, de 1,40 g ⁰/00 pentru prima probă de sânge recoltată de la el la ora 10⁰⁰ și de 1,25 g ⁰/00 pentru a doua probă de sânge recoltată de la el la ora 11⁰⁰, în data de 04.01.2012 (fila 31 dup).

Totodată, din buletinul de examinare clinică a inculpatului, întocmit la data de 04.01.2012, cu ocazia prelevării probelor biologice, rezultă faptul că acesta a fost sub influența alcoolului, prezenta un comportament ordonat, fiind totodată orientat, cu o atenție concentrată și o vorbire coerentă (fila 33 dup).

În urma evenimentului rutier, numiții Mihart S. M. și G. C. au suferit leziuni, fiind transportați cu Ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Reșița pentru acordarea de îngrijiri medicale, însă nu au obținut certificate medico-legale, care să ateste eventuale zile de îngrijiri medicale. Totodată, aceștia au declarat în cursul urmăririi penale că nu au nicio pretenție de la numitul B. M. și nu doresc să formuleze plângere prealabilă împotriva acestuia pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă.

Din cuprinsul adresei emise de Spitalul Județean de Urgență Reșița, instanța de fond a reținut faptul că, în urma accidentului rutier din data de 04.01.2012, numitul G. C., pasager al autoturismului condus de către inculpat, a fost internat în cadrul unității sanitare, la secția de Chirurgie, în perioada 04.01._12, cu diagnosticul sindrom comoțional, TCC acut deschis, plagă contuză frontală. În ceea ce îl privește pe numitul Mihart S. M., de asemenea pasager al autovehiculului condus de către inculpat, acesta nu a fost internat în cadrul spitalului ca urmare a accidentului rutier (f. 41).

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul B. M. a recunoscut și regretat faptele comise.

În faza de judecată, inculpatul a declarat faptul că recunoaște faptele reținute în sarcina sa, astfel cum acestea sunt descrise în actul de sesizare al instanței, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 374 al. 4, rap la art. 375, art. 377, art. 396 al. 10 Cod pr.pen. (fila 36-37 dosar).

Recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului și de constatare a infracțiunii din data de 04.01.2012; procesul-verbal de constatarea efectuării actelor premergătoare întocmit potrivit prevederilor art. 224 C.pr.pen.; declarațiile inculpatului B. M.; declarațiile martorilor Cocuzăl Darius I., Mihart S. M., G. C. și M. T. F.; procesul verbal de prelevare probe biologice de sânge și buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 11/12.01.2012 întocmit de SJML C. S.; alte înscrisuri depuse la dosar.

Cu privire la legea penală aplicabilă, având în vedere faptul că de la săvârșirea acestor infracțiuni – 04.01.2012 – și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o nouă lege penală, instanța de fond a analizat infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge și părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, ce s-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, în raport de legea determinată ca fiind mai favorabilă, conform art. 5 C. pen. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile s-a avut în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în M.Of. nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 31 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, instanța de fond, pentru a determina legea penală mai favorabilă în raport de infracțiunile comise, a avut în vedere, în primul rând, regimul sancționator prevăzut în cuprinsul celor două legi penale succesive, respectiv limitele de pedeapsă.

Astfel, a observat faptul că la momentul comiterii faptei de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, aceasta era prevăzută de dispozițiile 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, iar, ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art. 336 al. 1 Cod pen., fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau cu amendă. Totodată, infracțiunea de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, ce s-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției era prevăzută de dispozițiile art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002, fiind pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar ca urmare a adoptării noului cod penal, această faptă este prevăzută de dispozițiile art. 338 al. 1 Cod pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 2 la 7 ani.

În aceste condiții, având în vedere faptul că regimul sancționator al celor două infracțiuni nu s-a modificat în mod substanțial, instanța de fiind a apreciat că un criteriu determinat pentru stabilirea legii penale mai favorabile îl reprezintă tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, prevăzut în cele două legi penale succesive, întrucât, potrivit ambelor legi, sunt îndeplinite condițiile de existență ale concursului real, fiind săvârșite de către inculpat până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, fiind astfel concurente.

Așadar, instanța de fond a constatat că dispozițiile art. 34 al. 1 lit. b Cod pen. 1969 stabilesc că sancționarea concursului, în cazul aplicării unor pedepse cu închisoarea, se face prin cumul juridic, cu aplicarea unui spor facultativ de până la 5 ani, în timp ce dispozițiile art. 43 al. 1 Cod pen. consacră pentru sancționarea acestui tip de concurs cumulul juridic cu spor obligatoriu și fix. Prin urmare, instanța de fond a determinat ca fiind lege penală mai favorabilă dispozițiile Codului penal din 1969, având în vedere faptul că nu se impune aplicarea vreunui spor.

Un alt criteriu pentru determinarea legii penale mai favorabile îl reprezintă modalitatea de executare a pedepsei. Astfel, instanța de fond, analizând în concret infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată, circumstanțele reale și personale ale inculpatului, a determinat legea penală mai favorabilă comparând dispozițiile referitoare la suspendarea sub supraveghere, reglementată de dispozițiile art. 86 ind. 1 și urm Cod Penal 1969 cu cele referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de dispozițiile art. 91 și urm Noul Cod Penal.

În această ordine de idei, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 16 al. 2 din Legea nr.187/2012, potrivit cărora „pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, conform art. 5 Cod pen., instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere”.

Astfel, în virtutea acestor criterii legale de determinare a legii penale mai favorabile, instanța de fond a avut în vedere faptul că noul Cod penal instituie o nouă obligație, respectiv munca în folosul comunității, care nu se regăsește în reglementarea Codului penal 1969, precum și faptul că în noul Cod penal se elimină efectul reabilitării de drept asociat suspendării sub supraveghere prevăzut de Codul penal 1969, aspecte în raport de care a apreciat ca fiind lege penală mai favorabilă, în ceea ce privește regimul de executare, Codul penal 1969.

Pe cale de consecință, având în vedere toate aceste criterii de determinare a legii penale mai favorabile, analizate în concret în raport de starea de fapt și de situația personală a inculpatului, instanța de fond a apreciat, per global, ca fiind lege penală mai favorabilă vechiul cod penal și, astfel a analizat infracțiunile deduse judecății prin raportare la dispozițiile vechiului cod penal.

În drept, fapta inculpatului B. M., care în data de 04.01.2012, în jurul orei 06,00 – 07,00, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ 586 A, pe raza localității Ocna de F. spre Dognecea, autovehicul marca Opel cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o cantitate de alcool exprimată în grame etanol la 1000 ml de sânge, de 1,40 g ⁰/00 pentru prima probă de sânge recoltată de la el la ora 10⁰⁰ și de 1,25 g ⁰/00 pentru a doua probă de sânge recoltată de la el la ora 11⁰⁰, în data de 04.01.2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere, pe drumurile publice, a unui autovehicul, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 republicat.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța de fond a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea pe drumurile publice a autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens instanța de fond a reținut procesul-verbal încheiat la fața locului și rezultatul obținut ca urmare a testării inculpatului. Conform prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită prin Buletinul de Analiză Toxicologică – Alcoolemie nr. 11/A12/12.01.2012 al Serviciului Județean de Medicină Legală C.-S. – Laboratorul de Toxicologie (fila 31 dup), din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de 1,40 g ⁰/00 pentru prima probă de sânge recoltată de la el la ora 10⁰⁰ și de 1,25 g ⁰/00 pentru a doua probă de sânge recoltată de la el la ora 11⁰⁰, în data de 04.01.2012.

Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.

De asemenea, legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod Penal 1969, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient că prin conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice creează o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare.

Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii, a săvârșirii acesteia cu vinovăție de către inculpat, astfel că, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta, iar la individualizarea pedepsei a ținut cont de dispozițiile art. 72 C. pen.1969 și art. 52 C. pen.1969.

