Strămutare (art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP). Sentința nr. 100/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 100/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 814/59/2015
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 100/PI
Ședința publică din data de 29 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. P.
GREFIER: C. P.
DIICOT – Serviciul Teritorial Timișoara a fost reprezentat de procuror S. A..
Pe rol se află judecarea cererii de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C.-S., formulată de inculpații C. A., C. L. S. și P. C. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petenții inculpați personal asistați de avocat ales F. M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 18.06.2015 informarea efectuată de Tribunalul C.-S..
La data de 25.06.2015 s-a depus la dosar memoriu de către partea civilă ..
Avocatul ales al petenților depune la dosar extrase din presa recentă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocatul ales al inculpaților petenți susține cererea de strămutare așa cum a fost motivată în scris solicitând admiterea acesteia în temeiul art. 71 teza 1 c.p.p. și strămutarea dosarului nr._ al Tribunalului C.-S. la una din instanțele de același grad din circumscripția curții de apel. În ceea ce privește admisibilitatea cererii arată că dispozițiile art. 72 alin. 1 teza 2 c.p.p. nu pot fi aplicabile în speță atâta timp cât dispozițiile art. 75 alin. 2 c.p.p. care constituie excepția de la regulă prevăd că „prevederile art. 71-74 c.p.p. se aplică în mod corespunzător și în procedura de cameră preliminară.”
Procurorul arată că cererea de strămutare este admisibilă, aceasta putându-se formula în cameră preliminară. Pe fond, în principal solicită respingerea cererii de strămutare arătând că imparțialitatea judecătorilor nu poate fi știrbită prin mai multe articole de presă sau alte elemente din plan local. În subsidiar, în cazul în care se consideră că totuși este admisibilă cererea, solicită strămutarea dosarului la Tribunalul A. arătând că inculpații au desfășurat afaceri pe raza jud. T. și au potențiale legături de afinitate cu persoane din cadrul Tribunalului T..
Inculpatul C. A. solicită admiterea cererii de strămutare.
Inculpata C. L. solicită admiterea cererii de strămutare.
Inculpatul P. C. A. solicită admiterea cererii de strămutare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29.05.2015 la Tribunalul C.-S., inculpații C. A., C. L. S. și P. C. A. prin apărătorul ales au solicitat strămutarea soluționării dosarului nr._ al Tribunalului C.-S. la o altă instanță de același grad din raza Curții de Apel Timișoara .
În motivarea cererii se arată faptul că prin rechizitoriul emis la data de 12.05.2015 de către D.I.I.C.O.T. – B.T. C.-S., inculpații au trimiși în judecată pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de constituire grup infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 367 alin. 1 și 6 C.pen. raportat la art. 295 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 308 C.pen. și 309 C.pen. și delapidare în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 295 alin. 1 C.pen. cu referire la art. 308 C.pen. și 309 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen., cu mențiunea că subsemnații P. C. A. și C. L. S. ar fi săvârșit „doar” acte de complicitate cu privire la infracțiunea de delapidare.
Astfel, s-a reținut că inculpații au constituit un grup infracțional organizat în scopul delapidării S.C. U.C.M.R. S.A în sensul însușirii în interesul S.C. Hydro Engineering S.A. a know-how-ului, constând în tehnologii, documente, schițe, manuale, desene industriale, aspect care, conform susținerilor parchetului, s-a și realizat.
Totodată, având în vedere faptul că inculpatul C. A. a fost președintele al Consiliului de Administrație al S.C. U.C.M. REȘIȚA S.A., calitate în care, alături de ceilalți membri ai consiliului de administrație, a trebuit să ia decizii nepopulare (dar corecte din punct de vedere economic – inclusiv disponibilizări de personal) care să împiedice . U.C.M. REȘIȚA S.A. (. societății a avut loc ulterior demisiei sale din cadrul consiliului de administrație), de-a lungul timpului, s-a vehiculat ideea (mai ales prin intermediul mass-media) că inculpații ar fi singurii responsabili de . S.C. U.C.M. REȘIȚA S.A. și prin urmare, că întregul municipiu și județ (mii de oameni au fost disponibilizați) au avut de suferit ca urmare a activităților lor.
Practic, în acest moment, așa cum s-a arătat în mod profund abuziv în multe publicații locale, inculpații sunt considerați „responsabili de distrugerea unui oraș și a unui județ”.
Presiunea mediatică deosebit de puternică a afectat inclusiv magistrații secției penale din cadrul Tribunalului C.-S. (alcătuită din patru magistrați judecători), aceștia pronunțându-se, apreciem, fără temei și în mod arbitrar, în sensul arestării preventive (la aproximativ un an de la începerea urmăririi penale) și menținerii în această stare, timp de patru luni, a inculpaților C. A. și P. C. A. (judecător de drepturi și libertăți M. G. S., judecător de drepturi și libertăți R. A. B., judecător de cameră preliminară D. A.) pentru presupuse fapte care ar fi fost săvârșite în cursul anului 2005.
Mai mult decât atât, judecătorul B. arată în încheierea pronunțată în dosarul nr._ (vizând cererea formulată de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu controlul judiciar) faptul că „această apreciere a judecătorului de drepturi și libertăți din prezenta cauză se întemeiază, de altfel, și pe constatarea personală că împrejurările cauzei, persoana inculpaților, gravitatea infracțiunilor prezumtiv săvârșite de către inculpați (la nivel de suspiciune rezonabilă izvorâtă din probe) impun și justifică menținerea inculpaților în stare de arest preventiv, pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal raportată și la aspectul că lăsarea inculpaților sub control judiciar ar genera o stare de legitimă indignare și de tulburare în comunitatea din care au făcut parte inculpații, respectiv municipiul Reșița. În acest sens, nu trebuie ignorat faptul că există un puternic curent de opinie în sensul că inculpații ar fi devalizat și falimentat S.C. UCMR S.A., cauzând rămânerea fără loc de muncă a sute, poate chiar mii de foști angajați ai acesteia, și, justificat sau nu, se vehiculează și ideea că inculpații au profitat din plin în interes personal prin utilizarea patrimoniului imobiliar al aceluiași S.C. U.C.M.R. S.A. În această ordine de idei, invocarea faptului că inculpații n-au fost considerați un pericol pentru ordinea socială în trecut ar putea fi valabilă pentru acel timp, și nu și în prezent. Reacția socială, a comunității locale, față de inculpați a fost mai moderată în trecut pentru că acuzațiile formulate împotriva inculpaților nu priveau direct S.C. U.C.M.R. S.A. și nu generau toate reacțiile și implicațiile menționate anterior”.
De asemenea, în mod netemeinic și având în vedere presiunea mediatică, judecătorul de cameră preliminară D. A. a apreciat că se impunea menținerea stării de arest preventiv (fără a exista vreo probă care să arate că starea de pericol pentru ordinea publică persistă și la un interval de patru luni de la luarea măsurii arestării preventive pentru presupuse fapte care ar fi fost săvârșite în cursul anului 2005 și fără a arăta cum se poate periclita buna desfășurare a procesului penal dacă se înlocuiește măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar), soluție infirmată însă de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara (Decizia nr. 54/21.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ /a1) ca urmare a admiterii contestației formulate de inculpați.
În studiul „Percepția magistraților asupra independenței sistemului judiciar” se arată faptul că „principalul factor de presiune în anul 2007 a fost considerat a fi mass-media (40,9%), judecătorii percepând poziționările media în cauzele sau dosarele aflate pe rol sau în curs de soluționare ca pe o ingerință majoră în activitatea lor. Magistrații percep existența unei presiuni prin faptul că presa soluționează cauzele în locul lor, anterior adoptării unei soluții judiciare în speță, iar dacă soluțiile astfel pronunțate nu sunt conforme cu cele preconizate de presă, intervine blamul mediatic și acuzațiile de incorectitudine și corupție”.
Așa cum corect s-a arătat în literatura de specialitate mai veche, „cursul justiției poate să fie tulburat și prin lipsa de obiectivitate sau prin nesiguranța în privința obiectivității în judecată, știut fiind că obiectivitatea sau imparțialitatea este cel mai elementar principiu al justiției. (…) Adică judecătorul este bănuit că nu va judeca după comandamentul moral al celei mai bune convingeri și al dreptății, ci după influențe și presiuni incompatibile cu împărțirea dreptății. (…) În cazul strămutării procesului, cauzele care produc suspiciunea sunt extrinseci, de ambianță, și cu influență dăunătoare asupra judecătorului, considerat ca organ și nu ca persoană, în relațiune cu un anumit proces; deci și rațiunea strămutării este de ordin extern. Cauzele care produc suspiciunea, în ipoteza incompatibilității, abținerii și recuzării sunt intrinseci, personale (afinitate, interes, reprezentant legal, daruri, dușmănie), sau funcționale (neputând un judecător îndeplini, în același proces, în diferite faze, diferite roluri funcționale, incompatibile)”.
De asemenea, s-a arătat că „temeiul strămutării trebuie să fie legat și determinat de o ambianță locală defavorabilă”.
În doctrina juridică de dată recentă s-a reținut că pentru a se putea dispune strămutarea datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților, „trebuie ca toți judecătorii unei instanțe să se afle în mod evident într-o situație de incompatibilitate sau în privința acestora să existe în mod rezonabil aparența, pentru un observator exterior cauzei, că nu se pot pronunța în mod imparțial într-o cauză penală”.
Având în vedere cele mai sus expuse, se apreciază că este incident cazul de strămutare prevăzut de art. 71 teza I C.pr.pen. („atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților”), presiunea mediatică deosebit de intensă (nenumărate articole de presă conținând aspecte total eronate și titluri profund abuzive: „Inculpatul C. dezvăluie cum a subminat economia județului!; Polițiștii din C.-S. stau drepți în fața inculpatului C.!; Vândut de UCMR, cumpărat de familia C.; Încă 30 de zile de arest preventiv; Prietenul fără păr (n.n. P. C. A.) a semnat pentru devalizarea UCMR. LA ordin!; Simple marionete?! Au primit ordin să devalizeze UCM Reșița; Tupeul infractorilor în costum nu are limite!; Câtă aroganță! Inculpatul C. își bate joc de reșițeni și din sala de judecată: e salvatorul orașului!; Vești proaste la UCMR. Se anunță disponibilizări masive!; Încă o aroganță marca A. C.; Cum i-a sfidat pe reșițeni directorul urmărit penal A. C.; C. și P. vinovați de insolvență; C. le râde în nas ucemeriștilor; TUPEU! A. C. cere reșițenilor despăgubire!; C. și P. fac sărbătorile în arest!; C. și P. au scăpat de cătușe!; C. și P., vinovați de căpușarea UCMR!; A. C. a devalizat UCMR! Tot el a falimentat și CET-ul!; Familia C. s-a reîntregit în sala de judecată! Sute de familii mor de foame!; Judecați pentru delapidarea UCM Reșița! C. și P. se duc la pușcărie!; C. nu mai suportă arestul! Se plimbă săptămânal cu duba poliției; C. și P. sunt încolțiți de procurori! Nu sunt lăsați să șteargă urmele devalizării UCMR!; C. și P. sunt încătușați. Își petrec noaptea în arestul poliției!”), afirmațiile magistraților din cadrul secției penale a Tribunalului C.-S. („… nu trebuie ignorat faptul că există un puternic curent de opinie în sensul că inculpații ar fi devalizat și falimentat S.C. UCMR S.A., cauzând rămânerea fără loc de muncă a sute, poate chiar mii de foști angajați ai acesteia, și, justificat sau nu, se vehiculează și ideea că inculpații au profitat din plin în interes personal prin utilizarea patrimoniului imobiliar al aceluiași S.C. U.C.M.R. S.A.”) și înverșunarea cu care am fost ținuți în arest preventiv de către trei din cei patru judecători ai secției penale din cadrul Tribunalului C.-S. (până la intervenția judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Timișoara) fac imposibilă desfășurarea procesului penal în bune condiții și cu respectarea tuturor garanțiilor vizând dreptul la un proces echitabil și la un tribunal imparțial și independent, existând cel puțin aparența, pentru un observator exterior cauzei, că judecătorii Tribunalului C.-S. nu se pot pronunța în mod imparțial în această cauză penală.
Mărturie în acest sens stă și modalitatea de soluționare a cererilor inculpaților. Astfel, de pildă, în cursul urmăririi penale inculpații au formulat o cerere de revocare a măsurii arestării preventive și, având în vedere termenul lung acordat, o cerere de preschimbare a acestuia (dosar nr._ ). Cu toate acestea instanța a respins cererea de preschimbare a termenului și, pe cale administrativă, a trimis cererea de revocare judecătorului de cameră preliminară, deși competent să o soluționeze era judecătorul de drepturi și libertăți și încă nu se înregistrase la tribunal actul de sesizare a instanței.
Analizând cererea formulată, Curtea o găsește ca fiind întemeiată urmând a o admite pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 75 alin. 2 C.p.p. prevăd în mod expres că și în momentul în care cauza se află în procedura de cameră preliminară se poate formula cerere de strămutare, cu toate că aceste dispoziții vin în contradicție cu dispozițiile art. 72 alin.1 teza II c.p.p.
Din cuprinsul referatului întocmit de către Tribunalul C.-S., Curtea constată faptul că persoana ce a întocmit referatul a apreciat că în speță a existat o mediatizare excesivă a cauzei iar referirile din presă la fapte și la persoana inculpaților au fost defavorabile, fapt explicabil dacă se menționează că inculpații au avut calitatea de manageri a unei foarte importante uzine reșițene în care au muncit mii de lucrători.
De asemenea, se mai precizează faptul că situația actuală a uzinei este extrem de dificilă și marea majoritate a lucrătorilor ei au fost concediați, astfel că percepției publice negative pe care o are față de inculpați o mare parte din populația orașului vine să i se adauge și mediatizarea negativă a cauzei ceea ce ar putea să creeze suspiciuni privind încrederea inculpaților în actul de justiție.
Cu toate acestea, sunt exprimate serioase rezerve asupra afirmațiilor inculpaților vizând administrarea părtinitoare a justiției de către judecătorii cauzei în diferitele etape procesuale ale acesteia în sensul că respectivii judecători ar fi avut fie și cel mai mic interes de indiferent ce natură în defavorizarea în orice mod a inculpaților.
Curtea constată faptul că la dosar s-au depus mai multe înscrisuri reprezentând articole din ziar apărute de-a lungul timpului în diferite publicații de pe raza mun.Reșița, publicații în care inculpații erau văzuți ca și principali vinovați de situația existentă a ..
Aceste publicații nu au făcut de cât să adâncească starea de nemulțumire a persoanelor ce au fost disponibilizate din cadrul ., și care fără a cunoaște situația exactă și fără a se fi stabilit până la momentul respectiv o vinovăție în cauză au format opinia majorității locuitorilor municipiului Reșița că cei trei inculpați se fac vinovați de situația dezastroasă a celei mai mari uzine din mun. Reșița.
Nu trebuie neglijat faptul că în cadrul municipiului Reșița (ce nu este o localitate foarte mare) un număr important de persoane îl formau angajații ce lucrau în cadrul ., sau la alte societăți ce aveau relații comerciale cu aceasta și astfel stoparea activității . a avut consecințe negative în rândul unei importante părți din cadrul municipiului, fie că este vorba sau nu de vina inculpaților pentru situația actuală.
Această percepție a opiniei publice a fost insuflată indirect și magistraților ce compun corpul judecătorilor din cadrul Tribunalului C.-S., judecători care locuiesc efectiv în municipiul Reșița și intră în contact atât cu instituțiile de presă din această localitate cât și cu alte persoane, posibil și dintre cele ce au fost angajate în cadrul ..
Astfel cum a arătat și apărătorul inculpaților, percepția magistraților ce au soluționat diverse cereri formulate de către inculpați atât în faza de urmărire penală cât și în faza camerei preliminare, putea fi influențată de percepția generală a publicului despre inculpați, lucru care se regăsește în cuprinsul unora dintre motivările diverselor dosare, acolo unde s-a arătat că „această apreciere a judecătorului de drepturi și libertăți din prezenta cauză se întemeiază, de altfel, și pe constatarea personală că împrejurările cauzei …”.
Atunci când judecătorul unei cauze apreciază asupra admisibilității sau neadmisibilității unei cereri, acesta trebuie să-și creeze convingerea pe baza probelor administrate în dosar și nu pe alte constatări personale extrajudiciare, aprecieri care nu ar trebui să influențeze instanța chiar reale de ar fi.
Pentru a se evita aceste situații codul de procedură penală a prevăzut instituția abținerii și a recuzării, însă în prezenta speță neexistând dovezi clare de incompatibilitate, o astfel de cerere (de abținere sau de recuzare) ar fi avut sorți mici de izbândă.
În același sens, Curtea a reținut că în cadrul aceleași hotărâri, judecătorul cauzei a făcut referire la existența unui puternic curent de opinie în sensul că inculpații „ar fi devalizat și falimentat ., cauzând rămânerea fără loc de muncă a sute, poate chiar mii de foști angajați ai acesteia, și justificat sau nu, se vehiculează și ideea că inculpații au profitat din plin în interes personal prin utilizarea patrimoniului imobiliar al aceluiași ..”
Atât literatura juridică cât și practica de specialitate sunt unanime în a aprecia că în situația în care o cerere de strămutare se întemeiază pe dispozițiile că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorului instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei sau calității părților, ar trebui să existe formulate în cauză mai multe cereri de abținere sau recuzare a judecătorilor respectivei instanțe, însă această situație constituie doar regula de la care se pornește.
Există situații de excepție (cum este prezenta cauză) când deși la dosar nu se regăsesc astfel de cereri de abținere sau recuzare, putem afirma cu tărie că imparțialitatea judecătorilor (ce fac parte din Tribunalul C.-S. și locuiesc în marea lor majoritate în municipiul Reșița), este afectată atât datorită calității părților cât și datorită împrejurărilor cauzei, inculpații făcând parte din organele de conducere ale ., principala uzină din localitate și care în prezent se află în procedura falimentului, lăsând fără surse de subzistență foarte multe familii din această localitate.
Nu trebuie neglijat nici rolul presei (ca și formator de opinie) în cadrul prezentei spețe, la dosar depunându-se mai multe articole apărute de-a lungul timpului și care dădeau drept vinovați și condamnați (moral) pe inculpați pentru situația actuală a societății.
Nu se poate spune că într-o localitate relativ mică, unde mare parte dintre oameni au fost angajați sau obțineau venituri, ca urmare a desfășurării activității unei societăți de talia ., în urma stopării acestei activități și a unui puternic curent de opinie, lansat de instituțiile media, defavorabil inculpaților, judecătorii Tribunalului C.-S., locuitori ai urbei reșițene nu au fost deloc influențați și nu vor fi nici în continuare influențați în luarea unor hotărâri fără a se întemeia și pe constatări personale și fără a ține cont de starea de eventuală legitimă indignare și de tulburarea în comunitatea din care fac parte și aceștia.
Date fiind cele mai sus reținute, Curtea apreciază faptul că în speță s-ar regăsi cazul prevăzut de art. 71 alin. 1 teza I c.p.p., și chiar dacă nu toți judecătorii ce fac parte din Tribunalul C.-S. au soluționat cereri în faza de urmărire penală sau în cameră preliminară, în mod defavorabil inculpaților, imparțialitatea acestora este afectată atât datorită împrejurărilor cauzei cât și a calității părților urmare a curentului de opinie format de diferitele instituții media din zona respectivă.
Pentru cele mai sus reținute, urmează ca în baza art. 71 alin. 1 C.p.p. să se admită cererea de strămutare formulată de inculpații C. A., C. L. S. și P. C. A., iar în baza art. 74 alin. 2 C.p.p se va dispune strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C. S. de la această instanță la Tribunalul A..
În baza art. 74 alin. 3 C.p.p. se vor menține actele îndeplinite în fața Tribunalului C. S. până la această dată.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE:
În baza art. 71 alin. 1 C.p.p. admite cererea de strămutare formulată de inculpații C. A., C. L. S. și P. C. A..
În baza art. 74 alin. 2 C.p.p dispune strămutarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului C. S. de la această instanță la Tribunalul A..
În baza art. 74 alin. 3 C.p.p. menține actele îndeplinite în fața Tribunalului C. S. până la această dată.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Fără cala de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2015.
PREȘEDINTE,
I. P.
GREFIER,
C. P.
Red.I.P./09.07.2015
Tehnored. C.P.2ex./09.07.2015
| ← Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Sentința nr.... → |
|---|
