Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 759/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 759/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-08-2015 în dosarul nr. 2080/30/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 759/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 august 2015

PREȘEDINTE: I. P.

JUDECĂTOR: F. I.

GREFIER: O. IOȚCOVICI

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror M. D..

Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul B. A. împotriva Sentinței penale nr. 184/19.06.2015 pronunțată de Tribunalul T., Secția penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant asistat de avocat ales P. C., cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse prin compartimentul registratură al instanței la data de 18.08.2015: de către Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Timișoara, Referatul întocmit de procurorul de caz la data de 17.08.2015, având nr. 2324/III/13/2015, privind inculpatul B. A. cu solicitarea de a fi avut în vedere la soluționarea cauzei și de către inculpat prin apărător ales, motive de apel.

De asemenea, se constată că în timpul ședinței de judecată, înainte de apelarea cauzei, s-a depus la dosar completare la Referatul întocmit de procurorul de caz la data de 17.08.2015, atașat la adresa emisă de către Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrată la registratura instanței la data de 19.08.2015.

Instanța pune în vedere inculpatului prezent că dispozițiile art. 420 alin 4 C. pr. pen. instituie ascultarea sa în fața instanței de apel, dar beneficiază în continuare de dreptul de a nu da nicio declarație și îi aduce la cunoștință drepturile și obligațiile prevăzute de art. 420 alin 4 rap. la art. 378, art. 108 și art. 83 C. pr. pen. Inculpatul este de acord să dea o declarație în fața instanței de apel, aceasta fiind atașată la dosar.

Inculpatul depune la dosar înscris olograf intitulat „Memoriu”.

Avocatul ales al inculpatului depune la dosar o adresă care poartă data de 14.08.2015 –data înregistrării la Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Timișoara - prin care a solicitat să înainteze instanței un înscris referitor la beneficiul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile cercetare în acest dosar, având în vedere denunțul formulat de inculpat. În acest sens, solicită instanței să se adreseze Parchetului în vederea comunicării unui răspuns, având în vedere că denunțul inculpatului a facilitat identificarea și tragerea la răspundere a persoanei denunțate.

După ce ia cunoștință de înscrisul comunicat de P., depus la dosar înainte de apelarea cauzei, apărătorul ales al inculpatului precizează că înțelege să nu mai solicite amânarea cauzei pentru efectuarea adresei, astfel cum s-a redat mai sus.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar un set de înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpat constând în: Adeverință, cu mențiunea că potrivit acesteia inculpatul ar avea posibilitatea unui loc de muncă în situația în care modalitatea de executare a pedepsei ar fi neprivativă de libertate; copii de pe certificate și diplome care atestă competența sa profesională precum și fișele listate de pe portalul instanțelor, a două dosare aflate pe rolul Tribunalului T. privind persoana denunțată de inculpat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate, iar în rejudecare, instanța de apel să dispună, în urma reindividualizării pedepselor, reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 al. 2 lit. a C.pen. cu consecința reducerii cu încă o treime – în plus față de reducerea efectuată de prima instanță - a limitelor de pedeapsă și aplicarea unei pedepse pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa la limita minimă iar în privința modalității de executare a pedepsei rezultante să se stabilească suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În susținerea celor solicitate, avocatul ales al inculpatului solicită să se țină cont de faptul că inculpatul a depus diligențe în vederea diminuării consecințelor faptei penale pentru care este cercetat, respectiv să fie avută în vedere atitudinea inculpatului de colaborare cu organele de urmărire penală, faptul că este o persoană tânără și că ar avea posibilitatea să își câștige existența prin muncă, conform înscrisurilor depuse la dosar. Față de aceste aspecte, consideră că modalitatea de executare a pedepsei solicitată ar reprezenta o mai bună reabilitare a inculpatului.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, având în vedere că prima instanță a ținut cont de poziția procesuală a inculpatului, astfel că a procedat la reducerea limitelor de pedeapsă, iar pedeapsa rezultantă a fost aplicată acestuia avându-se în vedere și pluralitatea intermediară incidentă în speță.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocatului său, precizând că realizează consecințele faptelor sale și regretă comiterea acestora.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 184/19 Iunie 2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, prima instanță a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului B. A., respectiv din infracțiunile de trafic de droguri de risc, în formă continuată (5 acte materiale), prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 2, alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc, în formă continuată (9 acte materiale) și în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 2, alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 44 Cod penal.

În baza art. 2, alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 44 Cod penal și art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, în formă continuată (9 acte materiale) și în stare de pluralitate intermediară, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, pe lângă pedeapsa principală de mai sus, a interzis inculpatului B. A. exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65, alin. 1 Cod penal, cu referire la art. 66, alin. 1, lit. a și b Cod penal, pe lângă pedeapsa principală de mai sus, a interzis inculpatului B. A. exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 44 Cod penal și art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea în stare de pluralitate intermediară a infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. 2 Cod procedură penală, pe lângă pedeapsa principală de mai sus, a interzis inculpatului B. A. exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, art. 44 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal și Decizia nr. 3/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 380 din 02.06.2015, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului B. A. prin sentința penală nr. 2724/01.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 856/A/20.10.2014 a Curții de Apel Timișoara și, în consecință, contopește această pedeapsă cu pedepsele aplicate în cauză, stabilind pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte două pedepse (8 luni închisoare și 4 luni închisoare), stabilind ca inculpatul B. A. să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 45, alin. 3, lit. a din Codul penal, a contopit pedepsele complementare aplicate în cauză și, în consecință, a aplicat inculpatului B. A. pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b din Codul penal, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care să se execute în conformitate cu art. 68, alin. 1, lit. c din Codul penal.

În baza art. 45, alin. 5 din Codul penal, a contopit pedepsele accesorii aplicate prin sentința dată și prin sentința penală nr. 2724/01.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 856/A/20.10.2014 a Curții de Apel Timișoara și, în consecință,a aplicat inculpatului B. A. pedeapsa accesorie cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b din Codul penal, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă care să o execute în conformitate cu art. 65, alin. 3 din Codul penal.

În baza art. 404, alin. 4, lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 399, alin. 1 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. A., luată prin Încheierea penală nr. 52/DL/13.03.2015, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T., în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare preventivă nr. 20/UP/13.03.2015.

În baza art. 404, alin. 4, lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 72, alin. 1 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului B. A., de la data de 12.03.2015 la zi.

În baza art. 16, alin. 1 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea drogurilor rămase după efectuarea analizelor de laborator, acestea aflându-se în custodia I.G.P.R – D.C.J.S.E.O, conform dovezilor de la filele 20-22 dosar instanță și fila 24 dosar urmărire penală.

În baza art. 17, alin. 1 din Legea nr. 143/2000, coroborat cu art. 574, lit.d Cod procedură penală, a dispud distrugerea drogurilor confiscate, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 16, alin. 2 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul B. A. suma de 470 lei, reprezentând diferența dintre suma de 750 lei primită de inculpat pentru drogurile de risc și mare risc vândute colaboratorului sub acoperire „I. G.” și suma de 280 lei ce a fost ridicată de la inculpatul B. A. cu ocazia prinderii acestuia în flagrant, respectiv la data de 12.02.2015.

În baza art. 7, alin. 1 și art. 3 din Legea nr. 76/2008, cu referire la pct. 36 din anexa aceleiași legi, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B. A. în vederea stabilirii și stocării profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prelevare care să fie făcută în conformitate cu art. 5 și art. 7, alin. 2 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 5, alin. 5 din Legea 76/2008, a dispus ca inculpatul B. A. să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 274, alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitorul nr. 175/D/P/2014 al Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Timișoara, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 27.03.2015, sub număr unic de dosar_ s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de articolul 2 alineat 1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea articolul 35 alineat 1 Cod penal (5 acte materiale); articolul 2 alineat 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea articolul 35 alineat 1 C. pen. (4 acte materiale) și articolul 4 alineat 1 din Legea nr.143/2000.

Instanța de fond a constatat că din probatoriul administrat, P. a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În perioada 06.06.2014 – 12.02.2015, la date diferite, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul B. A. a vândut unui colaborator sub acoperire cantitatea totală de 3,25 grame canabis și 6 comprimate MDMA, iar la data de 12.02.2015 a deținut la locuința sa cantitatea de 30,8 grame droguri de risc - cannabis, atât pentru consum cât și pentru vânzare.

Pentru a se reține această situație de fapt, parchetul a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procese-verbale de procurare droguri de risc; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor; proces-verbal de percheziție domiciliară; buletin de analiză toxicologică și rapoarte de constatare tehnico-științifice.

După înregistrarea dosarului la prima instanță, în procedura de cameră preliminară, prin încheierea din data de 31.03.2015, judecătorul a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. A., luată prin Încheierea penală nr. 52/DL/13.03.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului T., în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare preventivă nr. 20/UP/13.03.2015.

Ulterior, prin încheierea din data de 23.04.2015, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor în faza de urmărire penală și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății cauzei privind pe inculpatul B. A., sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Din considerentele acestei încheieri, s-a reținut că nu au fost formulate cereri și excepții cu privire la obiectul camerei preliminare. Prin urmare, la soluționarea cauzei, s-a avut în vedere toate probele administrate în faza de urmărire penală.

Prin aceeași încheiere, în baza art. 348 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 6 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. A..

Prin încheierea din data de 15.05.2015, în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. A..

La termenul de judecată din data de 15.05.2015, după ce s-a făcut o prezentare succintă a actului de sesizare a instanței, fiind interpelat de instanța de judecată, inculpatul B. A. a declarat verbal, în prezența apărătorului ales, că dorește ca prezenta cauză să se soluționeze în conformitate cu procedura abreviată în cazul recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 375 Cod procedură penală.

Ca atare, în baza art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, instanța de fond a procedat la audierea inculpatului B. A., declarația dată fiind consemnată în proces-verbal separat atașat la dosarul instanței de fond (fila 64 dosar fond).

După semnarea acestei declarații de către persoanele prevăzute de art. 110 alin. 4 Cod procedură penal, instanța de fond a pus în discuție aplicarea în cauză a procedurii solicitate de inculpat, după care aceasta a admis solicitarea inculpatului.

Pentru a admite cererea inculpatului, prima instanță a avut în vedere că acesta a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa, că nu s-a solicitat readministrarea probelor din faza de urmărire penală și nici administrarea de probe noi, că probele administrate în faza de urmărire penală nu au fost contestate, că inculpatul nu este judecat pentru infracțiuni pedepsite de lege cu pedeapsa detențiunii pe viață. În aceste condiții, instanța anterioară a admis cererea inculpatului privind soluționarea cauzei în acord cu procedura în cazul recunoașteri învinuirii reglementată de art. 375 alin. 1 Cod procedură penală, și, în consecință, cauza s-a soluționat doar pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și declarația inculpatului din faza de judecată.

Analizând probele administrate pe parcursul prezentului proces penal, instanța de fond a reținut următoarele:

În data de 06.06.2014 organele de poliție din cadrul BCCO Timișoara- Serviciul Antidrog s-au sesizat cu privire la faptul că pe raza municipiului Timișoara ar exista o grupare specializată în traficul de droguri de risc și mare risc de la care s-ar aproviziona, în vederea vânzării și a consumului, și inculpatul B. A..

Pentru probarea activității infracționale, prin ordonanța nr. A/33/2014 din 06.06.2014, procurorul a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „I. V.” – nume de cod -, precum și a colaboratorului său, „I. G.” – nume de cod – ambii fiind autorizați să procure/cumpere substanțe care intră sub incidența Legii nr. 143/2000 de la inculpatul B. A. și să stabilească legăturile infracționale ale acestui inculpat.

Totodată s-a procedat la interceptarea în mod autorizat a convorbirilor și comunicărilor telefonice de la nr. de telefon_ folosit de inculpatul B. A..

Din procesele-verbale de procurare droguri de risc; declarațiile inculpatului; declarațiile martorilor; procesul-verbal de percheziție domiciliară; buletin de analiză toxicologică și rapoarte de constatare tehnico-științifice, instanța de fond a reținut următoarele:

1. La data de 06.06.2014, în jurul orelor 19.00, în zona Piața T. din Timișoara, inculpatul B. A. i-a vândut cu suma de 70 lei, colaboratorului sub acoperire „I. G.”, 1 (unul) comprimat rotund, de culoare roz, ștanțat pe una din fețe cu logo-ul „MacDonalds”, probă care fost înaintată spre analiză Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor.

Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr._ din 30.06.2014 în proba în litigiu s-a pus în evidență substanța activă 3,4 – Methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanță ce constituie drog de mare risc. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

2. La data de 03.07.2014, în jurul orelor 21.00, în P-ța Operei din Timișoara, inculpatul B. A. i-a vândut cu suma de 100 lei, colaboratorului sub acoperire „I. G.” cantitatea de 1,03 grame cannabis, constituită din fragmente vegetale (inflorescență de culoare verde-oliv), ambalate în două punguțe din material plastic transparent - PROBA 1.

3. În aceeași zi, în jurul orelor 22.30, în aceeași zonă, inculpatul B. A. i-a vândut cu suma de 80 lei, colaboratorului sub acoperire „I. G.” 1 (unul) comprimat rotund, de culoare roșie, ștanțat pe una din fețe cu logo-ul „MacDonalds” - PROBA 2.

Ambele probe au fost înaintate spre analiză Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor.

Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr._ din 30.07.2014 în proba nr. 1 s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta Canabis, substanță ce constituie drog de risc. După efectuarea analizelor fizico-chimice de laborator a rămas cantitatea de 0,85 grame canabis, care a fost ambalată, sigilată cu sigiliul tip MAI nr. 4221 și predată organelor de poliție. Conform dovezii ., nr._/13.11.2014 proba a fost depusă la IGPR – DCJSEO – Camera de Corpuri Delicte.

În proba nr. 2 s-a pus în evidență substanța activă 3,4 – Methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanță ce constituie drog de mare risc. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

4. La data de 18.07.2014, în jurul orelor 17.00, în Benzinăria Mol de pe . B. A. i-a vândut cu suma de 140 lei, colaboratorului sub acoperire „I. G.” 2 (două) comprimate rotunde, de culoare roșie, ștanțate pe una din fețe cu logo-ul „MacDonalds”, care au fost înaintate spre analiză Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor.

Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr._ din 23.09.2014 s-a pus în evidență substanța activă 3,4 – Methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanță ce constituie drog de mare risc. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

5. La data de 19.01.2015, în jurul orelor 18.00, în Stația peco din . Timișoara, inculpatul B. A. i-a vândut cu suma de 160 lei, colaboratorului sub acoperire „I. G.” 2 (două) comprimate de forma unei grenade, de culoare roz, ștanțate pe una din fețe cu logo-ul „Handgrenade”, care au fost înaintate spre analiză Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor.

Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr._ din 17.02.2015 s-a pus în evidență substanța activă 3,4 – Methylenedioxymetamfetamine (MDMA), substanță ce constituie drog de mare risc. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

6. La data de 03.02.2015, în jurul orelor 17.00, în Zona benzinăriei Mol din . Timișoara, inculpatul B. A. i-a vândut cu suma de 120 lei, colaboratorului sub acoperire „I. G.”, cantitatea de 0,75 grame cannabis, constituită din fragmente vegetale (inflorescență de culoare verde-oliv), ambalate în două punguțe autosigilante din material plastic, transparent.

Proba a fost înaintată spre analiză Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor.

Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr._ din 23.02.2015 s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, substanță ce constituie drog de risc . După efectuarea analizelor fizico-chimice de laborator a rămas cantitatea de 0,45 grame canabis, care a fost ambalată, sigilată cu sigiliul tip MAI nr._ și predată organelor de poliție.

7. La data de 11.02.2015, în jurul orelor 14.30, în Zona benzinăriei Mol din . Timișoara, inculpatul B. A. i-a vândut cu suma de 120 lei, colaboratorului sub acoperire „I. G.”, cantitatea de 0,97 grame canabis, constituită din fragmente vegetale (inflorescență de culoare verde-oliv), ambalate în două punguțe.

Proba a fost înaintată spre analiză Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor.

Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr._ din 23.02.2015 s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta Canabis, substanță ce constituie drog de risc . După efectuarea analizelor fizico-chimice de laborator a rămas cantitatea de 0,62 grame canabis, care a fost ambalată, sigilată cu sigiliul tip MAI nr._ și predată organelor de poliție.

8. La data de 12.02.2015, în jurul orelor 16.00, în Zona . Timișoara, inculpatul B. A. i-a vândut cu suma de 60 lei, colaboratorului sub acoperire „I. G.”, cantitatea de 0,50 grame cannabis, constituită din fragmente vegetale (inflorescență de culoare verde-oliv), ambalate într-o punguță autosigilantă.

După momentul vânzării, inculpatul s-a deplasat pe .. Timișoara, iar în apropierea locuinței sale a fost oprit de către organele de poliție, ocazie cu care asupra sa a fost găsită suma totală de 280 lei, între care și cei 60 lei plătiți de către colaboratorul sub acoperire „I. G.” cu titlu de contravaloare a stupefiantelor.

Proba a fost înaintată spre analiză Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor.

9. La data de 12.02.2015, imediat după prinderea în flagrant a inculpatului B. A., s-a procedat la efectuarea percheziției domiciliare, în baza mandatului nr. 86/10.02.2015 emis de Tribunalul T., la locuința fără forme legale situată în mun. Timișoara, ., jud. T., împrejurare în care a fost identificată și ridicată cantitatea de 30,8 grame cannabis.

Fragmentele vegetale ridicate din locuința inculpatului au fost înaintate spre analiză Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor.

Conform Raportului de Constatare Tehnico-Științifică nr._ din 26.02.2015 s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis, substanță ce constituie drog de risc. După efectuarea analizelor fizico-chimice de laborator au rămas cantitățile de 5,00 grame canabis - care a fost ambalată, sigilată cu sigiliul tip MAI nr._ și predată organelor de poliție drept contraprobă, respectiv cantitatea de 22,6 grame cannabis rămasă după reținerea contraprobei – ambalată, sigilată cu sigiliul tip MAI_ și predată organelor de poliție.

Inculpatul B. A. a fost supus unei examinări toxicologice, iar conform buletinului de examinare toxicologică nr. 31/T/V/19.02.2015, întocmit de IML Timișoara rezultă că acesta este consumator de droguri de risc (THC, canabis).

Rezultatul examinării clinice a inculpatului a fost validat prin Încheierea nr. 53/DL/16.03.2015 pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._ .

Instanța de fond a reținut situația de fapt descrisă la punctele 1 – 9 din ansamblul probator admiistrat, respectiv din: procesele-verbale de procurare droguri de risc; declarațiile martorilor; procesele-verbale de transcriere a interceptările realizate asupra postului telefonic al inculpatului, proces-verbal de percheziție domiciliară; buletin de analiză toxicologică și rapoartele de constatare tehnico-științifice, constatând că toate se coroborează cu declarațiile constante ale inculpatului B. A., în care a arătat că recunoaște comiterea faptelor.

Față de cele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că în mod cert inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, acestea fiind comise cu forma de vinovăție prevăzută de lege, fiind nejustificate și imputabile inculpatului.

În raport cu situația de fapt descrisă mai sus, prima instanță a constatat că, în drept, fapta inculpatului B. A., constând în aceea că, în perioada 06.06.2014 – 12.02.2015, la date diferite, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut pe raza mun. Timișoara unui colaborator sub acoperire, cantitatea totală de 3,25 grame canabis (în 5 rânduri), substanță ce constituie drog de risc și 6 comprimate MDMA (în 4 rânduri), substanță ce constituie drog de mare risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată (9 acte materiale), prevăzută de art. 2, alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, fiind pedepsită cu închisoare de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Prima instanță a reținut că, întrucât infracțiunea de mai sus a fost comisă în formă continuată, conform art. 36 alin. 1 Cod penal, instanța poate majora maximul prevăzut de lege cu cel mult 3 ani.

Totodată, din aceeași situație de fapt, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului B. A., constând în aceea că, la data de 12.02.2015 a deținut la locuința sa din Timișoara cantitatea de 30,8 grame droguri de risc - canabis, pentru consum propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, fiind pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Din actele de la dosar, prima instanță a reținut că, inculpatul B. A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare, cu suspendare condiționată, pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prin sentința penală nr. 2724/01.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 856/A/20.10.2014 a Curții de Apel Timișoara.

Având în vedere că infracțiunea de trafic de droguri de risc și de mare risc, în formă continuată - 9 acte materiale, s-a epuizat în timpul termenului de încercare stabilit prin hotărârea de mai sus și că infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu a fost săvârșită în timpul aceluiași termen de încercare, instanța de fond a analizat ce fel de pluralitate de infracțiuni a comis inculpatul.

În acest sens, s-a reținut că, potrivit art. 41 alin. 1 din noul Cod penal, primul termen al recidivei este reprezentat de o condamnare la o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare, aplicată pentru o infracțiune intenționată, situație ce nu se regăsește în cazul inculpatului, întrucât acesta a fost condamnat definitiv la o pedeapsă mai mică de 1 an închisoare. Prin urmare, constatând că nu sunt întrunite condițiile pentru reținerea recidivei, instanța de fond a apreciat că, potrivit art. 44 Cod penal, inculpatul a comis infracțiunile din prezenta cauză în stare de pluralitate intermediară, primul termen al acestei pluralități fiind reprezentat de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2724/01.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 856/A/20.10.2014 a Curții de Apel Timișoara.

Având în vedere că inculpatul B. A. a comis infracțiunile din prezenta cauză prin acțiuni diferite și înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre acestea, prima instanță a reținut că cele două infracțiuni se află în concurs real, conform art. 38 alin. 1 Cod penal.

În ceea ce privește regimul sancționator în cazul pluralității intermediare de infracțiuni, instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.

În aplicarea acestei dispoziții legale, instanța anterioară, în baza art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2724/01.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 856/A/20.10.2014 a Curții de Apel Timișoara), având în vedere că inculpatul a comis infracțiunile din prezenta cauză în termenul de încercare stabilit prin hotărârea mai sus arătată.

Instanța de fond a mai constatat că, prin Decizia nr. 3/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 380 din 02.06.2015, s-a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, stabilirea pedepsei în baza legii noi, în cazul pluralității de infracțiuni care, potrivit Codului penal din 1969, presupunea reținerea stării de recidivă postcondamnatorie cu revocarea suspendării condiționate, iar, potrivit Codului penal, condițiile recidivei postcondamnatorii cu privire la primul termen nu mai sunt întrunite, se determină conform art. 44 raportat la art. 39 din Codul penal, referitoare la pluralitatea intermediară.

În aplicarea acestei decizii a instanței supreme, obligatorie pentru instanțele judecătorești, prima instanță a observat că, după ce se revocă suspendarea condiționată, nu îi este permis să dispună cumularea aritmetică între fiecare pedeapsa aplicată în prezenta cauză și pedeapsa de 8 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2724/01.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 856/A/20.10.2014 a Curții de Apel Timișoara), astfel cum prevedea art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, sens în care a aplicat o pedeapsă rezultată ca urmare a aplicării regimului sancționator pentru concursul de infracțiuni, prevăzut de noul Cod penal, avându-se în vedere în acest sens toate pedepsele individuale (pedepsele ce au fost aplicate în prezenta cauză și pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin hotărârea arătată mai sus), astfel cum prevede art. 44 raportat la art. 39 din Codul penal, referitoare la pluralitatea intermediară.

Din rechizitoriu s-a reținut că faptele descrise la punctele 1-9 au fost încadrate juridic în două infracțiuni de trafic de droguri, respectiv în infracțiunea de trafic de droguri de risc, în formă continuată (5 acte materiale) prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și în infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (4 acte materiale) prevăzută de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, procurorul reținând că ambele infracțiuni au fost comise în concurs.

În acest sens, s-a remarcat că procurorul a avut în vedere la stabilirea acestor încadrări faptul că inculpatul a traficat atât droguri de risc cât și droguri de mare risc, primele acțiuni fiind încadrate juridic în art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, iar celelalte în art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

Instanța de fond a apreciat că această încadrare juridică este greșită, corectă fiind încadrarea faptelor inculpatului într-o singură infracțiune, astfel cum a arătat cu ocazia stabilirii încadrării juridice a faptelor inculpatului, având în vedere în acest sens că, art. 2 din Legea nr. 143/2000 incriminează în alin. 1 forma tip a infracțiunii de trafic de droguri și în alin. 2 o formă agravată a aceleiași infracțiuni, în situația în care obiectul traficului îl constituie droguri de mare risc.

Constatând că inculpatul a acționat cu aceeași rezoluție infracțională, săvârșind la diferite intervale de timp acțiuni care, fiecare în parte, întrunesc conținutul infracțiunii de trafic de droguri, unele având ca obiect droguri de risc, iar altele droguri de mare risc, s-a concluzionat că acesta a săvârșit o unică infracțiune de trafic de droguri în formă continuată, prevăzută art. 2, alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, iar nu un concurs de infracțiuni, cum în mod greșit a apreciat acuzarea.

Față de aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului B. A., invocată din oficiu, din infracțiunile de trafic de droguri de risc, în formă continuată (5 acte materiale), prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și trafic de droguri de mare risc, în formă continuată (4 acte materiale), prevăzută de art. 2, alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, în infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc, în formă continuată (9 acte materiale) și în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 2, alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 44 Cod penal.

Față de cele expuse, la individualizarea pedepselor ce a fost aplicată inculpatului B. A., s-a ținut seama de criteriile generale prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv de împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor, modul de săvârșire a infracțiunilor și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate și situația familială și socială.

Astfel, prima instanță a avut în vedere că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, acesta figurând în evidențele autorităților cu o condamnare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, infracțiunile din prezenta cauză fiind comise după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și înainte de expirarea termenului de încercare stabilit prin această hotărâre, inculpatul dovedind, astfel, că nu a înțeles să nu mai aducă atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, ci, din contră, a comis, în mod repetat și la intervale scurte de timp, alte infracțiuni mult mai grave, scopul comiterii acestora fiind de a-și asigura mijloacele de existență într-un mod mult mai ușor.

Susținerea inculpatului în sensul că a comis infracțiunile din prezenta cauză deoarece avea datorii la o anumită persoană, fiind nevoit să vândă droguri pentru aceasta, instanța de fond a apreciat-o ca nesinceră, cu motivarea că, astfel cum rezultă din adresa emisă de P., denunțurile inculpatului nu au condus la identificarea vreunei persoane care a comis/comite infracțiunea de trafic de droguri (fiind indicată fila 63 dosar fond). Totodată, în opinia primei instanțe, înscrisul depus la dosar, în care se susține afirmația inculpatului de către concubina acestuia, nu poate fi privit ca un mijloc de probă, întrucât declarația unui martor are valoare probatorie când aceasta a fost luată în mod nemijlocit de către organul judiaciar.

Pe de ată parte, instanța de fond a avut în vedere, în favoarea inculpatului, atitudinea procesuală sinceră a acestuia. Astfel, s-a remarcat că în declarațiile date, inculpatul a recunoscut în mod constant faptele reținute în sarcina sa, solicitând instanței judecarea cauzei în acord cu procedura recunoașterii învinuirii, cerere ce a fost admisă. În aceste împrejurări, instanța de fond a aplicat inculpatului câte o pedeapsă între limitele speciale prevăzute de lege, reduse cu o treime, coform art. 396, alin. 10 Cod procedură penală.

Instanța de fond a constatat că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută nicio circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 75, alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere în acest sens ansamblul circumstanțelor reale și personale ale cauzei, în special gravitatea infracțiunilor comise și perseverența infracțională a inculpatului.

Circumstanțele personale invocate de apărare au fost totuși, valorificate, cu ocazia dozării pedepselor, care, au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege.

În consecință, din analiza materialului probator existent la dosar s-a conchis că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se aplica inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa, orientate spre minimul special prevăzut de lege, precum și pedepse accesorii și complementare, apreciindu-se că numai în acest fel se poate contribui la realizarea scopului preventiv, educativ și coercitiv prevăzut de lege.

Cu privire la pedepsele complementare și accesorii ce s-au aplicat pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și mare risc, prima instanță a reținut că aplicarea acestor pedepse este obligatorie, întrucât textul ce incriminează această infracțiune prevede că se pedepsește cu aceste pedepse persoana care săvârșește o astfel de infracțiune, iar potrivit art. 67 alin. 2 Cod penal, aplicarea pedepsei complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită. În egală măsură s-a reținut că, în situația în care se aplică o pedeapsă complementară, art. 65 alin. 1 Cod penal, privind pedepsele accesorii, prevede că se vor interzice aceleași drepturi cu cele interzise cu titlu de pedeapsă complementară.

S-a opiniat astfel că, modalitatea de executare a pedepsei principale rezultante ce s-a aplicat inculpatului ca urmare a aplicării regimului sancționator în cazul concursului de infracțiuni nu poate fi decât cu executare în regim de detenție, avându-se în vedere în acest sens toate circumstanțele reale și personale ale cauzei, precum și cuantumul pedepsei rezultante ce s-a aplicat, care nu permite suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii (potrivit art. 91 alin. 1 lit. a Cod penal, suspendarea sub supraveghere a pedepsei poate avea loc, dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani).

Pentru toate motivele expuse, în baza art. 2, alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 44 Cod penal și art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, în formă continuată (9 acte materiale) și în stare de pluralitate intermediară, la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. 2 Cod procedură penală, raportat la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, pe lângă pedeapsa principală de mai sus, prima instanță a interzis inculpatului B. A. exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 44 Cod penal și art. 396, alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat același inculpat pentru săvârșirea în stare de pluralitate intermediară a infracțiunii de deținere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 alin. 1 din Codul penal din 1969, art. 44 Cod penal, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal și Decizia nr. 3/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 380 din 02.06.2015, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului B. A. prin sentința penală nr. 2724/01.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 856/A/20.10.2014 a Curții de Apel Timișoara și, în consecință, a contopit această pedeapsă cu pedepsele aplicate în cauză, stabilind pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte două pedepse (8 luni închisoare și 4 luni închisoare), stabilind ca inculpatul B. A. să execute în regim de detenție pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 45, alin. 3, lit. a din Codul penal, a contopit pedepsele complementare aplicate în cauză și, în consecință, a aplicat inculpatului B. A. pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b din Codul penal, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care să o execute în conformitate cu art. 68, alin. 1, lit. c din Codul penal.

În baza art. 45, alin. 5 din Codul penal, a contopit pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea dată și prin sentința penală nr. 2724/01.07.2014 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 856/A/20.10.2014 a Curții de Apel Timișoara și, în consecință, a aplicat inculpatului B. A. pedeapsa accesorie cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66, alin. 1, lit. a și b din Codul penal, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă pe care să o execute în conformitate cu art. 65, alin. 3 din Codul penal.

Având în vedere că inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 ore și arestat preventiv, ultima măsură preventivă fiind menținută, tribunalul, în baza art. 404, alin. 4, lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 72, alin. 1 din Codul penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului B. A., de la data de 12.03.2015 la zi.

În vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, instanța de fond, în baza art. 16, alin. 1 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea drogurilor rămase după efectuarea analizelor de laborator, acestea aflându-se în custodia I.G.P.R – D.C.J.S.E.O, conform dovezilor de la filele 20-22 dosar fond și fila 24 dosar urmărire penală.

În baza art. 17, alin. 1 din Legea nr. 143/2000, coroborat cu art. 574, lit.d Cod procedură penală, a dispus distrugerea drogurilor confiscate, cu păstrarea de contraprobe.

În același scop, tribunalul, în baza art. 16, alin. 2 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul B. A. suma de 470 lei, reprezentând diferența dintre suma de 750 lei primită de inculpat pentru drogurile de risc și mare risc de la colaboratorul sub acoperire „I. G.” și suma de 280 lei ce a fost ridicată de la inculpatul B. A. cu ocazia prinderii acestuia în flagrant, respectiv la data de 12.02.2015.

În baza art. 5, alin. 5 din Legea 76/2008, a dispus ca inculpatul B. A. va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Față de soluția adoptată în prezenta cauză, prima instanță, în baza art. 274, alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul B. A., acesta solicitând reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) Cod penal, reducerea pedepselor principale la limita minimă rezultată în urma reținerii circumstanței menționate, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

Apelul este nefondat.

Potrivit art. 75 alin. (2) lit. a) Cod penal pot constitui circumstanțe atenuante „eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii”.

Inculpatul susține că acest text de lege îi este aplicabil în raport de împrejurarea că a denunțat alte persoane care săvârșesc infracțiuni privind traficul de droguri, facilitând identificarea acestora.

Curtea observă că textul de lege menționat are în vedere înlăturarea sau diminuarea consecințelor produse prin propria infracțiune (reținută în sarcina inculpatului) și nu a urmărilor generate de alte infracțiuni comise de alte persoane. Prin urmare, împrejurarea de fapt în raport de care se solicită reținerea circumstanței atenuante nu se circumscrie textului de lege menționat, astfel încât această critică nu este fondată. Pe de altă parte, din adresa D. înaintată instanței de apel rezultă că denunțul inculpatului nu a avut nicio eficiență în identificarea unui presupus făptuitor.

În ce privește aspectele referitoare la conduita procesuală a inculpatului (atitudinea sinceră și colaborarea cu organele de urmărire penală), acestea au fost valorificate de către prima instanță în procesul de individualizare a pedepselor principale (f. 96 alineatul 3 din considerentele sentinței), durata acestor pedepse (3 ani și 6 luni închisoare, respectiv 4 luni închisoare) fiind modică, având în vedere și împrejurările ce caracterizează faptele concrete comise de inculpat (traficarea repetată - 9 acte materiale – de droguri de risc și mare risc, respectiv deținerea cantității de 30,8 grame de cannabis).

Referitor la forma de individualizare a executării pedepsei rezultante, cererea inculpatului de a-i fi suspendată executarea pedepsei sub supraveghere nu poate fi primită în contextul menținerii duratei pedepsei aplicate de prima instanță (3 ani și 10 luni) – legea penală (art. 91 alin. (1) lit. a) Cod penal) interzicând suspendarea executării pentru pedepse cu închisoarea care depășesc 3 ani.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. A. împotriva Sentinței penale nr. 184/19.06.2015 pronunțată de Tribunalul T., Secția penală în dosarul nr._ .

Va menține sentința apelată.

În baza art. 424 alin. (2) Cpp va menține starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 424 alin. (3) Cpp raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata prevenției, începând cu data de 12.03.2015 la zi.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp va obliga apelantul – inculpat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 421 pct. (1) lit. b) Cod procedură penală respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. A. împotriva Sentinței penale nr. 184/19.06.2015 pronunțată de Tribunalul T., Secția penală în dosarul nr._ .

Menține sentința apelată.

În baza art. 424 alin. (2) Cpp menține starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 424 alin. (3) Cpp raportat la art. 72 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata prevenției, începând cu data de 12.03.2015 la zi.

În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă apelantul – inculpat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate de stat în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 19.08.2015.

Președinte Judecător

I. P. F. I.

Grefier

O. Ioțcovici

Red. F.I./ 25.09.2015

Tehnored. O.I./5 ex/27.08.2015

Primă instanță: Tribunalul T./ judecător O. D. B.

← Mandat european de arestare. Sentința nr. 138/2015. Curtea de...		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... →

Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 759/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 759/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA