Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 342/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-03-2015
DOSAR NR._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 342/A
Ședința publică din data de 25 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: F. M. C. FLORENȚA
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: I. M. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror L. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de revizuentul C. I. împotriva sentinței penale nr. 696 din 17.11.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din 11.03.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru a delibera, instanța a stabilit termen pentru deliberare și pronunțare la data de 25.03.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.696 din 17.11.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art. 459 al. 5 C.p.p., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuientul C. I. împotriva sentinței penale nr. 106/P.I/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., a fost obligat revizuientul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ la data de 22.10.2014, revizuentul condamnat C. I. a solicitat, în baza art. 459 și 462 al. 1 C.p.p., revizuirea sentinței penale nr. 106/PI/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Penală în dosarul nr._, definitivă prin decizia din 17.04.2014 a Î.C.C.J., anularea în parte a hotărârii de condamnare, în ceea ce privește măsura de siguranță prin care s-a dispus în temeiul art. 1182 al. 1 lit. b și al. 2 C.p.p., confiscarea sumei de 19.545 euro și rejudecarea de către Tribunalul T..
În motivarea cererii de revizuire, revizuentul condamnat a arătat că a fost condamnat prin sentința penală nr.106/PI/2013 a Tribunalului T., pronunțată în dosar nr._, în temeiul art. 254 alin.2 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea_ cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 3201 C.pr.pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, iar în temeiul art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare i s-au aplicat măsurile de supraveghere menționate în hotărârea instanței. S-a constatat ca prin ordonanța procurorului din data de 24._ suma de 400 Euro a fost restituită denunțătorului B. D.. În temeiul art. 1182 alin. l lit. p și alin. 2 C.pr.pen., s-a dispus confiscarea sumei de 19.545 Euro, care depășește valoarea veniturilor realizate de inculpat în mod licit.
În cererea de revizuire s-a mai arătat că în ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării extinse, instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1182 alin. l lit. b și alin. 2 C.Pr.P.., dispunând astfel confiscarea sumei de 19 545 Euro, pe considerentul că în perioada analizată, bunurile și cheltuielile efectuate de către petent și familia sa au fost mai mari decât veniturile cu 1 445 Euro în 2008, 2 720 Euro in 2009, respectiv 15 380 Euro in 2010.
În cererea de revizuire s-a mai arătat că în raportul de expertiză inițial expertul a concluzionat că: în perioada anilor 2007 (din luna iulie) - 2009 veniturile realizate de inculpat și familia sa sunt mai mari decât valoarea bunurilor cumpărate, a cheltuielilor efectuate cu 8462 lei; în perioada anului 2010 valoarea bunurilor cumpărate, a cheltuielilor făcute de inculpat și familia sa sunt mai mari decât veniturile realizate cu 44 433 lei, iar din iulie 2007 pana la sfârșitul anului 2010, plățile mai mari decât veniturile cu 35 971 lei; în perioada anilor 2011-2012 (până în luna iulie) veniturile realizate de inculpat și familia sa sunt mai mari decât valoarea bunurilor cumpărate, a cheltuielilor efectuate; în perioada iulie 2007- iulie 2012 veniturile realizate de inculpat și familia sa sunt mai mari decât valoarea bunurilor cumpărate, a cheltuielilor efectuate cu 233 117 lei. Această sumă se poate compune din_ Euro (suma găsită în imobil în iulie 2012) și 73 188 lei. Împotriva acestui raport s-au formulat obiecțiuni, pe care instanța de judecată le-a calificat ca fiind un supliment la raportul de expertiză, aflat la fila 279 dosar, supliment prin care expertul a explicitat modalitatea de calcul și a prezentat instanței mai multe variante de calcul, pornind de la criticile petentului, cât și de la precizările solicitate de instanță. Față de aceste expertize, tribunalul a ales ca variantă de calcul varianta redată în suplimentul la raportul de expertiză (fila 283 dosar instanță, fila 5 raport supliment), având la bază suma inițială a perioadei 2007 de 2 966 lei, cumpărarea autoturismului marca Mercedes în anul 2010 și fără cadoul în bani al soției subsemnatului, raportat la care expertul a constatat următoarea balanță a veniturilor și cheltuielilor: la sfârșitul anului 2007, veniturile sunt mai mari decât bunurile și cheltuielile cu 2935 lei (820 Euro); la sfârșitul anului 2008, veniturile sunt mai mari decât bunurile și cheltuielile cu 5757 lei (1 445 Euro); la sfârșitul anului 2009, veniturile sunt mai mari decât bunurile și cheltuielile cu_ lei (2 720 Euro); la sfârșitul anului 2010, veniturile sunt mai mari decât bunurile și cheltuielile cu_ lei (15 380 Euro); la sfârșitul anului 2011, veniturile sunt mai mari decât bunurile și cheltuielile cu_ lei (43 980 Euro); la sfârșitul anului 2012, veniturile sunt mai mari decât bunurile și cheltuielile cu_ lei (42 300 Euro). Deși expertul a reținut că sfârșitul anului 2011 și la sfârșitul perioadei analizate, respectiv iulie 2012, veniturile au fost mai mari decât cheltuielile, cu toate acestea instanța nu a reținut aceste sume la calculul total, reținând că în perioada analizată bunurile și cheltuielile sale și a familiei sunt mai mari decât veniturile cu 1445 euro (2008), 2720 euro (2009),_ (2010), astfel dispunând confiscarea sumei de_ euro.
În cuprinsul cererii de revizuire s-a mai precizat că Legea 631/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, la articolul 112, după litera g) a introdus o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins: "h) confiscarea extinsă."După articolul 118"1 s-a introdus un nou articol, articolul 118^2, cu următorul cuprins: "Confiscarea extinsă Art. 118^2 - Sunt supuse confiscării și alte bunuri decât cele menționate la art. 118, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracțiuni, daca fapta este susceptibila sa ii procure un folos material si pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare: proxenetism; infracțiuni privind traficul de droguri si de precursori; infracțiuni privind traficul de persoane; infracțiuni la regimul frontierei de stat a României; infracțiunea de spălare a banilor; infracțiuni din legislația privind prevenirea și combaterea pornografiei; infracțiuni din legislația privind prevenirea și combaterea terorismului; asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni; infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat în aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup; infracțiuni contra patrimoniului; infracțiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive și materiilor explozive; falsificarea de monedă sau alte valori; divulgarea secretului economic, concurența neloială, nerespectarea dispozițiilor privind operațiile de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispozițiilor privind importul de deșeuri și reziduuri; infracțiuni privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc.
S-a mai menționat în cerere că, deși a fost condamnat pentru o infracțiune presupusă a fi comisă în iulie 2012, deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, bunurile confiscate au fost dobândite înainte de . Legii nr. 63/2012, respectiv, în cazul său sunt bunuri obținute în anul 2008, 2009, 2010.
Tribunalul, analizând materialul probator administrat în cauză, a apreciat că cererea nu este admisibilă, reținându-se următoarele:
Revizuentul condamnat C. I. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Timișoara nr. 80/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. 2 C.pen. din 1969, rap. la art. 7 al. 1 din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen. din 1969.
Prin sentința penală nr. 106/PI/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Penală în dosarul nr._, rămasă definitivă s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 254 alin. 2 cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și art. 320 indice 1 cod.pr.penală a fost condamnat inculpatul C. I., la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În baza art. 65 alin. 2 C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II și b C.p., precum și litera c, respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce implică calitatea de funcționar public pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 71 cod penal au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza 2, lit. b, cod penal pe durata executării pedepsei principale. În temeiul art. 88 cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata perioada reținerii si arestării preventive începând cu data de 20.07.2012 și până în data de 01.08.2012. În temeiul art. 861 cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani. În temeiul art. 863 cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri: se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. la datele fixate de aceasta instituție; va anunța Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. cu privire la orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința sau orice deplasare care depășește 8 zile precum si întoarcerea; va comunica și va justifica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T. orice schimbare a locului de muncă; va comunica orice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. În temeiul art. 86 indice 3 alin 3 lit. a cod pr. penală a fost obligat inculpatul să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității pe o durată de 100 ore în cadrul Atelierului de Muncă în Folosul Comunității de pe lângă Serviciul de Probațiune T.. În temeiul art. 359 cod pr pen s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 864 cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în interiorul termenului de încercare sau dacă nu îndeplinește cu rea credință măsurile de supraveghere stabilite. În baza art. 71 alin. 5 cod penal pe perioada suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
Prin aceeași sentință s-a constatat că prin ordonanța procurorului din data de 24 iulie 2013 suma de 400 EUR a fost restituită denunțătorului B. D..
Prin sentința menționată prima instanță a dispus în temeiul art. 118 2 alin. 1 lit. p și alin. 2 cod pr. penală, confiscarea de la inculpatul C. I. a sumei de 19.545 EUR care depășește valoarea veniturilor realizate de inculpat în mod licit.
Prin decizia penală nr. 182/A/26.09.2013 a Curții de Apel Timișoara, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.p.pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 106/P.I/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul T..
În legătură cu măsura confiscării extinse, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 1182 al. 1 lit. p al. 2 C.pen., pentru a se dispune confiscarea extinsă a sumei de_ euro de la inculpatul C. I., sumă care depășește veniturile realizate de inculpat în mod licit.
Prin decizia penală a Î.C.C.J – secția penală pronunțată în dosar nr._, a fost admis recursul declarat de inculpatul C. I. împotriva deciziei penale nr. 182/A/26.09.2013 a Curții de Apel Timișoara; a fost casată decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 106/P.I/21.03.2013 a Tribunalului T. și rejudecând: s-a menținut pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 289 al. 1 C.pen., rap. la art. 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.187/2012 cu aplic. art. 36 al. 1 C.pen., cu referire la art. 5 C.pen., și cu aplic. art. 396 al. 1o- art. 374 al. 4 C.p.pen. În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a, lit. b și lit. g C.pen.. S-a dispus aplicarea art. 65- 66 al. 1 lit. a și lit. b C.pen.. S-a menținut modalitatea de executare a pedepsei principale stabilită prin sentința penală nr. 106/PI din 21 martie 2013 a Tribunalului T. și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii.
Ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare a inculpatului C. I. și de confiscare extinsă a sumei menționate, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 356/25 iunie 2014, a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de I. S. în dosarul nr. 7494/2013 al Tribunalului T. – secția penală, și a constatat că dispoz. art. 1182 al. 2 lit. a C.pen. din 1969 sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de . Legii nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit art. 453 al. 1 lit. f C.p.p., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Așadar în raport de această nouă reglementare legală, acest motiv constituie caz de revizuire dacă: - este invocat în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei; - a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice; - o prevedere legală pe care s-a întemeiat hotărârea a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a rămas definitivă; - consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii.
Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate în cererea petentului, tribunalul a constatat că nu este îndeplinită cerința ca prevederea legală pe care s-a întemeiat hotărârea să fi fost declarată neconstituțională.
Astfel, tribunalul a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr. 356/25 iunie 2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de I. S. în dosarul nr. 7494/2013 al Tribunalului T. – secția penală, constându-se că dispoz. art. 1182 al. 2 lit. a C.pen. din 1969 sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de . Legii nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Ori, din verificarea hotărârii judecătorești pronunțate în cauză referitor la inculpatul C. I. cu privire la confiscarea extinsă prev. de art. 1182 C.pen., s-a constatat că prevederile acestui articol nu au fost declarate neconstituționale, ci dimpotrivă s-a stabilit că sunt constituționale în condițiile în care confiscarea extinsă nu vizează bunuri dobândite anterior datei de 22.04.2012, când a intrat în vigoare Legea nr. 63/2012, iar pe de altă parte, referitor la suma asupra căreia s-a dispus confiscarea extinsă, s-a constatat că motivele invocate în cuprinsul prezentei cereri, cu privire la dobândirea respectivei sume, au fost invocate și în căile de atac declarate împotriva hotărârii pronunțată cu privire la fondul cauzei.
Împotriva sentinței penale nr. 696 din 17.11.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a formulat apel revizuentul C. I., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 28.01.2015 sub nr._ .
În motivele de apel aflate la dosar, revizuentul C. I. a solicitat admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței penale atacate, iar rejudecând cauza, să se constate admisibilitatea cererii de revizuire, admiterea acesteia pe fond și, pe cale de consecință, anularea în parte a sentinței penale nr. 106/PI/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în ceea ce privește măsura de siguranță prin care această instanță a dispus, în temeiul art. 1182 C.p., confiscarea de la revizuent a sumei de_ euro, sumă apreciată de instanță că depășește valoarea veniturilor realizate în perioada 2008 – 2010, cu consecința înlăturării acestei dispoziții.
Critica revizuentului apelant adusă sentinței atacate vizează netemeinicia și nelegalitatea acestei hotărâri, întrucât Tribunalul T. s-a pronunțat și pe fondul cererii de revizuire în cadrul procedurii de admitere în principiu în camera de consiliu, fără citarea părților, situație care l-a privat pe revizuent de dreptul de a-și susține cererea de revizuire, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare. A arătat astfel că motivarea instanței contrazice temeiul arătat de aceasta, în baza căruia a respins cererea de revizuire, respectiv art. 459 alin. 5 C.p.p., întrucât analiza tribunalului vizează fondul cererii de revizuire.
A arătat revizuentul că instanța de fond a motivat respingerea cererii de revizuire pe considerentul că revizuentul, în faza căilor de atac, a invocat motive pe care le-a invocat și în cererea de revizuire, ori revizuentul a formulat o singură cerere de revizuire, cea supusă apelului în prezent în acest dosar, de unde reiese că motivarea tribunalului nu se încadrează în prevederile art. 459 alin. 2 lit. d C.p.p.
Pe de altă parte, a opinat revizuentul că, prin motivarea instanței de fond, una nesusținută de ansamblul probator administrat, rezultă că aceasta a confundat momentul pronunțării sentinței penale nr. 106/PI/21.03.2013, a cărei revizuire a solicitat-o, cu momentul dobândirii bunurilor ce au făcut obiectul confiscării. Astfel, deși bunurile ce au fost suspuse confiscării au fost dobândite și sunt aferente anilor 2008, 2009, respectiv 2010, deci anterior datei de 22.04.2012, data intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012, instanța de fond a considerat îndeplinite condițiile art. 1182 alin. 1 lit. b și alin. 2 C.p.p., dispunând astfel confiscarea sumei de_ euro. Revizuentul a arătat că în anul 2012 nu a dobândit niciun bun, ci toate bunurile și sumele de bani obținute din circuitul civil al acestor bunuri sunt aferente anilor 2008, 2009, 2010, astfel cum rezultă din vastul probatoriu administrat în cauză.
Așadar, revizuentul a criticat sentința instanței de fond, opinând că prin pronunțarea acestei hotărâri Tribunalul T. a încălcat principiul neretroactivității Legii nr. 63/2012, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Analizând apelul formulat de petentul revizuient pe baza motivelor invocate cât și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 453 al. 1 lit. f C.p.p., revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
Potrivit art. 359: „Instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
(4) În cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Instanța de apel, constată că toate aceste condiții sunt îndeplinite. Astfel, petentul a fost parte în proces, având calitatea de inculpat, cererea a fost formulată în termenul de 1 an prevăzut de art. 457 alin. 1 C.pr.pen., cererea a fost formulată în scris și motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a (art. 453 alin. 1 lit. f) fiind depuse la dosar mijloace de probă în dovedirea cererii, respectiv hotărârea penală definitivă și decizia Curții Constituționale invocate, iar motivele invocate nu au fost prezentate într-o cererea de revizuire anterioară, împrejurările invocate pot conduce la existența unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Respingând ca inadmisibilă, cererea de revizuire, prima instanță a reținut că din verificarea hotărârii judecătorești pronunțate în cauză referitor la inculpatul C. I. cu privire la confiscarea extinsă prev. de art. 1182 C.pen., s-a constatat că prevederile acestui articol nu au fost declarate neconstituționale
Curtea reține că una dintre categoriile de decizii pronunțate de Curtea Constituțională este cea a deciziilor interpretative sau intermediare, denumite în doctrină și decizii cu rezervă de interpretare. De cele mai multe ori, cu privire la aceste decizii, Curtea folosește expresia „prevederile […] sunt constituționale numai în măsura în care…” sau „admite excepția de neconstituționalitate și constată că prevederile […] sunt neconstituționale în măsura în care…”
În primul caz, arătând înțelesul constituțional al normei contestate, Curtea dispune că numai acest înțeles poate fi aplicat de instanța judecătorească, orice altă interpretare a normei fiind eo ipso neconstituțională, iar, în al doilea caz, Curtea constată neconstituționalitatea unei anumite interpretări a textului legal, arătând care înțeles sau interpretare a normei, instanța de judecată nu mai poate să aplice, orice altă interpretare fiind în acord cu Legea fundamentală.
Prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, Curtea Constituțională a stabilit că, „indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituțională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituția, menținându-se astfel prezumția de constituționalitate a textului în această interpretare, atât instanțele judecătorești, cât și organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curții și să o aplice ca atare.
Totodată prin decizia 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea, nr.. 372 din 20 mai 2014, Curtea a statuat că: „în cazul în care un text legal poate genera interpretări diferite, Curtea Constituțională este obligată să intervină ori de câte ori asemenea interpretări aduc atingere prevederilor fundamentale”.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 356/25 iunie 2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de I. S. în dosarul nr. 7494/2013 al Tribunalului T. – secția penală, constându-se că dispoz. art. 1182 al. 2 lit. a C.pen. din 1969 sunt constituționale în măsura în care confiscarea extinsă nu se aplică asupra bunurilor dobândite înainte de . Legii nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
Prin urmare, în măsura în care se interpretează că se aplică bunurilor dobândite înainte de . Legii nr. 63/2012 pentru modificarea și completarea Codului penal al României și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, dispozițiile mai sus amintite devin neconstituționale.
Astfel fiind incident cazul de revizuire prev de art. 453 alin. 1 lit. f C.pr.pen., se impunea admiterea în principiu a cererii de revizuire
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 421 pct.2, lit. a rap. la art. 459 alin 7 C. pr. pen., va admite apelul formulat de revizuentul C. I. împotriva sentinței penale nr. 696 din 17.11.2014, pronunțată de Tribunalul Timișoara în dosar nr._ .
Va desființa sentința sub aspectul admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulate cu privire la măsura de siguranță a confiscării extinse dispuse prin sentința penală 106/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar_, definitivă prin Decizia ÎCCJ din 17.04.2014 și, rejudecând în aceste limite:
Va admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 106/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar_, definitivă prin Decizia ÎCCJ din 17.04.2014 în ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării extinse dispuse în baza art. 118/2 alin 1 lit. b și alin. 2 C.penal.
În temeiul art. 461 C. pr. pen., va trimite cauza pentru rejudecarea cererii de revizuire după admiterea în principiu, instanței de fond, Tribunalul T..
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.2, lit. a rap. la art. 459 alin 7 C. pr. pen., admite apelul formulat de revizuentul C. I. împotriva sentinței penale nr. 696 din 17.11.2014, pronunțată de Tribunalul Timișoara în dosar nr._ .
Desființează sentința sub aspectul admisibilității în principiu a cererii de revizuire formulate cu privire la măsura de siguranță a confiscării extinse dispuse prin sentința penală 106/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar_, definitivă prin Decizia ÎCCJ din 17.04.2014 și, rejudecând în aceste limite:
Admite în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 106/21.03.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar_, definitivă prin Decizia ÎCCJ din 17.04.2014 în ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării extinse dispuse în baza art.118/2 alin 1 lit. b și alin 2 C.penal.
În temeiul art. 461 C. pr. pen. trimite cauza pentru rejudecarea cererii de revizuire după admiterea în principiu, instanței de fond, Tribunalul T..
În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. M. C. FLORENȚA F. P.
GREFIER,
I. M. S.
Red. F.P./30.04.2015
Tehnored. I.M.S.-4 ex./27.03.2015
Primă instanță: Tribunalul T. – jud. A. P.
| ← Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 636/2015. Curtea de... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
