Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 405/108/2015/a1
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 100/CO
Ședința publică din 27 mai 2015
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – Direcția de Investigare a Infracțiunii de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror M. D..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de inculpatul D. M. împotriva încheierii penale din data de 19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest la domiciliu, asistat de avocat F. V. E. în substituirea avocatului ales U. Laviniu. Acesta depune la dosar delegație de substituire.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocatul ales al inculpatului depune la dosar un comunicat de presă cu privire la admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 222 C.pr.pen., cu mențiunea că deși nu s-a publicat în Monitorul Oficial ar trebui avută în vedere și această chestiune la soluționarea contestației.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe contestație.
Avocatul ales al inculpatului solicită admiterea contestației, considerând că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat nu sunt suficiente pentru menținerea acestei stări preventive. De asemenea, solicită să fie avută în vedere durata de timp în care inculpatul s-a aflat sub o măsură preventivă, contribuția inculpatului la comiterea faptei precum și poziția procesuală a persoanelor vătămate, în sensul că au arătat că nu au pretenții civile de la inculpat.
Față de cele expuse, precum și raportat la decizia curții constituționale pentru care a depus la dosar extrasul din comunicatul de presă, avocatul solicită să nu mai fie menținut arestul la domiciliu față de inculpat, respectiv să fie înlocuit cu măsura controlului judiciar, precizând că în această situație inculpatul nu ar încălca obligațiile ce i s-ar impune de către instanță.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată și menținerea încheierii contestate ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate de care a făcut vorbire avocatul, procurorul învederează că decizia nu a fost încă motivată de Curtea Constituțională, astfel că, nu poate fi aplicată în speță.
Inculpatul, având cuvântul solicită să se aibă în vedere faptul că s-a întors în țară imediat ce a aflat de procesul penal și că nu se face vinovat de acuzațiile aduse, recunoscând însă că a avut relații intime cu minora.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 19 mai 2015 pronunțată în dosarul nr._ 15, Tribunalul A., în baza art. 362 alin. (2) raportat la art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, a menținut arestarea la domiciliu, dispusă prin încheierea nr. 77 din 08 decembrie 2014, pronunțată în dosar_ al Tribunalului A., față de inculpații L. S. V.; B. A. Licuța și D. M..
Pe fond a amânat judecarea cauzei la data de 23 iunie 2015.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a constatat în cauză există probe temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații L. S. V., B. A. Licuța și D. M. au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, iar măsura arestului la domiciliu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpaților de la judecată și al prevenirii săvârșirii altor infracțiuni.
Astfel, apreciind că există suficiente motive rezonabile pentru a considera că se mențin temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestului la domiciliu față de inculpați, că nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, în temeiul art. 208 alin. 4 Cod procedură penală, tribunalul a menținut măsura arestului la domiciliu, față de inculpații L. S. V., B. A. Licuța și D. M..
Împotriva încheierii Tribunalului T. a formulat contestație inculpatul D. M., susținut oral de avocatul său ales, astfel cum s-a redat în partea introductivă a prezentei încheieri.
Examinând contestația, în limitele prevăzute de art. 4251 alin. 4 rap la art. 206 C.pr.pen. instanța constată contestația neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 223 alin 2 rap. la art. 202 C. pr. pen. la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive se impune a analiza dacă existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea unei infracțiunii; infracțiunea să fie dintre cele menționate în art. 223 alin. 2 C. pr. pen., măsură preventivă să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.
Astfel, în privința inculpatului D. M. există probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, respectiv două infracțiuni de trafic de minori, prevăzute de art. 211 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal și o infracțiune de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 2 Cod penal, probe administrate în cursul urmăririi penale, care au fost luate în considerare pentru trimiterea în judecată a inculpatului, neintervenind elemente noi care să modifice substanțial situația de fapt inițială.
Potrivit art.242 alin 2 C.pr.pen “Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1”.
Ori la acest moment procesual după cum s-a arătat deja, nu se constată o modificare a temeiurilor care au justificat luarea măsurii arestului la domiciliu, iar lăsarea în libertate a acestuia, nu este de natură să asigure o bună desfășurare a procesului penal iar măsura arestului la domiciliu este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului și necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată și al prevenirii săvârșirii altor infracțiuni.
Critica contestatului în sensul că înlocuirea acestei măsuri nu ar impieta asupra desfășurării procesului, întrucât inculpatul s-ar supune obligațiilor impuse de instanță, nu poate justifica admiterea prezentei contestații, având în vedere și stadiul procesului penal, în cauză cercetarea judecătorească fiind de abia începută.
De asemenea, Curtea reține că, măsura arestării la domiciliu a avut ca fundament principal pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, revocarea măsurii arestării la domiciliu și cercetarea acestuia în libertate, neavând capacitatea de a altera pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, împrejurare care ar avea un ecou negativ în rândul indivizilor, ecou ce le-ar putea crea convingerea că pot oricând săvârși astfel de fapte grave, fără a suporta rigorile legii.
Gradul de pericol al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este deosebit, gravitatea fiind accentuată de limitele de pedeapsă pentru această infracțiune, de modul și circumstanțele de comitere a acesteia, precum și de impactul social al infracțiunilor de acest gen, care necesită luarea unor măsuri de prevenire și combatere ferme. Or, dispozițiile art. 218 alin. 1 și 2 C. pr. pen. prevăd că aprecierea condițiilor pentru luarea măsurii arestului la domiciliu, condiții printre care se numără și caracterul suficient al măsurii pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute de art. 202 alin 1 C. pr. pen., se face ținând seama și de gradul de pericol social al infracțiunii, astfel încât, având în vedere argumentele deja expuse, instanța apreciază că nu sunt întrunite în momentul de față condițiile pentru revocarea măsurii arestului la domiciliu și cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Instanța conchide că există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă de natură a proba că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 202 alin. 1 și 3 Cod proc.pen. și există probe că lăsarea sa în libertate reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la împrejurările săvârșirii, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpații provin.
Acuzațiile aduse inculpatului privesc fapte cu un impact social deosebit prin repercusiunile pe care le generează, apreciind că în condițiile de față, la acest moment procesual, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. M. împotriva încheierii penale din data de 19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 15și va menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen. rap. la art. 206 C.pr.pen., respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. M. împotriva încheierii penale din data de 19 mai 2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ 15.
Menține încheierea atacată.
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în prezenta contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 mai 2015.
PREȘEDINTE,
F. P. GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. F.P/05.06.2015
Tehnored. O.I./4 ex.-29.05.2015
Prima instanță – Tribunalul A. – jud. T. D.
| ← Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 492/2015.... | Lipsirea de libertate în mod ilegal (art.205 NCP). Decizia nr.... → |
|---|
