Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 639/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 639/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-06-2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 639/A
Ședința publică din 15 iunie 2015
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror C. M. U..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de revizuientul M. D. S. împotriva Sentinței penale nr. 153 din 21.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc se prezintă condamnatul revizuient, în stare de detenție și asistat de avocat ales I. D., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al condamnatului revizuient solicită admiterea apelului, trimiterea cauzei la prima instanță pentru a se dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire și judecarea acesteia pe fond. Se arată că cererea de revizuire a fost formulată pe unul dintre motivele prevăzute de art.453 Cpp, respectiv existența unor împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanță, astfel că instanța în mod greșit a respins cererea ca inadmisibilă.
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, motivele invocate de condamnat în cererea de revizuire fiind cunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii pe fondul cauzei.
Condamnatul revizuient, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut de apărătorul său ales.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 153 din 21.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în baza art. 459 alin.5 Cod procedură penală raportat la art. 459 alin.3 lit. e Cod procedură penală s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 84 din 26 februarie 2007 a Tribunalului A. definitivă prin decizia penală nr. 409 din 6 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de condamnatul M. D. S..
A fost obligat condamnatul să plătească statului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Procedând la examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, tribunalul a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 84 din 26 februarie 2007 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr.65/A din 10 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 409 din 6 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a aplicat inculpatului M. D. S., pedeapsa de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.2 lit.a, b, c, d, f Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, la trei pedepse de câte 10 ani închisoare pentru trei infracțiuni prevăzute de art. 211 alin.1 lit.a, b, alin.2/1 lit.a,b,c Cod penal. În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cod penal pedepsele au fost contopite în cea mai grea de 10 ani închisoare care a fost sporită cu 2 ani închisoare rezultând de executat pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.
În executarea acestei pedepse s-a emis mandatul de executare nr. 94/2007 din 10 februarie 2007 a Tribunalului A., în prezent acesta fiind încarcerat în P. A..
Potrivit dispozițiilor art. 453 Cod procedură penală, revizuirea unei sentințe penale definitive poate fi cerută în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute:” a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate;...d)un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;....”.
Din modalitatea cum a fost reglementat primul caz de revizuire s-a constatat existența a trei condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi cerută revizuirea: - să fie descoperite fapte sau împrejurări noi; - faptele și împrejurările să nu fi fost cunoscute de instanța care a pronunțat hotărârea definitivă ; - și acestea să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.
Referitor la prima condiție, sunt avute în vedere fapte și împrejurări noi, în sensul de fapte probatorii, iar nu mijloace de probă noi.
Ceea ce trebuie dovedit în cadrul revizuirii este existența unor situații noi, fiind inadmisibilă revizuirea dacă cererea se întemeiază doar pe existența unor mijloace de probă noi, prin care se tinde la confirmarea unor apărări invocate anterior în cauză, raportat la situația de fapt cunoscută de instanță și în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea definitivă.
Referitor la cea de a doua condiție, faptele și împrejurările trebuie să fie noi pentru instanța de judecată, în sensul că aceasta nu a avut deloc cunoștință de existența lor, sau, deși au fost aduse la cunoștința instanței în cursul judecății, nu au fost luate în considerare la deliberare din cauza nedovedirii cu mijloace de probă.
În ceea ce privește cea de a treia condiție, faptele și împrejurările noi trebuie să fie esențiale, astfel încât să poată justifica schimbarea radicală a hotărârii, în sensul pronunțării unei soluții diametral opuse, de condamnare în locul achitării sau a încetării procesului penal, ori de achitare sau încetare a procesului penal în locul condamnării. Doctrina și practica judiciară au fost constante, în sensul că nu este îndeplinită această condiție, dacă faptele și împrejurările noi pot determina doar o soluție mai gravă sau mai puțin gravă, în stabilirea faptelor.
În raport de aceste considerente, s-a constatat că în faza de urmărire penală au fost administrate probe care au confirmat participarea petentului M. la comiterea faptelor – respectiv declarația părții vătămate P. Zeni, a martorei Tolci G. (fila 63 u.p.), inculpatului M. E. L. (fila 71 u.p.), inculpatului R. V. F.(fila 59 u.p.), iar inculpatul B. G. a arătat că petentul M. i-a promis bani dacă schimbă declarația privind participarea acestuia la comiterea faptelor (fila 82 u.p.).Pe de altă parte, petentul condamnat M. a avut o atitudine oscilantă, inițial a negat participarea sa la comiterea faptelor, apoi a revenit și a recunoscut (la confruntarea efectuată – fila 56 u.p.) și în fața instanței din nou, a arătat că nu a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată. De asemenea, s-a constatat și poziția procesuală a numitului B. G., care a relatat despre participarea celorlalte persoane la comiterea faptelor (inclusiv a petentului M.), poziție avută în vedere la individualizarea pedepsei aplicate acestuia și revenirile ulterioare asupra acestei conduite, cu diferite motivări. Soluția de condamnare a petentului M. D. S. s-a pronunțat pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în mod nemijlocit în fața instanței, care s-au coroborat și nu s-au fundamentat în mod decisiv doar pe declarațiile numitului B. G..
Pe de altă parte, s-a observat faptul, că apărarea petentului condamnat în fața instanțelor de control judiciar vizau aceleași aspecte ca și cele indicate în cererea de revizuire.
Astfel, s-a constatat că, probele invocate în revizuire privind această poziție, nu au relevanță, fiind vorba de fapte probatorii cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Împotriva sentinței Tribunalului A. a declarat apel revizuientul M. D. S. care nu a fost motivat în scris.
Prin concluziile orale formulate, avocatul ales al revizuientului a solicitat trimiterea cauzei la prima instanță pentru a se dispune admiterea în principiu a cererii de revizuire și judecarea acesteia pe fond. Se arată că cererea de revizuire a fost formulată pe unul dintre motivele prevăzute de art.453 Cpp astfel că instanța în mod greșit a respins cererea ca inadmisibilă.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele de fapt și drept, în conformitate cu prevederile art.417 al.2 Cpp, se constată că sentința apelată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Fiind investită cu soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuient, prima instanță în mod întemeiat a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă, constatând că aceasta nu îndeplinește condițiile pentru a fi admisă în principiu.
În conformitate cu prevederile art.459 al.3 Cpp la examinarea admisibilității în principiu instanța este obligată, printre altele, să analizeze dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea și existența unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Prin urmare, formularea unei cereri de revizuire cu indicarea unor cazuri de dintre cele prev. de art.453 nu obligă instanța să admită în principiu cererea.
În speță, instanța de fond, verificând cererea revizuientului, a apreciat în mod corect că susținerile acestuia din cererea de revizuire vizau aceleași aspecte ca și apărările făcute în fața instanței de control judiciar.
Pe de altă parte așa cum se poate observa din actele dosarului de fond, vinovăția revizuientului nu s-a întemeiat exclusiv pe declarația coinculpatului B. G., ci s-a avut în vedere ansamblul probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
De altfel, chiar revizuientul a avut pe parcursul cercetărilor penale o atitudine oscilantă, recunoscând la un moment dat participarea la faptă, pentru ca în final să revină și să nu mai recunoască fapta.
Rezultă așadar că prin reaudierea coinculpatului, chiar dacă acesta ar reveni în totalitate asupra declarațiilor date inițial, nu s-ar pune problema descoperi unor fapte sau împrejurări noi necunoscute de instanță care ar putea dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Prin urmare, apelul revizuientului nu este fondat și urmează a fi respins în baza art.421 pct.1 lit. b Cpp.
Văzând și prevederile art.275 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de revizuientul M. D. S. împotriva Sentinței penale nr. 153/2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă revizuientul la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință public din data de 15.06.2015.
Președinte, Judecător,
C. C. I. P.
Grefier,
C. I.
Red. C.C./22.06.15
Tehnored. C.I./06.07.15
PI. – C. B. M. – Trib. A.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1196/2015. Curtea... | Traficul de minori. Art.211 NCP. Decizia nr. 636/2015. Curtea de... → |
|---|
