Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Sentința nr. 196/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 196/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 196/CC/PI
Ședința camerei de consiliu de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționareacontestației în anulare declarată de contestatorul C. S. împotriva sentinței penale nr. 30/PI/25.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, lipsă părțile.
Procedura îndeplinită fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul solicită respingerea contestației, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 30/PI/25.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în baza art. 598 și urm. C.pr.pen., s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul C. S. împotriva sentinței penale nr. 4/CC din data de 26.06.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală în dosarul nr._ .
Instanța a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 07.05.2014, petentul C. S. a solicitat anularea sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la care a fost obligat prin sentința penală pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Timișoara.
În motivare, contestatorul a susținut că obligația a fost stabilită în mod greșit în sarcina sa și din ură personală.
Cererea petentului a fost înregistrată inițial ca fiind contestație în anulare.
La termenul de judecată din data de 11.06.2014, instanța, având în vedere motivul contestației formulată de contestator, a recalificat cererea ca fiind contestație la executare.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 4/CC din data de 26.06.2013 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 403 C.p.p. raportat la art. 394 C.p.p. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul C. S. împotriva sentinței penale nr. 319/PI din 13.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ iar în baza art. 192 alin. 2 C.p.p. l-a obligat pe acesta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunța astfel, curtea a reținut că prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ la data de 07.06.2013, petentul C. S. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 319/PI/13.12.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, invocând incompatibilitatea, ura personală și faptul că a fost amendat abuziv și că nu s-a atașat dosarul Parchetului, fără a motiva cererea în drept.
În cauză s-au efectuat cercetări potrivit art. 399 C. proc. pen. de către P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, pe considerentul că sentința a cărei revizuire se cere nu vizează rezolvarea fondului cauzei, iar motivele invocate în susținerea cererii de revizuire nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege. Din examinarea materialului probator aflat la dosarul cauzei, s-a reținut că prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ la data de 16.11.2012, petentul C. S. a arătat că înțelege să conteste suma abuzivă și neatașarea dosarului de urmărire penală. A menționat că același complet a mai soluționat cazul fără atașarea dosarului, susținând că nu s-a dorit judecarea corectă a cauzei.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 319/PI/13.12.2012 a Curții de Apel Timișoara, definitivă, în temeiul art. 391 C.p.p. raportat la art. 386 C.p.p., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C. S., iar în temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Prin hotărârea contestată s-a avut în vedere că potrivit art. 394 C.p.p. ”Revizuirea poate fi cerută când:a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.”
Astfel, s-a reținut că, din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, care se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind, conform art. 403 din Codul de procedură penală, admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea sub aspectul regularității sale, respectiv al îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii, termenul de introducere.De asemenea, s-a reținut că această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acelui drept.Totodată, s-a argumentat că, având în vedere împrejurarea că în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de aceasta nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute în art. 394 din Codul de procedură penală. Constatând că motivul invocat de petent referitor la „incompatibilitatea, ura personală și faptul că a fost amendat abuziv și că nu s-a atașat dosarul Parchetului” nu se încadrează în niciunul din cazurile limitativ prevăzute de lege și că hotărârea supusă revizuirii, respectiv contestația în anulare nu viza rezolvarea fondului cauzei, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Analizând contestația la executare formulată, instanța a reținut că potrivit art. 598 C.pr.pen., „contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă, b) când executarea este îndreptată împotriva unei alte persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, d) când se invocă amnistia, prescripția sau orice altă cauză de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Ceea ce caracterizează contestația la executare este faptul că nu mai repune în discuție nici vinovăția condamnatului și nici o individualizare nouă a răspunderii penale și a pedepsei, cu excepția cazurilor de aplicare obligatorie sau facultativă a legii penale mai favorabile sau de contopire a mai multor pedepse. În rest, dispozițiile stabilite, inclusiv cuantumul cheltuielilor judiciare, o dată cu rămânerea definitivă a hotărârii, dobândesc autoritate de lucru judecat și nu mai pot fi modificate, întrucât nu se mai poate pune în discuție fondul cauzei și reanaliza aspecte care au fost definitiv tranșate. Contestația la executare nu este o cale de atac, ci un mijloc procesual prin care sunt soluționate situații ivite în cursul executării pedepsei.
Cum cuantumul cheltuielilor judiciare nu poate fi contestat decât prin căile ordinare de atac, instanța a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestator.
Împotriva sentinței penale nr.30 din 25.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ a formulat contestatorul C. S. contestație în anulare, cauza fiind înregistrată la data de 27.02.2015 sub nr._ .
Analizând legalitatea și temeinicia contestației în anulare formulată din prisma motivelor invocate precum și în conformitate cu dispozițiile legale în materie reglementate de art.426 și urm. C.pr.pen., instanța apreciază că demersul judiciar al contestatorului este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac prin care se înlătură erorile comise de instanța de apel care poate greși, fie prin nerespectarea unor dispoziții legale după care se desfășoară procesul penal, fie prin nerezolvarea cauzei în deplină concordanță cu materialele aflate la dosar. Deci, contestația în anulare este calea de atac prin care cei ce au pierdut anumite drepturi sau prerogative din cauza unui act procesual nul sunt repuși în aceste drepturi.
Pentru a asigura respectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, legea a prevăzut anumite cazuri expres prevăzute în care calea de atac poate fi primită și anumite particularități în privința soluționării cererii. Astfel, potrivit art.426 C.pr.pen, împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestație în anulare dacă: a) când judecata în apel a avut Loc fără citarea legală a unei părți, sau când deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de înștiința instanța despre această imposibilitate; b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta este obligatorie potrivit legii;f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, înafară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceiași faptă.
Astfel, în vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art.426 lit.a-i C.pr.pen., legiuitorul a fixat o etapă procesuală reglementată de art.431 C.pr.pen în care instanța examinează dacă cererea este introdusă în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute de art.426 C.pr.pen și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. Contestația în anulare privește o sentință pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-a respins contestația la executare formulată de petent împotriva unei sentințe penale prin care Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul C. S. împotriva unei hotărâri judecătorești - sentința penală nr.319 din 13.12.2012 a Curții de Apel Timișoara - prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestator. Prin urmare, cum motivele invocate de condamnat nu se încadrează printre cazurile în care se poate exercita contestație în anulare, demersul său urmează a fi respins.
Față de cele mai sus prezentate, având în vedere dispozițiile legale mai sus interpretate și motivele invocate de contestator, în temeiul art. 431 C.pr.pen., se va respinge contestația în anulare declarată de contestatorul C. S. împotriva sentinței penale nr. 30/PI/25.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.pr.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 431 C.pr.pen., respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorul C. S. împotriva sentinței penale nr. 30/PI/25.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, din 26 martie 2015.
Președinte,
A. N.
Grefier,
A. J.
Red.AN 30.03.2015
Tehnored A.J. /2 ex/01.04.2015
Prima instanță: CAT- F.P.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Distrugere. Art.253 NCP. Decizia nr. 358/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
