Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 354/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-03-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 354/A
Ședința publică de la 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător L. Ani B.
Grefier A. J.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. I., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de condamnatul K. C. V. împotriva sentinței penale nr. 357/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă condamnatul, asistat de avocat ales G. M..
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul condamnatului depune la dosar împuternicire avocațială și motive de apel și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al condamnatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond Judecătoria A., întrucât la judecarea pe fond a cauzei nu a fost îndeplinită legal procedura de citare cu inculpatul, acesta nu a fost citat nici prin afișare la Consiliul Local și nici în baza unei convenții între state sau scrisoare recomandată. Arată că instanța nu a făcut diligențe pentru a verifica dacă inculpatul locuiește în Franța sau în România, pentru a proceda la citarea legală a acestuia.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de prima instanță, care a verificat îndeplinirea condițiilor prev. de art. 466 cpp și în mod corect a constatat că cererea nu poate fi admisă.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și rejudecarea cauzei, arătând că a fost plecat în Franța și nu a primit nici o citație, astfel că nu a avut cunoștință de procesul penal. Arată de asemenea că are trei copii în întreținere și dacă ar fi avut cunoștință de proces s-ar fi prezentat de bună voie în fața organelor judiciare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 357/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în baza art. 466 al. 1, 2 și 469 alineat 4 Cod Procedură Penală s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de către persoana condamnată K. C. V., în prezent aflat în executarea pedepsei în P. A..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 02 februarie 2015, persoana condamnată K. C. V., deținut în P. A., a solicitat instanței redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsă privind cauza soluționată prin sentința penală nr. 2430/05.11.2007 a Judecătoriei A., pronunțată în dosarul nr. 8417/2006.
În motivarea cererii, petentul a arătat că nu a avut cunoștință de proces, a aflat despre condamnare doar cu ocazia extrădării sale din Franța, a plecat din România la data de 21 februarie 2005 fiind judecat în lipsă.A precizat că nu a luat cunoștință în niciun mod oficial despre judecarea sa. După ce s-a stabilit în Franța nu i s-a comunicat vreo notificare la acea adresă.
În vederea soluționării cauzei, a fost atașat dosarul penal nr. 8417/2006 al Judecătoriei A. și s-au depus de către petent acte în probațiune privind situația familială a acestuia.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut că, în fapt, petentul-condamnat K. C. V. se află în stare de deținere, în executarea mandatului nr. 2837/2007, emis de Judecătoria A. în baza sentinței penale nr. 2430 din 05.11.2007 a Judecătoriei A., definitivă prin neapelare față de petent, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alineat 1, 209 alineat 1 literele a,g,i Cod Penal.
Petentul a fost reținut de autoritățile franceze și preluat de o escortă din cadrul ANP iar la data de 07.11.2014, a fost încarcerat în P. Rahova.
În cursul urmăririi penale ( fila 84 dosar urmărire penală), tatăl și fratele petentului au fost întrebați de către agenții poliției Municipiului A. iar aceștia au arătat că petentul se află plecat din țară. Pe parcursul soluționării procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr. 8417/2006 al Judecătoriei A., petentul a fost citat în mod legal la adresa de domiciliu, din A. ., județ A.. Procedura de citare a fost afișată la acest domiciliu în mod repetat, conform prevederilor art. 179 alineat 4 Cod Procedură Penală din 1968. Mai mult, pe parcursul procesului penal instanța a dispus citarea cu mandat de aducere în mod repetat, iar la fila 91 dosar 8417/2006 se află un proces verbal întocmit de către agenții Poliției Municipiului A. care menționează că la acel domiciliu la data de 24 noiembrie 2006 a fost găsit fratele petentului, care precizează că petentul este plecat în Franța de un an de zile și nu se știe când se întoarce. La data de 05 ianuarie 2007 se întocmește un nou proces verbal ( fila 113 dosar nr. 8417/2006) prin care agenții Poliției Municipiului A. menționează că petentul figurează la SPCLEP A. cu domiciliul în A., ., iar fratele petentului K. C., insistă că petentul este plecat în Franța. Această afirmație s-a dovedit a fi necorespunzătoare adevărului deoarece din verificările efectuate la Poliția de Frontieră a rezultat că petentul a fost returnat în România în data de 04 august 2006 iar o vecină, A. F., a susținut că petentul a fost văzut la domiciliu în urmă cu aproximativ 6 luni, deci probabil în luna august 2006 când a fost returnat petentul în România. În luna august 2006 fusese declanșat procesul din dosarul cu nr. 8417/2006 și au fost deja afișate la domiciliul respectiv două proceduri de citare pentru acest dosar.
La fila 190 dosar nr. 8417/2006 se află un nou proces verbal întocmit de către agenții Poliției Municipiului A. care arată că s-au deplasat la același domiciliu din . la data de 28 martie 2007 iar fratele petentului, K. C., a refuzat să comunice unde se află fratele său în acel moment, dar vecinii au declarat verbal că petentul K. C. a fost văzut la acel domiciliu în urmă cu aproximativ două săptămâni. Cu alte cuvinte petentul a fost la domiciliu în luna martie 2007 unde deja au fost afișate în mod repetat din luna iunie 2006 mai multe proceduri de citare și unde s-au prezentat până în acel moment de două ori agenții Poliției Municipiului A. pentru executarea unor mandate de aducere, de fiecare dată aceștia discutând cu fratele petentului care a refuzat să comunice locul unde se afla acesta.
În drept, potrivit art. 466 alin. 2 Cod procedură penală, este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Potrivit art. 177 Cod procedură penală 1968 (în vigoare la data soluționării cauzei penale a cărei redeschidere se solicită), învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește; dacă printr-o declarație dată în cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat. În caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită. Totodată, conform art. 179 Cod procedură penală 1968, dacă nu se poate ajunge la înmânarea citației, negăsindu-se nicio persoană la adresa de citare și neputându-se afla când poate fi găsită persoana, agentul afișează citația pe ușa locuinței, încheind proces-verbal.
În aceste condiții instanța a apreciat că cererea de redeschidere a procesului penal nu este admisibilă în principiu. Una dintre condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru a se admite o astfel de cerere este aceea că persoana condamnată să nu fi fost citată în mod legal la soluționarea cauzei. Or, petentul a fost legal citat la adresa sa de domiciliu, există dovezi mai sus amintite că de la momentul declanșării procesului s-a prezentat de cel puțin două ori la acest domiciliu și este imposibil de admis că tatăl sau frații săi nu i-au comunicat faptul că a fost căutat de către agenții de poliție pentru executarea unor mandate de aducere și că a fost citat prin afișare în mod repetat.
Petentul a susținut că nu a fost citat la locuința sa din A., ., deși procedurile de citare au fost afișate însă din dosar rezultă că de cel puțin 4 ori agenții Poliției Municipiului A. s-au deplasat la acel domiciliu în vederea căutării petentului și a executării unor mandate de aducere și aceștia au discutat cu tatăl și cu frații petentului. Rezultă deci o atitudine nesinceră a petentului atunci când susține că nu a fost legal citat în acest caz și că nu a fost la domiciliul său deși vecinii susțin că a fost acolo în vara anului 2006 și în primăvara anului 2007, în timp ce procesul a fost pe rolul instanței și în timp ce în mod repetat a fost legal citat prin afișare iar agenții de poliție au fost la acel domiciliu de mai multe ori pentru executarea unor mandate de aducere.
Aspectul că procedura de citare a fost realizată prin afișare nu este de natură a vicia această procedură, potrivit textului de lege, mai sus citat, procedura este legal îndeplinită prin afișare, dacă nu este găsită nicio persoană la adresa de citare și nici nu se poate afla când poate fi găsită. Analizând procedurile de citare de la dosar (procesele verbale întocmite de agentul procedural), instanța constată că acestea au fost legal întocmite, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
Procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, reglementată de art. 466 alin. 2 C.p.p., este admisibilă doar în două situații respectiv persoana nu a fost citată și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre proces sau a avut cunoștință de proces, dar a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Fiind o procedură inclusă în capitolul V – căile extraordinare de atac, al Codului de procedură penală, legiuitorul a prevăzut condiții stricte, limitative, care trebuie să fie cumulativ îndeplinite, pentru a se asigura accesul la o nouă judecată numai în situații excepționale și nu atunci când condamnatul s-a sustras de la judecată sau nu a fost interesat de propria situație juridică.
Constatând că petentul a fost legal citat în cursul procesului penal, instanța a respinge cererea de redeschidere a procesului penal, aceasta nefiind admisibilă, prin neîndeplinirea cumulativă a condițiilor legale.
Împotriva sentinței penale nr. 357/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ /2014 a formulat apel, în termen legal, condamnatul K. C. V.,apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 4.03.2015.
În motivarea apelului declarat de condamnat se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, cu consecința desființării sentinței penale nr.2430/5.11.2007 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr. 8417/2006, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208,209 al.1 lit.a,g,i cp cu aplic.art. 41 al.2 cp și rejudecarea cauzei în fond. S-a arătat că inculpatul nu a avut cunoștință de proces, întrucât a plecat din România la data de 21.02.2005, s-a reîntors pentru o scurtă perioadă, iar din 11.10.2006 când a plecat din nou în Franța nu a mai fost în țară până la data predării sale autorităților în cadrul procedurii de extrădare, perioadă în care în imobilul din A., . au locuit mama sa și fratele mai mic K. P., adresă la care nu a fost citat în cursul procesului, cum de altfel nu a fost citat nici în Franța. Se apreciază că inculpatul nu a fost citat legal, nu a luat la cunoștință în nici un mod oficial despre proces, în Franța a avut locuință declarată, și-a întemeiat o familiei, are 3 copii minori și și-a câștigat existența în mod onest.
Analizând apelul declarat de condamnat prin prisma motivelor invocate de aceasta și din oficiu, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., instanța constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a constatat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca numitul K. C. V. să fie considerată persoană condamnată în lipsă și în consecință, a respins cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petent, în ceea ce privește dosarul nr. 8417/2006 al Judecătoriei A..
Persoana condamnată, K. C. V., prin cererea de redeschidere formulată potrivit art. 467 alin 3 C. pr. pen. arată că nu a fost citat la proces și nu a luat cunoștință în nici un alt mod oficial despre acesta, arătând că a părăsit teritoriul României în data de 11.10.2006, fiind plecat și stabilit în Franța.
În acest sens, se observă că pentru aplicarea dispozițiilor privind redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate, se cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 466 C. pr. pen, astfel: 1) să existe o hotărâre definitivă de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei; 2) persona față de care s-a pronunțat hotărârea să fi fost judecată în lipsă.
Această ultimă condiție este detaliată de art. 466 alin 2 C. pr. pen. care instituie două ipoteze în care persoana condamnată este considerată judecată în lipsă:
1) persoana condamnată nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta,
2) deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
În cazul în care persoana condamnată poate fi considerată judecată în lipsă, potrivit uneia dintre cele două ipoteze, art. 466 alin 2 teza II C. pr. pen. instituie și două excepții arătând că nu se consideră judecată în lipsă persoana care:
- și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului,
- după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
Analizând cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnat, se constată că aceasta nu îndeplinește condițiile art. 466 alin 2 C. pr. pen. având în vedere că, pe de o parte, acesta a fost legal citat, pe de altă parte după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, or calea extraordinară de atac prevăzută de art. 466 C. pr. pen. nu poate fi exercitată omisso medio.
Față de motivul invocat de către persoana condamnată, se observă că prima ipoteză avută în vedere de art. 466 alin 2 C. pr. pen. este dublu condiționată, legiuitorul instituind expres ca persoana condamnată să nu fi fost citată la proces și să nu fi luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta.
Redactarea acestei prevederi legale nu permite interpretarea în sensul că sintagma „nu a fost citată la proces” are o semnificație echivalentă „încunoștințării despre proces” întrucât, o asemenea interpretare presupune neluarea în considerare a celei de-a doua condiții care se impunea fi întrunită cumulativ, respectiv ca persoana să nu fi luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre proces. Or, interpretarea extensivă a primei condiții ar atrage lipsa de aplicabilitate a celei de-a doua condiții, aspect nepermis pe cale de interpretare, fiind necesară o intervenție a legiuitorului în acest sens.
În altă ordine de idei, sintagma „nu a fost citat la proces” nu poate fi interpretată nici în sensul că s-ar afla în această ipoteză orice persoană care nu a luat personal la cunoștință despre citarea legal efectuată, întrucât o asemenea abordare ar echivala cu limitarea posibilităților de legală citare doar la înmânarea citației personal celui citat. Or, în ambele reglementări procesual penale, legiuitorul a permis în mod explicit ca, în ipoteza în care citația nu se poate înmâna personal celui citat, aceasta să se înmâneze fie altor persoane prevăzute de lege, fie să se afișeze în locurile și în formele expres prevăzute de lege. În aceste din urmă situații, din punct de vedere procedural, persoana este considerată că a luat cunoștință de citarea legal efectuată.
Cum în mod corect a apreciat și prima instanță, condamnatul a fost legal citat potrivit dispozițiilor art. 291 rap. la 175-181 C. pr. pen.1968, iar copia de pe dispozitivul sentinței penale nr. 2430 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. a fost legal comunicată potrivit art. 363 alin 3 rap. la art.182 C. pr. pen.1968. (dispoziții aplicabile potrivit art. 4 Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale).
Astfel, inculpatul a fost citat la fiecare termen de judecată la adresa de domiciliu, aflată în baza de date a Serviciului de Evidență a persoanelor, a fost emis mandat de aducere de către instanță, care însă nu a putut fi executat întrucât la adresa indicată în mandat nu mai locuia numitul K. C.. Ulterior, petentul a fost citată și prin afișare la ușa Consiliului Local Municipal A., efectuându-se și demersuri la Administrația Națională a Penitenciarelor pentru a se comunica dacă inculpatul figurează reținut sau arestat preventiv în vreuna din unitățile din țară, răspunsul fiind negativ. Mai mult decât atât în cursul procesului penal, agenții de poliție au luat legătura cu fratele inculpatului de la care au primit informații la data de 24.11.2006 în sensul că este plecat în Franța. Așa cum rezultă chiar din susținerile petentului, acesta s-a întors în țară în luna august 2005, părăsind la data de 11.10.2006 din nou teritoriul țării, împrejurare care îndreptățește instanța de judecată să concluzioneze că a luat la cunoștință despre procesul penal pornit împotriva sa, fiind încunoștințat chiar de fratele său care a primit mai multe citații emise pe numele fratelui și în care i se comunicau termenele de judecată acordate de instanță. Așa se și explică atitudinea fratelui petentului de a refuza să mai ofere informații organelor de poliție cu privire la locația în care se află fratele său.
Prin urmare, față de modul de redactare a art. 466 alin 2 C. pr. pen., în mod corect prima instanță a considerat că persoana condamnată a fost citată în mod legal în cursul judecății și s-au făcut toate demersurile necesare în vederea încunoștințării acesteia despre procesul desfășurat împotriva sa, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru ca numitul K. C. să fie considerată persoană condamnată în lipsă.
Prin urmare, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de condamnat nu îndeplinește condițiile art. 466 alin 2 C. pr. pen. având în vedere și faptul că, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, or calea extraordinară de atac prevăzută de art. 466 C. pr. pen. nu poate fi exercitată omisso medio.
Astfel, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. se va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul K. C. V. împotriva sentinței penale nr. 357/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. .
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul K. C. V. împotriva sentinței penale nr. 357/18.02.2015 pronunțată de Judecătoria A. .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2015.
Președinte, Judecător,
A. N. L. Ani B.
Grefier,
A. J.
Red. AN/2.04.2015
Tehnored A.J. /2 ex/3.04.2015
Prima instanță: Judec.A.- R. E. M.
| ← Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