În drept, fapta inculpatului B. M., care în data de 04.01.2012, în jurul orei 06⁰⁰ – 07⁰⁰, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DJ 586 A, pe raza localității Ocna de F. spre Dognecea, autovehicul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ și a provocat un eveniment rutier soldat cu victime, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, ce s-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției, prev. de art. 89 al. 1 din OUG 195/2002 republicat.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța de fond a constatat că existența elementului material, respectiv părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, ce s-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens instanța de fond a reținut că inculpatul a realizat acte ce intră în conținutul elementului material al acesteia, respectiv părăsirea nejustificată a locului accidentului în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a pasagerilor autoturismului, fără încuviințarea poliției, cu scopul acoperirii urmele infracțiuni, cea de a conduce pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.

Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, ce s-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni.

De asemenea, legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă, prevăzută de art. 19 al. 1 lit. a Cod pen.1969, întrucât acesta a prevăzut rezultatul și urmărit rezultatul faptei sale, părăsind locul accidentului, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a pasagerilor, în mod nejustificat, fără încuviințarea organelor de poliție.

Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii, a săvârșirii acesteia cu vinovăție de către inculpat, astfel că, în temeiul art. 396 alin. 2 din C.pr.pen., a pronunțat o soluție de condamnare față de acesta, la individualizarea pedepsei ținând cont de dispozițiile art. 72 C. pen.1969 și art. 52 C. pen.1969.

Având în vedere cele expuse și luând în considerare art. 52 C.pen.1969, potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța de fond a procedat la stabilirea și aplicarea pedepsei cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social a faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 cod penal1969, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în O.U.G. nr. 195/2002 republicată pentru această infracțiune, reduse cu o treime, în conformitate cu dispozițiile art. 396 al. 10 C.pr.pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În această ordine de idei, instanța, la stabilirea pedepsei, are în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 1 la 5 ani, respectiv închisoare de la 2 la 7 ani – reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 al. 10Cod pr.pen.

De asemenea, instanța de fond a luat în considerare și faptul că infracțiunile pentru care inculpatul a fost cercetat sunt infracțiuni de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.

Pentru determinarea gradului de pericol social al faptelor prezintă relevanță modalitatea de comitere a acestora, sens în care instanța de fond a reținut că inculpatul a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice, sub influența alcoolului, dimineața, în jurul orelor 6⁰⁰-7⁰⁰, la ieșirea din localitatea Ocna de F., a provocat un eveniment rutier, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, aspecte în raport de care se poate deduce că inculpatul a dat dovadă de o atitudine de indiferență cu privire la siguranța traficului rutier.

La dozarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța de fond a avut în vedere gradul ridicat al îmbibației alcoolice, de 1,40 g ⁰/00 pentru prima probă de sânge recoltată de la el la ora 10⁰⁰ și de 1,25 g ⁰/00 pentru a doua probă de sânge recoltată de la el la ora 11⁰⁰, în data de 04.01.2012 (fila 31 dup).

În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului de către conducătorul unui vehicul, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea organelor de poliție, instanța de fond, la determinarea stării de pericol pentru valoarea ocrotită, a avut în vedere și natura și gravitatea rezultatului produs, respectiv faptul că s-a produs un accident rutier, soldat cu vătămarea corporală a pasagerilor din autoturismul condus de către inculpat, numitul G. C., pasager al autoturismului condus de către inculpat, fiind internat în cadrul unității sanitare, la secția de Chirurgie, în perioada 04.01._12, cu diagnosticul sindrom comoțional, TCC acut deschis, plagă contuză frontală.

În legătură cu modul de comitere al faptei, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul, pe fondul consumului de alcool, în exercitarea activității de conducere a autoturismului pe drumurile publice, nu a respectat dispozițiile legale care reglementează această activitate, nu a adaptat viteza condițiilor de trafic, a pierdut controlul autoturismului, fapt care a antrenat deraparea autoturismului, părăsirea părții carosabile. Mai mult, instanța de fond a reținut că infracțiunile au fost comise, în jurul orelor 06⁰⁰ -07⁰⁰, într-o zonă circulată, pe un sector de drum județean, pe timp de noapte, când vizibilitatea era scăzută, din culpa exclusivă a inculpatului, context în care inculpatul, conducând un autoturism pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, a cauzat un accident, care s-a soldat cu vătămarea corporală a unor persoane nevinovate.

Lipsa de considerație a inculpatului față de valorile sociale ocrotite de legea penală, respectiv viața și integritatea fizică a persoanelor, rezultă și din faptul că inculpatul a pus în pericol imediat și concret viața și integritatea corporală atât a pasagerilor din autovehiculul său cât și pe a celorlalți participanți la trafic, dând dovadă de o totală nonșalanță, la limită cu indiferența față de rezultatul produs.

În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului, instanța de fond, analizând fișa de cazier judiciar (f. 28 dosar), a constatat că acesta nu este la primul incident cu legea penală, față de inculpat fiind pronunțată o soluție de scoatere de sub urmărire penală pentru săvârșirea unor infracțiuni privind regimul circulației pe drumurile publice, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă prev. de art. 85 al. 1 din OUG nr.195/2002. În aceste condiții, inculpatului i-a fost aplicată o amendă administrativă în cuantum de 200 lei.

Prin urmare, este domeniul evidenței că aplicarea acestei sancțiuni administrative și respectiv trimiterea în judecată nu au avut efectul scontat de reeducare și corijare a comportamentului, inculpatul perseverând în comiterea aceluiași gen de infracțiuni, motiv pentru care nu poate reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a C.pen.1969, respectiv lipsa antecedentelor penale.

Cu privire la reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 al. 1 lit. c Cod pen. 1969, instanța de fond, având în vedere că împrejurarea de fapt a recunoașterii de către inculpat a săvârșirii faptei și a modalității sale de comitere a fost evidențiată prin aplicarea dispozițiilor art. 374 al. 4, art. 396 al. 10 C.pr.pen., rezultă că această atitudine procesuală a inculpatului nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.1969, deoarece ar însemna că aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică, ceea ce, în opinia instanței de fond, nu a fost în intenția legiuitorului, a respins această solicitare. Mai mult decât atât, în condițiile procedurii recunoașterii învinuirii, art. 396 al. 10 C.pr.pen. se aplică cu prioritate față de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.1969, deoarece, din punct de vedere procedural, conduce la soluționarea cu celeritate a cauzei, iar din punct de vedere al dreptului substanțial, constituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă. Așadar, dintr-un anume punct de vedere, se poate considera că aplicarea cu prioritate a dispozițiilor speciale prevăzute de art. 396 al. 10 C.pr.pen. în raport de prevederile generale cuprinse în art. 74 alin. 1 lit. c C.pen.1969 corespunde principiului “specialia generalibus derogant”, potrivit căruia normele juridice speciale derogă de la normele juridice generale și se aplică în consecință.

De asemenea, instanța de fond a reținut că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunilor, precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 52 C.pen.1969.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod pen., art. 374 al. 4 art. 375 rap. la art. 396 al. 10 Cod pr.pen., l-a condamnat pe inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, pedeapsă considerată a fi de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului.

De asemenea, în baza art. 89 al. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 5 Cod pen., art. 374 al. 4 art. 375 rap la art. 396 al. 10 Cod pr.pen., l-a condamnat pe inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului de către conducătorul unui vehicul, implicat într-un accident de circulație produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea organelor de poliție, apreciind că pedeapsa, în acest cuantum corespunde pe deplin scopului acesteia, definit prin art. 52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul penal.

În conformitate cu prevederile art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Prin urmare, având în vedere că în raport de infracțiunile comise, în speță a fost identificată ca lege mai favorabilă Cod Penal din 1969, instanța de fond a aplicat dispozițiile acestuia în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare.

Prin urmare, cu privire la aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, instanța de fond a reținut că aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen.1969, cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, raportat la cauzele C. c. României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), cauze în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional, instanța de fond nu a aplicat în mod automat ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza I C.pen., ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natură și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, față de jurisprudența Curții Europene în materie, instanța va avea în vedere și decizia nr. LXXIV (74) pronunțată în data de 5.11.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.pen.”, decizie care este obligatorie, dându-i, astfel, deplină eficiență juridică în soluționarea prezentei cauze.

Astfel, în raport de natura faptelor săvârșite, instanța de fond a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

Instanța de fond a reținut că faptele săvârșite de inculpat au fost comise în condițiile concursului de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a C. pen.1969, toate fiind săvârșite până la condamnarea definitivă pentru vreuna dintre ele, astfel că pedepsele ce au fost aplicate pentru fiecare din infracțiunile concurente s-au contopit, în temeiul art. 34 lit. b Cod pen.1969, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 86¹ Cod pen.1969, potrivit cărora instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicate persoanei fizice pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 CP; c) se apreciază că, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

Astfel, având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate și, de asemenea, în considerarea gradului de pericol social concret al faptei, a situației sale personale, de atitudinea procesuală de recunoaștere, instanța de fond a apreciat că pronunțarea condamnării reprezintă un avertisment suficient pentru aceștia, scopul coercitiv și educativ al pedepsei putând fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

La alegerea modalității de executare a pedepsei și a duratei termenului de încercare, instanța de fond a avut în vedere, pe de-o parte, gravitatea celor două infracțiuni comise de către inculpat, gravitate analizată atât prin prisma modalității de comitere, cât și prin prisma urmărilor efective produse, iar pe de altă parte antecedența penală a inculpatului, care perseverează în comiterea unor infracțiuni la regimul circulației, nefiind la primul incident cu legea penală.

În ceea ce privește durata unui termenului de încercare, instanța de fond a constatat incidența prevederilor art. 86² C.pen. 1969, potrivit cărora acest termen se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanță, între 2 și 5 ani. La stabilirea termenului de încercare instanța de fond a avut în vedere faptul că fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

În această ordine de idei nu se poate face abstracție, pe de-o parte, de urmarea produsă prin săvârșirea infracțiunilor, iar pe de altă parte, de antecedența penală a inculpatului, care nu este la primul incident cu legea penală, acesta perseverând în comiterea de fapte antisociale, fapt care denotă, fără putință de tăgadă, că inculpatul nu conștientizează consecințele faptelor sale și nici nu își asumă răspunderea pentru acestea.

Față de aceste considerente, instanța de fond a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 8 luni, care este apreciat că fiind proporțional cu pericolul social concret al faptei și de periculozitatea inculpatului, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 86² Cod pen.1969.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod Penal 1969, a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte lunar, în ultima zi lucrătoare, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S.;

- să anunțe Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S. informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Potrivit art. 86³ alin. 3 lit. e Cod Penal 1969, instanța de fond a impus inculpatului, ca pe durata termenului de încercare, să nu conducă niciun fel de vehicul.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal 1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

Totodată, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86⁴ al. 2 Cod Penal1969 referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Cu privire la latura civilă, instanța de fond a reținut că partea civilă Spitalul Județean de Urgență Reșița, prin adresa nr. 893/28.01.2015, depusă la dosarul cauzei la filele 41-42, a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal față de inculpatul B. M., cu suma de 919 lei, la care se vor adăuga dobânzile legale aferente până la achitarea debitului reprezentând cheltuieli de spitalizare privind pe numitul G. C. (f. 41-42 dosar).

Totodată, instanța de fond a avut în vedere faptul că, în urma evenimentului rutier, numiții Mihart S. M. și G. C. au suferit leziuni, fiind transportați cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență Reșița pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Având în vedere că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt infracțiuni de pericol și nu de rezultat, care nu presupun producerea de pagube materiale, în temeiul art. 397 al. 1 C.pr.pen., prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către Spitalul Județean de Urgență Reșița. Partea civilă are la îndemână calea unei acțiuni civile separate pentru recuperarea pagubelor pretinse.

În temeiul art. 274 al. 1 Cod Procedura Penala a obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, rămânând în sarcina statului.

Împotriva sentinței penale nr. 47 din 12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, a formulat apel inculpatul B. M., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 29.05.2015 sub nr._ .

În cuprinsul cererii de apel formulate, inculpatul B. M. a precizat că sentința penală atacată este nelegală și netemeinică, dar nu a precizat în scris motivele pe care înțelege să le invoce în susținerea apelului.

În susținerea orală a apelului formulat, avocatul din oficiu al inculpatului a solicitate reducerea pedepselor aplicate.

Examinând apelul formulat de inculpat, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, asupra tuturor împrejurărilor de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 2 și în limitele prevăzute de art. 418 C.pr.pen., Curtea reține că acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de apel apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în ceea ce privește starea de fapt cât și în privința pedepselor aplicate de instanța de fond care este corect individualizată raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate art. 72 din C.pen., identificat în mod corect ca fiind legea penală mai favorabilă.

În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei rezultante de 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu suspendarea executării sub supraveghere și cu aplicarea art. 396 alin. 10 C.pr.pen., astfel că instanța de apel apreciază că, în speță, cuantumul pedepsei este bine dozat și adaptat gravității infracțiunilor comise.

S-a avut în vedere că în data de 04.01.2012, în jurul orelor 01,00, după ce a consumat circa 300 ml țuică și 200 ml vin, inculpatul B. M. a condus autoturismul proprietate personală, marca Opel, cu nr. de înmatriculare_ din localitatea Ocna de F. până în localitatea Dognecea. În autoturism se mai aflau ca și pasageri numiți Cocuză Darius I., Mihart S. M., G. C. și M. T. F..

Pe raza comunei Dognecea, inculpatul B. M. a mai consumat alcool împreună cu cei 4 prieteni la un bar, după care au plecat cu mașina spre Ocna de F.. Pe drumul de întoarcere, înainte de . de F., în zona numită C. Fierului de pe DJ 586, într-o curbă la dreapta, inculpatul B. M. a pierdut controlul volanului părăsind partea carosabilă și intrând cu mașina într-un șanț. După accident, conducătorul auto și cei 4 pasageri au coborât din mașină și, cu toate că numiții Mihart S. M. și G. C. prezentau leziuni, inculpatul B. M. nu a anunțat organele de poliție, ci a abandonat autoturismul, plecând toți la domiciliu.

Conducerea autoturismului pe drumurile publice cu o îmbibație alcoolică în sânge de 1,40 g ‰. constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viața, sănătatea sau integritatea corporală a inculpatului sau a altor persoane, ca și pentru integritatea unor bunuri, ceea ce îi conferă un caracter grav. În speță conducerea autoturismului sub influența alcoolului a și condus la producerea unei din consecințele mai sus menționate, respectiv numiții Mihart S. M. și G. C. au suferit leziuni, iar părăsirea accidentului în astfel de situații constituie de asemenea o faptă deosebit de gravă.

În ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel constată că prin sentința recurată s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.pen. din 1969.

Astfel, potrivit art. 72 C.pe. din 1969. „la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”. Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al inculpatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de apel reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, urmărind reintegrarea inculpatului în societate. Prima instanță a avut în vedere la stabilirea pedepsei, valoarea ridicată a alcoolemiei, precum și părăsirea locului accidentului, deși două persoane din autoturism prezentau leziuni.

În ceea ce privește reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C.pen. din 1969, instanța de apel reține că acestea sunt circumstanțe judiciare, care nu operează automat, fiind lăsate la aprecierea judecătorului.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca fiind circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei sau caracterizează de o așa manieră persoana inculpatului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special este în măsură să corespundă unei juste individualizări. În acest context, lipsa antecedentelor penale dovedește un grad mai redus de periculozitate al inculpatului, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a C.pen. Totodată, se reține că inculpatul a mai fost sancționat administrative pentru fapte la regimul rutier.

În ceea ce privește atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, instanța de apel reține că declarația inculpatului a fost sinceră, însă având în vedere că recunoașterea nu a contribuit în mod esențial la stabilirea stării de fapt și că în fine, declarația de recunoaștere a fost valorificată potrivit procedurii simplificate, nu se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c C.pen.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. M. împotriva sentinței penale nr. 47/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.

Va dispune virarea sumei de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. M. împotriva sentinței penale nr.47/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr._ .

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.

Dispune virarea sumei de 260 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F. M. C. FLORENȚA F. P.

GREFIER,

I. M. S.

Red. F.P./29.09.2015

Tehnored. I.M.S. - 4 ex./25.09.2015

Primă instanță: Judecătoria Reșița – jud. H. L. F.

← Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr....		Mandat european de arestare. Sentința nr. 143/2015. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Mandat european de arestare. Sentința nr. 143/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Anulare/reducere amendă (art.284 NCPP). Decizia nr. 840/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 823/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA