Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 552/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 552/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 20221/55/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.552/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25 mai 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: C. P.

P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a fost reprezentat de procuror C. M. U..

Pe rol se află judecarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpații F. F. T., F. G. S. și P. G. A. împotriva sentinței penale nr. 473/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații apelanți în stare de arest preventiv asistați de avocat ales O. F., pentru părțile civile intimate . A. și D. C. F. se prezintă avocat ales M. A., lipsind partea civilă intimată P. F. L..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpaților apelanți, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate în filă separată la dosar.

Nemaifiind alte cereri instanța acordă cuvântul părților asupra apelurilor.

Procurorul susține apelul așa cum a fost formulat în scris precum și extinderea acestuia în temeiul art. 419 c.p.p. și cu privire la inculpatul F. G. S. neagravându-i-se situația din punct de vedere al răspunderii penale. Astfel solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri arătând că prima instanță a aplicat pedepse complementare și accesorii direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă ignorându-se dispozițiile art. 45 alin. 3 lit. a), alin. 5 c.p., iar deducerea măsurilor preventive s-a făcut conform dispozițiilor art. 399 alin. 9 c.p.p. în locul temeiului din art. 72 alin. 1 c.p.

Avocatul ales al inculpaților apelanți arată că a declarat apel deoarece inculpații nu sunt mulțumiți de modalitatea de executare a pedepsei și față de suma la care au fost obligați pe latură civilă. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și în rejudecare, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpaților F. F. și P. G. și aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere. Arată că aceștia au recunoscut faptele, nu sunt recidiviști, sunt persoane tinere, să fie avute în vedere caracterizările depus la dosarul primei instanțe, iar scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă, iar cele 180 de zile de arest petrecute de aceștia au fost suficiente pentru ca inculpații să-și dea seama de gravitatea faptelor. Pe latură civilă arată că dacă inculpații vor fi puși în libertate vor putea să-și achite prejudiciul. Arată că acești doi inculpați au fost obligați greșit la plata despăgubirilor civile către partea civilă . solidar cu celălalt inculpat deoarece aceștia nu au fost trimiși în judecată și nici acuzați de infracțiunea de distrugere. Cu privire la apelul inculpatului F. G. solicită admiterea acestuia și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia. Arată că inculpatul este recidivist dar și în cazul lui solicită a fi avute în vedere înscrisurile depuse la dosar, caracterizările precum și referatul Serviciului de Probațiune. Cu privi re la latura civilă arată că suma de 25.000 lei cu titlu de daune morale ce s-a acordat părții civile D. C. este prea mare raportat la cele 2-3 zile de îngrijiri medicale astfel că solicită reducerea acesteia. Cu privire la partea civilă . respingerea pretențiilor civile formulate de aceasta deoarece nu este o constituire de partea civilă ci doar o plângere și o declarație a persoanei fizice P. F. ca parte vătămată, nu e ștampila societății, el nefiind proprietarul autoturismului.

Cu privire la apelul parchetului nu se opune admiterii acestuia în cazul în care nu se agravează situația inculpaților.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor declarate de inculpați ca nefondate arătând că pedeapsa aplicată acestora a fost corect individualizată, aceștia au recunoscut comiterea faptelor care sunt cu violență. Cu privire la latura civilă arată că aceasta a fost corect soluționată.

Avocatul ales al părților civile intimate solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea hotărârii apelate ca fiind legală și temeinică. Arată că pedeapsa aplicată inculpaților este chiar prea blândă față de infracțiunile de violență de care sunt acuzați. Mai arată că partea civilă .-a constituit ca parte civilă încă din cursul urmăririi penale prin administratorul său P. L. (fila 29 dosar up), iar faptul că a fost citat administratorul la judecătorie se datorează unei erori materiale, înaintea primului termen de judecată în primă instanță s-a depus la dosar împuternicire avocațială pentru partea civilă . s-a reținut în încheierea de ședință mențiunea cu privire al eroarea citării administratorului în locul societății, iar prima instanță a reținut constituirea de parte civilă a . arată că obligarea solidară a inculpaților este corectă, e prin echivalent, mașina a fost avariată 90%. Depune concluzii scrise.

Inculpatul apelant F. G. regretă fapta și solicită reducerea pedepsei arătând că era beat când a comis-o.

Inculpatul apelant P. G. arată că regretă fapta și solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare și că este de acord să muncească în folosul comunității, are 1 copil minor.

Inculpatul apelant F. F. arată că regretă fapta și solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare, are 1 copil minor.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 473/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._,

În baza art. 233, 234 alin. 1 lit. d, e Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, a condamnat inculpații F. F. T. fiul lui G. și D., născut la data de 26.06.1988 în A., jud. A., domiciliat în S. G. (., jud. A., CNP_, aflat în P. A. și P. G. A. fiul lui G. și D., născut la data de 26.04.1984 în A., jud. A., domiciliat în S. G. (., jud. A., CNP_, aflat în P. A., la câte o pedeapsă de:

-2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 205 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală a condamnat aceeași inculpați la câte o pedeapsă de:

-9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod legal.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 Cod penal a contopit pedepsele de 2 ani închisoare și de 9 luni închisoare, aplicate inculpaților, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, pe care a sporit-o cu o treime din pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, respectiv de 3(trei) luni închisoare, urmând ca inculpații F. F. T. și P. G. A., cu datele de mai sus, să execute câte o pedeapsă rezultantă de:

- 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art.65 alin. 1 Cod penal inculpaților le este interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal.

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal și art. 66 alin. 1, 2 Cod penal a interzis inculpaților, în raport cu fiecare infracțiune săvârșită, ca pedeapsă complementară drepturile de la art. 66 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani, în baza art. 38 Cod penal inculpaților urmând a le fi interzise ca pedepse complementare drepturile de la art. 66 lit. a, b Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art. 233, 234 alin. 1 lit. d,e Cod penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, a condamnat inculpatul F. G. S. fiul lui G. și D., născut la data de 07.03.1987 în A., jud. A., domiciliat în S. G. (., jud. A., CNP_, aflat în P. A., la pedeapsa de:

-4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 205 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală a condamnat același inculpat la pedeapsa de:

-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod legal.

În baza art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală a condamnat același inculpat la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 Cod penal a contopit pedepsele de 4 ani, de 2 ani închisoare și de 1 an închisoare, aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare pe care a sporit-o cu o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv cu 1 an, rezultând o pedeapsă de:

-5 (cinci) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art.65 alin. 1 Cod penal inculpatului i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal.

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal și art. 66 alin. 1, 2 Cod penal a interzis inculpatului în raport cu fiecare infracțiune săvârșită, ca pedeapsă complementară, drepturile de la art. 66 lit. a, b Cod penal pe o durată de 5 ani, în baza art. 38 Cod penal inculpatului urmând a-i fi interzise ca pedepse complementare drepturile de la art. 66 lit. a, b Cod penal pe o durată de 5 ani.

În baza art. 399 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.

În baza art. 399 alin. 9 Cod procedură penală a dedus măsura reținerii și a arestării preventive din data de 10.11.2014 la zi, în ceea ce-i privește pe inculpații F. F. T. și P. G. A. și respectiv din data de 19.11.2014 la zi, în ceea ce-l privește pe inculpatul F. G. S., din pedepsele rezultante aplicate fiecărui inculpat.

În baza art. 397 și art. 25 Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. C. F., și pe cale de consecință a obligat pe inculpați la plata în solidar către această parte a sumei de 25.000 de lei cu titlul de daune morale și respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.

În baza art. 274 Cod procedură penală a obligat inculpații la plata către stat a sumei de câte 600 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A., nr. 6933/P/2014, înregistrat la instanță la data de 03.12.2014, au fost trimiși în judecată inculpații F. F. T., P. G. A. și F. G. S. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie calificată și de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzute de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. d, e Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 205 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal Cod penal.

S-a reținut prin actul de sesizare că:

În noaptea de 08/09.11.2014, numitul D. C. F., a preluat prin dispeceratul taxi Alfa, în jurul orelor 03:00, o comandă pentru Căminul cultural din loc. Felnac. Acesta s-a deplasat cu autoturismul cu care își desfășoară activitatea de taximetrie, marca Peugeot 206 cu numărul de înmatriculare_ până în fața Căminului, de unde a sunat de mai multe ori pe numărul de telefon primit de la dispecerat însă nu a răspuns nici o persoană la acel număr de telefon. La un moment dat, din cămin, unde funcționa o discotecă, au ieșit numiții F. G. S., F. F.-T. și P. G. A., care i-au solicitat persoanei vătămate D. C. F. să-i transporte până în localitatea S. G., județul A.. Conform înțelegerii dintre inculpații și persoana vătămată, aceasta din urmă i-a transportat pe cei trei inculpații până la o locație indicată de aceștia la marginea localității S. G. în apropierea unui câmp, în fața imobilului cu numărul 533.

Ajunși acolo, numitul D. C. F. le-a comunicat celor trei inculpații că au de plătit, pentru cursă, suma de 34 lei, eliberând în acest sens un bon fiscal. În acel moment, cei trei inculpații au devenit agresivi, l-au tras jos din autoturism pe numitul D. C. F., prin violență fizică și verbală, în acest sens, inculpații F. F.-T. și P. G. A., au început să-l lovească cu pumnii și picioarele. La un moment dat, numitul D. C. F. a reușit să scape și a fugit înspre centrul localității sunând în același timp la serviciul de urgență 112. În acest timp, inculpatii au urcat în taxi marca Peugeot 206 cu numărul de înmatriculare_, F. G. S. fiind la volan, au întors și, ajungându-l din urmă pe numitul D. C. F., l-au prins, l-au imobilizat și l-au urcat pe bancheta din spate a autoturismului. Totodată, inculpatul F. F.-T. l-a deposedat, pe numitul D. C. F., de telefonul mobil din care a scos acumulatorul și cartela S.. De aici, cei trei inculpați au pornit în direcția Secusigiu- Sînicolau M.. Pe drum, inculpatul F. F.-T. i-a luat persoanei vătămate suma de 60 lei, prin violență respectiv, prin smulgere. Ajungând în loc. Sînicolau M., jud. T., cei trei inculpații au oprit pe o stradă laterală în apropierea unui depozit unde, inculpații F. F.-T. și P. G. A. l-au coborât pe numitul D. C. F. din taxiu și au rămas cu acesta imoblilizat de către ei, în timp ce inculpatul F. G. S. a demontat plăcuțele cu numerele de înmatriculare de pe autoturism după care, s-a deplasat la o benzinărie OMV-Petrom la . a alimentat și a cumpărat o sticlă de bere la pet marca ”Bucegi”. În continuare, inculpatul F. G. S. i-a recuperat pe cei trei și au plecat înspre punctul de frontieră Cenad. Pe drum inculpații au exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate și l-au obligat să bea din sticla de bere cumpărată din Peco. Când au ajuns în punctul de trecere a frontierei Cenad, au redus viteza de deplasare a autoturismului. Profitând de viteza mică a autoturismului în timpul manevrelor de întoarcere, D. C. F. a reușit să sară din mașină, a fugit înspre polițiștii care care erau de serviciu în punct, cărora le-a spus că a fost bătut și i-a fost luat taxiul.

Martorii Tarpian I. R. și N. C.-V., polițiști de frontieră aflați în serviciu, au trecut la urmărirea celor trei inculpați, care au pornit în viteză spre loc. Sânicolau M..

În acest timp, autoturismul era condus de inculpatul F. G. S. care nu deținea permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, la . fondul lipsei de experiență în conducerea autovehiculelor și vitezei excesive pe care o avea, inculpatul F. G. S. a pierdut controlul asupra direcției de mers, a părăsit partea carosabilă și s-au răsturnat cu autoturismul în afara părții carosabile rezultând distrugerea autoturismului în proporție de 90%, producând o pagubă însemnată în patrimoniul părții civile P. F. L., cât și vătămarea corporală a celor trei inculpații fiind depistați de organele de poliție, care au sosit de îndată la fața locului.

De asemenea, ca urmare a actelor de violență exercitate de către cei trei inculpații, asupra numitului D. C.-F., acesta din urmă a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile îngrijiri medicale.

Totodată, în urma accidentului autoturismul marca Peugeot 206, cu nr._, a fost distrus iar în data de 10.11.2014 numitul P. F. L., proprietarul autoturismului, a depus plângere penală prealabilă pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere apreciind că prejudiciul cauzat are valoarea de 9000 euro.

Analizând actele si probele administrate in cauza: în faza de urmărire penala: Plângere penală persoană vătămată, Proces-verbal de depistare, Proces-verbal de cercetare la fața locului, Declarații suspecți, Declarații martori, Planșe foto, Certificat medico-legal, Proces verbal de redare a convorbirilor telefonice cu operatoarea serviciului de urgență 112, Proces-verbal de reconstituire, Proces-verbal de vizionare a camerelor de supraveghere amplasate în benzinăria OMV-PETROM din localitatea Sânnicolau M., jud. T. și declarația inculpaților dată în fața instanței, în temeiul art. 375 Cod procedură penală, prin care inculpații recunosc în totalitate starea de fapt astfel cum a fost descrisă prin actul de sesizare, solicitând totodată efectuarea judecății în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care le cunosc și le însușesc, instanța a reținut o stare de fapt similară întru-totul cu cea prezentată în actul de sesizare al instanței, situație de fapt redată mai sus.

Vinovăția inculpaților rezultă dincolo de orice îndoială din declarațiile inculpaților date în fața instanței, prin care inculpații recunosc săvârșirea infracțiunii, însușindu-și în mod integral descrierea faptei efectuată în cuprinsul actului de sesizare al instanței, declarații ce se coroborează integral cu declarația părții vătămate, precum și cu depoziția martorilor audiați în faza de urmărire penală.

Instanța a reținut, de asemenea, că inculpatul F. G. S. este cunoscut cu antecedente penale după cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la filele 88-89 dosar urmărire penală, inculpatul fiind anterior condamnat anterior în mai multe rânduri pentru săvârșirea de fapte infracționale contra patrimoniului.

Instanța a constatat că în cauză s-au constituit părți civile persoana vătămată D. C. F. cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale precum și societatea comercială . SRL, care a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 62.374,98 lei, reprezentând prejudiciul produs prin distrugerea autoturismului proprietatea părții, respectiv prin lipsirea acesteia de folosința bunului.

Fapta inculpaților F. F. T., F. G. S. și P. G. A. care în data de 09 noiembrie 2014 în jurul orelor 04.00 în timp ce se aflau în localitatea S. G. l-au agresat pe partea vătămată D. C. F., taximetrist la firma Alfa Taxi A., pe care l-au deposedat de telefonul mobil prin violență, l-au imobilizat și l-au urcat pe bancheta spate a autoturismului cu însemnele TAXI, marca Peugeot 206, cu nr. de înmatriculare_, lipsindu-l de libertate până ce au ajuns la punctul de trecere a frontierei Cenad, județul T. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 233, 234 alin. 1 lit. d,e Cod penal și ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 205 Cod Penal, amândouă cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Fapta inculpatului F. G. S., care, fiind urmărit de un echipaj de poliție a condus cu viteză excesivă autoturismul marca Peugeot 206, cu nr. de înmatriculare_ și a produs un accident rutier care a avut ca urmare distrugerea autovehiculului antemenționat, aspect prevăzut și acceptat de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzute de art. 253 Cod penal.

La individualizarea sancțiunilor aplicabile inculpaților s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal. Instanța a avut astfel în vedere în favoarea inculpaților atitudinea sinceră a inculpaților în fața instanței, recunoașterea faptelor reținute în sarcina lor, aspect ce atrage aplicabilitatea art. 396 Cod procedură penală privitoare la reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

În defavoarea inculpaților instanța a avut în vedere gravitatea extrem de ridicată a faptelor concrete săvârșite de inculpați. Astfel acestea reprezintă o transgresare excepțională, de o mare gravitate, a normelor sociale, aducând o atingere substanțială valorilor ocrotite de legea penală: inculpații au sustras prin acte de violență de la partea vătămată, ce se afla în timpul programului de lucru ca taximetrist telefonul mobil, ulterior l-au imobilizat pe acesta, urcându-l pe bancheta din spate a autoturismului – acesta fiind condus cu o viteză excesivă, iar inculpații refuzând să oprească la somările organelor de poliție care au trecut la urmărirea autovehiculului. Cum inculpatul aflat la volan a pierdut controlul autoturismului, acesta s-a răsturnat într-un șanț rezultând distrugerea cvasiintegrală a autoturismului, în proporție de 90%. Or, modul de acționare al inculpaților relevă o nesocotire gravă a normelor penale și a valorilor ocrotite de acestea, care în lipsa unei intervenții represive energice a organelor statale ar crea un sentiment acut de nesiguranță pentru cetățeni. Instanța, reține totodată ca și împrejurare cu relevanță în caracterizarea gravității faptelor, aspectul că persoana vătămată pentru a-și asigura scăparea a fost nevoită să se arunce din autoturismul aflat în mișcare, profitând de o încetinire temporară a vitezei de deplasare datorată efectuării unei manevre de întoarcere a autovehiculului, acțiune care ar fi putut avea urmări potențiale grave asupra integrității fizice a victimei. Alegațiile inculpaților care au invocat săvârșirea faptei datorită consumului excesiv de alcool nu sunt de natură să diminueze gradul de răspundere pentru faptele comise – întrucât o conduită antisocială pe fondul consumului de alcool se înscrie în comportamentul tipic al inculpaților, aspecte ce rezultă din referatele de evaluare dispuse în cauză, care au decelat printre factorii generatori ai comportamentului infracțional consumul de alcool, inculpații fiind percepuți în societate ca „elemente violente, producând și participând des la scandaluri”. De altfel, conform unei jurisprudențe constante stării de intoxicație cu alcool i-au fost recunoscute valențe atenuante numai în măsura în care aceasta este totală. Or, modul de săvârșire a faptelor infirmă o asemenea posibilitate în cauza de față având în vedere că, după ce inițial victima, persoană matură, de sex masculin, cu o constituție fizică obișnuită, a încercat să își asigure scăparea prin fugă, a fost ajunsă din urmă de inculpați, imobilizată și introdusă cu forța în autoturism, fapte ce exced posibilitățile de acțiune ale unei persoane aflate într-o stare de intoxicație completă cu alcool.

Susținerea apărătorului inculpaților potrivit cu care fapta acestora nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie întrucât inculpații nu au deturnat folosința bunului, cât timp partea vătămată a fost reținută în autovehicul este una neîntemeiată, antinomică în termeni, cât timp atributul folosinței bunului a intrat în sfera inculpaților (partea vătămată fiind imobilizată în autoturism prin constrângere fizică), realizându-se astfel modalitatea normativă a tâlhăriei în varianta însușirii prin violență a unui bun în scopul folosinței.

Instanța a reținut, de asemenea, că inculpatul F. G. S. este recidivist, sens în care s-au reținut dispozițiile art. 41 Cod penal, această instituție neintrând în cuprinsul noțiunii de încadrare juridică, pentru a atrage schimbarea încadrării juridice.

Ca și elemente de natură să caracterizeze conduita socială a inculpaților instanța a avut în vedere și înscrisurile de la filele 104 -115 dosar urmărire penală privind multiplele acuzații de agresiuni fizice aduse inculpaților P. G. A. și F. F. S. finalizate prin retragerea plângerilor persoanelor vătămate – acestea având valoarea unor indicii privind un comportament necorespunzător în societate, cât timp inculpații nu au solicitat continuarea procesului penal. Inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție în aceea ce privește calificarea faptelor ca infracțiuni, dar acestea pot fi valorificate ca indicii privind o conduită neconformă normelor sociale fundamentale, cât timp inculpații nu au uzitat de instituția continuări procesului penal a cărei funcționalitate este tocmai purgarea persoanei acuzate de orice bănuială privind implicarea în orice măsură în faptele ce au făcut obiectul plângerii formulate de un terț împotriva sa.

Față de aceste considerente instanța a apreciat că în cazul inculpaților F. F. T. și P. G. A. pedepsele de:

-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. d,e Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a cod penal și art. 375 Cod procedură penală

-9 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 205 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală,

- iar în cazul inculpatului F. G. S. pedepsele de:

-4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 233, 234 alin. 1 lit. d,e Cod penal, cu aplicarea art. 41 și art. 77 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală

-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal prevăzută de art. 205 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 și art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală

-1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 253 Cod Penal, cu aplicarea 41 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală sunt de natură a realiza scopul pedepsei.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 Cod penal a contopit pedepsele de 2 ani închisoare și de 9 luni închisoare, aplicate inculpaților F. F. T. și P. G. A., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu 3 luni, rezultând o pedeapsă finală de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 Cod penal a contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 2 ani închisoare și de 1 an închisoare, aplicate inculpatului F. G. S., în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare pe care a sporit-o cu 1 an, rezultând o pedeapsă finală de 5 (cinci) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art.65 alin. 1 Cod penal inculpaților le este interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) Cod penal.

În baza art. 67 alin. 2 Cod penal și art. 66 alin. 1, 2 Cod penal a interzis inculpaților ca pedeapsă complementară drepturile de la art. 66 lit. a, b Cod penal pe o durată de 2 ani.

În baza art. 399 Cod procedură penală a menținut măsura arestului la domiciliu cu privire la inculpați.

Având în vedere că la data de 18 martie 2015 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate la alineatul treisprezece al minutei sentinței penale, instanța a dispus în dispozitivul prezentei sentințe, conform celor menționate în încheierea din dosarul nr._ /a5, atașat acestui dosar. Astfel, în baza art. 399 alin. 9 Cod procedură penală va măsura reținerii și a arestării preventive din data de 10.11.2014 la zi, în ceea ce-i privește pe inculpații F. F. T. și P. G. A. și respectiv din data de 19.11.2014 la zi, în ceea ce-l privește pe inculpatul F. G. S., din pedepsele rezultante aplicate fiecărui inculpat.

La stabilirea cuantumului daunelor morale acordate pentru repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea infracțiunii instanța a avut în vedere consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, precum și măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială și socială.

În baza art. 397 și art. 25 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă ., prin administrator P. L. F. și pe cale de consecință a obligat pe inculpați la plata în solidar către această parte a sumei de 62.374,98 de lei cu titlul de daune materiale. Instanța are în vedere la acordarea acestor sume bănești înscrisurile justificative depuse de partea civilă care atestă probator valoarea autoturismului distrus, precum și valoarea beneficiului nerealizat în urma imposibilității exploatării economice a bunului. Cât privește susținerea apărătorului inculpaților conform cu care constituirea de parte civilă ar fi tardiv formulată este una nefondată, întrucât numitul P. F. L. s-a constituit parte civilă în cauză încă din faza urmăririi penale, or această persoană având calitatea de administrator și unic asociat al societății comerciale . – calitate menționată în cuprinsul declarației de constituire de parte civilă - manifestarea de voință a acestei persoane angajează totodată societatea pe care o reprezintă, iar neregularitatea invocată constând în neformularea expresă a acțiunii în numele societății este una strict formală, nu de substanță, care lasă să transpară pe deplin voința de constituire ca parte civilă în numele societății proprietare a autoturismului. Această iregularitate nu poate aduce nicio vătămare dreptului la apărare al inculpaților sub aspectul laturii civile al cauzei, astfel că nu a putut fi reținută ca un element de natură să atragă nevalabilitatea constituirii de parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpații F. F. T., F. G. S. și P. G. A..

În apelul declarat P. de pe lângă Judecătoria A. a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul nelegalității arătând faptul că judecătorul fondului a aplicat pedepsele complementare și accesorii direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă iar deducerea măsurilor preventive s-a făcut conform disp.art. 399 alin. 9 c.p.p. în loc de art. 72 alin. 1 c.p.

De asemenea se solicită a se aplica efectele căilor de atac și asupra inculpatului F. S. G..

În ceea ce privește apelurile declarate de inculpații F. F., P. G. A. și F. G. S., aceștia au arătat faptul că în mod greșit prima instanță i-a obligat în solidar la plata către partea civilă . Pisco SRL a sumei de 62.374,98 lei atâta timp cât distrugere a fost reținută doar în sarcina inculpatului F. G. și mai mult decât atât, deși P. F. s-a constitui parte civilă cu suma de 9000 lei iar . Pisco SRL nu s-a constituit niciodată parte civilă instanța dispus obligarea sumei de 62.374,68 lei către partea civilă . Pisco SRL.

Referito la acordarea daunelor către partea civilă D. C., inculpații au apreciat că suma acordată acestei părți civile este exagerat de mare și nejustificată, aceasta neputând proba suferința la care a fost suspusă prin acțiunea inculpaților.

Sub aspectul laturii penale inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate iar ca și modalitate de executare să se dispună suspendarea executării acesteia.

Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor de apel invocate precum și sub toate aspectele de fapt și de drept în temeiul art. 417 alin. 2 c.p.p. Curtea găsește apelurile declarate ca fiind întemeiate în parte, urmând a le admite pentru următoarele considerente:

Inculpații în fața primei instanțe au uzat de procedura prev. de disp. art. 374 - 375 c.p.p. recunoscând săvârșirea faptelor și fiind de acord cu administrarea probelor din faza de urmărire penală.

Ca urmare a acestui fapt instanța făcut aplicabilitatea disp. art. 396 alin. 10 c.p.p. și a redus limitele de pedeapsă cu o treime, având în vedere pentru fiecare inculpat și disp. art. 74 c.p.

În acest sens se poate observa cu ușurință faptul că pentru inculpații F. F. T. și P. A. instanța a optat pentru aplicarea pedepsei minime prevăzute de lege atât pentru infracțiunea de tâlhărie cât și pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod nelegal.

Pedepsele aplicate acestor inculpați a fost stabilit la minimul special redus cu o treime urmare a reținerii împrejurării și a modului de comitere a faptelor, a mijloacelor folosite, precum și a naturii și rezultatului produs, ținându-se cont totodată și de nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și de situația familială și socială.

Pentru inculpatul F. G. S. instanța a optat pentru aplicarea unor pedepse orientate peste minimul special prevăzut de lege, către media pedepselor, având în vedere atât criteriile mai sus arătate și în cazul celorlalți inculpați precum și faptul că acesta a comis fapta în timp ce se afla în stare de recidivă postcondamnatorie.

Ca urmare a celor reținute instanța a aplicat pentru fiecare faptă câte o pedeapsă pentru inculpatul F. G. după care a dat eficiență disp. art. 38 alin. 1, art. 39 c.p. procedând în mod corect la contopirea pedepselor în pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu o treime din totalul celorlalte pedepse.

Inculpații în apelurile declarate și-au manifestat nemulțumirea față de hotărârea primei instanțe prin aceea că judecătorul fondului nu a dat curs disp. art. 75 alin. 2 c.p. și astfel ca urmare a aplicării disp. art. 76 c.p. să reducă limitele de pedeapsă și să stabilească pedepse mai mici decât cele arătate prin hotărâre.

Cu toate acestea, Curtea reține faptul că disp. art. 75 alin. 2 lit. a) c.p. prevăd posibilitatea judecătorului de a reține ca și circumstanțe atenuante eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.

Atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, inculpații nu au produs nici un fel de probă din care să rezulte stăruința acestora pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii.

Simpla afirmație a inculpaților că sunt de acord cu achitarea despăgubirilor civile în măsura dovedirii acestora nu poate echivala cu efortul depus astfel încât părțile vătămate constituite părți civile în cauză să beneficieze cel puțin până la rămânerea definitivă a hotărâri de o parte din beneficiile aduse ca urmare a reparării prejudiciului cauzat prin faptele inculpaților.

În mod corect prima instanță nu a reținut nici disp. art. 75 alin. 2 lit. b) c.p. (împrejurări legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului) faptele comise de către inculpați fiind de o gravitate ridicată iar aceștia nu doar că nu au manifestat nici o umbră de regret față de atitudinea lor, au și încercat să-și asigure scăparea, după ce partea vătămată D. C. a reușit să scape de inculpați.

Atitudinea inculpaților de recunoaștere a comiterii faptelor, manifestată în fața primei instanțe, chiar dacă s-a făcut în mod formal, trebuie și a fost reținută de către instanță ce a făcut aplicabilitatea disp. art. 396 alin. 10 c.p.p., prin reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, fără a obliga însă instanța de a aplica o pedeapsă către această limită redusă.

Sub acest aspect al laturii penale, apelul inculpaților referitor la reducerea limitelor de pedeapsă și la modalitatea de executare a pedepsei este neîntemeiat urmând a fi respins de către instanță.

În ceea ce privește pedepsele complementare și pedepsele accesorii, Curtea constată faptul că disp. art. 67 c.p. prevăd faptul că „pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.”

Dispozițiile art. 233 și 234 c.p. prevăd obligativitatea aplicării de către instanță pe lângă pedeapsa închisorii și a interzicerii exercitării unor drepturi, astfel că prima instanță trebuia ca imediat după aplicarea pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie să dispună și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.

Potrivit disp. art. 65 c.p. pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prev. la art. 66 alin. 1 lit. a, b, d-o) c.p., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

D. fiind textul legii mai sus citat, Curtea constată faptul că în urma aplicării pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie calificată și a stabiliri pedepselor complementare, prima instanță trebuia să aplice și pedeapsa accesorie fiecăruia dintre inculpați.

În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate în mod nelegal, Curtea constată faptul că textul legii (art. 205 c.p.) nu prevede obligativitatea obligării interzicerii unor drepturi însă având în vedere atât natura cât și gravitatea infracțiunii comise de către inculpați precum și durata acesteia Curtea apreciază faptul că în speță inculpații sunt nedemni de a fi aleși în autoritățile publice sau în orice funcție publică sau de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, astfel că va aplica și pentru această faptă pedeapsa complementară pe o perioadă de 3 ani.

Procedând ca și în modalitatea mai sus arătată urmare a aplicării disp. art. 65 c.p. va interzice inculpaților exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b) c.p. pe perioada și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 c.p.

Ca urmare a stabilirii pedepselor complementare și accesorii în urma efectuării operațiunilor de contopire, prima instanță avea obligația ca pe lângă pedeapsa principală rezultantă să facă aplicabilitatea disp. art. 45 c.p. și să procedeze la contopirea pedepselor complementare și aplicarea acestora pe lângă pedeapsa principală rezultantă pentru fiecare inculpat și de asemenea la contopirea pedepselor accesorii și aplicarea acestora pe lângă pedeapsa principală.

În ceea ce privește deducerea perioadei executate, Curtea constată faptul că dispozițiile art. 399 alin. 9 c.p.p. la care face referire prima instanță vizează durata măsurii arestului la domiciliu ce urmează a se deduce din pedeapsa aplicată.

Cum inculpații nu s-au aflat în nici un moment în arest la domiciliu, Curtea apreciază faptul că prima instanță trebuia să procedeze în temeiul art. 72 c.p. și să deducă din pedeapsa aplicată acestora măsura reținerii și a arestării preventive din momentul luării până la zi.

Ca și o particularitate pentru inculpatul F. G. ce a fost trimis în judecată și condamnat și pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, pentru care textul legii nu prevede obligativitatea interzicerii unor drepturi, Curtea având în vedere aceleași argumente ca și cele reținute atât acestui inculpat cât și celorlalți doi pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal, va interzice și acestuia inculpat drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b) c.p. atât ca și pedeapsă complementară cât și ca pedeapsă accesorie.

În urma efectuării operațiunilor de contopire, la pedeapsa rezultantă a închisorii în temeiul art. 45 c.p. se vor adăuga pedepsele complementare precum și pedepsele accesorii în limitele și pe durata mai sus arătate.

Referitor la modalitatea de soluționare a laturii civile instanța constată faptul că numai inculpatul F. G. S. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, acesta fiind persoana care a condus autoturismul, iar ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum, și în încercarea acestuia de a scăpa de cei care îl urmăreau, a prevăzut rezultatul faptei sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia.

În acest sens Curtea constată faptul că în mod greșit prima instanță a obligat pe inculpați în solidar la plata despăgubirilor civile ca urmare a producerii accidentului de circulație.

Este adevărat faptul că în urma comiterii infracțiunii de tâlhărie calificată de către cei trei inculpați, bunul (autoturismul) a trecut din mâna conducătorului auto în mâna inculpaților, chiar dacă numai inculpatul F. G. a exercitat activitatea de conducere a mașinii.

Cu toate acestea doar atitudinea inculpatului de a conduce mașina cu viteză și de a nu adapta viteza la condițiile de trafic au avut ca și rezultat răsturnarea mașinii și avarierea acesteia (accidentul rutier), ceilalți doi inculpați neavând nicio contribuție la distrugerea mașinii.

În situația în care nu s-ar fi produs evenimentul rutier, autoturismul ar fi putu fi recuperat (în bună stare) și astfel nu ar mai fi existat temei pentru o obligare la plata despăgubirilor constând în valoarea mașinii (aceasta fiind distrusă în proporție de 90%.), și fiind practic inutilizabilă scopului pentru care a fost concepută.

Prin apelurile declarate, inculpații și-au manifesta nemulțumirea față de cuantumul despăgubirilor acordate părților vătămate D. F., nemulțumire nejustificată, având în vedere faptul că aceștia au comis asupra părții vătămate D. infracțiunile de tâlhărie calificată și lipsire de libertate în mod nelegal, cauzând victimei consecințe negative atât în plan fizic cât și în plan psihic, activitatea infracțională a inculpaților derulându-se pe o perioadă de timp relativ întinsă astfel că în mod justificat prima instanță a acordat victimei daune morale.

În ceea ce privește cuantumul daunele morale solicitate de către partea vătămată D. C., Curtea constată faptul că prima instanță a făcut op apreciere corectă a acestora limitând suma ce urmează a fi primită de către victimă la 25.000 lei, pentru a nu duce la o îmbogățire fără just temei și a acorda o dreaptă dezdăunare, având în vedere importanța valorilor sociale lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării precum și consecințele negative suferite de victimă.

Referitor la despăgubirile acordate urmare a distrugerii autoturismului, Curtea reține faptul că la fila 22 în dosarul de urmărire penală se află formulată cererea numitului P. F. de constituire ca parte civilă în calitate de administrator al . Pisco SRL, astfel că precizarea depusă de către această societate civilă la fila 209 dosar primă instanță prin apărătorul ales apare ca fiind întemeiată.

Este adevărat faptul că din înscrisul depus la fila 2011 dosar primă instanță rezultă faptul că valoarea rămasă neamortizată la data de 09.11.2014 este de_,20 lei iar autoturismul a fost avariat în proporție de 90%, însă suma de_,98 lei reprezintă nu doar paguba suferită ci și beneficiul nerealizat, având în vedere că mașina respectivă era folosită ca și taximetru pentru a aduce venituri societății comerciale.

În ceea ce privește beneficiul nerealizat, partea civilă a depus la dosar (fila 212) copiile unor bonuri fiscale din care rezultă faptul că în perioada 01.09.2014 – 30.09.2014 cu autoturismul respectiv s-a realizat un venit de 4243,23 lei.

Ca urmare a acestui fapt procedându-se la calcularea beneficiului nerealizat aferent unei perioade de 3 luni, rezultă faptul că acesta se ridică la suma de 12.000 lei, sumă care urmează a fi adăugată la suma de_,98 lei rezultând astfel că întreg beneficiul nerealizat de către partea civilă . SRL este de_,98 lei.

Date fiind cele mai sus reținute, Curtea urmează ca în urma desființării sentinței penale,atacate să procedeze la rejudecare cauzei în sensul că

În baza art. 233, 234 alin. 1 lit. d, e Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, va condamna inculpatul F. F. T. și P. G. A., la câte o pedeapsă de:

-2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 C.p. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p.

În baza art. 205 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală va condamna aceeași inculpat la pedeapsa de:

-9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 C.p. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 Cod penal va contopi pedepsele de 2 ani închisoare și de 9 luni închisoare, aplicate inculpaților, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, pe care o va spori cu o treime din pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, respectiv de 3(trei) luni închisoare, urmând ca inculpații, să execute câte o pedeapsă rezultantă de:

- 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.p. va contopi pedepsele complementare și aplică pe lângă pedeapsa principal rezultantă pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. 5 C.p. rap. La art. 45 alin. 3 lit. a C.p. va contopi pedepsele accesorii și aplică pe lângă pedeapsa principal rezultantă pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. 1 lit. a,b C.p.

În baza art. 399 C.p.p. va menține starea de arest a inculpaților iar în baza art.72 alin. 1 c.p. va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților măsura reținerii și arestării preventive din data de 10.11.2014 la zi.

În baza art. 233, 234 alin. 1 lit. d,e Cod penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, va condamna inculpatul F. G. S. , la pedeapsa de:

-4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 C.p. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p.

În baza art. 205 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală va condamna același inculpat la pedeapsa de:

-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod legal.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 C.p. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p.

În baza art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală va condamna același inculpat la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. va aplica inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 C.p. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 Cod penal va contopi pedepsele de 4 ani, de 2 ani închisoare și de 1 an închisoare, aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare pe care o va spori cu o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv cu 1 an, rezultând o pedeapsă de:

-5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 397 și art. 25 Cod procedură penală va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă ., prin administrator P. L. F. și pe cale de consecință va obliga pe inculpatul F. G. S. la plata în către această parte a sumei de 62.374,98 de lei cu titlul de daune materiale.

Se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 421 alin. 1 pct.2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. și inculpații F. F. T., F. G. S. și P. G. A. împotriva sentinței penale nr. 473/04.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

Desființează sentința penală atacată și rejudecând cauza:

În baza art. 233, 234 alin. 1 lit. d, e Cod penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, condamnă inculpatul F. F. T. și P. G. A., la câte o pedeapsă de:

-2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 C.p. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p.

În baza art. 205 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală condamnă aceeași inculpat la pedeapsa de:

-9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod nelegal.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 C.p. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 Cod penal contopește pedepsele de 2 ani închisoare și de 9 luni închisoare, aplicate inculpaților, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 (doi) ani închisoare, pe care o sporește cu o treime din pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare, respectiv de 3(trei) luni închisoare, urmând ca inculpații, să execute câte o pedeapsă rezultantă de:

- 2 (doi) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.p. contopește pedepsele complementare și aplică pe lângă pedeapsa principal rezultantă pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. 5 C.p. rap. La art. 45 alin. 3 lit. a C.p. contopește pedepsele accesorii și aplică pe lângă pedeapsa principal rezultantă pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. 1 lit. a,b C.p.

În baza art. 399 C.p.p. menține starea de arest a inculpaților iar în baza art.72 alin. 1 c.p. deduce din pedeapsa aplicată inculpaților măsura reținerii și arestării preventive din data de 10.11.2014 la zi.

În baza art. 233, 234 alin. 1 lit. d,e Cod penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală, condamnă inculpatul F. G. S. , la pedeapsa de:

-4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 C.p. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p.

În baza art. 205 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 375 Cod procedură penală condamnă același inculpat la pedeapsa de:

-2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod legal.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 C.p. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p.

În baza art. 253 alin. 1 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 Cod penal și art. 375 Cod procedură penală condamnă același inculpat la pedeapsa de:

- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 67 alin. 1 C.p. aplică inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p. pe o perioadă de 3 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 65 alin. 3 C.p. inculpatului îi este interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.p.

În baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 Cod penal contopește pedepsele de 4 ani, de 2 ani închisoare și de 1 an închisoare, aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare pe care o sporește cu o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv cu 1 an, rezultând o pedeapsă de:

-5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 397 și art. 25 Cod procedură penală admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă ., prin administrator P. L. F. și pe cale de consecință obligă pe inculpatul F. G. S. la plata în către această parte a sumei de 62.374,98 de lei cu titlul de daune materiale.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 25.05.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

I. PopescuConstantin C.

GREFIER,

C. P.

Red. I.P./ 16.06.2015

Tehnored. C.P./4 ex/16.06.2015

Primă instanță: Jud.A. / jud.L.M.U.

← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr....		Braconaj - (Legea 407/2006). Decizia nr. 553/2015. Curtea de... →

Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 552/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr. 552/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA