Traficul de minori (art.211 NCP). Decizia nr. 544/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 544/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1695/115/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 544/A
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I. M.
Judecător G. B.
Grefier A. B.
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A., din cadrul D. – S. Teritorial Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de inculpatul A. V. A. împotriva sentinței penale nr. 11 din 4.03.2015 a Tribunalului C.-S., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul apelant personal, asistat de avocat ales C. C. R., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul din oficiu solicită acordarea onorariului parțial, pentru studierea dosarului.
A fost audiat inculpatul, declarația acestuia fiind consemnată în proces – verbal atașat separat la dosar.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar, copia controlului individual de muncă, în circumstanțiere și, arată că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului, potrivit art.420 alin.6 C.p.p.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate cu privire la latura penală, cu consecința achitării inculpatului cu privire la infracțiunea de trafic de minori și, rejudecând, să se dispună aplicarea unei pedepse în consecință, diminuate, a cărei modalitate de executare să fie în condițiile art. 91 Cod procedură penală, având în vedere că nu există probe și nici măcar indicii rezonabile cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori de către inculpat, apreciind că sunt îndeplinite condiționările pozitive și negative din textul legii, în sensul că, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, acesta neavând cazier, și-a manifestat acordul să desfășoare o muncă neremunerată în folosul societății, raportat la persoana inculpatului, la conduita anterioară, la faptul că ultimele acte infracționale sunt din vara anului 2013, că inculpatul are posibilități reale de îndreptare și că supravegherea sa efectuată cel puțin în ultimul an de zile demonstrează că acesta nu va mai comite infracțiuni, înțelegând rigoarea legii penale.
Raportat la înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei și la periculozitatea inculpatului, solicită să se facă aplicare și a art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, cu privire la limitele pedepsei aplicate, în apel.
Invocă practică judiciară relevantă în speță, respectiv decizia nr. 4981 din 5 octombrie 2004 Î.C.C.J. și încheierea nr. 13/DL din 25.03.2014 dată în dosar nr._ a Curții de Apel Timișoara.
Mai susține că, deși cercetarea judecătorească a relevat greșita încadrare juridică cu privire la săvârșirea în concurs ideal, pe lângă infracțiunea de act sexual cu minori a infracțiunii de trafic de persoane, s-a refuzat schimbarea încadrării juridice, cu consecința achitării inculpatului pentru infracțiunile de trafic de minor. Or, infracțiunea de trafic de persoane/minori presupune măcar dovedirea existenței scopului calificat al exploatării persoanelor în sensul legii penale, termenul de „exploatare sexuală în interes personal” – a cărui „paternitate” a fost asumată în continuare de reprezentantul Ministerului Public cu prilejul susținerii fondului cauzei, neavând accepțiunea prevăzută de disp. art. 182 din noul Cod penal.
Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute prin rechizitoriu, administrându-se probele necesare. Strict în vederea schimbării încadrării juridice, susține că infracțiunea de trafic cu minori ( 4 fapte), persoanele vătămate fiind Alexandruță Ș., L. C. F., L. D. A. și R. C. P., prev. și pedepsită de art. 211 alin. 2 rap. la art. 210 al.1 lit. b din noul Cod penal – nu există, nefiind întrunite cerințele de incriminare.
Urmare a audierii părților vătămate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile de acte sexuale cu minor, respectiv 2 fapte, persoane vătămate fiind L. C. F. și L. D. A. prev. de art. 220 al.1 din noul Cod penal și act sexual cu minor, respectiv 1 faptă, persoana vătămată fiind Alexandruță Ș., prev. de art. 220 al.1 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 42 alin. 2 din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 și 2 din noul Cod Penal. Arătă faptul că declarațiile părților vătămate corespund parțial realității, minorii discutând între ei în prealabil luării declarațiilor, faptul că F. Ș. iar fi forțat să meargă la inculpat necorespunzând adevărului. Oricum, acesta nu avea cum să-i forțeze sau să-i sugestioneze pe aceștia să facă ceva ce nu și-ar fi dorit, aceștia revenind și chiar căutându-l pe inculpat. Nu rezultă că s-ar fi utilizat violențe în vederea determinării minorilor la respectivele acte sexuale, mai mult rezultă fără putință de tăgadă că aceștia erau direct interesați de foloasele materiale de la inculpat. Relevantă în acest sens este declarația lui R. C. P., acesta neputând preciza expres modalitatea în care persoana vătămată F. l-ar fi forțat să-l viziteze pe inculpat și ce legătură ar avea persoana vătămată cu faptele din prezentul dosar:
Declarația persoanei vătămate L. D. A. este cea mai apropiată de adevăr și, implicit de realitate, acesta recunoscând circumstanțele în care s-au desfășurat actele sexuale și interesul său strict pentru avantaje materiale. Un numitor comun al declarațiilor părților vătămate, este acela că toți au urmărit avantajele materiale oferite de inculpat și faptul că ultimele relații sexuale s-au desfășurat în vara anului 2013.
Cu privire la îndeletnicirile infracționale ale minorilor – persoane vătămate R. C. P. și L. D. A. a depus extrase de pe portalul Judecătoriei Reșița, relevând faptul că aceștia au săvârșit numeroase furturi. De altfel, L. D. A. a fost adus la audieri de la Centrul de Minori Buziaș, unde se află în executarea unei măsuri educative.
Nu există nici măcar un singur element probator cu privire la exploatarea minorilor în sensul definit de art. 182 din noul Cod penal, respectiv a prevederilor art. 2 din vechea reglementare, Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
Pe cale de consecință, deși cercetarea judecătorească a relevat greșita încadrare juridică cu privire la săvârșirea în concurs ideal, pe lângă infracțiunea de act sexual cu minori a infracțiunii de trafic de persoane, s-a refuzat schimbarea încadrării juridice, cu consecința achitării inculpatului pentru infracțiunile de trafic de minor, ceea ce ar reprezenta infracțiunea de viol. Or, infracțiunea de trafic de persoane/minori presupune măcar dovedirea existenței scopului calificat al exploatării persoanelor în sensul legii penale, neavând accepțiunea prevăzută de disp. art. 182 din noul Cod penal.
Acuzația din rechizitoriu cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori pornește de la două premise greșite, or, cercetarea judecătorească arată că toți minorii au revenit din proprie inițiativă, acceptând foloasele materiale și chiar l-au căutat în mod repetat pe inculpat, pentru beneficiile oferite, nefiind obligați.
Arată că înțelege să formuleze excepția de neconstituționalitate cu privire la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală”- menționată în dispozițiile art. 182 Cod penal, apreciind a fi NECONSTITUȚIONALĂ, raportat la imprecizia definiției, care lasă loc interpretării legii panel prin analogie; noțiunea de exploatare în sensul legii penale este incompatibilă cu „exploatarea în interes personal” – această noțiune fiind definită de art. 220 Cod penal – actul sexual cu un minor, fiindu-i încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
Apreciem că textul art. 182 lit. c teza ultimă referitoare la „obligarea la …alte forme de exploatare sexuală” este neconstituțional, în măsura în care aceste alte forme de exploatare sexuală nu sunt precizate, sau gravitatea acestora nu este similară, identică cu „obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice ” și în măsura în care nu sunt excluse de la interpretare actele sexuale incriminate distinct, chiar în întreg capitolul VIII Cod penal. Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale.
Procurorul, cu privire la excepția invocată, arată că momentan este neprocedural, nu sunt admisibile aceste cereri, dar nu se opune la sesizarea Curții Constituționale, iar pe fond, pune concluzii de admitere în parte a apelului declarat de inculpat, doar cu privire la regulile concursului de infracțiuni, solicitând menținerea pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță și aplicarea regulilor concursului de infracțiuni.
În replică, apărătorul ales al inculpatului solicită aplicarea dispozițiilor Vechiului Cod Penal, sau casarea sentinței penale atacate.
Inculpatul, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 11/04.03.2015, pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția de necompetență materială a Tribunalului C.-S., formulată de inculpatul A. V. A., prin apărătorul său.
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul A. V. A., prin apărător, din disp. art. 211 alin.2 Cod penal raportat la art.210 lit.b Cod penal, în disp. art.220 alin.1 Cod penal, pentru patru fapte de trafic de minori.
A fost condamnat inculpatul A. V. A., în baza art.211 alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.b Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, art.396 al.1 și 2 Cod procedură penală, art. 396 alin. 10 raportat la art. 377 alin. 5 Cod procedură penală, pentru trafic de minori la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.211 alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.b Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, art.396 al.1 și 2 Cod procedură penală, art. 396 alin. 10 raportat la art. 377 alin. 5 Cod procedură penală, pentru trafic de minori la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.211 alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.b Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, art.396 al.1 și 2 Cod procedură penală, art. 396 alin. 10 raportat la art. 377 alin. 5 Cod procedură penală, pentru trafic de minori la 3 (trei) ani și 6(șase) luni închisoare.
În baza art.211 alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.b Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, art.396 al.1 și 2 Cod procedură penală, art. 396 alin. 10 raportat la art. 377 alin. 5 Cod procedură penală, pentru trafic de minori la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, art.396 alin.1 și 2 Cod procedură penală, art. 396 alin. 10 raportat la art. 377 alin. 5 Cod procedură penală, pentru două infracțiuni de act sexual cu un minor la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare și la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.220 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, art.396 alin.1 și 2 Cod procedură, art. 396 alin. 10 raportat la art. 377 alin. 5 Cod procedură penală, art. 35 alin. 1 Cod penal, pentru o infracțiune de act sexual cu un minor, în formă continuată, la 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.33, 34 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal, au fost contopite cele 7 (șapte) pedepsele aplicate și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Pentru infracțiunile prevăzute de art.211 alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.b Cod penal, în baza art.67 al.2 Cod penal, i-a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă complementară, în condițiile art.68 al.1 lit.c Cod penal, drepturile prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, f, n și o Cod penal, pe o perioadă de 3 trei ani, pedeapsă a cărei executare începe după executarea pedepsei principale; i-au fost interzise drepturile prevăzute de art.66 al.1 lit. n și o Cod penal vizează părțile vătămate.
În baza art.54, art.65 al.3 Cod penal, i-a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 al.1 lit.a, b, f, n și o Cod penal.
În baza art.72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 19.03.2014 și până la 25.03.2014.
S-a dispus restituirea către inculpat a următoarelor bunuri: HDD (hard disk) marca SEAGATE BARRACUDA 720.12, de 500GB S.N.6VMWE2K5; Laptop marca TOSHIBA, de culoare neagră, cu ..3D015994R, în stare de funcționare; cu acumulator de culoare neagră, însemnat prin zgâriere cu inițiala ”A”, model PA502411-1BRS cu . și încărcător laptop marca TOSHIBA seria T_A03.
În baza disp. art. 19 alin. 3, art. 20 alin. 1, 4 Cod procedură penală, acțiunile civile îndreptate împotriva inculpatului în numele părților civile Alexandruță Ș., L. D. A., L. C. F., R. C. P. și având ca obiect obligarea inculpatului la plata sumei de câte 5000 de euro daune morale către fiecare parte civilă, au fost lăsate nesoluționate și au fost îndrumate părțile civile să se adreseze instanței civile.
În baza art.274 al.1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul, emis la data de 30.05.2014, în dosarul nr.18-D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C.-S., a fost trimis în judecată, în stare de judecată, inculpatul A. V. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori (4 fapte) prev. de art. 211 al. 2 rap. la art. 210 al. 1 lit. b din noul Cod penal; infracțiunea de act sexual cu minor (2 fapte) prev. de art. 220 al. 1 din noul Cod penal; infracțiunea de act sexual cu minor (1 fapta) prev. de art. 220 al. 1 din noul Cod penal si art. 42 1lin. 1 din vechiul Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a din vechiul Cod Penal și art. 5 alin. 1 si 2 din noul Cod Penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în esență că, în perioada anului 2013, inculpatul A. V. A. a desfășurat activități din sfera traficului de persoane, constând în racolarea și primirea în locuința sa a patru minori cu vârste cuprinse între 13-16 ani, pe care i-a exploatat prin obligarea la acte sexuale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 04.06.2014, sub nr._ .
În cauză a fost acvirat dosarul nr.18-D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial C.-S., a fost audiat inculpatul A. V. A. și s-au administrat probe testimoniale, fiind audiate părțile vătămate Alexandruță Ș., L. D. A., L. C. F., R. C. P., precum și martorii propuși în apărare, respectiv numiții M. D. C. și M. A. I..
Părțile vătămate L. D. A., L. C. F., Alexăndruță Ș. și R. C. P. s-au constituit părți civile în fața instanței prin cererile formulate, prin care au solicitat obligarea inculpatului la plata a câte 5000 euro pentru fiecare parte vătămată, cu titlu de daune morale.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 30.06.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, încheiere ce a rămas definitivă prin încheierea penală nr.62/CP/CC din 25.07.2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
La termenul de judecată din 29.10.2014, inculpatul A. V. A., personal și asistat de avocatul său ales, a declarat, în fața primei instanțe, că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost evidențiate în actul de sesizare al instanței, își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, însă a solicitat administrarea de noi probe în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, cu care nu a fost de acord, uzând de beneficiul dispozițiilor art.374 al.4 raportat la art.396 al.10 Cod procedură penală. Aceste aspecte au fost consemnate în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Rechizitoriul reține următoarea stare de fapt, pe care prima instanță și-a însușit-o în totalitate, ca urmare a recunoașterii inculpatului și întrucât se coroborează cu probatoriul nemijlocit administrat în instanță.
La data de 02.02.2011. organele de poliție din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate C.-S. s-au sesizat din oficiu asupra faptului că numiții L. V. C. și F. Ș. desfășoară activități infracționale din sfera traficului de persoane și a pornografiei infantile prin sisteme informatice, activitate care constă în recrutarea unor minori de pe raza județului C.-S. și determinarea acestora la întreținerea de acte sexuale, acestor minori fiindu-le și prezentate diferite materiale ce conțin imagini pornografice cu ei sau cu alți minori. Sesizarea a făcut obiectul dosarului Biroului Teritorial C.-S., cu nr. 6 D/P/2011.
Prin rechizitoriul întocmit în dosarul cu nr. 6 D/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a sus-numiților și totodată disjungerea cauzei în vederea efectuării urmării penale față de numitul A. V. A., sub aspectul faptelor de trafic de minori prev. de art. 211 al. 2 rap. la art 210 al. 1 lit. b din legea 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal; infracțiunea de act sexual cu minor prev. de art. 220 al. 1 din legea 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal; infracțiunea de corupere sexuală a minorilor prev. de art. 221 al. 1 din legea 286 din 17 iulie 2009 privind Codul penal; toate cu aplic. art. 38 alin. 1 din noul Codul penal.
Din actele de urmărire penală administrate în cauză au rezultat următoarele:
În perioada anului 2013 inculpatul A. V. A. a desfășurat activități din sfera traficului de persoane, constând în racolarea si primirea în locuința sa a patru minori cu vârste cuprinse între 13-16 ani, pe care i-a exploatat prin obligarea la acte sexuale.
Astfel în mod cert, în cursul anului 2011 inculpatul A. V. A. a cultivat o relație de prietenie cu F. Ș., relație care avea la baza implicarea în același gen de activități cu conotații sexuale, respectiv practicarea unor acte nefirești de satisfacere a instinctului sexual, între bărbați și copii ( în acest sens elocventă este convorbirea din data de: 09.03.2011. Între F. Ș., aflat la postul telefonic_ și A. V. A., filele 9-10 dosar u.p.), în care cei doi, F. și A., menționează un ,,al mic,, căruia inculpatul A. V.A. i-ar fi dat, conform propriei sale declarații, 5 lei după ce îl ține un pic, fapt care-l bucura pe respectivul minor.
În cadrul relational mentionat, în mod constant Fogoros S. se ocupa de recrutarea minorilor în vederea întretinerii de raporturi sexuale, si uneori după satisfacerea proprilor nevoi, îi îndruma pe minori să-l contacteze si pe inculpatul A. V. A., ademenindu-i cu posibilitatea unor câștiguri materiale (este situația minorilor Alexandruță Ș. și L. C. F.). Pe lângă minori trimiși de Fogoros S., inculpatul A. V. A. a desfășurat personal activități de ademenire a unor minori, utilizând strategii de apropiere, oferindu-le avantajele materiale și respectiv financiare de care aceștia nu beneficiau, în cadrul familiilor lor.
În mod cert inculpatul A. V. A. a săvârșit patru infracțiuni de trafic de minori. Au fost identificate ca victime ale traficului de persoane patru minorii Alexandruță Ș., L. C. F., L. D. A. și R. C. P., care la data săvârșirii acestor fapte aveau vârste cuprinse între 13 și 16 ani. Traficul de minori s-a realizat prin acte de recrutare si primire în locuința sa de minorii pe care i-a exploatat în interes personal prin obligarea la acte sexuale. Caracterul obligatoriu al săvârșirii actelor sexuale rezultă din faptul că A. V. A. a profitat de starea de vulnerabilitate vădită a minorilor. Starea vădită de vulnerabilitatea minorilor a fost constatată de rapoartele de evaluare a situației acestora întocmite de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului și provine din faptul că acești minori au crescut într-un mediu familial caracterizat de precaritate materială, conflicte conjugale, violență fizică și verbală, părinți cu antecedente penale, familii monoparentale sau dezorganizate, nivel redus de educație a victimelor și a membrilor familiei, influență negativă din partea părinților și a anturajului, absența abilității de recunoaștere și evaluare a situațiilor de risc, absența abilității de luarea a deciziilor și respectiv rezolvare a problemelor, toate acestea făcând posibilă determinarea la întreținerea de acte sexuale prin oferirea unor foloase derizorii (sume de bani, băuturi răcoritoare, țigări, acces la calculator).
I. Se reține în rechizitoriu că ,,inculpatul A. V. A. l-a determinat, prin oferirea unor sume derizorii de bani, dulciuri, acces la calculator pe minorul L. C. F., în perioada în care avea vârsta de 13 ani, să întrețină cu el acte sexuale. Astfel numitul A. V. A. l-a masturbat și a întreținut un act sexual oral cu minorul L. C. F.. Astfel, conform declarației acestuia: „ La sfârșitul primăverii anului 2013, nu mai rețin exact perioada, când aveam 12 ani, prin intermediul numitului F. Ș., l-am cunoscut pe numitul A. V. A., zis A., ………. F. Ș. m-a întrebat pe mine și pe prietenul meu Alexandruță Ș. dacă dorim să obținem o sumă mai mare de bani……… F. Ș. ne-a făcut cunoștință cu A. după care a plecat. A. ne-a zis că ne dă niște bani dacă îl lăsăm să ne masturbeze. Atât eu cât și Alexandruță am fost de acord cu propunerea lui, acesta a început să ne atingă, după care ne-a făcut sex oral la amândoi, insistând să ejaculăm la el în gură. După aproximativ 10 minute ne-a înmânat fiecăruia suma de 20 lei spunându-ne că dacă mai avem nevoie de bani să ne deplasăm la garsoniera lui, ușa pentru noi fiind totdeauna deschisă, iar dacă mai cunoaștem și alți minori care „au nevoie de bani” să-i ducem la el la garsonieră.
Personal am mai fost la garsoniera lui A. A. o singură dată, dar atunci nu s-a întâmplat nimic, cu toate că mi-a propus să mă masturbeze și să întrețină cu mine sex oral, dar l-am refuzat. Cu ocazia acestei vizite am observat că A. A. viziona pe internet un film porno cu bărbați.
De la prietenul meu R. C. am aflat despre faptul că atât el cât și Alexandruță Ș., V. S. și L. D. au fost la garsoniera lui A. V. A., despre care știu că au întreținut același tip de relații sexuale cu A. V. ca și mine………… ”
Partea vătămată L. C.F. a declarat instanței, audiată fiind – filele 263-264 dosar fond – că a întreținut relații sexuale cu inculpatul motivat fiind de frică, frică insuflată de F. Ș. prin amenințarea cu violența fizică în caz de refuz, precum și ca să primească o infimă suma de bani, între 5 și 10 lei. A precizat că determinantă a fost frica. A menționat că partea vătămatăAlexandruță Ș. a interacționat cu același inculpat in maniera cunoscută, inculpatul având sex oral, în prezența sa, cu acest minor.
II. Se confirmă, deci, acuzația potrivit căreia, cităm, ,,inculpatul A. V. A. l-a determinat, prin oferirea unor sume derizorii de bani, dulciuri, acces la calculator, pe minorul Alexandruță Ș. în perioada în care avea vârsta de 13 ani cât și în perioada în care avea vârsta de 14 ani, să întrețină cu el acte sexuale. Numitul A. V. A. l-a masturbat și a întreținut acte sexuale orale în mai multe rânduri cu minorul Alexandruță Ș.. În acest sens s-au invocat aspecte din declarația din cursul urmăririi penale data de minorul Alexandruta Ș.: „În cursul anului 2012, nu mai rețin exact perioada, cred că era la sfârșitul verii, un prieten din anturajul meu, al cărui nume nu îl cunosc dar știu că i se spunea S.,cred că îl chema V., mi-a făcut cunoștință cu un bărbat în vârstă de aproximativ 40 ani, pe nume A., ce locuia într-o garsonieră de pe aleea Tineretului, primul . Dacia, la etajul 7. ………După aproximativ 2 săptămâni împreună cu S. m-am deplasat la garsoniera lui A., pe care am înțeles că îl cheamă A. A., iar odată ajunși acolo acesta a început să îl mângâie pe S. în zona inghinală, l-a masturbat iar apoi A. i-a făcut un sex oral lui S., după care a procedat la fel și cu mine. După ce a terminat ne-a înmânat fiecăruia 10 lei și dulciuri.
De la perioada descrisă mai sus și până în cursul anului 2013 când A. s-a întors din Germania, am fost la garsoniera lui A. de mai multe ori fiind însoțit de S. sau alți prieteni pe nume L. C. și R. C., cu care A. A. proceda la fel. Din câte am înțeles pe A. îl mai vizita la garsonieră și un minor pe nume L.. Despre acest aspect am aflat de la L. C.. Cu acești minori proceda la fel ca și cu mine, în sensul că îi masturba, le făcea sex oral iar la plecare A. le înmâna diferite sume de bani și dulciuri.
Câteodată când îl vizitam pe A. la garsonieră îl surprindeam pe acesta vizionând filme porno cu bărbați. De asemenea acesta mi-a spus să nu mai povestesc la nimeni despre ce se întâmpla în garsonieră cu noi. Nu m-a amenințat niciodată, dar am sesizat o altă tonalitate în glas când îmi spunea acest lucru. …”
Declarația dată instanței de judecată – filele 231-233 dosar fond – de Alexandruță Ș. confirmă că F. Ș. a exercitat presiuni asupra acestei persoane pentru ca minorul să continue să aibă relații sexuale cu inculpatul, ca și faptul că inculpatul îl recompensa pe minor pentru actele sexuale astfel realizate, chiar dacă recompensarea s-a făcut ulterior inițierii primului act sexual.
III. S-a mai stabilit și faptul că inculpatul A. V. A. l-a determinat, prin oferirea unor sume derizorii de bani, pe minorul R. C. P., în perioada în care avea vârsta de 16 ani, să întrețină cu el acte sexuale. Astfel numitul A. V. A. a întreținut acte sexuale orale în mai multe rânduri cu minorul R. C. P.. Conform declarației acestuia: „În vara anului 2012, prin intermediul lui F. Ș. l-am cunoscut pe numitul A. A. ce locuia în acea perioadă în mun. Reșița, într-o garsonieră situată la etajul 7 al primului . . 2 săptămâni m-am deplasat singur la garsoniera lui A. unde acesta la scurt timp după sosirea mea a început să mă mângâie în zona inghinală, m-a masturbat și mi-a făcut sex oral. În schimb am primit de la acesta suma de 20 lei, spunându-mi totodată pe un ton mai ferm să nu povestesc nimănui despre acest lucru.
De la acea dată și până în luna decembrie 2013, am fost de mai multe ori la garsoniera lui A. A., de cele mai multe ori se întâmpla să mă masturbeze și să-mi facă sex oral, iar altă dată nu făceam nimic, mă jucam la calculator și primeam țigări de fumat de la acesta. De fiecare dată când îmi făcea sex oral acesta mă punea să ejaculez la el în gură, de fiecare dată primeam sume cuprinse între 5 și 20 lei.
Cunosc faptul că pe A. îl vizitau la garsonieră mai mulți minori pe care îi cunoșteam respectiv L. C., Alexandruță Ș., L. D. și S.. Despre S. cunosc faptul că locuia în Reșița, lângă magazinul Kauffland și era elev la Școala Specială. Despre acești băieți cunosc faptul că atunci când îl vizitau pe A. A. la garsonieră, acesta proceda cu ei la fel ca și cu mine, primind în schimb diferite sume de bani și dulciuri ” .
Audierea minorului R. C. P. de către instanța de judecată (filele 265-266 dosar) a relevat faptul că actele sexuale dintre el și inculpat au existat. A pretins partea vătămată că acceptarea acelor acte a fost motivată de temerea insuflată de către inculpat părții vătămate prin amenințarea că, dacă nu consimte la ele, inculpatul va face publice fotografii compromițătoare cu partea vătămată. Prima instanță a avut serioase dubii în legătură cu acest pretins motiv furnizat de partea vătămată spre a-și motiva acceptul, concluzionând că, foarte probabil, explicația acestuia e una „a posteriori”, văzută fiind ca mai acceptabilă conștiinței proprii și celei publice decât adevăratul motiv, și anume acela reținut în actul de sesizare a instanței, interesul material. Nimic nu susține varianta părții vătămate, nu o probează (pe HD sistemelor informatice ridicate de la inculpat nu s-a găsit nicio înregistrare cu vreuna din părțile vătămate).
IV. Inculpatul A. V. A. l-a determinat, prin oferirea unor sume derizorii de bani, si pe minorul L. D. A. în perioada în care avea vârsta de 13 ani, să întrețină cu el acte sexuale. Astfel numitul A. V. A. a întreținut acte sexuale orale în mai multe rânduri cu minorul L. D. A.. Conform declarației acestuia din timpul urmăririi penale :”Îl cunosc pe numitul A. V. A., eu apelându-l cu numele de A.. L-am cunoscut în cursul anului 2012 perioadă în care aveam 13 ani, prin intermediul unui prieten numit S.. Acesta mi-a spus că numitul A. care locuiește undeva pe . cadouri, și că îl lasă la el în casă să utilizeze calculatorul . Astfel în cursul anului 2012 l-am văzut la domiciliul său pe numitul A. și în prezența mea A. i-a făcut lui S. cadouri constând în dulciuri și bani. Nu pot preciza suma. După această scurtă vizită din 2012, A. a plecat în Germania pe o perioadă de 6 luni. La întoarcere A. l-a contactat pe S. și l-a chemat în vizită . S. m-a luat și pe mine cu el și astfel am putut vedea că a primit din nou S. cadouri constând în haine dulciuri aduse din Germania. Am stat un pic în vizită la A. după care eu am plecat însă S. a rămas. Nu știu exact vârsta lui S. dar cred că este fie de vârsta mea fie un an mai mic. L-am întrebat atunci pe S. de ce A. îi face asemenea cadouri, însă S. inițial nu mi-a dat nici un răspuns. Până în vara anului 2013, l-am mai vizitat cu S. pe A., fără să-mi dau seama ce sa întâmplă între ei și fără să primesc cadouri.
În vara anului 2013, când l-am vizitat pe A. împreună cu S. și A. mi-a relatat că el întreține relații sexuale cu S. și dacă doresc și eu acest lucru. Având nevoie de bani am acceptat și am întreținut act sexual cu A. o singură dată.”
În audierea minorului L. D. A. ce s-a realizat in cursul judecății, consemnată la filele 234-235 dosar, nu apar elemente de noutate față de declarația dată în cursul urmăririi penale, rezultând, în esență că, între partea vătămată și inculpat au avut loc acte sexuale motivate, pentru partea vătămată, de recompensele bănești pe care aceasta le primea de la inculpat.
Prima instanță a subscris aprecierilor Ministerului Public potrivit cărora, prin practicarea unor acte nefirești de satisfacere a instinctului sexual, între bărbați și copii, acte practicate de către inculpatul A. V. A. asupra unor minori care până la acea dată credeau în realizarea actelor sexuale în mod firesc, cu respectarea normelor de morală, pudoare și decentă, s-au creat in psihicul minorilor sentimente de culpabilitate profunda, precum s-a generat și riscul că minorii în cauză să se expună și pe viitor unor asemenea experiențe de aceasta natura și să redevină victimă. E posibil, chiar, ca, sub influenta acestor experiențe sociale și sexuale ei să fie, în viitor, capabili să perceapă promiscuitatea ca pe ceva normal care să permită obținerea facilă a unor avantaje materiale. De asemenea, minorii pot prelua imaginea alterată despre lume a făptașului în aprecierea comportamentului sexual dar și social adecvat.
Situația de fapt expusă mai sus se dovedește cu mijloacele de probă efectuate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței.
Prima instanță a constatat și reținut faptul că minorii părți vătămate au fost, la data derulării actelor sexuale cu ei, persoane vulnerabile prin vârsta, experiența sociala redusă, starea materială precară, nivelul scăzut de instruire, gradul de coeziune și funcționalitatea, atenuate ale mediului familial de proveniență. A mai constatat că minorii au fost conduși spre și ținuți într-o stare de dependență psihologică prin amenințări și/sau recompense, cu largul concurs al unui amic al inculpatului, F. Ș., cu știința și acceptul inculpatului, și că aceștia nu au mai fost liberi să hotărască pentru ei înșiși, ceea ce, conchide instanța, e un procedeu asemănător sclaviei, determinant pentru sclavie fiind lipsa de libertate a persoanei de a hotărî liber în ceea ce o privește, și nu, cum par să considere restrictiv și neadecvat inculpatul și apărătorul său, munca pe plantație cu lanțuri la picioare și sub amenințarea biciului supraveghetorului. Sunt aplicabile dispozițiile art. 182 alin. 1 lit. b teza a II-a Cod penal, art. 211 al. 2 rap. la art. 210 al. 1 lit. b teza ultima din noul Cod penal, fapta de a primi pe fiecare dintre părțile vătămate minore în locuința sa, cu scopul de a și le aservi sexual, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanelor respective, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă agravată.
Prima instanță a constatat că, prin modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, inculpatul s-a asigurat nu doar că întreține întâmplător și pasager relații sexuale cu minori de același sex, ci chiar a dorit ca, pentru a-și satisface în mod constant dorințele sexuale, să-i acapareze pe acești minori vulnerabili, să-i exploateze sexual în folosul propriu cât mai mult timp posibil, deci i-a recrutat prin intermediari - S. și F. - i-a găzduit și i-a exploatat. Exploatarea nu e definită de legea penală ca fiind exclusiv pentru alții, deci a considera că ea se poate produce și pentru sine e o teză acceptabilă și juridic, și social. A accepta numai o exploatare pentru alții nu e nici în litera, nici în spiritul legii penale. În actul interpretării nici nu pot fi introduse de către interpret distincții pe care legea însăși nu le conține și pe care legiuitorul nu le-a intenționat.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a procedat la soluționarea cauzei conform dispozitivului prezentei sentințe penale.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul A. V. A..
În motivarea apelului inculpatul a solicitat, în esență, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate cu privire la latura penală, cu consecința achitării inculpatului cu privire la infracțiunea de trafic de minori și, rejudecând, să se dispună aplicarea unei pedepse în consecință, diminuate, a cărei modalitate de executare să fie în condițiile art. 91 Cod procedură penală, având în vedere că nu există probe și nici măcar indicii rezonabile cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori de către inculpat, apreciind că sunt îndeplinite condiționările pozitive și negative din textul legii, în sensul că, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, acesta neavând cazier, și-a manifestat acordul să desfășoare o muncă neremunerată în folosul societății, raportat la persoana inculpatului, la conduita anterioară, la faptul că ultimele acte infracționale sunt din vara anului 2013, că inculpatul are posibilități reale de îndreptare și că supravegherea sa efectuată cel puțin în ultimul an de zile demonstrează că acesta nu va mai comite infracțiuni, înțelegând rigoarea legii penale.
Raportat la înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei și la periculozitatea inculpatului, solicită să se facă aplicare și a art. 75 alin. 2 lit. b Cod penal, cu privire la limitele pedepsei aplicate, în apel.
Invocă practică judiciară relevantă în speță, respectiv decizia nr. 4981 din 5 octombrie 2004 Î.C.C.J. și încheierea nr. 13/DL din 25.03.2014 dată în dosar nr._ a Curții de Apel Timișoara.
Mai susține că, deși cercetarea judecătorească a relevat greșita încadrare juridică cu privire la săvârșirea în concurs ideal, pe lângă infracțiunea de act sexual cu minori a infracțiunii de trafic de persoane, s-a refuzat schimbarea încadrării juridice, cu consecința achitării inculpatului pentru infracțiunile de trafic de minor. Or, infracțiunea de trafic de persoane/minori presupune măcar dovedirea existenței scopului calificat al exploatării persoanelor în sensul legii penale, termenul de „exploatare sexuală în interes personal” – a cărui „paternitate” a fost asumată în continuare de reprezentantul Ministerului Public cu prilejul susținerii fondului cauzei, neavând accepțiunea prevăzută de disp. art. 182 din noul Cod penal.
Inculpatul a recunoscut în totalitate faptele reținute prin rechizitoriu, administrându-se probele necesare. Strict în vederea schimbării încadrării juridice, susține că infracțiunea de trafic cu minori ( 4 fapte), persoanele vătămate fiind Alexandruță Ș., L. C. F., L. D. A. și R. C. P., prev. și pedepsită de art. 211 alin. 2 rap. la art. 210 al.1 lit. b din noul Cod penal – nu există, nefiind întrunite cerințele de incriminare.
Urmare a audierii părților vătămate, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile de acte sexuale cu minor, respectiv 2 fapte, persoane vătămate fiind L. C. F. și L. D. A. prev. de art. 220 al.1 din noul Cod penal și act sexual cu minor, respectiv 1 faptă, persoana vătămată fiind Alexandruță Ș., prev. de art. 220 al.1 din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 42 alin. 2 din vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 și 2 din noul Cod Penal. Arătă faptul că declarațiile părților vătămate corespund parțial realității, minorii discutând între ei în prealabil luării declarațiilor, faptul că F. Ș. iar fi forțat să meargă la inculpat necorespunzând adevărului. Oricum, acesta nu avea cum să-i forțeze sau să-i sugestioneze pe aceștia să facă ceva ce nu și-ar fi dorit, aceștia revenind și chiar căutându-l pe inculpat. Nu rezultă că s-ar fi utilizat violențe în vederea determinării minorilor la respectivele acte sexuale, mai mult rezultă fără putință de tăgadă că aceștia erau direct interesați de foloasele materiale de la inculpat. Relevantă în acest sens este declarația lui R. C. P., acesta neputând preciza expres modalitatea în care persoana vătămată F. l-ar fi forțat să-l viziteze pe inculpat și ce legătură ar avea persoana vătămată cu faptele din prezentul dosar:
Declarația persoanei vătămate L. D. A. este cea mai apropiată de adevăr și, implicit de realitate, acesta recunoscând circumstanțele în care s-au desfășurat actele sexuale și interesul său strict pentru avantaje materiale. Un numitor comun al declarațiilor părților vătămate, este acela că toți au urmărit avantajele materiale oferite de inculpat și faptul că ultimele relații sexuale s-au desfășurat în vara anului 2013.
Cu privire la îndeletnicirile infracționale ale minorilor – persoane vătămate R. C. P. și L. D. A. a depus extrase de pe portalul Judecătoriei Reșița, relevând faptul că aceștia au săvârșit numeroase furturi. De altfel, L. D. A. a fost adus la audieri de la Centrul de Minori Buziaș, unde se află în executarea unei măsuri educative.
Nu există nici măcar un singur element probator cu privire la exploatarea minorilor în sensul definit de art. 182 din noul Cod penal, respectiv a prevederilor art. 2 din vechea reglementare, Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane.
Pe cale de consecință, deși cercetarea judecătorească a relevat greșita încadrare juridică cu privire la săvârșirea în concurs ideal, pe lângă infracțiunea de act sexual cu minori a infracțiunii de trafic de persoane, s-a refuzat schimbarea încadrării juridice, cu consecința achitării inculpatului pentru infracțiunile de trafic de minor. Or, infracțiunea de trafic de persoane/minori presupune măcar dovedirea existenței scopului calificat al exploatării persoanelor în sensul legii penale, neavând accepțiunea prevăzută de disp. art. 182 din noul Cod penal.
Acuzația din rechizitoriu cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de minori pornește de la două premise greșite, or, cercetarea judecătorească arată că toți minorii au revenit din proprie inițiativă, acceptând foloasele materiale și chiar l-au căutat în mod repetat pe inculpat, pentru beneficiile oferite, nefiind obligați.
Arată că înțelege să formuleze excepția de neconstituționalitate cu privire la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală”- menționată în dispozițiile art. 182 Cod penal, apreciind a fi NECONSTITUȚIONALĂ, raportat la imprecizia definiției, care lasă loc interpretării legii panel prin analogie; noțiunea de exploatare în sensul legii penale este incompatibilă cu „exploatarea în interes personal” – această noțiune fiind definită de art. 220 Cod penal – actul sexual cu un minor, fiindu-i încălcat dreptul la apărare al inculpatului.
A apreciat că textul art. 182 lit. c teza ultimă referitoare la „obligarea la …alte forme de exploatare sexuală” este neconstituțional, în măsura în care aceste alte forme de exploatare sexuală nu sunt precizate, sau gravitatea acestora nu este similară, identică cu „obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice ” și în măsura în care nu sunt excluse de la interpretare actele sexuale incriminate distinct, chiar în întreg capitolul VIII Cod penal. Infracțiuni contra libertății și integrității sexuale.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C.p.p., instanța constată că apelul declarat inculpatul A. V. A., este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a stabilit starea de fapt dedusă judecății, respectiv aceea că inculpatul A. V. A., în cursul anului 2013 a recrutat și primit pe minorii Alexandruță Ș., L. C. F., L. D. A. și R. C. P., în locuința sa în scopul exploatării acestora prin obligarea de acte sexuale, profitând de starea de vulnerabilitate a acestora ( 4 fapte), inculpatul a întreținut acte sexuale orale cu minorii L. C. F. și L. D. în perioada în care aveau vârsta cuprinsă între 13 și 14 ani ( 2 fapte) și același inculpat a întreținut acte sexuale orale în repetate rânduri, dar în baza aceleași rezoluții infracționale cu minorul Alexandruță Ș., în perioada în care avea vârsta cuprinsă între 13 și 14, fapte care întrunesc elementele constitutive ale 4 infracțiunii de trafic de minori, în forma prev.de art.211 alin.2 raportat la art.210 alin.1 lit.b C.p., respectiv 2 infracțiunii de act sexual cu un minor, prev.de art.220 alin.1 C.p., infracțiunile menționate fiind dovedite prin probele administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului în cursul judecății întrucât acesta a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, conform dispozițiilor art.396 alin.10 C.p.p., prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față.
Inculpatul a contestat existența infracțiunilor de trafic de minori, solicitând achitarea sa pentru aceste infracțiuni ( 4 ), apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, criticând termenul „exploatarea în interes personale” prev.de art.182 C.p. pe care a și apreciat-o ca fiind neconstituțională, formulând în acest sens o cerere de sesizare a Curții Constituționale, asupra căreia instanța de control judiciar va reveni pentru a o analiza în mod separat.
Din actele și lucrările dosarului s-a stabilit că inculpatul A. V. A. săvârșit infracțiunea de trafic de minori în forma prev.de art.211 alin.1, raportat la art.210 alin.1 lit.b C.p., întrucât a recrutat 4 persoane minore Alexandruță Ș., L. C. F., L. D. A. și R. C. P., care la data săvârșirii faptelor aveau vârste cuprinse între 13 – 16 ani, aceștia fiind primiți în locuința sa și apoi exploatați în interes personal prin obligarea la acte sexuale, profitând de starea de vulnerabilitate a minorilor ( datorită vârstei, situației materiale precare, faptul că provin din familii dezorganizate sau monoparentale, obișnuiți cu violențe fizice și verbale, conflicte conjugale, nivelul redus de educație a victimelor și al membrilor familiei, a anturajului, absența unor abilități de recunoaștere a situațiilor de risc) actele sexuale realizându-se de către inculpat prin oferirea unor foloase derizorii, cum ar fi sume mici de bani, băuturi răcoritoare, țigări sau chiar acces la calculator, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori.
În aceste condiții, solicitarea de achitare a inculpatului apare ca nefondată, întrucât faptele săvârșite de către inculpat se încadrează întru totul la conținutul dispozițiilor art.211 alin.2, raportat la art.210 alin.1 lit.b C.p. ( profitând de starea vădită de vulnerabilitate a persoanelor), iar traficul de minori s-a realizat în modalitatea recrutării, respectiv, primirii unui minor în scopul exploatării acestuia, raportarea noțiune de exploatare a unei persoane făcându-se la dispoziția art.182 alin.1 lit.c, teza ultimă C.p., iar invocarea încheierii penale nr.13/DL/25.03.2014, a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a dispus cu privire la măsura preventivă a inculpatului, nu are o relevanță deosebită întrucât analiza situației inculpatului s-a făcut cu raportare la măsura preventivă dispusă într-un anumit moment procesual și mai puțin cu privire la fondul cauzei.
Cu privire la modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile prev.de art.74 C.p., gradul de pericol social al infracțiunilor, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, concursul de infracțiuni, minoritatea victimelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a uzat de procedura simplificată a învinuirii, prev.de art.396 alin.10 C.p.p., iar pe de altă parte nu are antecedente penale, iar raportat la toate aceste elemente pedeapsa finală de 3 ani și 6 luni închisoare, apare ca una corect individualizată, pedeapsa urmând a fi executată în regim de deținere, raportat la cuantumul acesteia.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei s-a solicitat ( în urma achitării pentru infracțiunea de trafic de minori) aplicarea dispozițiilor art.91 C.p., respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fiind întrunite condițiile în acest sens, însă raportat la pedeapsa aplicată în concret, care nu urmează a fi redusă, instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile legale în acest sens, astfel că și această cerere apare ca fiind nefondată.
Pe parcursul dezbaterii apelului, apărătorul inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.182 C.p., raportat la noțiunea de „ alte forme de exploatare sexuală” raportat la imprecizia definiției care lasă loc la interpretări, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.
Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, instanța constată aceasta este neîntemeiată întrucât nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile impuse de art.29 din Legea nr.47/1992, întrucât chiar dacă sunt întrunite două din cele trei condiții impuse de acest text de lege, fiind criticat un text legal aflat în vigoare, existând o cauză pe rol în care s-a invocat această excepție de neconstituționalitate, însă în opinia instanței nu există o legătură clară între obiectul sesizării formulată de către inculpat prin apărătorul ales și modalitatea de soluționare a cauze, astfel că apreciază ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale și, în consecință, o va respinge.
Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, urmează să fie respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. V. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate cu privire la art. 182 C.p. referitoare la noțiunea de „alte forme de exploatare sexuală”.
În baza art. 421 al. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. V. A. împotriva sentinței penale nr. 11 din 4.03.2015 a Tribunalului C.-S..
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial avocat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului T..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2015.
Președinte, C. I. M. | Judecător, G. B. |
Grefier,
A. B.
RED: G.B/08.06.2015
Dact: A.B. 2 exempl/28 Mai 2015
Primă instanță: Tribunalul C. – S.
Jud: B. R..
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 479/2015. Curtea... | Abandonul de familie (art. 305 C.p.). Decizia nr. 501/2015.... → |
|---|








