Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 606/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 606/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-06-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._

Operator 2711

DECIZIA PENALĂ Nr.606/A

Ședința publică de la 8 iunie 2015

Completul constituit din:

Președinte: D. V.

Judecător: F. I.

Grefier: A. S.

Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de P. de pe lângă Judecătoria A., și inculpata M. C. împotriva sentinței penale nr. 2692/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ 13.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru inculpata M. C. lipsă avocat ales C. M., din cadrul Baroului A., cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că la dosar a fost depus prin registratură la data de 08.06.2015 răspunsul formulat de V. România S.A. la solicitarea instanței, în care se arată că nu formulează plângere prealabilă împotriva numitei M. C..

Instanța întreabă părțile dacă mai au alte cereri de formulat.

Părțile prezente la dezbateri arată că nu mai au alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelurilor formulate.

Reprezentanta MInisterului Public, față de răspunsul formulat de către de V. România S.A.solicită schimbarea încadrării juridice a inculpatei M. din infracțiunea de complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art.26 Cod Penal rap. la art.215 alin.1-3 Cod Penal în infracțiunea de abuz în serviciu, prev. și ped. de art. 246 Cod Penal 1969, conform Deciziei ÎCCJ nr. 1393/23.04.2014. Solicită admiterea apelului și încetarea procesului penal față de inculpată, în temeiul art. 16 lit. e) NCPP, față de lipsa plângerii prealabile și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile.

Avocat C. M., apărător ales al inculpatei M. C. solicită, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a) NCPP admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a inculpatei din infracțiunea de complicitate la înșelăciune în infracțiunea de abuz în serviciu și, în măsura în care se admite cererea de schimbare a încadrării juridice solicită achitarea inculpatei în temeiul art. 16 lit. e) NCPP, având în vedere lipsa plângerii prealabile, iar în subsidiar achitarea inculpatei în temeiul art. 16 lit. f) NCPP, în cauză fiind intervenită prescripția, fapta inculpatei fiind comisă în 10.08.2006 iar termenul special de prescripție s-a împlinite la data de 10.02.2014. Arată că, raportat la Decizia ÎCCJ – opinia Direcției Legislației, se impune calificarea faptei ca fiind abuz în serviciu.

Apărătorul inculpatei M. C., solicită ca, în situația respingerii cererii de schimbarea a încadrării juridice să se dispună achitarea inculpatei în temeiul art. 16 lit. b) NCPP, fapta nefiind săvârșită cu intenție. În motivare arată că fapta de complicitate la înșelăciune presupune intenție, or, din materialul probator al dosarului nu rezultă intenția inculpatei de a săvârși fapta. Aceasta a făcut o mențiune cu privire la numărul de telefon al angajatorului, completare care nu vizează o condiție de fond, ci una de formă, astfel, vinovăția inculpatei nu a fost dovedită dincolo de orice bănuială rezonabilă.

Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. solicită admiterea acestuia.

Reprezentanta Ministerului Public, referitor la apelul formulat de inculpata M., pune concluzii de admitere.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2692/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 13, a fost admisă excepția prescripției răspunderii penale invocată de inculpata Ș. A. cu privire la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal 1969, s-a constatat prescrisă răspunderea penală și în consecință în temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit. f) s-a dispus încetarea procesului penal.

A fost respinsă excepția prescripției răspunderii penale invocată de inculpata Ș. A. cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1-3 Cod penal 1969 și în consecință s-a dispus condamnarea inculpatei Ș. A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1- 3 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și în condițiile art. 375 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod Penal 1969 a interzis inculpatei Ș. A. drepturile prevăzute de art. 64 literele a), cu excepția dreptului de a alege, și b) Cod Penal 1969.

În baza art. 81, 82 și 71 alineat 5 Cod Penal 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe un termen de încercare de 4 (patru) ani.

A atras atenția inculpatei Ș. A. asupra disp. art. 83 și 84 Cod penal 1969, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință, alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune și de asemenea dacă până la expirarea termenului de încercare persoana condamnată nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.

Prima instanță a admis prescripției răspunderii penale invocată de inculpatul – Halmagean S. C., cu privire la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal 1969, constatând prescrisă răspunderea penală și în consecință în temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit. f) s-a dispus încetarea procesului penal.

A fost respinsă excepția prescripției răspunderii penale invocată de inculpatul Halmagean S. C., cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1-3 Cod penal 1969 și în consecință a dispus condamnarea inculpatului Halmagean S. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1- 3 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și în condițiile art. 375 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod Penal 1969 a interzis inculpatului Halmagean S. C. drepturile prevăzute de art. 64 literele a), cu excepția dreptului de a alege, și b) Cod Penal 1969.

În baza art. 81, 82 și 71 alineat 5 Cod Penal 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe un termen de încercare de 4 (patru) ani.

A atras atenția inculpatului Halmagean S. C. asupra disp. art. 83 și 84 Cod penal 1969, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință, alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune și de asemenea dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța va dispune revocarea suspendării executării pedepsei.

A fost respinsă excepția prescripției răspunderii penale invocată de inculpata L. F., cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de 26 raportat la art. 215 alin. 1 -3 Cod penal 1969.

În baza art. 386 Cod procedură penală s-a admis solicitarea inculpatei L. F., formulată prin apărător ales și s-a dispus schimbarea încadrării juridică din infracțiune de complicitate la înșelăciune prevăzută de 26 raportat la art. 215 alin. 1 -3 Cod penal 1969 în infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1- 2 Cod penal și în condițiile art. 5 Noul Cod penal.

În baza art.396 al. 1, 4 și 10 Cod procedură penală rap. la art.83 Cod penal s-a stabilit pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare în sarcina inculpatei L. F. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1- 2 Cod penal.

În baza art.83 Cod penal s-a amânat aplicarea pedepsei stabilite mai sus pe durata termenului de supraveghere de 2(doi) ani calculat în conformitate cu art.84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.85 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

b) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;

c) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

d) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

e) să comunice schimbarea locului de muncă;

f) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.404 al.3 Cod procedură penală a atras atenția inculpatei asupra art.88 Cod penal, respectiv asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligației impuse, avertizându-l asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligația impusă pe durata termenului de supraveghere.

În conformitate cu art.90 alin.1 Cod penal persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacității ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

A fost respinsă excepția răspunderii penale invocată de inculpata M. C. cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de 26 raportat la art. 215 alin. 1 -3 Cod penal 1969.

În baza art. 386 Cod procedură penală, din oficiu s-a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatei M. C. din infracțiune de complicitate la înșelăciune prevăzută de 26 raportat la art. 215 alin. 1 -3 Cod penal 1969 în infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1- 2 Cod penal.

În baza art.396 al. 1, 4 și 10 Cod procedură penală rap. la art.83 Cod penal a stabilit pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare în sarcina inculpatei M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1- 2 Cod penal și în condițiile art. 5 Noul Cod penal.

În baza art.83 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei stabilite mai sus pe durata termenului de supraveghere de 2(doi) ani calculat în conformitate cu art.84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.85 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpata va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

g) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;

h) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

i) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

j) să comunice schimbarea locului de muncă;

k) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În conformitate cu art.90 alin.1 Cod penal persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, dacă nu a săvârșit din nou o infracțiune până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amânării și nu s-a descoperit o cauză de anulare.

A fost respinsă excepția răspunderii penale invocată de inculpatul N. D., cu privire la infracțiunile de instigare la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 25 raportat la art. 215 alin. 1-3 Cod penal 1969 și complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1-3 Cod penal 1969.

În baza art. 25 raportat la art. 215 alin. 1- 3 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și în condițiile art. 375 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului N. D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. 1- 3 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și în condițiile art. 375 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului N. D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

A fost anulată operațiunea de contopire efectuată prin sentința penală nr. 224/12.06.2011 a Tribunalului A., emis în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare.

S-a decontopit pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată condamnatului N. D., prin sentința penală nr. 168 din 30 martie 2011 a Tribunalului A., în pedepsele componente de 3 ani și 4 luni închisoare pentru art. 26 Cod penal 1969 raportat la art. 246 Cod penal 1969, cu art. 248¹ Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) Cod penal 1969 pe o durată de 3 ani, 8 luni închisoare pentru art. 288 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, 5 luni închisoare pentru art. 290 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, 5 luni închisoare pentru art. 291 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, 2 ani închisoare pentru art. 23 alin.1 lit. b) din legea nr. 656/2002, 3 ani și 4 luni închisoare pentru art. 323 alin.1 Cod penal 1969.

A fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 35 din 11 ianuarie 2012 a Judecătoriei A..

A descontopit această pedeapsă în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru art. 25, raportat la art. 215 alin. 1, 3 Cod penal 1969 și de 2 luni închisoare pentru art. 290 Cod penal 1969.

În baza art. 86⁵ Cod penal 1969, a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1667/06.06.2011 pronunțată de Judecătoria A. și s-a constatat că prin această sentință s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2319/30.11.2010 a Judecătoriei A. și a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 932/29.03.2011 a Judecătoriei A..

A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2319/30.11.2010 a Judecătoriei A. în pedepsele componente de 6 luni închisoare pentru art. 290 C0d penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, 3 ani închisoare pentru art. 25 raportat la art. 215 al. 1, 3 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, 6 luni închisoare pentru art. 288 alin. 1 Cod penal 1969 și 6 luni închisoare pentru art. 31 raportat la art. 289 Cod penal 1969 și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 932/29.03.2011 a Judecătoriei A. în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru art. 25, raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, Cod penal 1969, de 3 luni închisoare pentru art. 290 Cod penal 1969 și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal 1969, respectiv a dreptului de a fi administrator a unei societăți comerciale pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 36 Cod penal, 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. 2 Cod penal 1969, au fost contopite toate pedepsele aplicate prin prezenta sentință penală și cele repuse în individualitatea lor în pedeapsa cea mai mare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pe care a sporit-o cu 1(un) an și 3 (trei) luni închisoare, condamnatul N. D. execută pedeapsa de 4 (patru) ani și 7 (șapte) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) Cod penal 1969, pe o durată de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal 1969, respectiv a dreptului de a fi administrator a unei societăți comerciale pe o perioadă de 5 ani.

Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969.

În baza art. 72 Noul Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, din data de 09.10.2009, până la data de 10.05.2010 și din 3 aprilie 2012 până la data de 28.01.2014.

În baza art. 19 raportat la art. 397 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă exercitată de . Investments (Luxembourg) S.A prin mandatar . RO S.A., cu sediul în București, ., etaj 6, sector 3 și a obligat pe inculpatul Halmagean S. C. la plata sumei de 3.831, 34 Euro, în favoarea părții civile reprezentând prejudiciu material.

În baza art. 19 raportat la art. 397 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă exercitată de . Investments (Luxembourg) S.A prin mandatar . RO S.A., cu sediul în București, ., etaj 6, sector 3 și a obligat inculpata Ș. A. la plata sumei de 3.984,11 Euro, în favoarea părții civile reprezentând prejudiciu material.

S-a luat act de faptul că parte civilă V. R. SA, cu sediul în București, ., sector 2 nu mai are pretenții față de inculpații Halmagean S. C. și Ș. A., iar față de inculpații N. D., L. F., M. C. nu s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal.

În baza art. 404 Cpp., raportat la art. 25 alin. 3 Cpp., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate respectiv adeverința de venit nr. 262/2006 fila 79 dosar u.p., adeverință de venit nr. 76/2006 fila 103 dosar u.p., și adeverință de venit nr. 280/2006 fila 134 dosar u.p.

În baza art. 274 alin.1 Cod procedură civilă a obligat inculpații Halmagean S. C., Ș. A., N. D., L. F. și M. C. la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat în sumă de 600 lei, fiecare.

În temeiul art.272 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul BA A. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., emis la data de 03.12.2013 în dosar nr. 822/P/2013 și înregistrat la Judecătoria A. la data de 11.12.2014, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților Ș. A., pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, prev. și ped. de art.215 alin.1-3 Cod Penal si art.291 Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod Penal; Halmagean S. C., pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, prev. și ped. de art.215 alin.1-3 Cod Penal si art.291 Cod Penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod Penal; N. D., pentru comiterea infracțiunilor de instigare la înșelăciune și complicitate la înselăciune, prev. și ped. de art. 25 Cod Penal rap. la art.215 alin.1-3 Cod Penal si art. 26 Cod Penal rap la art. 215 alin. 1-3 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod Penal; L. F., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art.26 Cod Penal rap. la art.215 alin.1-3 Cod Penal si M. C., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. și ped. de art.26 Cod Penal rap. la art.215 alin.1-3 Cod Penal.

Prin rechizitoriu s-a reținut în fapt următoarele:

1.la data de 03.11.2006 a fost încheiata convenția de credit nr._ între V. R. SA-Sucursala A. și învinuitul Belteki Ș., în calitate de împrumutat, credit avand ca obiect suma de 5.000 euro. Creditul a fost acordat pe baza unei adeverințe de venit cu nr. 280/02.11.2006 din care rezulta ca Belteki S. era angajat al . Savarsin, reprezentata legal prin inculpatul N. D., asociat unic si administrator. Belteki S. figura ca angajat al societatii din data de 01.05.2006, cu un venit lunar net de 1520 lei. La dosarul de credit a fost depus si contractul individual de munca al învinuitului la aceasta societate, din care reiese că Belteki S. era angajat din 01.04.2006. Din adresa ITM A. nr. 8993/18.08.2010 rezulta ca inculpatul nu figurează înregistrat cu contract de munca la .>

Învinuitul Belteki Ș. a decedat la data de 14.08.2008 și nu a putut fi audiat în cauza. N. D. s-a prelevat de dreptul de a nu face declarații.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/14.11.2012 a reieșit ca scrisul de pe adeverința de venit nr.280/2006 aparține inculpatului N. D.. Totodată a reieșit ca semnătura depusa la rubrica director general de pe adeverinta a fost probabil, executata de inculpatul N. D..

V. R. SA s-a constituit parte civila față de Belteki S. cu suma de 3977 euro.

2. La data de 08.09.2006 a fost încheiat contractul de credit nr._ între V. R. SA-Sucursala A. și inculpata Ș. A., în calitate de împrumutat, având ca obiect suma de 5.000 euro. La dosarul de credit a fost depusa și adeverința de venit nr. 76//07.09.2006, emisade . din Savarsin, reprezentata legal prin inculpatul N. D., asociat unic și administrator. Ș. A. figura ca angajat a societății din data de05.01.2006, cu un venit net de 1250 lei.

Din adresa emisa de ITM A. rezulta ca S. A. nu a fost angajata la .. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr._/14.11.2012 a reieșit că scrisul de pe adeverința de venit nr.76/2006 nu aparține inculpatului N. D.. Totodata, a reieșit că semnătura depusa la rubrica director general de pe adeverința a fost, probabil, executata de inculpatul N. D..

Inculpata Ș. A. a declarat ca a contractat personal creditul la propunerea lui N. D., pe care l-a cunoscut în anul 2005. În schimb, acesta i-a permis sa locuiască în același imobil cu fiica sa, în A.. Inculpatul i-a promis totodată ca o va angaja la firma sa ulterior obținerii creditului. N. D. a fost singurul beneficiar al banilor obținuți de la banca, care i-au fost remisi de S. A.. N. D. s-a prevalat de dreptul de a nu face declarații. Din adresa de la ORC de la filele 155-160 rezulta ca N. D. a fost asociat și administrator la .. Din fișele de la Direcția pentru Evidența persoanelor rezulta, de asemenea, ca între N. M., N. D. și L. F., exista legaturi de rudenie.

V. R. SA s-a constituit parte civila față de Ș. A. cu suma de_,06 lei.

3. La data de 10.08.2006 a fost încheiat contractul de credit nr._ între V. R. SA –Sucursala A. și inculpatul Halmagean S., în calitate de împrumutat, având ca obiect suma de 5.000 euro. La dosarul de credit a fost depusa și adeverința de venit nr. 262/09.08.2006, emisa de . SRL din Savarsin, reprezentata legal prin numitul N. M., asociat unic Halmagean S. figura ca angajat al societății din data de 01.03.2006, cu un venit net de1320 lei lunar.

Din declarația lui Halmagean S. de la poliție completata cu cea oferita cu ocazia prezentării de material de urmărire penală, a reieșit că numitul N. M., aflând că inculpatul are nevoie de bani l-a prezentat inculpatei M. C., funcționar bancar la V. R. SA –Sucursala A.. Aceasta, la rândul ei, l-a trimis pentru actele necesare creditului la inculpata L. F.. N. M. a sunat-o și el pe L. F. și i-a cerut să elibereze adeverința de venit pentru H. S., urmând ca acesta să fie angajat ulterior. L. F. i-a predat personal adeverința lui M. C., după care H. S. a semnat toate actele prezentate de acesta. Urmând indicațiile inculpatei M. C. cu privire la menționarea societății comerciale la care ar fi fost angajat și la alte aspecte, H. S. a completat si cererea de credit de la fila 79. Banii încasați de la bancă au fost folosiți de H. S. în interes personal.

Pentru ajutorul acordat, inculpatul H. S. a efectuat câteva transporturi pentru N. M. cu un camion pe care-l deținea, transporturi a căror valoare a apreciat-o la aproximativ 700 euro.

Din adresa emisa de ITM A. rezulta că H. S. nu a fost angajat la . SRL. Din raporul de constatare tehnico-științifică nr._/23.04.2013 a reieșit că scrisul de pe adeverința de venit nr. 262/2006 apartine inculpatelor L. F. și M. C., fiecare completând o parte din adeverința. Este vorba de adeverința iar nu de angajamentul de plată, care ar putea fi, în anumite condiții, completat și de funcționarul bancar pentru client.

M. C.(care a incheiat și contractul de credit cu S. A.) nu a putut fi audiată, fiind plecata în străinătate, iar L. F. nu a recunoscut comiterea faptelor, declarând că nu își poate explica cum de apare scrisul său pe adeverința nr.262/2006. L. F. și M. C. sunt din localitatea Săvârșin, unde se află și sediul . SRL. L. F. nu a fost angajata sau asociata la aceasta din urma societate iar N. M. a fost administrator la . în perioada 1995-2009. La aceasta societate a fost asociat și N. D..

V. R. SA s-a constituit parte civila față de H. S., cu suma de_,39 lei.

Inculpații Ș. A., H. S. C., N. D., L. F., prezenți în fața instanței la data de 06.11.2014, au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nu solicită probe noi și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, cerând aplicarea față de ei a dispozițiilor prev. de art.396 al.10 Cod procedură penală referitoare la reducerea pedepsei în cazul recunoașterii vinovăției(f.151, 152, 153, 154).

Inculpata M. C. nu a fost prezenta în fața primei instanțe si astfel nu a dat declarație în fața instanței de fond.

Văzând probele administrate în cauză:

-în cursul urmăririi penale:

Vol.1: plângere V. R. SA referitoare la Belteki S., Ș. A. și Hamlagean S.(f.31-34), adresa ITM A. cu privire la locurile de munca ale lui Belteki Ș., S. A. și Halmagean S.(f.53-54), convenția de credit incheiata de Halmagean S.(f.60-70), în copie, cererea de credit a lui Halmagean S.(f.72-74) în copie, adeverința de venit nr.262/2006 in original(f.79), convenția de credit a lui Ș. A.(f.93-102) in copie, adeverința de venit nr.76/2006 în original(f.103), convenția de credit a lui Belteki Ș., in copie(f. 123-133), adeverință de venit nr.280/2006, în original(f.134), cererea de credit a lui Belteki Ș. în care sunt menționate toate aspectele nereale din adeverința asumate sub semnatura de către inculpat(f.135-137), copie contract de muncă(fals) a lui Belteki Stefanla .(f.139-141), fișe de la ORC pentru . SRL Savarsin și pentru . Săvârșin din care reiese că N. D. era asociat în ambele firme iar în cea de a doua și administrator(f. 155-160), raport de constatare tehnico-științifică nr._/23.04.2013(f.181-190), raport de constatare tehnico-științifică nr._/14.11.2012(f.192-221), declaratii inculpata S. A.(f.222,224), declarații inculpat Halmagean S. C.(f. 226,228), declaratie inculpata L. F.(f.229, 231), declarații inculpat N. D.(f.235-236), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală inculpatilor S. A.(f. 270), H. sorin(f. 281), L. F.(f.273), N. D.(f.276), proces-verbal de neprezentare a materialului de urmărire penală a inculpatei M. C.(f.277),, alte înscrisuri.

Vol.2: dosarul de credit în original pentru Belteki S.(f.1-37).

Vol.3: dosarul de credit în original pentru H. S.(f.1-34).

Vol.4: dosarul de credit în original pentru Ș. A.(f.1-33).

-în cursul judecății: declarații Inculpații Ș. A., H. S. C., N. D., L. F.(f.151, 152, 153, 154), înscrisuri,prima instanță a reținut starea de fapt din rechizitoriul mai sus menționată.

În drept,faptele inculpatei Ș. A. care, acționând cu intenție, a semnat în calitate de împrumutat convenția de credit bancar nr._/08.09.2006 privind un credit în valoarea de 5000 euro de la V. SA – Sucursala A., iar pentru determinarea băncii la încheierea convenției a fost folosită adeverința de venit nr. 76/07.09.2006 al cărei caracter fals era cunoscută de inculpată, aspect ce rezultă din conținutul cererii de credit semnate de inculpată filele 31-33, volumul 4), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșeleciune și uz de fals, prevăzute de art. 215 alin. 1-3 Cod penal 1969 și art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal 1969.

Faptele inculpatului H. S. care, acționând cu intenție, a semnat în calitate de împrumutat convenția de credit bancar nr._/10.08.2006 privind un credit în valoare de 5000 euro de la V. SA – Sucursala A., iar pentru determinarea băncii la încheierea convenției a fost folosită adeverința de venit nr.262/09.08.2006 al cărei caracter fals era cunoscut de inculpat, așa cum rezultă din conținutul cererii de credit semnate de inculpat de la filele 31-33, volumul 3), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșeleciune și uz de fals prev. de art. 215 alin. 1-3 Cod penal 1969 și art. 291 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 33 lit.a) Cod penal.

Faptele inculpatei M. C. care, acționând cu intenție, în calitate de funcționar bancar la V. R. SA – Sucursala A., a participat la întocmirea în fals a adeverinței de venit nr. 262/09.08.2006 pe numele lui Halmagean S., utilizată la încheierea convenției de credit bancar nr._/10.08.2006, convenție pe care a semnat-o din partea bancii deși cunoștea caracterul fals al datelor consemnate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșeleciune, prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 215 alin. 1-3 Cod penal 1969.

Fapta inculpatei L. F. care, acționând cu intenție a participat la falsificarea adeverinței de venit nr. 262/09.08.2006 pe numele lui Halmagean S., utilizată la încheierea convenției de credit bancar nr._/10.08.2006 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 215 alin. 1-3 Cod penal.

Faptele inculpatului N. D. care, în cursul anului 2006, acționând cu intenție, a întocmit în fals adeverința de venit nr. 280 din 2006, pe care a remis-o inculpatului Belteki Ș., care a folosit-o pentru a putea încheia convenția de credit nr._/03.11.2006 cu V. R. SA – Sucursala A., având ca obiect suma de 5.000 euro și de asemenea faptele aceluiași inculpat care, în cursul anului 2006, acționând cu intenție a determinat pe inculpata Ș. A. să încheie convenția de credit bancar nr._/08.09.2006 privind un credit în valoare de 5000 euro de la V. SA – Sucursala A., remițându-i și adeverința de venit nr. 76/07.09.2006, falsificată de o persoană neidentificată, adeverința ce era necesară obținerii creditului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșeleciune prev. de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 215 alin. 1 -3 Cod penal 1969 și instigare la înșeleciune prev. de art. 25 Cod penal 1969 rap. la art. 215 alin. 1-3.

Art. 124 Cod penal 1969 anterior modificări prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 63/2012 prevedea că „ Prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate”, text legal care era în vigoare la data comiterii infracțiunii.

Infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal 1969 se pedepsește cu o pedeapsă de 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în aceste condiții, prima instanță a constatat că în conformitate cu art. 122 alin.1 lit. d) rap. la art. 124 Cod penal 1969 în forma expusă mai sus, infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal 1969 în cazul inculpaților Seban A. și Halmagean S. C. este prescrisă motiv pentru care s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de uz de fals, reținută în sarcină inculpaților anterior menționați.

Cu privire la excepția prescripției penale cu privire la infracțiunea de înșeleciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal 1969 sau corespondentul în noul cod penal art. 244 alin.1 -2 s-a constatat că nu este prescrisă.

Prima instanță a constatat că art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal 1969 sancționează infracțiunea de înșelăciune cu pedeapsa închisorii de la 3 -15 ani închisoare, indiferent de forma de participație a inculpatului respectiv autor, instigator sau complice, condiție în care văzând dispozițiile art. 122 alin.1 lit. b rap la art. 124 Cod penal 1969 nu se pune problema prescripției răspunderii penale.

De asemenea în conformitate cu art.244 alin. 1-2 înșelăciunea în noul cod penal este sancționată cu o pedeapsă de la 1-5 ani închisoare, ori această limită legală de pedeapsă raportat la art. 154 alin. 1 lit. d) coroborat cu art. 155 alin. 4 NCP, conduce la concluzia că nici pe noul cod penal nu a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea de înșelăciune, indiferent de forma de participare, respectiv autor, instigator sau complice.

Având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, prima instanță a considerat că nu se pot combina cele două coduri penale, în sensul că pedeapsa să fie stabilită pe noul cod penal în cauza de față, însă instituția prescripției penale să se aplice pe vechiul cod penal, situație în care s-ar ajunge la „ lex tertia”, așa cum a statuat Curtea prin decizia anterior menționată.

Față de cele menționate, prima instanță a admis excepția prescripției răspunderii penale invocată de inculpata Ș. A. cu privire la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal 1969, constatând prescrisă răspunderea penală și în consecință în temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit. f) s-a dispus încetarea procesului penal.

Prima instanță a respins excepția prescripției răspunderii penale invocată de inculpata Ș. A. cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1-3 Cod penal 1969 și în consecință a condamnat pe inculpata Ș. A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1- 3 Cod penal 1969, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și în condițiile art. 375 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală la o pedeapsă de 2 ani închisoare, vinovăția inculpatei la săvârșirea faptei rezultă dincolo de orice dubiu din convenția de credit bancar nr._/08.09.2006 (în valoare de 5000 euro de la V. SA – Sucursala A.) și adeverința de venit nr. 76/07.09.2006 probe care pot fi coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatei acordată în fața instanței, fila 151 dosar instanță.

La individualizarea pedepsei aplicate acesteia prima instanță a ținut cont de faptul că, nu are antecedente penale, a recunoscut faptele comise atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, motiv pentru care instanța va face aplicarea art. 81 Cod penal 1969, având convingerea că îndreptarea inculpatei se poate asigura și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia inculpatei trebuie realizată atât în baza art. 71 alin. 2 și 3 C.pen. 1969 și art. 64 C.pen., 1969 cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului (citată în continuare Convenția), a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele S. și P. contra României și Hirst contra Marii Britanii, care, în conformitate cu art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România, prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă atât principiul proporționalității, cât și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1, așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 74/2007, pronunțată în interesul legii.

Așadar, conform art. 71 alin. 3 C.pen., 1969 prima instanță a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b) C.pen., 1969 respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care a interzis inculpatei exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod Penal 1969 a interzis inculpatei Ș. A. drepturile prevăzute de art. 64 literele a), cu excepția dreptului de a alege, și b) Cod Penal 1969.

În baza art. 81, 82 și 71 alineat 5 Cod Penal 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe un termen de încercare de 4 (patru) ani.

A fost admisă excepția prescripției răspunderii penale invocată de inculpatul Halmagean S. C., cu privire la infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal 1969, constatând prescrisă răspunderea penală și în consecință în temeiul art. 396 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art.16 alin.1 lit. f) s-a dispus încetarea procesului penal.

Prima instanță a respins excepția prescripției răspunderii penale invocată de inculpatul Halmagean S. C., cu privire la infracțiunea de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1-3 Cod penal 1969 și în consecință a condamnat pe inculpatul Halmagean S. C. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin. 1- 3 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și în condițiile art. 375 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală la o pedeapsă de 2 ani închisoare, vinovăția inculpatului dincolo de orice dubiu rezultă din convenția de credit bancar nr._/10.08.2006 și adeverința de venit nr.262/09.08.2006, probe care pot fi coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului acordat în fața primei instanței, fila 153 dosar fond.

La individualizarea pedepsei aplicate acestuia prima instanță a ținut cont de faptul că, nu are antecedente penale, a recunoscut faptele comise atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, motiv pentru care prima instanță a făcut aplicarea art. 81 Cod penal 1969, având convingerea că îndreptarea inculpatului se poate asigura și fără executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 71 Cod Penal 1969 a interzis inculpatului Halmagean S. C. drepturile prevăzute de art. 64 literele a), cu excepția dreptului de a alege, și b) Cod Penal 1969, având în vedere argumentele expus mai sus în cazul inculpatei Ș. A. care sunt valabile și în cazul inculpatului, iar pentru asigurarea coerenței sentinței penale prima instanță nu a mai preluat textual.

În baza art. 81, 82 și 71 alineat 5 Cod Penal 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și accesorii pe un termen de încercare de 4 (patru) ani.

În baza art. 386 Cod procedură penală a admis solicitarea inculpatei L. F., formulată prin apărător ales și schimbă încadrarea juridică din infracțiune de complicitate la înșelăciune prevăzută de 26 raportat la art. 215 alin. 1 -3 Cod penal 1969, în infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1- 2 Cod penal și în condițiile art. 5 Noul Cod penal, s-a constatat că în cazul inculpatei este mai favorabilă noul cod penal din moment ce în cazul infracțiunii de înșeleciune nu se pune problema prescripției răspunderii penale, având în vedere considerentele expuse mai sus cu privire la această instituție.

În baza art.396 al. 1, 4 și 10 Cod procedură penală rap. la art.83 Cod penal a stabilit pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare în sarcina inculpatei L. F. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1- 2 Cod penal, vinovăția inculpatei rezultând dincolo de orice dubiu din probele administrate în cursul urmăririi penale respectiv adeverința de venit nr. 262/09.08.2006, utilizată la încheierea convenției de credit bancar nr._/10.08.2006 care poate fi coroborată cu declarația de recunoaștere a inculpatei acordată în fața instanței fila 154 dosar instanță.

La individualizarea pedepsei aplicate acesteia prima instanță a ținut cont de faptul că, nu are antecedente penale, a recunoscut fapta comisă în fața instanței, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 83 Noul Cod penal, având convingerea că îndreptarea inculpatei se poate asigura și cu aplicarea instituției amânării pedepsei.

În baza art.85 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpata având obligația de a respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art.404 al.3 Cod procedură penală a atras atenția inculpatei asupra art.88 Cod penal, respectiv asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și a obligației impuse, avertizând-o asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori obligația impusă pe durata termenului de supraveghere.

A fost respinsă excepția răspunderii penale invocată de inculpata M. C. prin apărător ales cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută de 26 raportat la art. 215 alin. 1 -3 Cod penal 1969.

În baza art. 386 Cod procedură penală prima instanța din oficiu a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatei M. C. din infracțiune de complicitate la înșelăciune prevăzută de 26 raportat la art. 215 alin. 1 -3 Cod penal 1969 în infracțiunea de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1- 2 Cod penal, având în vedere faptul că, noul cod penal este mai favorabil acesteia, raportându-se la limitele de pedeapsă prevăzute de lege, iar în cazul inculpatei nu se pune problema aplicării instituției prescripției răspunderii penale, instituții diferite din cele două coduri penale nu se pot combina, altfel s-ar crea o situație de „ lex tertia”, contrar Deciziei 265/2014 a Curții Constituționale.

În baza art.396 al. 1, 4 și 10 Cod procedură penală rap. la art.83 Cod penal a stabilit o pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare în sarcina inculpatei M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1- 2 Cod penal și în condițiile art. 5 Noul Cod penal.

Vinovăția acesteia rezultă dincolo de orice dubiu din modul în care a acționat inculpata, respectiv cu intenție în calitate de funcționar bancar la V. R. SA - Sucursala A., a participat la întocmirea în fals a adeverinței de venit nr. 262/09.08.2006 pe numele lui Halmagean S., utilizată la încheierea convenției de credit bancar nr._/10.08.2006, convenție pe care a semnat-o din partea băncii deși cunoștea caracterul fals al datelor consemnate.

În aceste condiții prima instanță a respins implicit solicitarea apărătorului ales de schimbarea încadrării juridice din fapta prev. de art. 215 al. 1 și 3 Cod penal 1969 în infracțiunea prev. de art.246 Cod penal 1969 și de achitare a inculpatei.

Inculpata M. C. deși cunoștea caracterul fals a adeverinței mai sus menționate și utilizată la încheierea convenției, pe care a semnat-o în calitate de angajat a băncii, deși cunoștea că cele atestate nu corespund adevărului și urmează să fie folosită pentru obținerea unui credit, modalitate prin care a indus în eroare persoana juridică cu prilejul încheierii contractului, fără complicitatea acesteia convenția de credit bancar este puțin probabil să se fi încheiat, aceasta cunoscând condițiile de acordare a unui credit bancar, a fost de acord și a ajutat la inducerea în eroare a persoanei juridice în vederea obținerii creditului respectiv, creând astfel un prejudiciu material persoanei juridice, creditul acordat în modalitatea descrisă nu a fost rambursată integral.

La individualizarea pedepsei aplicate acesteia prima instanță a ținut cont de faptul că, nu are antecedente penale, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 83 Noul Cod penal, având convingerea că îndreptarea inculpatei se poate asigura și cu aplicarea instituției amânării pedepsei stabilite.

Motiv pentru care în baza art.83 Cod penal a amânat aplicarea pedepsei stabilite mai sus pe durata termenului de supraveghere de 2(doi) ani calculat în conformitate cu art.84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art.85 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpata având obligația de a respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;

l) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

m) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

n) să comunice schimbarea locului de muncă;

o) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 25 raportat la art. 215 alin. 1- 3 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și în condițiile art. 375 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul N. D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune.

În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. 1- 3 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal și în condițiile art. 375 și art. 396 alin. 2 și 10 Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul N. D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

Vinovăția inculpatului la săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, rezultă dincolo de orice dubiu din probele administrate în cursul urmăririi penale, adeverința de venit nr. 280 din 2006, convenția de credit nr._/03.11.2006, convenția de credit bancar nr._/08.09.2006 și adeverința de venit nr. 76/07.09.2006 probe care pot fi coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului acordată în fața instanței, fila 152.

La stabilirea pedepsei stabilite inculpatului prima instanță a ținut cont de atitudinea de recunoaștere a inculpatului manifestată în fața instanței fila 152, însă s-a ținut cont și de antecedentele penale ale acestuia și de faptul că, inculpatul deși a suferit numeroase condamnării pentru infracțiunii similare, filele 18 -21 dosar instanță, nu și-a îndreptat comportamentul în societate motiv pentru care în cazul acestuia este necesar stabilirea unei pedepse cu închisoarea cu executare efectivă, pentru asigurarea funcției coercitive a pedepsei stabilite și reeducării inculpatului.

Prin sentința penală nr. 139/22.01.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, definitivă prin necontestare, filele 173 -174 dosar instanță, inculpatul N. D. a fost liberat condiționat de sub efectul pedepsei de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată de Tribunalul A., prin sentința penală nr.224/2012 (filele 168 -172 dosar instanță).

Față de cele expuse, prima instanță a anulat operațiunea de contopire efectuată prin sentința penală nr. 224/12.06.2011 a Tribunalului A., emis în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare.

A descontopit pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată condamnatului N. D., prin sentința penală nr. 168 din 30 martie 2011 a Tribunalului A., în pedepsele componente de 3 ani și 4 luni închisoare pentru art. 26 Cod penal 1969 raportat la art. 246 Cod penal 1969, cu art. 248¹ Cod penal 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) Cod penal 1969 pe o durată de 3 ani, 8 luni închisoare pentru art. 288 alin. 1 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, 5 luni închisoare pentru art. 290 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, 5 luni închisoare pentru art. 291 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, 2 ani închisoare pentru art. 23 alin.1 lit. b) din legea nr. 656/2002, 3 ani și 4 luni închisoare pentru art. 323 alin.1 Cod penal 1969.

A anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 35 din 11 ianuarie 2012 a Judecătoriei A..

A descontopit această pedeapsă în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru art. 25, raportat la art. 215 alin. 1, 3 Cod penal 1969 și de 2 luni închisoare pentru art. 290 Cod penal 1969.

În baza art. 86⁵ Cod penal 1969, a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1667/06.06.2011 pronunțată de Judecătoria A. și a constatat că prin această sentință s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2319/30.11.2010 a Judecătoriei A. și a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 932/29.03.2011 a Judecătoriei A..

A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2319/30.11.2010 a Judecătoriei A. în pedepsele componente de 6 luni închisoare pentru art. 290 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal 1969, 3 ani închisoare pentru art. 25 raportat la art. 215 al. 1, 3 Cod penal 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969, 6 luni închisoare pentru art. 288 alin. 1 Cod penal 1969 și 6 luni închisoare pentru art. 31 raportat la art. 289 Cod penal 1969 și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 932/29.03.2011 a Judecătoriei A. în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru art. 25, raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, Cod penal 1969, de 3 luni închisoare pentru art. 290 Cod penal 1969 și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal 1969, respectiv a dreptului de a fi administrator a unei societăți comerciale pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 36 Cod penal, 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. 2 Cod penal 1969, a contopit toate pedepsele aplicate prin prezenta sentință penală și cele repuse în individualitatea lor în pedeapsa cea mai mare de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pe care o sporește cu 1(un) an și 3 (trei) luni închisoare, condamnatul N. D. urmând să execute pedeapsa de 4 (patru) ani și 7 (șapte) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și lit. c) Cod penal 1969, pe o durată de 3 ani și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c Cod penal 1969, respectiv a dreptului de a fi administrator a unei societăți comerciale pe o perioadă de 5 ani, având în vedere natura infracțiunilor săvârșite de către acesta.

Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) Cod penal 1969, pe baza considerentelor expuse mai sus, argumente care nu au mai fost reluate textual, în cazul fiecărui inculpat din prezenta cauză.

În baza art. 72 Noul Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, din data de 09.10.2009, până la data de 10.05.2010 și din 3 aprilie 2012 până la data de 28.01.2014.

În baza art. 19 raportat la art. 397 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă exercitată de . Investments (Luxembourg) S.A prin mandatar . RO S.A., și a obligat pe inculpatul Halmagean S. C. la plata sumei de 3.831, 34 Euro, în favoarea părții civile reprezentând prejudiciu material, inculpatul cu ocazia audierii sale fiind de acord cu achitarea prejudiciului creat așa cum rezultă din declarația acestuia acordată în fața primei instanțe fila 152 verso, sens în care devin incidente dispozițiile art. 19 rap. la art. 23 alin. 2 Cod procedură penală care prevede că, inculpatul poate să recunoască pretențiile civile.

În baza art. 19 raportat la art. 397 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă exercitată de . Investments (Luxembourg) S.A prin mandatar . RO S.A., și a obligat inculpata Ș. A. la plata sumei de 3.984,11 Euro, în favoarea părții civile reprezentând prejudiciu material, inculpata cu ocazia audierii sale fiind de acord cu achitarea prejudiciului creat așa cum rezultă din declarația acestuia acordată în față primei instanțe fila 151 verso, sens în care devin incidente dispozițiile art. 19 rap. la art. 23 alin. 2 Cod procedură penală care prevede că, inculpata poate să recunoască pretențiile civile.

S-a luat act de faptul că, parte civilă V. R. SA, nu mai are pretenții față de inculpații Halmagean S. C. și Ș. A., iar față de inculpații N. D., L. F., M. C. nu s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal.

În temeiul art.272 Cod procedură penală, s-a dispune virarea din fondurile Ministerului Justiției în contul BA A. a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat desemnat din oficiu de către instanță pentru inculpatul N. D..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpații N. D., B. (fostă Ș.) A., L. F. și M. C..

Prin încheierea din data de 23.02.2015 s-au disjuns apelurile declarate de inculpata M. C. și de P. de pe lângă Judecătoria A. cu privire la aceasta, soluționarea acestor apeluri fiind suspendată până la pronunțarea de către ÎCCJ a unei hotărâri prealabile.

1). Prin memoriul de apel P. de pe lângă Judecătoria A. în privința inculpatei M. C., critică faptul că s-a reținut aplicarea prevederilor art.396 alin. 1, 4 și 10 Cod procedură penală, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime iar apoi stabilirea unei pedepse de 8 luni închisoare, adică sub minimul special de 1 an prev. de textul art. 48 raportat la art. 244 alin. 1-2 Cod penal, în condițiile în care întregul proces penal s-a desfășurat fără a fi incident art.396 alin. 1,4 și 10 Cod procedură penală; totodată, a fost criticată și numerotarea eronată a măsurilor de supraveghere prev. de art.85 al.1 NCP.

Se arată că în cursul urmării penale învinuita M. C. nu a putut fi audiată, fiind plecată în străinătate iar în cursul judecății, de asemenea, nu a fost prezentă în fața instanței de judecată pentru a solicita aplicarea art.396 al. 1, 4 și 10 Cod PP. În cursul judecății, referitor la inculpata M. C., instanța de judecată a luat act de lipsa acesteia de la termenul de judecată și de poziția avocatului inculpatei de necontestare a probelor administrate în faza de urmărire penală. Astfel, la deliberare, prima instanță de judecată a reținut, eronat, aplicarea prevederilor art.396 al. 1, 4 și 10 Cod procedură penală pentru inculpata M. C., cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime iar apoi stabilirea pedepse de 8 luni închisoare, adică sub minimul special de 1 an prev. de textul articolului 244 al. 1,2 Noul C.pen, ceea ce înseamnă că a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele legale mai precis sub limita inferioară a pedepsei ce trebuia aplicată.

S-a făcut referire și la numerotarea eronată a măsurilor de supraveghere prev. de art. 85 alin. 1 Noul C.pen în sensul că deși acestea sunt prevăzute de la litera „a" la (a,b,c,d,e) instanța a reținut literele de la „f" la, j" (f,g,h,i j) neregăsite în textul de lege.

Pentru aceste motive, cu privire la inculpata M. C. P. a solicitat, admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale, cu remedierea nelegalităților expuse anterior.

2. Prin memoriul de apel, inculpata M. C., prin apărător ale sa solicitat, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimisă în judecată inculpata din complicitate la înșelăciune în abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art. 246 din vechiul C.pen., și în raport de această faptă, să se dispună încetarea procesului penal față inculpata M. C., în temeiul art. 16 litera f NCPP raportat la art. 396 alin. 6 NCPP, având în vedere că a survenit prescripția răspunderii penale. În subsidiar, în ipoteza respingerii cererii de schimbare a încadrării Juridice, să se dispună achitarea inculpatei M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută de art. 48 NCP raportat la art. 244 alin. 1 și 2 NCP în temeiul art. 16 litera b, raportat la art. 396 alin.5NCPP.

În motivare, referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a arătat că diferențele dintre infracțiunea de înșelăciune și cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prin raportarea prevederilor legale la situația de fapt, sunt semnificative între infracțiunea de înșelăciune și cea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, care prezintă relevanță în prezenta cauză, astfel: la infracțiunea de abuz în serviciu subiectul activ este unul calificat, fiind necesar ca acesta să fie funcționar public sau funcționar; și latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu include orice neîndeplinire sau îndeplinire defectuasă a atribuțiilor de serviciu care cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane; încadrarea juridică a faptei imputate inculpatei presupune un răspuns la întrebarea ce faptă săvârșește un funcționar atunci când prin încălcarea atribuțiilor de serviciu cauzează un prejudiciu angajatorului, fiindcă dacă ar accepta starea de fapt descrisă în rechizitoriu si reținută de către prima instanță ar însemna că inculpata prin participarea la întocmirea adeverinței a contribuit la determinarea băncii la încheierea convenției de credit si la remiterea către beneficiar a sumei împrumutate. Practica constantă a conchis, în spețe similare, că se află în situația unei infracțiuni de abuz în serviciu, iar nu de înșelăciune, astfel cu s-a statuat prin Decizia nr. 1393/23.04.2013 a ÎCCJ, or, inculpata, potrivit celor reținute de prima instanță, ar fi participat, în calitate de angajată a V. la completarea în fals a unei adeverințe de venit, ceea ce evident dacă ar fi adevărat ar echivala cu încălcarea atribuțiile de serviciu de către aceasta, astfel, pe cale de consecință, fapta imputată are legătură cu presupusele atribuții de serviciu ale inculpatei.

Inculpata are calitatea de funcționar în sensul art. 147 Cod penal, acționând ca reprezentant al exercitarea atribuțiilor încredințate, iar nu în interes personal. Eventuala contribuție a inculpatei la obținerea creditului de către H. S. ar fi consecința încălcării atribuțiilor de serviciu de către inculpată, astfel, după cum s-a arătat din practica judiciară a instanței supremă în jurisprudența citată dacă încălcarea dispozițiilor acest caz ar fi contribuit la acordarea creditului este săvârșită de un subiect activ calificat, respectiv de un funcționar, se situează în sfera infracțiunilor de serviciu, deoarece funcționarul nu acționează în interes personal, ci pentru instituția în care își desfășoară activitatea. Apărătorul inculpatei arată că și dacă ar accepta o stare de fapt similară cu cea prezentată de acuzare si reținută de prima instanță, raportat la calitatea inculpatei M. s-ar afla tot în situația unei infracțiuni de abuz în serviciu, nu de înșelăciune.

Față de aceste considerente, inculpata, prin apărător ales apreciază că eventuala încălcarea a atribuțiilor de serviciu care ar fi contribuit la încheierea contractului de credit și ar fi avut drept efect prejudicierea angajatorului acesteia, nu poate întruni elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, ci eventual a celei de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor astfel că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul arătat. Precizează că în ce privește legea penală mai favorabilă în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, vechiul Cod Penal în art. 246, stabilea limite de pedeapsă între 6 luni și 3 ani, în timp ce art. 297 din noul Cod Penal stabilește limite de pedeapsă între 2 și 7 ani, astfel că dispozițiile legii vechi sunt mai favorabile.

În situația admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice, se arată că, în conformitate cu art. 258 C. pen., dispozițiile art. 246 - 250 C.pen. privitoare la funcționarii publici, se aplica și celorlalți funcționari pentru faptele prevăzute la art. 246 C.pen., acțiunea penală punându-se în mișcare la îngerea prealabilă a părții vătămate. În aceste condiții, raportat la dispozițiile art. 396 alin. 2 NCPP, în situația schimbării încadrării juridice este necesară citarea persoanei vătămate pentru ca aceasta să declare dacă înțelege să formuleze plângere penală.

Cu privire la intervenția prescripției răspunderii penale în situația admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice, se arată că în ce privește infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor maximul special prevăzut de lege este de 3 ani, iar potrivit art. 122 litera d din vechiul Cod penal termenul de prescripție general este de 5 ani; și potrivit art. 124 din vechiul Cod Penal termenul special de prescripție ar fi de 7 ani și 6 luni - o dispoziție mai favorabilă în ce privește prescripția răspunderii sunt cele din art. 124 din Vechiul Cod Penal forma anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 63/2012 intrată în vigoare la data de 22.04.2012 în forma veche art. 124 Cod Penal din 1969 prevede că „prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, daca termenul de prescripție prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate. Data săvârșirii faptei fiind 10.08.2006 termenul special de prescripție s-a împlinit în data de 10.02.2014. Astfel, concluzionând, în ceea ce o privește pe inculpata M., se arată că a intervenit prescripția răspunderii penale astfel că se impune, în situația admiterii cererii de schimbarea încadrării juridice și în condițiile în care persoana vătămata va înțelege să formuleze plângere penală, admiterea apelului, iar în temeiul art. 16 litera f NCPP raportat la art. 396 alin. 6 NCPP încetarea procesului penal față de inculpata M. C., inculpată care, raportat la dispozițiile art. 18 NCPP nu solicită continuarea procesului penal.

S-a făcut referire la condițiile privind existența complicității, prin raportare la starea de fapt, arătându-se că, așa cum rezultă din raportul de constatare tehnico - științifică efectuat în cursul urmăririi penale scrisul „. SRL Sâvârșin .. Hâlmăgean AR_ și mai, iunie, iulie 1320 lei” aparține inculpatei L. F., astfel că inculpata M. C. s-a limitat la completări aduse adeverinței pentru ca aceasta să întrunească elementele de formă, nu de fond, activitatea acesteia încadrându-se astfel în cadrul unei asistențe standard acordate de către un funcționar bancar. Această activitate nu putea să contribuie în mod efectiv la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, necontribuind la acțiunea de inducere în eroare a băncii, cât timp nu inculpata M. a certificat calitatea de angajat a inculpatului H. S. și nici nivelul veniturilor salariale ale acestuia, elemente care prezentau relevanță în acordarea ulterioară a creditului.

În acest context, se arată că prima instanță față de ansamblul probator administrat a reținut,în mod greșit, că inculpata ar fi cunoscut că cele indicate în adeverința de venit, nu ar corespunde adevărului, cât timp nu aceasta a completat elementele esențiale, iar declarațiile singurului coinculpat, care face referire la M. C. sunt contradictorii și nu se coroborează cu restul mijloacelor de probă. În realitate, declarația inculpatului H., reprezintă o prezentare a unei stări de fapt al cărei scop unic este încercarea de minimalizare a propriei contribuții.

Un ultim argument invocat de apărătorul inculpatei M. in memoriul formulat este Principiul in dubio pro reo și prevederile 103 alin. 2 NCPP. Din punctul de vedere al apărătorului, din probele administrate nu rezultă că inculpata M. C. a avut cunoștință de caracterul neadevărat al datele care au condus la acordarea creditului, dar totuși, chiar dacă s-ar aprecia că din probele administrate ar rezulta un dubiu în ce privește activitatea inculpatei, arată că I.C.CJ.prin Decizia nr. 3465/27.06.2007 a statuat că regula in dubio pro reo „se explica prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnica tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului cu privire la fapta imputată, autoritățile judiciare nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției inculpatului și să-l achite". S-a făcut referire și la art. 103 alin. 2 NCPP, care are denumirea marginală de „aprecierea probelor”.

S-a arătat că în cauză nu există nici o probă care să confirme teza acuzării privind existența complicității, singura declarație fiind contradictorie și aparținând unei persoane direct interesate în a-și crea o situație abilă; și nu poate fi reținută existența unei certitudini privind vinovăția inculpatei M. C., în condițiile în care din proba cu caracter științific administrată rezultă că elementele esențiale ale adeverinței de venit nu au fost completate de aceasta, orice opinie contrară putându-se fundamenta pe presupuneri sau speculații, iar nu pe informații certe.

Pe cale de consecință, se arată că nu există nici o probă că inculpata M. C. ar fi avut cunoștință de activitatea infracțională desfășurată de ceilalți inculpați precum și că ar fi încercat să-l ajute pe autorul infracțiunii să obțină, în mod nelegal împrumutul bancar, astfel că aceasta nu poate fi trasă la răspundere penală pentru o așa - zisă complicitate la o faptă despre care nu a avut cunoștință și pe care nu a prevăzut-o. Pentru aceste argumente, inculpata M. C., prin apărător ales apreciază că se impune admiterea apelului astfel cum a formulat.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria A. este fondat, iar apelul declarat de inculpata M. C. este nefondat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății.

Din probele administrate în cauză rezultă în ceea ce o privește inculpata M. C. următoarea stare de fapt:

În data de 10.08.2006 a fost încheiat contractul de credit nr._ între V. R. SA –Sucursala A. și inculpatul Halmagean S., în calitate de împrumutat, având ca obiect suma de 5.000 euro. La dosarul de credit a fost depusă și adeverința de venit nr. 262/09.08.2006, emisă de . Savarsin, reprezentată legal prin numitul N. M., asociat unic, din care rezultă că Halmagean S. figura ca angajat al societății din data de 01.03.2006, cu un venit net de 1320 lei lunar.

Din declarațiile inculpatului Halmagean S. date în cursul urmăririi penale, a reieșit că numitul N. M., aflând că inculpatul are nevoie de bani l-a prezentat inculpatei M. C., funcționar bancar la V. R. SA – Sucursala A.. Aceasta, la rândul ei, l-a trimis pentru actele necesare creditului la inculpata L. F.. N. M. a sunat-o și el pe L. F. și i-a cerut să elibereze adeverința de venit pentru H. S., urmând ca acesta să fie angajat ulterior. L. F. i-a predat personal adeverința lui M. C., după care H. S. a semnat toate actele prezentate de aceasta. Urmând indicațiile inculpatei M. C. cu privire la menționarea societății comerciale la care ar fi fost angajat și la alte aspecte, H. S. a completat și cererea de credit de la fila 79. Banii încasați de la bancă au fost folosiți de H. S. în interes personal.

Pentru ajutorul acordat, inculpatul H. S. a efectuat câteva transporturi pentru N. M. cu un camion pe care-l deținea, transporturi a căror valoare a apreciat-o la aproximativ 700 euro.

Din adresa emisă de ITM A. rezultă că H. S. nu a fost angajat la . raportul de constatare tehnico-științifică nr._/23.04.2013 a reieșit că scrisul de pe adeverința de venit nr. 262/2006 aparține inculpatelor L. F. și M. C., fiecare completând o parte din adeverință. M. C. a executat scrisul „_ S. OP DATE SALARIU AMBASADOR . N. L.” de pe adeverința de venit nr. 262/09.08.2006.

Această stare de fapt rezultă din declarațiile coroborate ale inculpaților H. S., N. M. și L. F., care în faza de judecată au recunoscut situația de fapt reținută la urmărirea penală și raportul de constatare tehnico-științifică nr._/23.04.2013.

În cursul urmăririi penale și al judecății la prima instanță, inculpata M. C. nu a fost audiată, acesta fiind plecată din țară. În cursul judecății în apel inculpata a fost audiată și a declarat că a completat doar angajamentul de plată și nu a avut nicio implicare în obținerea actelor necesare creditului de către inculpatul H..

Declarația inculpatei este infirmată de celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile celorlalți inculpați și raportul de constatare tehnico-științifică nr._/23.04.2013, din care rezultă că M. C. a executat scrisul „_ S. OP DATE SALARIU AMBASADOR . N. L.” de pe adeverința de venit nr. 262/09.08.2006.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei Curtea reține:

În procesul de analiză a încadrării juridice a faptelor se vor avea în vedere normele de drept incidente în cauză.

Art. 215 alin. 1-3 Cod penal din 1969: 1. Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

2. Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile concursului de infracțiuni.

3. Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Art. 26 Cod penal din 1969: complice este persoana care cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Art. 246 Cod penal din 1969: Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatei M. C., rezultă că instanța fondului a apreciat că fapta săvârșită de inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 Cod penal din 1969.

Elementul material al infracțiunii de înșelăciune în condițiile art. 215 alin. 1-3 Cod penal din 1969 poate fi realizat atât printr-o acțiune de inducere în eroare cât și printr-o acțiune de menținere în eroare săvârșită cu prilejul încheierii sau executării unui contract.

Elementul material al laturii obiective al infracțiunii de abuz în serviciu se poate realiza printr-o acțiune care constă în îndeplinirea defectuoasă a unui act, sau printr-o inacțiune care constă în neîndeplinirea unui act. Acțiunea sau inacțiunea se referă la un act, la o atribuțiune de serviciu a acestuia.

Mai trebuie precizat că infracțiunea de abuz în serviciu are caracter subsidiar, în sensul că fapta săvârșită de către un funcționar public sau un alt funcționar se încadrează în dispozițiile art. 246 Cod penal numai dacă acest abuz nu are o încriminare distinctă în Codul penal sau într-o lege specială.

În speță, activitatea desfășurată de inculpata M. C., ofițer bancar, efectuată în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care, încălcând aceste atribuții și implicându-se activ, alături de inculpatul Halmăgean S., persoana solicitantă a creditului, prin completarea cu date neadevărate a adeverinței de venit nr. 262/09.08.2006 pe numele lui Halmagean S., utilizată la încheierea convenției de credit bancar nr._/10.08.2006, convenție pe care a semnat-o din partea băncii deși cunoștea caracterul fals al datelor consemnate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune și nu ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Prin urmare, Curtea va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată și susținută de P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Fapta săvârșită de inculpată astfel cum a fost descrisă este încriminată în art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3 Cod penal din 1969 și art. 48 rap. la art. 244 alin. 1,2 Cod penal.

În continuare, Curtea reține că fapta a fost comisă în anul 2006, situație în care se pune problema identificării legii penale mai favorabile.

Cu privire la acest aspect, în raport de instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății și având în vedere Decizia Curții Costituționale nr. 265 din 06.05.2014, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a identificat legea penală mai favorabilă ca fiind Noul Cod penal.

Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, Curtea constată că aceasta nu a fost corect efectuată de prima instanță. Deși instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, greșit a reținut ca fiind aplicabile dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., și a aplicat o pedeapsă nelegală, sub limita minimă prev. de lege.

Așa cum s-a arătat mai sus, din probele dosarului rezultă că inculpata nu a fost prezentă în cursul judecății la prima instanță și nu a solicitat judecata cauzei în procedura simplificată, astfel că nu trebuiau reținute incidente în cauză dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen..

Procedând la individualizarea pedepsei, Curtea va ține cont de criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal. Astfel se are în vedere caracterul grav al faptei săvârșite, în raport de valorile sociale încălcate prin comiterea acesteia, data comiterii faptei, 2006, dar și de persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, atitudinea procesuală a acesteia nefiind sinceră, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Raportat la aceste criterii, Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 83 Cod penal, privind amânarea aplicării pedepsei, în raport de persoana inculpatei, de conduita acesteia avută anterior săvârșirii infracțiunii, data comiterii faptei, august 2006, aplicarea unei pedepse nu este necesară dar se impune supravegherea conduitei inculpatei pentru o perioadă determinată.

Ca atare, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, Curtea, va admite apelul declarat P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2692 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 13.

Va desființa în parte sentința apelată în ce o privește pe inculpata M. C. și rejudecând în aceste limite:

Va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal din 1969 în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal din 1969, cu privire la inculpata M. C..

În baza art. 396 al. 1, 4 Cod procedură penală rap. la art.83 Cod penal, va stabili pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatei M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art.83 Cod penal va amână aplicarea pedepsei stabilite de 1 an închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2(doi) ani calculat în conformitate cu dispozițiile art.84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Va menține dispozițiile din sentință privind măsurile impuse inculpatei pe durata termenului de supraveghere.

În ce privește susținerea parchetului în sensul numerotării greșite a măsurilor de supraveghere făcută de judecătorul fondului, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, conținutul măsurilor de supraveghere impuse inculpatei M. C. prin sentința atacată este prevăzut de art. 85 Cod penal. Faptul că s-au trecut alte litere nu constituie un motiv de desființare a hotărârii ci o eroare materială care poate fi îndreptată pe calea procedurii prev. de art. 278 C.pr.pen..

Va menține în rest sentința apelată în ceea ce o privește pe inculpata M. C..

Cu privire la apelul declarat de inculpată, în considerentele prezentei decizii s-a arătat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina acesteia.

În ce privește cererea de achitare a inculpatei pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, pe temeiul art. 16 lit. b teza a II a C.pr.pen., din probele administrate, astfel cum au fost analizate rezultă vinovăția inculpatei în comiterea faptei în forma intenției directe. Aceasta a completat în parte adeverința de venit nr. 262/09.08.2006 pe numele lui Halmagean S. cu date nereale, adeverință ce a fost utilizată la încheierea convenției de credit bancar nr._/10.08.2006, a semnat convenția din partea băncii și a înaintat-o comisiei spre aprobare, cu consecința prejudicierii băncii.

Prin urmare, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge apelul declarat de inculpata M. C. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen., va obliga inculpata la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva sentinței penale nr. 2692 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ 13.

Desființează în parte sentința apelată în ce o privește pe inculpata M. C. și rejudecând în aceste limite:

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal din 1969 în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal din 1969, cu privire la inculpata M. C..

În baza art. 396 al. 1, 4 Cod procedură penală rap. la art.83 Cod penal, stabilește pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatei M. C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 48 raportat la art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art.83 Cod penal amână aplicarea pedepsei stabilite de 1 an închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2(doi) ani calculat în conformitate cu dispozițiile art.84 al.1 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Menține dispozițiile din sentință privind măsurile impuse inculpatei pe durata termenului de supraveghere.

Menține în rest sentința apelată în ceea ce o privește pe inculpata M. C..

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge apelul declarat de inculpata M. C. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin.2 C.pr.pen., obligă inculpata la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 08.06.2015.

Președinte Judecător

D. V. F. I.

Grefier

A. S.

Red. D.V./16.06.2015

Tehnored. A.S./10.06.2015/4 ex

Judecătoria A.: L. V.

← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 216/2015....		Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 606/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 606/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA