Constituirea unui grup infracţional organizat (art.367 NCP). Decizia nr. 480/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 480/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 5782/108/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

Dosar nr._ Operator 2711

DECIZIA PENALĂ Nr.480/A

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 08 mai 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: D. V.

Judecător: F. I.

Judecător: A. N.

Grefier: A. S.

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Serviciul Teritorial Timișoara este reprezentat de procuror S. A..

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de D. –B. Teritorial A., inculpații B. I., V. D. M., F. C., D. C., B. M., D. Ruso G., Imbracio G., Pelegrino R. P., R. P., A. M. și S. Ibolyo E. împotriva sentinței penale nr. 752 din data de 07.10.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .

Dată fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din 20.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a stabilit termen pentru pronunțare la data de 06.05.2015, când, având în vedere complexitatea cauzei a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, din în aceeași compunere a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 752/07.10.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a dispus, în baza art. 386 Cod procedură penală, admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public și au fost schimbate încadrările juridice date faptelor prin rechizitoriu, după cum urmează:

- în cazul inculpatului B. I., din inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 12 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal; din instigare la denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 25 rap. la art. 259 alin. 1 și alin. 2 vechiul Cod penal, în instigare la inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 47 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal;

- în cazul inculpatului V. D. M., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 5 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

- în cazul inculpatului F. C. zis „D.”, din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 8 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

- în cazul inculpatului P. F., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 2 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

- în cazul inculpatului D. C. zis „B.”, din inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) vechiul Cod penal, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 41 Cod penal; din înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 alin. 1 lit. a) vechiul Cod penal, în 4 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. (1) și art. 41 Cod penal; din fals privind identitatea în formă continuată, prevăzută de art. 293, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 alin. 1 lit. a) vechiul Cod penal, în 2 infracțiuni de fals privind identitatea în concurs real, prev. de art. 327 alin. (1), cu aplic. art. 38 alin. (1) și art. 41 Cod penal; din încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) vechiul Cod penal, în încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 3, cu aplic. art. 41 Cod penal;

- în cazul inculpatului R. I. N., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26, rap. la art. 215 alin. 1-3, 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 3 infracțiuni de complicitate la înșelăciune în concurs real, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

- în cazul inculpatului B. O., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26, rap. la art. 215 alin. 1-3, 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 5 infracțiuni de complicitate la înșelăciune în concurs real, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

- în cazul inculpatului B. M., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1-3 vechiul Cod penal, în înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal;

- în cazul inculpatului D. R. G., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 2 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

- în cazul inculpatului Di G. N., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 3 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

- în cazul inculpatului I. G., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 2 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

- în cazul inculpatului P. R. P., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 3 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal; din denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. 1 și alin. 2 vechiul Cod penal, în inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. 1 Cod penal;

- în cazul inculpatului R. P., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, în înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal;

- în cazul inculpatei A. M., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26, rap. la art. 215 alin. 1-3, 5 Cod penal, în complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal; din complicitate la denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 26, rap. la art. 259 alin. 1 și alin. 2 vechiul Cod penal, în complicitate la inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 48, rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal;

- în cazul inculpatei S. Ibolyo-E., din aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, în constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; din complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26, rap. la art. 215 alin. 1-3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în 2 infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

În baza art. 386 Cod procedură penală, a admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de toți inculpații, în sensul cererii de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror.

În baza art. 386 Cod procedură penală, s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații B. I., D. C., A. M., B. M., Di G. N., din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal, în infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 238 Cod penal.

În baza art. 386 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul V. D. M., din 4 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. 1 și 2, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, în infracțiunile de tăinuire, prev. de art. 270 Cod penal și abuz de încredere, prev. de art. 238 Cod penal.

În baza art. 386 Cod procedură penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F. C., din infracțiunile de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. 1 și 2, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, în 8 infracțiuni de complicitate la de abuz de încredere, prev. de art. 48, rap. la art. 238 Cod penal.

În baza art. 386 Cod procedură penală, cu aplic. art. 5 Cod penal, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul R. I. N., din 3 infracțiuni de complicitate la înșelăciune în concurs real, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal, în infracțiunea de tăinuire, prev. de art. 270 noul Cod penal.

1) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, inculpatul B. I. a fost condamnat la:

- 1 an închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 367 alin. 1 teza finală, rap. la art. 67 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 12 pedepse de câte 1 an închisoare, pentru 12 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 47 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare, pentru instigare la inducerea în eroare a organelor judiciare.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adaugat sporul de 4 ani și 2 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 83 vechiul Cod penal, cu aplic. art. 15 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicarea a Codului penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 217/22.07.2008 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 92/A/21.08.2008 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 1772/05.05.2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție și s-a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa de 5 ani și 2 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

În baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. I., durata reținerii și a arestului preventiv, de la 16.02.2013, la 01.08.2013, inclusiv.

2) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, inculpatul V. D. M. a fost condamnat, la:

- 1 an închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 5 pedepse de câte 1 an închisoare, pentru 5 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adaugat sporul de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

În baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului de mai sus, durata reținerii și a arestului preventiv, de la 16.02.2013, la 01.08.2013, inclusiv.

3) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 374 alin. 4, art. 375, rap. la 396 alin. 10 Cod procedură penală, inculpatul F. C. zis „D.” a fost condamnat, la:

- 9 luni închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, cu aplic. art. 374 alin. 4, art. 375, rap. la 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnat pe același inculpat la 8 pedepse de câte 9 luni închisoare, pentru 8 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adaugat sporul de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

În baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului de mai sus, durata reținerii și a arestului preventiv, de la 16.02.2013, la 01.08.2013, inclusiv.

4) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 374 alin. 4, art. 375, rap. la 396 alin. 10 Cod procedură penală, inculpatul P. F. a fost condamnat, la:

- 9 luni închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, cu aplic. art. 374 alin. 4, art. 375, rap. la 396 alin. 10 Cod procedură penală, a condamnă pe același inculpat la 2 pedepse de câte 9 luni închisoare, pentru 2 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adaugat sporul de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 91, 92 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 92 alin. 3Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuind să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 Cod penal, respectiv:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 92 alin. 2 lit. b Cod penal, inculpatul trebuind să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, inculpatul a fost obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității - la Consiliul Local A., pe o perioadă de 90 de zile.

S-a atras atenția inculpatului de mai sus asupra dispozițiilor art. 96Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

În baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P. F., durata reținerii și a arestului preventiv, de la 16.02.2013, la 01.08.2013, inclusiv.

5) În baza art. 367 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, inculpatul D. C. zis „B.” a fost condamnat la:

- 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 4 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru 4 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 327 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de câte 1 an închisoare, pentru 2 infracțiuni de fals privind identitatea.

În baza art. 335 alin. (3), cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare, pentru încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 43 alin. 2 Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor cu 3 ani și 8 luni, rezultând pedeapsa de 5 ani și 8 luni, care s-a adaugat la restul de 291 zile neexecutate din pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 74/20.01.2011 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 5 ani, 8 luni și 291 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

În baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D. C., durata reținerii și a arestului preventiv, de la 16.02.2013, la 01.08.2013, inclusiv.

6) În baza art. 396 alin. 5, rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatul R. I. N.:

- pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de complicitate la înșelăciune în concurs real, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal.

7) În baza art. 396 alin. 5, rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului B. O.:

- pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal;

- pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de complicitate la înșelăciune în concurs real, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal.

8) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, inculpatul B. M. a fost condamnat la:

- 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare, pentru înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite e pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adaugat sporul de 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

9) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, inculpatul D. R. G. a fost condamnat la:

- 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru 2 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adaugat sporul de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

10) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, inculpatul Di G. N. a fost condamnat la:

- 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru 3 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adaugat sporul de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

11) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, inculpatul I. G. a fost condamnat la:

- 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru 2 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

12) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, inculpatul P. R. P. a fost condamnat la:

- 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru 3 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 268 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare, pentru inducerea în eroare a organelor judiciare.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 ani și 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

13) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, inculpatul R. P. a fost condamnat la:

- 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare, pentru înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

14) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, inculpata A. M. a fost condamnată la:

- 1 an închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 367 alin. 1 teza finală, rap. la art. 67 alin. 2 Cod penal, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48, rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe aceeași inculpată la 1 an închisoare, pentru complicitate la înșelăciune.

În baza art. 48 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal, a condamnată pe aceeași inculpată la 6 luni închisoare, pentru complicitate la inducerea în eroare a organelor judiciare.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adaugat sporul de 6 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

14) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, inculpata S. Ibolyo-Erszsebet a fost condamnată la:

- 1 an închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48, rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe aceeași inculpată la 2 pedepse de câte 1 an închisoare, pentru 2 infracțiuni de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adaugat sporul de 8 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 91, 92 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 92 alin. 3Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata trebuind să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 Cod penal, respectiv:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 92 alin. 2 lit. b Cod penal, inculpata trebuind să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, inculpata a fost obligată să presteze muncă neremunerată în folosul comunității - la Consiliul Local A., pe o perioadă de 90 de zile.

S-a atras atenția inculpatei de mai sus asupra dispozițiilor art. 96Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

În baza art. 397 alin. 1, raportat la art. 25 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, s-a constatat reparat, prin restituirea autoturismelor, prejudiciul cauzat următoarelor părți vătămate:

Firma „Sixt Gmbh&CoAutovermietung” KG Munchen, autoturismul „BMW 320 Cabrio”, cu nr. de înmatriculare M-CY-5666, în valoare de 70.000 euro ( pct. 1 din rechizitoriu);
Firma „Sixt Rent a Car S.L.U.”-Palma de Mallorca, Spania, autoturismul „Mercedes 220 CDI”, cu nr. de înmatriculare 2247-HJS, în valoare de 50.000 euro ( pct. 5 din rechizitoriu);
Firma „Rent Plus S.R.O.” Praga-Cehia, ., autoturismul „Volswagwn Golf 6”, cu nr. de înmatriculare 2AR-2308, în valoare de 11.078 euro ( 284.429 koroane-pct. 8, alin. 2 din rechizitoriu);
Firma „Sixt Gmbh&” , Austria, Viena, autoturismul „Subaru Forester”, cu nr. de înmatriculare W-_-Y, în valoare de 29.243 euro (pct. 9, din rechizitoriu);
Firma „MM Service Lease Polska Sp.” Katowice - Polonia, autoturismul „Opel Insignia Combi”, cu nr. de înmatriculare SK-9199-Y, în valoare de 15.000 euro (pct. 13, din rechizitoriu);

În baza art. 397 alin. 1, raportat la art. 25 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată S.C. „T. D. R.”, Via Tor Cervara, nr. 225, și obligați în solidar, inculpații B. I. și P. R. P., la plata sumei de 20.400 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului „Citroen C5 20 HDI 160 Executiv Tourer”, cu nr. de înmatriculare EV-631-CN, închiriat de la Agenția „Magiore Rent”.

S-a constatat că firmele „Hertz Rental Station” Dresda – Germania, „Hertz Autonoleggio” Veneția – Italia, „Europ Car” Brno – Cehia și „Rent a Car Expres” Cracovia – Polonia nu s-au constituit părți civile și nu au participat nici în calitate de persoane vătămate în procesul penal.

În baza art. 397 alin. 1, raportat la art. 249 alin. 1-6 Cod procedură penală, a fost menținută măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B. I., V. D. M., F. C., P. F. și D. C., până la concurența sumelor datorate și confiscate, măsură dispusă prin ordonanța procurorului D. din data de 08.04.2013, rămasă definitivă față de inculpatul B. I. prin încheierea din data de 30.07.2013 a Tribunalului A., prin care a fost respinsă plângerea, respectiv prin decizia penală nr. 1180/R/07.10.2013 a Curții de Apel Timișoara.

În baza art. 255 Cod procedură penală, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului „Opel Zafira”, cu nr. de înmatriculare_, culoare negru, capacitate cilindrică 1910, . WOLOAHM757G117729, proprietatea inculpatului B. O., aflat la sediul IPJ A., în valoare de 4.000 euro (17.684 lei) și s-a dispus restituirea autoturismului.

În baza art. 255 Cod procedură penală, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului „Volkswagen Passat”, cu nr. de înmatriculare_, culoare gri, an fabricație 2006, capacitate cilindrică 1968, . WVWZZZ3CZ6E103038, proprietatea inculpatului R. I., aflat la sediul IPJ A., în valoare de 11.238 euro (49.684 lei) și s-a dispus restituirea autoturismului, precum și a sumei 1.600 euro (7.074 lei), consemnată pe numele inculpatului în contul RO81RNCB_002, la Banca Comercială Română-Sucursala județeană A..

În baza art. 112 lit. e Cod penal, au fost confiscate, în favoarea statului, de la următorii inculpați, următoarele sume de bani, reprezentând contravaloarea unor autoturisme:

- de la inculpatul B. I., suma totală de 70.532 euro;

- de la inculpatul P. R. P., suma totală de 25.717 euro;

- de la inculpatul R. P., suma totală de 14.000 euro;

- de la inculpatul V. D. M., suma totală de 11.717 euro;

- de la inculpatul D. R. G., suma totală de 16.222 euro;

- de la inculpatul F. C., suma totală de 35. 926 euro;

- de la inculpatul Di G. N., suma totală de 19.590 euro;

- de la inculpata S. I. E., suma totală de 11.717 euro;

- de la inculpatul I. G., suma totală de 9.000 euro;

În baza art. 112 lit. e Cod penal, s-a confiscat, în favoarea statului, de la inculpatul D. C. autoturismul „Mercedes Viano”, cu nr. de înmatriculare 5791-HLJ, în valoare de 29.900 euro, aflat la sediul IPJ Bihor (pct. 4 din rechizitoriu).

În baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, a obligat pe inculpații B. I., V. D. M., F. C., P. F., D. C., B. M., D. R. G., Di G. N., I. G., P. R. P., R. P., A. M. și S. Ibolyo Erszsebet, la câte 2.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 noul Cod procedură penală, s-a dispus virarea sumei de 4.000 lei, onorarii avocați din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului A..

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul întocmit la data de 10 iunie 2013 în dosarul nr. 119 D/P/2012 al Parchetului de pe lângă de pe Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial A., înregistrat la Tribunalul A. la data de 11 iunie 2013, au fost trimiși în judecată inculpații B. I. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art.215 alin. 1-3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; instigare la denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 25 Cod penal rap. la art. 259 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal, cu aplic. art. 83 Cod penal; V. D. M. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; F. C. zis “D.” – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; P. F. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; D. C. zis “B.” - pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art.7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5 Cod penal, cu aplic. art.41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal; fals privind identitatea în formă continuată, prevăzută de art. 293 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal; încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 3 din OUG nr.195/2002, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a) Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; R. I. N. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1-3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; B. O. - pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1-3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; B. M. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; D. R. G. – trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; Di G. N. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art.2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; I. G. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; P. R. P. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1-3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal; denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; R. P. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1-3 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; A. M. – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1-3, 5 Cod penal; complicitate la denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 259 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal; S. Ibolyo-Erszsebet – pentru săvârșirea infracțiunilor de: aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003; complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1-3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că, începând cu anul 2012, inculpatul B. I. a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, la care au aderat și sprijinit inculpații-cetățeni români V. D. M., F. C. zis „D.”, P. F., D. C. zis „B.” R. I. N. și B. O., învinuiții-cetățeni români S. Ibolyo-E., A. M., H. R., G. C.-N., V. R., Morgoș A., precum și inculpații-cetățeni italieni P. R. P., R. P., I. G., B. M., Di G. N. și D. R. G..

În acest sens, liderul grupării, inculpatul B. I., ajutat de „locotenenții” V. D. M. și F. C., au recrutat cetățeni români și italieni pe care, în schimbul unor sume de bani, i-a determinat să închirieze – sub identitate reală sau falsă – autoturisme de lux din țările Uniunii Europene, le-a transportat în A. – România, unde le-au vândut (în integralitatea lor sau dezmembrate), obținând astfel importante sume de bani.

S-a menționat, în rechizitoriu, că rețeaua de traficanți organizată și coordonată de inculpatul B. I. s-a specializat în furtul autoturismelor de lux, prin deturnarea acestora de la firme de închirieri auto din mai multe orașe din Europa de Vest, fiind subdivizată în mai multe grupe de acțiune: grupa de recunoaștere – inculpații B. I., V. D. M. și D. C., care identificau mașinile corespunzătoare „cererii” și care prezentau interes pentru o valorificare rapidă, identificau societăți sau firme din străinătate care închiriau autoturisme și documentele necesare pentru . acestora; grupa de supraveghere – inculpații B. I., V. D. M. și F. C., care supravegheau derularea tuturor fazelor; grupa de închiriere („săgețile”) – inculpații Di G. N., B. M., P. R. P., D. R. G. și I. G. care, în baza faptului că erau cetățeni aparținând unui stat european democratic (Italia) și care astfel prezentau „garanții” că autoturismele vor fi returnate, închiriau autoturismele de lux pe numele lor; grupa falsificatorilor: inculpatul D. C., care a închiriat autoturismele în baza unor documente falsificate pe numele unor cetățeni cu rezidență în Spania sau Franța; grupa de transport: inculpații B. I. și V. D. M., care asigurau transportul echipei în străinătate cu autoturisme închiriate de la S.C. V. S.R.L. A., inculpații F. C., P. F., S. Ibollyo E. și italienii Di G. N., B. M., P. R. P., D. R. G. și I. G., care erau folosiți în deplasare, atât pentru închirierea autoturismelor, cât și uneori pentru introducerea autoturismelor în siguranță în România; grupa tehnică - inculpatul R. I. N., care valorifica piese de la autoturismele furate și inculpatul B. O., care verifica și scotea din funcțiune sistemele GPS ale autoturismelor, întrerupând semnalul; grupa de valorificare – inculpatul B. I., V. D. M. și D. C., care vindeau autoturismele, împărțeau profitul și remunerau fiecare participant la activitatea infracțională; grupa „cumpărătorilor de bună credință” – inculpatul R. I., care avea sarcina de a „cumpăra” autoturismele și a le pune în circulație pe teritoriul României; grupa „denunțătorilor” - inculpații R. P., P. R. P., A. M. și I. G., care, după valorificare prin vânzare a autoturismelor, „denunțau furtul” organelor de poliție.

Rutele folosite de către rețeaua coordonată de inculpatul B. I. se orientau dinspre țările vest europene cu finalitate în țările est-europene: Italia - Austria - Ungaria - România; Germania - Austria - Ungaria – România.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale:

Vol. I – acte de începere a urmăririi penale (rezoluție + ordonanțe) (f.1-10); pv de sesizare din oficiu (f.11-13); pv de audiere a martorului cu identitate protejată „Massimo Buscheta”(f.17-20); pv încheiate potrivit art.172 C.pr.pen. (f.23, 24, 33, 34); declarații martor S. Bertolt (f.29-32); declarații martor T. P. M. (f.36-39); pv de audiere a martorului cu identitate protejată „Bernardo Provensano” (f.40-42); referat+încheierea nr.1/2013+autorizația nr.1/2013 a Trib.A. de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice (f.44-52); referat+încheiere+autorizația nr.4/2013 a Trib.A. de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice (f.54-63); referat+încheiere+autorizația nr.5/2013 a Trib.A. de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice (f.65-81); ordonanță provizorie+referat+încheierea Trib.A. de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice (f.88-100); pv de redare integrală în formă scrisă a convorbilor telefonice interceptate și înregistrate în baza ordonanței provizorii din data de 15.02.2013 (f.); referat+încheierea nr.18/2013+mandatele de arestare preventivă nr.17, 18, 19, 20, 21, 22 și 23/17.02.2013 emise de Trib.A. (f.102-119, 120-127, 128-134); adresa CAT privind respingerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii din data de 17.02.2013 a Trib.A. (f.135); referat+minuta încheierii nr.24/13.03.2013 a Trib.A. de prelugire a arestării preventive a inculpaților (f.137-152, 153); adresa CAT privind respingerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii din data de 13.03.2013 a Trib.A. (f.154); referat+minuta+încheierea nr.31/12.04.2013 a Trib.A. de prelugire a arestării preventive a inculpaților (f.156-172, 173, 174-180); adresa CAT privind respingerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii din data de 12.04.2013 a Trib.A. (f.181); referat+încheierea nr.1/2013+autorizația emisă în baza Legii nr.82/2012 (f.183-185, 186-193); ordonanță de delegare (f.194); referat+minuta încheierii nr.38/13.05.2013 a Trib.A. de prelugire a arestării preventive a inculpaților (f.196-213, 214-215, 216-222); adresa CAT privind respingerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii din data de 13.05.2013 a Trib. A. (f.223); harta legăturilor între membrii grupului infracțional organizat (f.225);

Vol. II - ordonanță de reunire a cauzelor (f.2); ordonanță de declinare a competenței PJ Oradea (f.5); referat de conexare (f.7, 8); rezoluție iup (f.10-11, 12); pv de sesizare din oficiu autoturism BMW 320 (f.13); pv de depistare (f.14); pv de cercetare la fața locului(f.15); planșe fotografice privind autoturismul BMW 320 cu nr. de înmatriculare M-CY 5666 (f.17-20, 24-28); pv de examinare criminalistică (f.22); adrese IJP Bihor (f.23, 30, 31, 32, 3337, 38); acte comunicate de autoritățile germane, procuri, declarații și traduceri privind autoturismul BMW 320 cu nr. de înmatriculare M-CY 5666 (f.34-35, 39-63, 69-93, 95-99); dovezi de restituire (f.64, 65-66, 67, 68, 94); plângere penală (f.100-108); pv de sesizare din oficiu autoturism Mercedes_ cu nr. de înmatriculare 2247HJS (f.109); pv de depistare (f.110); pv de cercetare la fața locului (f.111); planșe fotografice (f.113-118); acte comunicate de autoritățile spaniole, procuri, declarații și traduceri privind autoturismul Mercedes_ cu nr. de înmatriculare 2247HJS (f.120-123); declarații martor G. C. N. (f.124, 186, 195-196); pv de examinare criminalistică (f.125); planșă fotografică autoturism Mercedes_ cu nr. de înmatriculare 2247HJS (f.127-132); adrese IPJ Bihor (f.133, 144, 147, 182, 183); raport de constatare tehnico-științifică (f.137-141); rezoluții (f.135, 146); adrese verificare imagini camere video; (f.148, 149-150, 151-152); acte plângere și procuri emise de autoritățile spaniole pentru autoturismul Mercedes_ cu nr. de înmatriculare 2247HJS (f.154-155, 156, 157-182); pv de depistare (f.184-185); pv de cercetare la fața locului (f.187); planșă fotografică privind autoturismul marca Mercedes Viano cu nr. de înmatriculare 5791-HLJ (f.189-192); dovadă de ridicare (f.193); pv de examinare criminalistică (f.197.); adrese de verificare CCPI- PNF (f.198-203, 204-205, 206-208); dovadă de depunere (f.209); notă de evaluare a autoturismelor (f.210);

Vol. III – proces verbal de constatare privind deplasarea autoturismului închiriat de la ..2); contracte de locațiune, foaie de parcurs și raport de staționare emise de ..3-19); copie CI P. R. P. (f.20); acte emise de autoritățile italiene privind închirierea autoturismului marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare DY282YH și traduceri autorizate (f.21-31, 43); ordonanțe de delegare (f.32); plângere formulată de P. R. P. și traducere autorizată (f.34-36, 39-42); acte emise de autoritățile italiene privind închirierea autoturismului Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare EG949EX și traduceri autorizate (f.44-55); plângere formulată de R. P. privind furtul autoturismului Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare EG949EX (f.56-57); ordonanțe de introducere în cauză a unor traducători autorizați + anexe (f.22-28, 37-39, 89-94); note de evaluare a autoturismelor (f.33, 58-63); ordonanță de reunire a cauzelor (f.65); ordonanță de declinare a competenței (f68); rezoluție de iup privind furtul autoturismului marca BMW 318 cu nr. de înmatriculare WIK 6847 (f.71); plângere formulată de P. R. P. (f.73, 75-77); pv de cercetare la fața locului (f.74); acte emise de autoritățile germane, traduceri, privind închirierea autoturismului marca BMW 318 cu nr. de înmatriculare WIK6847 (f.77-80, 86-88); planșe fotografice (f.84-85); constituire parte civilă (f.88); proces verbal de investigare curse aeriene (f.96-102); plângere formulată autoritățile italiene privind furtul autoturismului marca Citroen C5 cu nr. de înmatriculare EV 631 CN și acte emise de autoritățile italiene (f.106-115); pv de constatare privind deplasarea autoturismului închiriat de la ..119-120); contract de locațiune, foaie de parcurs și raport de staționare emise de ..121, 122-131); planșe fotografice Statia Peco OMV-Petrom H. A. (f.133-136); planșe fotografice camere video Stația Peco Rompetrol Nădlac(f.138-141); acte emise de autoritățile italiene privind autoturismul marca VW Golf Passat cu nr. de înmatriculare EL894YY și traduceri (f.142-154, 155-172); pv de constatare privind deplasarea autoturismului închiriat de la ..176-178); contract de locațiune și pv de predare primire Rent a Car emise de . numele lui B. I. (f.179-181); acte emise de autoritățile cehe privind închirierea autoturismului marca VW Golf cu nr. de înmatriculare 2AR 2308, copii acte de identitate Di G. N., informații generale autoturism (f.183-195); raport GPS autoturism VW Golf cu nr. de înmatriculare 2AR 2308 (f.196-220); raport de deplasare-staționare a autoturismului închiriat de la ..222-232); planșe fotografice Statia Peco OMV-Petrom H. A. (f.234-237); planșe fotografice camere video Stația Peco Rompetrol Nădlac (f.239-244); planșe fotografice camere video Stația Mol 2 - autoturism VW Golf cu nr. de înmatriculare 2AR 2308 (f.249-252, 255-256); adrese către IGPFR – B. de Contact ARTAND și CCPI – BNI (f.257-260); informații generale, autoturism VW Golf cu nr. de înmatriculare 2AR 2308 (f.261-262); pv de depistare autoturism VW Golf cu nr. de înmatriculare 2AR 2308 (f.263); pv de analiză raport deplasare/staționare a autoturismului închiriat de la ..264-266); declarație R. I. N. (f.267); planșă fotografică autoturism VW Golf cu nr. de înmatriculare 2AR 2308 (f.269-274); documente emise de autoritățile cehe privind închirierea autoturismului VW Golf cu nr. de înmatriculare 2AR 2308 și traduceri (f.275-287); dovadă de predare-primire (f.288, 289); documente emise de autoritățile germane privind închirierea autoturismului marca „Chevrolet Captiva” cu nr. de înmatriculare DN-HZ-2376, de la firma „Hertz Rental Station” (f.290-303); copie CI Di G. Nicolini (f.305); adrese IPJ A. și CCPI (f.306-307); pv de analiză a datelor și apelurilor telefonice+hărțile legăturilor infracționale (f.103-104, 116-117, 173-174, 308-309);

Vol. IV - pv de constatare privind deplasarea autoturismului închiriat de la ..2-3); contract de locațiune emis de . numele lui F. C. (f.4-5); planșe fotografice Stația Petrom Nădlac A. (f.7-9); raport de staționare, foaie de parcurs, emise de . (f.10-16); informații generale autoturism marca Subaru Forester cu nr. de înmatriculare W46407Y, copie CI B. M., acte de închiriere și traduceri autorizate (f.17-22); pv de constatare privind închirierea autoturismului marca Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare EG 921EX (f.27-28); contract de locațiune emis de . numele lui B. I. (f.28-30); raport de staționare, foaie de parcurs, emise de . (f.31-64); planșe fotografice privind staționarea autoturismului Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare EG 921 EX pe . mun.A. (f.66-69); denunț I. G. (f.72-73); informații generale Ford Tranzit cu nr. de înmatriculare EG 921 EX, acte emise de autoritățile italiene privind închirierea autovehiculului și traduceri autorizate (f.75-82); pv de constatare privind deplasarea autoturismului închiriat de la ..92); contract de locațiune pe numele lui F. C., raport de staționare, foaie de parcurs emise de ..93-94, 95-119); acte emise de autoritățile cehe privind închirierea autoturismului VW Golf 6 cu nr. de înmatriculare 3 AE 2692 numitului D. R. G., constituire parte civilă și traduceri autorizate (f.121-155, 162-184); ordonanțe de introducere în cauză a unor traducători autorizați + anexe (f.156-161); pv de constatare privind deplasarea autoturismului închiriat de la ..190-193, 194-195); contract de locațiune emis de . pe numele lui F. C. (f.196); informații generale autoturism marca Mercedes Benz C 180 cu nr. de înmatriculare KR 252 TA (f.197-198); raport de staționare, planșe imagini GPS, emise de ..199-219); pv de redare integrală a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr.1/2013 emisă de Tribunalul A. (f.220-233); pv de redare integrală a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizației nr.5/2013 emisă de Tribunalul A. (f.238-276); pv de redare integrală a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza ordonanței provizorii din data de 15.02.2013 confirmată de Tribunalul A. (f.277-282); pv de constatare privind deplasarea autoturismului închiriat de la ..283-285); contract de locațiune și raport de deplasare autoturism, emis de . (f.286-288, 290-300); informații generale autoturism Opel Insignia cu nr. de înmatriculare SK 9199Y și planșă foto(f.289, 301, 310-312); ordonanță de delegare (f.302); planșă fotografică cu imagini din incinta Stației Peco Rompetrol Nădlac (f.305-308); pv de analiză a datelor și apelurilor telefonice+hărțile legăturilor infracționale(f.24-25, 89-90, 187-188, 235-236, 318-319); note de evaluare a autoturismelor (f.23, 83-88,234, 313-317); împuterniciri și traduceri autorizate privind autoturismul marca Opel Insignia (f.320-326); dovadă de predare-primire a autoturismului marca Opel Insignia (f.327); împuternicire avocațială și stabilire domiciliu procesual (f.328-329);

Vol. V - fișă evidență locală (f.1-4); fișă cazier judiciar + verificări antecedente penale inculpat (f.5, 6-38); referat+încheiere+autorizație de percheziție domiciliară (f.40-42, 43, 44-46, 47);pv de efectuare a percheziției domiciliare+planșe foto+suport magnetic (DVD) (f.48-50, 52-61, 62); pv de restituire a unor bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (f.63, 64); adresă Western Union de verificare a sumelor de bani trimise/primite+adresă-răspuns (f.65-72); mandat de aducere (f.74); pv de citire a agendei telefonice (f.75); pv de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare (f.77-82); împuterniciri avocațiale (f.83, 104, 166); declarații inculpat B. I. (f.85-88, 95, 103); ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale (f.89-94); ordonanțe de reținere (f.96-100); pv încheiate potrivit art.172 C.pr.pen. (f.101-102, 161-162, 177-178; 193-194); pv de redare a materialelor întocmite în cadrul acțiunilor de supraveghere operativă (f.106-118, 119-121, 122-125); adrese verificare bunuri inculpat (f.126-129, 130-144); ordonanțe de luare a unor măsuri asiguratorii (f.145-149, 181-185); pv de sechestru și inscripție ipotecară (f.150-152, 186-187); adrese de comunicare a luării măsurilor asiguratorii (f.153-156, 188-192); declarații martor H. A. L. (f.167-168); ordonanță de delegare (f.170); declarație martor C. M. B. (f.180); pv de prezentare a materialului de urmărire penală (f.195-196);

Vol. VI - fișe evidență locală (f.1-2, 105-106, 177-178); fișă cazier judiciar + verificări antecedente penale inculpați (f.3-11, 108, 179-181); adrese verificare bunuri inculpați (f.12-14, 185-187); autorizații de percheziție domiciliară (f.15, 110, 190); pv de efectuare a perchezițiilor domiciliare+planșe foto+suport magnetic (DVD) (f.16-55, 112-124, 191-206); pv de restituire a unor bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (f.56, 227, 276); mandate de aducere (f.57, 111, 208); pv de citire a agendelor telefonice (f.58-62, 126-142, 210-212); împuterniciri avocațiale (f.64, 74, 85, 87, 143, 213, 228, 232); delegații pentru asistență juridică obligatorie (f.66); pv de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare (f.67-70, 144-148, 214-216); declarații inculpat V. D. M. (f.71-73, 78); ordonanțe de punere în mișcare a acțiunii penale (f.75-77, 152-156, 220-222); ordonanțe de reținere (f.79-81, 158-162, 224-226); ordonanțe de delegare (f.82); documente privind depunerea unor sume de bani la BCR – Sucursala Județeană A. (f.83-84); ordonanță de luare a unor măsuri asiguratorii (f.88-92); pv de sechestru și inscripție ipotecară (f.93-95); adrese de comunicare a luării măsurilor asiguratorii (f.96); adrese Western Union de verificare a sumelor de bani trimise/primite+adresă-răspuns (f.98-104, 166-176, 242-243); declarații inculpat F. C. (f.149-151, 157, 165); pv încheiate potrivit art.172 C.pr.pen. (f.163-164,229-230, 255-256, 263-264, 268-269, 271-272); declarații inculpat P. F. (f.217-219, 223, 232-240); informații dosar Trib.A. privind respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. F. (f.244-247); acte judiciare (rechizitoriu, citație) emise de Judecătoria Locală din Celje, Slovenia, privindu-l pe inculpatul V. D. M. (f.248-254); pv studiu dosar (f.257); ordonanță de respingere a cererii de probațiune (f.258-260, 273-275); pv de prezentare a materialului de urmărire penală (f.261-262, 266-267, 277-278);

Vol. VII - fișe evidență locală (f.1-5, 92-94); fișă cazier judiciar + verificări antecedente penale inculpați (f.6-8, 91); autorizații de percheziție domiciliară (f.9, 96, 120, 139); pv de efectuare a perchezițiilor domiciliare+planșe foto+suport magnetic (DVD) (f.10-25, 97-119, 121-138, 141-154); pv de restituire a unor bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (f.27, 29); mandate de aducere (f.32, 33, 155); pv de citire a agendelor telefonice (f.34-37, 158-162); delegație pentru asistență juridică obligatorie (f.39); împuterniciri avocațiale (f.163, 193); pv de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare (f.40-42, 164-166); declarații inculpat D. C. (f.43-46, 50, 57); ordonanțe de punere în mișcare a acțiunii penale (f.47-49, 171-173); ordonanțe de reținere (f.51-53, 175-177); ordonanțe de extindere a acțiunii penale (f.54-56, 208-210); adrese verificări bunuri inculpați (f.58-59, 212-214, 218-231, 232-242); documente privind autoturismul marca Porsche Cayenne, cu nr. de înmatriculare_, aparținând numitei D. Lucreția (f.63-80); documente privind depunerea unor sume de bani la BCR – Sucursala Județeană A. (f.215-216); ordonanță de luare a unor măsuri asiguratorii (f.81-85, 243-247); pv de sechestru și inscripție ipotecară (f.86-88, 248-250); adrese de comunicare a luării măsurilor asiguratorii (f.89-90, 251); ordonanțe de delegare (f.157); declarații inculpat R. I. N. (f.167-170, 174, 211); acte încheiate în cadrul percheziției informatice dispuse prin autorizația nr.25/2013 emisă de Trib.A. asupra mediilor de stocare a datelor aparținând inculpatului R. I. N.+suport magnetic (DVD) (f.178-197); pv de restituire a unor bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (f.195, 205-206, 207, 266); comunicare relații către Curtea de Apel Oradea privind pe inculpatul D. C. (f.252-256); comunicare date către P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind pe inculpatul D. C. (f.257-263); pv încheiate potrivit art.172 C.pr.pen. (f.264-265, 278-279); cerere restituire autoturism (f.267); ordonanță de admitere a cererii+comunicări (f.268-272); pv studiu dosar (f.275-277); memoriu (f.280-281); ordonanță de respingere a cererii de probațiune (f.282-283); pv de prezentare a materialului de urmărire penală (f.273-274, 284-285);

Vol. VIII - fișă evidență locală (f.2-4); fișă cazier judiciar (f.1); pv de analiză a datelor și apelurilor telefonice+harta legăturilor infracționale (f.5-6); autorizație de percheziție domiciliară (f.7); pv de efectuare a percheziției domiciliare+planșe foto+suport magnetic (DVD) (f.8-33); pv de restituire a unor bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (f.34, 353); mandat de aducere (f.35); pv de citire a agendelor telefonice (f.36-55); pv de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare (f.57-60); împuterniciri avocațiale (f.56, 75, 336); declarații inculpat B. O. (f.62-65, 70, 83, 350, 350); ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale (f.66-69); ordonanțe de reținere (f.71-74); pv încheiate potrivit art.172 C.pr.pen. (f.78, 79, 348-349, 348-349, 351-352); ordonanță de extindere a acțiunii penale (f.80-82); adrese verificare bunuri inculpat (f.84-97); ordonanță de luare a unor măsuri asiguratorii (f.98-102); pv de sechestru și inscripție ipotecară (f.103-105); adrese de comunicare a luării măsurilor asiguratorii (f.106); acte încheiate în cadrul percheziției informatice dispuse prin autorizația nr.25/2013 emisă de Trib.A. asupra mediilor de stocare a datelor aparținând inculpatului B. O.+suport magnetic (DVD) (f.108-111, 113, 114-331); ordonanță de delegare (f.112); încheierea nr.93/26.03.2013 a Tribunalului A. de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. O. (f.334-336); minuta încheierii nr.162/07.05.2013 de respingere a cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul B. O. (f.343-344); cerere studiu dosar (f.345, 347); pv studiu dosar (f.346, 354); ordonanță de respingere a cererii de probațiune (f.355-356); pv de prezentare a materialului de urmărire penală (f.357-359);

Vol. IX - fișe evidență locală (f.1-2, 35-37, 67-69, 82-84, 97-100); fișe cazier judiciar (f.3, 62, 86, 101); autorizație de percheziție domiciliară (f.4); pv de efectuare a percheziției domiciliare+planșe foto (f.5-7, 9-14); pv de restituire a unor bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (f.15, 58, 59); mandate de aducere (f.16, 40, 65-66, 88, 102); pv de citire a agendelor telefonice (f.17-19, 41-43, 44-46, 47); împuterniciri avocațiale (f.20, 48, 112); pv de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare (f.21-22, 49-51, 71-72, 89-90, 104-105); declarații învinuit H. R. (f.24-33); declarații învinuit S. Ibolyo E. (f.52-57); ordonanță de extindere a cercetărilor și de începere a urmăririi penale (f.60-61); pv încheiate potrivit art.172 C.pr.pen. (f.63-64, 95, 96, 110-111); declarații învinuit Morgoș A. (f.73-81); declarații învinuit G. C. N. (f.91-94); declarații învinuit V. R. (f.106-109); ordonanță de respingere a cererii de probațiune (f.113-115); pv de prezentare a materialului de urmărire penală (f.116-117);

Vol. X - fișe de cazier judiciar (f.1, 8, 20, 28, 35, 50); copii documente de identitate (f.2, 9-10, 21); pv de verificare a adreselor unde locuiesc inculpații și învinuita (f.3, 13-14, 22, 29, 36, 51); mandate de aducere+pv de neexecutare (f.4-5, 15-16, 23-24, 30-31, 37-38, 52-53, 145-146, 147-148, 157-159); ordonanțe de punere în mișcare a acțiunii penale (f.6-7, 17-19, 25-27, 32-34, 47-49, 59-60); fișe de înregistrare (f.11-12); adrese Western Union de verificare a sumelor de bani trimise/primite+adresă-răspuns (f.39-46, 149-156); adresă către IGPFR de instituire a consemnului la frontieră (f.56-57); referat cu propunere de arestare preventivă a inculpaților-cetățeni italieni+încheierea nr.33/17.04.2013 a Trib.A. de arestare preventivă+mandatele de arestare preventivă nr.39, 40, 41, 42, 43, 44/17.04.2013 (f.58-87); mandate europene de arestare a inculpaților-cetățeni italieni (f.88-134); p.v. de neprezentare a materialului de urmărire penală (f.135-140, 160); fișă de cazier judiciar, fișă de evidență locală și fișă de pașaport a învinuitei A. M. (f.141-143);adresă de verificare bunuri (f.144) și în cursul fazei de judecată, respectiv: vol. I - înscrisuri în circumstanțiere inculpat V. D. M. (f. 141-156); caracterizări inculpat B. O. (f. 157, 158, 211, 212 ); adresa Tarom cu privire la inculpatul B. O. (f. 210); vol. II – referat întocmit de compartimentul executări penale, cu privire la situația mandatelor europene de arestare (f. 27-28); adrese emise de Biroului Sirene și B. Atașatului de Afaceri Interne la R. cu privire la situația mandatelor europene de arestare (f. 50, 88-89, 93, 94, 100); vol. III - declarație inculpat P. F. (f. 68); declarație inculpat B. I. (f. 69-70); declarație inculpat V. D. M. (f. 71); declarație inculpat R. I. N. (f. 72); declarație inculpat F. C. (f. 98); declarație martor H. R. (f. 99); declarație martor V. R. (f. 100); supliment declarație inculpat B. I. (f. 101); supliment declarație inculpat V. D. M. (f. 102); supliment declarație inculpat R. I. N. (f. 103); declarație inculpat D. C. (f. 104); cerere de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror (f. 124-131); memoriu inculpat R. I. N. (f. 135-136); declarație martor „Bernardo Provesano” (f. 181); înscrisuri în circumstanțiere inculpat V. D. M. (f. 186-188); înscrisuri în circumstanțiere inculpat S. Ibolyo E. (f.190-194); declarație inculpat V. D. M. (f. 223-224); declarație inculpat D. C. (f. 225); declarație martor Ț. R. (f. 226); declarație martor S. P. D. (f. 227); declarație inculpat R. C. F. (f. 228); note de ședință inculpat B. I. (f. 229-231); raport de evaluare inculpat V. D. M. (f. 247-248); raport de evaluare inculpat B. O. (f. 250-251); cerere inculpat V. D. M. (f. 265-268); declarație martor T. M. I. (f. 276); declarație inculpat T. P. M. (f. 277); înscrisuri în circumstanțiere inculpat R. iosif N. (f. 279-281); declarație inculpat B. O. (f. 325); declarație inculpat S. Ibolyo E. (f. 326); cerere de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror (f. 327-334), Prima instanță a reținut următoarea stare de fapt, cu precizarea că în privința inculpaților P. F. și F. C., care au uzat de dispozițiile privind recunoașterea învinuirilor, starea de fapt este aceeași cu cea reținută în rechizitoriu:

Starea de fapt și analiza probelor

1) În data de 23.06.2012, folosind o identitate falsă, pe numele „B. I. I.”, născut la data de 14.03.1974 în Barcelona-Spania, cetățean francez, domiciliat în Franța, Paris, Rue de la Litte, nr.3, cod_, inculpatul D. C. s-a deplasat în Germania, la Berlin, de unde a închiriat un autoturism marca BMW 320 Cabrio cu nr. de înmatriculare M-CY-5666, de la firma Sixt Gmbh&CoAutovermietung KG Munchen, în valoare de 70.000 euro, l-a introdus în România în vederea comercializării, fiind depistat de organele de poliție judiciară din cadrul IPJ Bihor pe .. Oradea și ridicat la data de 27.06.2012.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, această stare de fapt este dovedită cu urmele papilare ridicate din autoturismul BMW 320, cu adresele privind darea în urmărire a autovehiculului, care a fost localizat în mun. Oradea (f. 36 și 40 vol. II u.p.), coroborate cu fotografia inculpatului D., înregistrată de camerele video pe autostrada Hermsdorfer Krantz – Germania, care îl arată la volanul autoturismului.

Urmare a plângerii penale depuse de firma „Avis”, a rezultat că autoturismul a fost sustras de numitul „B.” (f. 100-104 și 89 vol. II u.p.).

Acestea se coroborează și cu declarația martorului sub acoperire Massimo Bruscheta, care susține că inculpatul D. C. era prieten bun cu inculpatul V. D. M., cu care a făcut mai multe deplasări în străinătate, cu scopul de a închiria autoturisme pentru a fi comercializate în România, precum și faptul că inculpatul D. C. folosea mai multe identități false.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, întrucât la data de 28.08.2012 autoturismul în cauză a fost predat reprezentantului legal al acesteia, numitul Wolfgang Schlaegel.

2) La data de 02.07.2012, inculpatul B. I. a organizat „închirierea” unui autoturism din străinătate, sens în care i-a trimis pe inculpatul V. D. M. și inculpații P. R. P. și R. P. în Italia: la Pistoia, de unde inculpatul P. R. P., a închiriat, la data de 03.07.2012, un autoturism marca Mercedes Sprinter, cu nr. de înmatriculare DY-282-YH, de la firma de închirieri auto „Anar”, în valoare de 15.000 Euro (partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat); la Mestre Venice, de unde inculpatul R. P. a închiriat la data de 04.07.2012 un autoturism Ford Transit, cu nr. de înmatriculare EG-949-EX, de la firma „Maggiore Rent”, în valoare de 27.000 Euro (partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat).

Inculpații au introdus autoturismele în România în data de 04.07.2012 și nu le-au mai restituit proprietarilor, înstrăinându-le.

Mai mult, în data de 10.07.2012, inculpatul R. P. a denunțat „furtul” autoturismului Ford Transit la autoritățile italiene din V., iar la data de 12.07.2012, inculpatul P. R. P. a procedat în mod similar, denunțând „furtul” autoturismului Mercedes Sprinter la autoritățile maghiare din Budapesta (Ungaria).

Această stare de fapt este dovedită, în ciuda nerecunoașterii ei de către inculpați.

Din contractul de locațiune închiriat de inculpatul V. D. M. cu S.C. V. S.R.L., rezultă că autoturismul a fost închiriat pentru deplasarea în Italia, fiind surprins staționat la firmele de închiriere auto din Italia: Magiore Rent, Autonoleggio Ava (f. 17-19 vol. III u.p.). Acestea de coroborează și cu contractele de închiriere și actele de identitate ale inculpatului P. R. P. – pentru autoturismul Mercedes Sprinter, de la această firmă („Ava”), precum și plângerea penală că acest autoturism a fost furat (f. 40 vol. III u.p.); de asemenea, contractul de închiriere și plângerea penală formulată de coinculpatul R. P. – cu privire la închirierea și sustragerea autoturismului Ford Tranzit (f. 56 vol. III u.p.), precum și cu probele administrate în fața primei instanțe.

3) La data de 08.08.2012, inculpații B. I. și V. D. M. au organizat „închirierea” unui autoturism din străinătate, sens în care i-a trimis pe inculpații P. R. P. și S. Ibolyo-E. (concubina inculpatului V. D. M.) în Germania, la Dortmund, de unde P. R. P. a închiriat un autoturism marca BMW 318, cu nr. de înmatriculare WIK-6847, de la firma Enterprice Autovermietung, în valoare de 46.869 Euro.

Inculpatul P. R. P. și inculpata S. Ibolyo-E. au introdus autoturismul în România și nu l-au mai restituit proprietarului, înstrăinându-l.

În data de 14.08.2012, la instigarea inculpatului B. I., inculpatul P. R. P., având-o drept martoră pe învinuita A. M. (concubina sa), „înscenează” furtul autoturismului și se prezintă la organele de poliție A., unde denunță calomnios săvârșirea infracțiunii de furt de către A.N., care în data de 14.08.2012, în jurul orelor 10.00 i-ar fi sustras autoturismul închiriat din Germania, pe care l-a parcat pe .. A., în dreptul imobilului cu nr. 15 unde locuiește. Afirmativ, în momentul furtului, autoturismul avea cheia în contact și de asemenea, contractul de închiriere din Germania, astfel că nu a putut prezenta înscrisul în cauză.

Nici această stare de fapt nu este recunoscută, cu toate că din informarea Poliției din Dortmund – Germania rezultă că inculpatul P. a închiriat autoturismul BMW 318, în valoare de 46.869 euro, autoturism ce nu a fost restituit, existând „suspiciunea urgentă de însușire ilicită” (f. 95 vol. III u.p.), aspect confirmat și de plângerea penală depusă de inculpatul P. la IPJ A., prin care reclamă furtul acestui autoturism (f. 73 vol. III u.p.).

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat.

4) În cursul lunii august 2012, inculpatul D. C. s-a deplasat în Spania, la Madrid, de unde a închiriat un autoturism marca Mercedes Viano, cu nr. de înmatriculare 5791-HLJ, de la firma „Avis Alquile Un Coche” SA, în valoare de 29.900 Euro. Inculpatul a introdus autoturismul în România, iar în data de 31.08.2012, l-a încredințat învinuitului G. C. N., pentru a-l conduce de la Oradea la A., știind că acesta din urmă nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicul.

Autoturismul în cauză a fost indisponibilizat de organele de poliție judiciară din cadrul IPJ Bihor în vederea restituirii către proprietar, însă, nici până în prezent partea vătămată nu și-a manifestat disponibilitatea recuperării autoturismului.

Inculpatul nu a recunoscut această stare de fapt, deși martorul sub acoperire Massimo Bruscheta a declarat că inculpatul D. C. folosea mai multe identități când închiria autoturismele și s-a depistat că urmele papilare din autoturismul Mercedes erau ale sale.

De asemenea, martorul G. C. N. declară că îl cunoaște pe inculpatul D. C. de aproximativ 10 ani și știa despre autoturismul Mercedes că „era furat ori că sunt alte probleme în legătură cu acesta. Numitul D. C. mi-a cerut să conduc autoturismul până la A. (în ciuda faptului că știa că nu posedă permis de conducere), deoarece trebuie să-l vândă unei persoane”. (f. 196 vol. II u.p.).

5) În data de 23.08.2012, folosind o identitate falsă, pe numele „ Jose Miguel Casanova Alarcon”, cetățean spaniol, domiciliat în Valencia, inculpatul D. C. s-a deplasat în Spania, la Valencia, de unde a închiriat un autoturism marca Mercedes 220 CDI, cu nr. de înmatriculare 2247-HJS, de la firma Sixt Rent a Car S.L.U. Palma de Mallorca, în valoare de 50.000 Euro.

Inculpatul a introdus autoturismul în România în data de 24.08.2012, prin PTF Nădlac, jud.A., ajutat de inculpații V. D. M. și S. Ibolyo E., fiind identificat și indisponibilizat de organele de poliție judiciară din cadrul IPJ Bihor în data de 30.08.2012 și restituit reprezentantului proprietarului la data de 03.10.2012.

Starea de fapt expusă a fost confirmată cu declarația martorului G., cu urmele papilare ridicate de pe înscrisurile găsite în torpedoul autoturismului, cu imaginile video ridicate din stația Rompetrol 2 Nădlac, unde a alimentat autoturismul, fiind escortat de inculpatul V. D. M. și inculpata S. Ibolyo E., care i-a înmânat o sumă de bani, precum și cu sesizarea depusă la Comisariatul Local Poblet – Spania – că autoturismul a fost furat.

6) La data de 31.10.2012, inculpatul B. I. a organizat „închirierea” unui autoturism din străinătate, sens în care l-a trimis pe inculpatul P. R. P. în Italia, la Florența, de unde acesta a închiriat un autoturism marca Citroen C 5 2.0 HDI 160 Executive Tourer, cu nr. de înmatriculare EV-631-CN, de la Agenția „Maggiore Rent”, în valoare de 20.400 Euro, aparținând firmei „T. D.” SRL din R., după care au introdus autoturismul în România și nu l-au mai restituit proprietarului, înstrăinându-l.

Inculpatul nu a recunoscut această stare de fapt, deși, în contextul probelor de mai sus, coroborate cu o altă plângere penală formulată de agenția „Maggiore Rent” Italia împotriva inculpatului P., coroborată, la rândul ei, cu contractul de închiriere a autoturismului pe numele inculpatului P., este pe deplin dovedită.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.400 Euro.

7) La data de 21.11.2012 inculpatul B. I. a închiriat pe numele său, de la S.C. „V.” S.R.L. A., un autoturism marca „Dacia Duster” cu nr. de înmatriculare_, autoturism cu care – împreună cu inculpatul F. C. și inculpatul Di G. N. – s-a deplasat în Italia, în orașul Bolzano, de unde cetățeanul italian a închiriat pe numele său un autoturism marca „Volkswagen Passat Combi”, cu nr. de înmatriculare EL-894-YY, de la firma „BZ Rent” din Bolzano, în valoare de 21.050 euro. Anterior, inculpații s-au deplasat în Germania, la Frankfurt, de unde nu au reușit însă să închirieze vreo mașină.

Inculpații au introdus autoturismul în România, deși nu avea drept de circulație pe teritoriul României în baza contractului de închiriere încheiat și nu l-au mai restituit proprietarului, înstrăinându-l.

La data de 23.11.2013, ulterior închirierii autoturismului, inculpatul Di G. N. apare filmat pe camerele video din Stația Rompetrol Nădlac, alimentând autoturismul VW Passat Combi după introducerea lui în România, iar la data de 29.11.2013, în fața autorităților italiene din loc. Tortoreto, a declarat autoturismul ca fiind furat în respectiva localitate, cu toate că, potrivit contractului de închiriere, autoturismul trebuia returnat firmei de închirieri la data de 27.11.2012.

Inculpatul nu a recunoscut nici această stare de fapt, cu toate că probele administrate dovedesc vinovăția sa.

Astfel, martorul Massimo Bruscheta a declarat că, în cursul lunii noiembrie 2012, a fost contactat telefonic de inculpat, care i-a solicitat să-l însoțească în Germania, cu un autoturism închiriat de la S.C. V. S.R.L. S-au deplasat în Germania, însoțiți de inculpatul DI G. N. și de inculpatul F. C.. Inculpatul Di G. a închiriat un autoturism Volkswagen negru, cu care s-au întors în țară, iar autoturismul a rămas la inculpatul B. I..

Declarația martorului se coroborează cu contractul de închiriere între inculpatul B. I. și S.C. verbiță S.R.L., cu foaia de parcurs și raportul de staționare al autoturismului închiriat de la S.C. V. S.R.L., actele de închiriere a autoturismului Volkswagen Passat pe numele inculpatului Di G. N., precum și cu plângerea depusă de acesta la secția carabinieri Snat Egido Abruzzo, prin care reclamă furtul autoturismului (f. 153 vol. III u.p.)

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat.

8) La data de 25.11.2012, inculpatul B. I. a închiriat pe numele său, de la S.C. „V.” S.R.L. A., un autoturism marca „Dacia L.” cu nr. de înmatriculare_, autoturism cu care, împreună cu inculpatul F. C. și inculpatul Di G. N., s-a deplasat în Germania, în orașul Dresda, de unde cetățeanul italian a închiriat pe numele său un autoturism marca „Chevrolet Captiva” cu nr. de înmatriculare DN-HZ-2376, de la firma „Hertz Rental Station”, în valoare de 37.740,01 euro.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat.

Consecutiv, s-au deplasat în Cehia, la Praga, de unde cetățeanul italian Di G. N. a închiriat pe numele său un autoturism marca „Volkswagen Golf 6”, cu nr. de înmatriculare 2AR-2308 de la firma „Rent Plus S.R.O.” Praga, ., în valoare de 11.078 euro (284.429 Koroane). Inculpații au introdus autoturismele în România și nu le-au mai restituit proprietarilor, înstrăinându-le. Autoturismul marca „Volkswagen Golf 6” a fost vândut la data de 28.11.2012 inculpatului R. I. din mun. A., contra sumei de 7.000 euro (plătind un avans de 2.000 Euro).

Starea de fapt este confirmată, la fel ca starea de fapt descrisă la pct. 7), prin contractul de închiriere dintre inculpatul B. I. și S.C. V. S.R.L., prin raportul de staționare al autoturismului Dacia L., prin declarația inculpatului F. C., care a recunoscut faptele menționate mai sus, prin contractul de închiriere încheiat pe numele inculpatului Di G. N., din care rezultă că acesta a închiriat autoturismul Chevrolet Captiva, pe care trebuia să-l restituie firmei Hertz Rental Station, precum și introducerea autoturismului în România, la data de 28.11.2013 (f. 302, 307 vol. III u.p.).

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, întrucât la data de 29.01.2013, autoturismul i-a fost restituit.

9) La data de 15.12.2012, inculpatul B. I. a organizat „închirierea” altui autoturism din străinătate. Astfel, inculpatul F. C. a închiriat pe numele său, de la S.C. „V.” S.R.L. A., un autoturism marca „Dacia Duster” cu nr. de înmatriculare_, autoturism cu care – împreună cu inculpatul B. M. – s-a deplasat în Austria, la Viena, de unde cetățeanul italian a închiriat pe numele său un autoturism marca „Subaru Forester”, cu nr. de înmatriculare W-_-Y, de la firma Sixt Gmbh, în valoare de 29.243 Euro.

În data de 15.12.2012, orele 17.40, F. C. și B. M., cu ajutorul inculpatului P. F. și învinuitului H. R. au încercat să introducă autoturismul în România, prin PTF Nădlac, jud. A., deși nu avea drept de circulație pe teritoriul României, în baza contractului de închiriere încheiat, fiind reținuți de organele poliției de frontieră maghiare.

Ansamblul probator este identic celui descris la pct. 8): contracte de închiriere de la S.C. V. S.R.L., pe numele inculpatului F. C., imaginile stop-cadru surprinse de camerele video din benzinăria Petrom Nădlac cu inculpații F. C., P. F. șiBrandello M., contractul de închiriere a autoturismului Subaru Forester – pe numele inculpatului B. M.. Conform acestui contract, autoturismul a fost predat inculpatului la data de 15.12.2012, ora 0950, în Viena Gara de Vest și trebuia restituit la data de 19.12.2012, ora 0600, în același loc. Nu în ultimul rând, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților P. F. și F. C..

Autoturismul în cauză a fost restituit proprietarului, astfel încât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

10) La data de 17.12.2012, inculpatul B. I. a închiriat pe numele său, de la S.C. „V.” S.R.L. A., un autoturism marca „Dacia Duster” cu nr. de înmatriculare_, autoturism cu care – împreună cu inculpatul F. C. și inculpatul I. G. – s-a deplasat în Italia, la Veneția, de unde cetățeanul italian a închiriat pe numele său un autoturism marca „Ford Transit 280”, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare EG-921-EX, de la firma „Hertz Autonoleggio, în valoare de 27.000 Euro.

În data de 23.12.2012, inculpatul I. G. s-a prezentat la organele de poliție din Montecatini T. și a denunțat „furtul” autoturismului.

Inculpații au procedat în aceeași modalitate, conform aceluiași plan. Starea de fapt este confirmată de contractele de locațiune emise de S.C. V. pe numele B. I., pentru autoturismul Dacia Duster; raportul de staționare a acestui autoturism și foaia de parcurs, cu oprire la Veneția – Italia; reclamația furtului depusă de către inculpatul I. G. la autoritățile din Montecanini T. – Italia, prin care inculpatul induce în eroare cu privire la faptul că ar fi lăsat cheile în contact, cu motorul pornit și, în timp ce își cumpăra o cafea, a observat furgoneta îndepărtându-se de el, dar nu a văzut cine este autorul furtului (f. 73 vol. IV u.p.).

Partea vătămată nu s-a constituie parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat.

11) La data de 27.12.2012, inculpatul B. I. a organizat „închirierea” altui autoturism din străinătate. Astfel, inculpatul F. C. a închiriat pe numele său, de la S.C. „V.” S.R.L. A., un autoturism marca „Dacia L.” cu nr. de înmatriculare_, autoturism cu care, împreună cu inculpatul D. R. G., s-a deplasat în Cehia, la Brno, de unde cetățeanul italian a închiriat pe numele său un autoturism marca „Volkswagen Golf 6”, cu nr. de înmatriculare 3-AE-2692, de la firma „Europ Car” Brno, în valoare de 364.752 koroane (14.450 Euro).

Inculpații au introdus autoturismul în România, deși nu avea drept de circulație pe teritoriul României, în baza contractului de închiriere încheiat și nu l-au mai restituit proprietarului, înstrăinându-l.

Starea de fapt este dovedită cu contractul de locațiune emis pe numele F. C. de S.C. V. S.R.L.; raportul de staționare și foaia de parcurs a autoturismului Dacia L. - în Brno – Cehia, notificare pentru autoturismul furat (f. 165 vol. IV u.p.), din care rezultă că inculpatul G. D. R. a închiriat autoturismul la data de 28.12.2012, urmând să-l restituie la data de 04.01.2013, după ce, în prealabil, a mai prelungit contractul de închiriere.

Fiind verificat nr. de telefon indicat de inculpatul D. R. G. în contractul de închiriere –_, conform hărții legăturilor telefonice de la f.188 vol. IV u.p., rezultă că acest inculpat a avut convorbiri telefonice cu inculpații B. I. și F. C.. Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere și declarația de recunoaștere a inculpatului F. C..

Prejudiciul cauzat prin infracțiune este în valoare de 448.752 koroane (17.778 Euro), însă partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

12) La data de 06.01.2013, inculpatul B. I. a organizat „închirierea” altui autoturism din străinătate. Astfel, inculpatul F. C. a închiriat pe numele său, de la S.C. „V.” S.R.L. A., un autoturism marca „Dacia L.” cu nr. de înmatriculare_, autoturism cu care, împreună cu inculpatul D. R. G., s-a deplasat în Polonia, la Cracovia, de unde cetățeanul italian a închiriat pe numele său un autoturism marca „Mercedes Benz C 180”, cu nr. de înmatriculare KR-252-TA, de la firma „Rent a Car Express”, în valoare de 22.000 Euro.

În data de 07.01.2013, inculpații au parcat autoturismul în cauză în loc. Szeged-Ungaria, în zona supermarketului Tesco, iar în data de 10.01.2013 l-au introdus în România, parcându-l în A., pe .>

În data de 13.01.2013, inculpatul B. I. – probabil în urma observării vreunui echipaj de poliție în zona în care se afla autoturismul – i-a dat dispoziție inculpatului D. R. G. să ia autoturismul Mercedes și să îl scoată din țară prin PTF Nădlac, jud. A..

Această stare de fapt este probată prin aceleași mijloace de probă, descrise mai sus.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat.

13) La data de 10.02.2013, inculpații B. I. și V. D. M. au organizat „închirierea” altui autoturism din străinătate. Astfel, de la S.C. „V.” S.R.L. A., membrii grupării (prin intermediul numitului S. Bertold din A.) au închiriat un autoturism marca „Dacia L.”, cu nr. de înmatriculare_, autoturism cu care, în data de 14.02.2012 inculpații F. C., P. F. și I. G. s-au deplasat în Polonia, la Cracovia, de unde cetățeanul italian a închiriat pe numele său un autoturism marca „Opel Insignia Combi”, cu nr. de înmatriculare SK-9199-Y, de la o firmă de rent-a-car, în valoare de 15.000 Euro.

Inculpații au parcat autoturismul în loc. Szeged-Ungaria și s-au întors în România, iar inculpații B. I. și V. D. M., prin intermediul mai multor persoane – între care inculpatul D. C. și învinuitul Morgoș A. (ambii din Oradea) au încercat să-l înstrăineze, astfel că nu l-au mai restituit proprietarului.

În data de 11.02.2013, cu autoturismul marca „Dacia L.”, cu nr. de înmatriculare_, închiriat de la S.C. „V.” S.R.L. A., prin intermediul numitului S. Bertold, inculpații F. C. și P. F. s-au deplasat în Italia, în loc. Monetcatini T., unde locuiește inculpatul I. G. și au încercat „închirierea” unui autoturism, fără succes însă, ceea ce i-a determinat să se reorienteze spre Polonia.

În data de 16.02.2013, autoturismul în cauză a fost ridicat și indisponibilizat de organele de poliție judiciară din cadrul IPJ A.-SIC și depus în vederea restituirii acestuia către proprietar.

Inculpații B. I. și V. D. M. nu au recunoscut săvârșirea faptei descrise la acest punct.

Cu toate acestea, declarațiile inculpaților F. și P. confirmă starea de fapt descrisă mai sus. Aceste declarații se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, dintre care sunt relevante cele trei convorbiri telefonice dintre inculpatul B. I. și D. Ruso G. din data de 13.01.2013, convorbirile dintre inculpații F. C. și B. I. din 08.01.2013 și 07.02.2013, convorbirea telefonică dintre inculpatul P. F. și inculpatul fizite C. din data de 08.02.2013 și mesajele primite de inculpatul F. C. de la inculpatul I. Giovenni, convorbirea telefonică dintre F. C. și I. G. din 10.02.2013, precum și alte convorbiri, menționate în rechizitoriu.

Autoturismul în cauză a fost restituit proprietarului la data de 28.05.2013, astfel încât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În cauză au fost readministrate majoritatea probelor administrate în faza de urmărire penală. Nu a fost posibilă readministrarea tuturor probelor, din motivele arătate de prima instanță în încheierile de ședință. Au fost reaudiați martorii propuși în rechizitoriu, iar în cazul martorilor care nu au putut fi prezenți în fața instanței, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 381 alin. 7 Cod procedură penală, referitoare la imposibilitatea audierii martorilor la instanță, dându-se citire martorilor Massimo Bruscheta (martor sub altă identitate), Morgoș A., G. C. N. și S. B..

Coroborând probele, s-a constatat că nu există nici un dubiu că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, cu excepția inculpaților R. I. N. și B. O..

În drept

Texte legale incidente în cauză, în actuala reglementare:

- articolul 367 alin. 1 Cod penal:

„(1) Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”

- articolul 244 alin. 1 și 2 Cod penal:

„(1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.”

- articolul 268 alin. 1 Cod penal:

„(1) Sesizarea penală, făcută prin denunț sau plângere, cu privire la existența unei fapte prevăzute de legea penală ori în legătură cu săvârșirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

- articolul 327 alin. 1 Cod penal:

„(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar public, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.”

- articolul 335 Cod penal:

„(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și persoana care încredințează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că se află în una dintre situațiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influența alcoolului ori a unor substanțe psihoactive.”

- articolul 47 Cod penal:

„Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.”

- articolul 48 Cod penal:

„(1) Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.”

- articolul 38 alin. 1 Cod penal:

„(1) Există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.”

- articolul 41 Cod penal:

„(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.”

În sensul acestor dispoziții este și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentantul Ministerului Public.

În ce privește schimbarea încadrării juridice

La data de 03.10.2014, procurorul a depus o cerere de schimbare a încadrării juridice, solicitând, urmare a modificărilor legislative intervenite începând cu data de 01.02.2014, după cum urmează:

În sensul celor solicitate de procuror cu privire la infracțiunea de grup organizat, a cerut schimbarea încadrării juridice și inculpatul B. I. (f. 356-359 vol. III instanță). În ce privește infracțiunea de înșelăciune, a solicitat schimbarea încadrării juridice în abuz de încredere, prevăzută de art. 238 noul Cod penal.

Inculpatul V. D. M., de asemenea, a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de grup organizat, în sensul celor formulate de procuror. În ce privește infracțiunea de înșelăciune, a solicitat schimbarea încadrării juridice în abuz de încredere, prevăzută de art. 238 noul Cod penal, pentru două acte materiale (cele descrise la pct. 2 și 3 din rechizitoriu), respectiv în tăinuire, prevăzută de art. 270 Cod penal, pentru celelalte două acte materiale (pct. 5 și 13 din rechizitoriu).

Inculpatul R. I. N. a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. 1 Cod penal, precum și din înșelăciune calificată, în tăinuire, prevăzută de art. 270 Cod penal.

Toți ceilalți inculpați au solicitat, în privința infracțiunii de grup organizat, schimbarea încadrării juridice în sensul celor formulate de procuror, iar în ce privește infracțiunea de înșelăciune în formă agravantă, prevăzută de art. 215 alin. 1-3 și 5 vechiul Cod penal, în abuz de încredere, prevăzută de art. 238 Cod penal.

Motivarea primei instanței

Inculpații au fost trimiși în judecată la data de 11.06.2013, dată la care a fost înregistrat rechizitoriul la Tribunalul A..

La data de 01.02.2014, au intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod procedură penală.

Dispozițiile art. 5 Cod penal prevăd:

(1) În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituționale, precum și ordonanțelor de urgență aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziții penale mai favorabile.

Urmare a acestor modificări legislative, prima instanță a constatat că noile dispoziții din Codul penal, referitoare la infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, sunt mai favorabile, astfel că, în baza art. 386 Cod procedură penală, a admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror și inculpați, în sensul celor arătate mai sus.

Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpați, din înșelăciune în formă agravantă, în abuz de încredere, prevăzută de art. 238 Cod penal, prima instanță a respins aceste cereri, din următoarele considerente.

Dispozițiile art. 238 Cod penal (fostul art. 213) prevăd:

(1) Însușirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de către cel căruia i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Obiectul special al acestei infracțiuni se referă la încrederea pe care trebuie să se bazeze relațiile sociale cu caracter patrimonial și prin aceasta să apere proprietatea asupra bunurilor mobile. Dacă persoanele nu și-ar acorda această încredere, ele s-ar abține să intre în astfel de relații, ceea ce ar produce grave tulburări în cadrul relațiilor sociale ce se stabilesc între oameni.

Deținerea unui bun mobil presupune existența unui raport patrimonial, pe baza căreia se transmite detenția bunului, cu obligarea restituirii acestuia la timp.

Abuzul de încredere reprezintă o comportare abuzivă și păgubitoare a celui care deține un bun ce i-a fost încredințat, din diverse motive, iar ulterior, în disprețul încrederii ce i s-a acordat, își însușește bunul, dispune pe nedrept de el sau refuză să-l restituie.

În cazul de față, inculpații au acționat cu intenția clară de a înșela, încă dinaintea încheierii contractelor de închiriere cu firmele rent a car. Această intenție, de inducere în eroare, a fost menținută și în momentul încheierii contractelor, intenția lor fiind aceea de a nu le mai restitui, de a le vinde unor terțe persoane, în scopul obținerii unui folos și în paguba firmelor închiriatoare. Aceste aspecte rezultă chiar din contractele de închiriere și din plângerile penale prin care inculpații au reclamat „furturile”, pentru a induce în eroare chiar și organele judiciare și a îngreuna astfel cercetările.

Față de cele de mai sus, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice, infracțiunea urmând a fi încadrată în înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2 Cod penal.

În ce privește cererea inculpatului V. D. M., de schimbare a încadrării juridice, din înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. 1 și 2, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 270 Cod penal, prima instanță a respins această cerere, cu motivarea care urmează a fi făcută în cazul inculpatului R. I. N..

Faptele inculpatului B. I., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 367 alin. (1) Cod penal; 12 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal; instigare la inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 47 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal.

Faptele inculpatului V. D. M., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; 5 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

Faptele inculpatului F. C. zis „D.”, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; 8 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

Faptele inculpatului P. F., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; 2 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

Faptele inculpatului D. C. zis „B.”, astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 41 Cod penal; 4 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. (1) și art. 41 Cod penal; 2 infracțiuni de fals privind identitatea în concurs real, prev. de art. 327 alin. (1), cu aplic. art. 38 alin. (1) și art. 41 Cod penal; încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 3, cu aplic. art. 41 Cod penal;

Faptele inculpatului B. M., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal;

Faptele inculpatului D. R. G., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; 2 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

Faptele inculpatului Di G. N., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; 3 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

Faptele inculpatului I. G., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; 2 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal;

Faptele inculpatului P. R. P., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; 3 infracțiuni de înșelăciune în concurs real, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal; inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. 1 Cod penal;

Faptele inculpatului R. P., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal;

Faptele inculpatei A. M., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal; complicitate la inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 48, rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal;

Faptele inculpatei S. Ibolyo-E., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) Cod penal; 2 infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal.

Constatând, dincolo de orice dubiu, că faptele pentru care inculpații de mai sus au fost trimiși în judecată există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, prima instanță a pronunțat condamnarea acestora, rezolvând acțiunea penală potrivit dispozițiilor art. 396 alin. 2 Cod procedură penală.

Individualizarea pedepselor

La individualizarea judiciară a pedepselor ce a urmat a fi aplicate inculpaților pentru faptele săvârșite, prima instanță a avut în vedere prevederile art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunilor săvârșite, periculozitatea infractorului, evaluată în conformitate cu împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Inculpatul B. I., așa cum s-a arătat mai sus, nu a recunoscut nici una dintre infracțiunile reținute în sarcina sa (f. 69 vol. III instanță). El a susținut că nu i-a cunoscut pe majoritatea inculpaților, decât la momentul arestării, precizând că i-a cunoscut pe inculpații cetățeni italieni P. R. P., D. R. G. și Di G. N., dar în cu totul alt context.

El a explicat închirierea mașinilor prin aceea că avea o afacere, pentru care mergea săptămânal în Italia, Germania, Ungaria, pentru a se aproviziona cu marfă, iar imaginile video în care apare împreună cu cetățenii italieni le explică prin aceea că, datorită deselor deplasări în Italia, îi ducea și pe ei în Italia.

Probele administrate în cauză confirmă, fără nici un dubiu, vinovăția inculpatului, astfel că a fost condamnat.

Din fișa de cazier judiciar, rezultă că este cunoscut cu antecedente penale (f. 38 vol. V u.p.), săvârșind prezentele fapte în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal din 1969, față de pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare condiționată, aplicată prin sentința penală nr. 217/22.07.2008, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 92/A/21.08.2009 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 1772/05.05.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 83 vechiul Cod penal, cu aplic. art. 15 din Legea nr. 187/2012, revocând această pedeapsă și adăugată la pedeapsa rezultantă.

Inculpatul V. D. M. nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată. În ce privește primul act material reținut în rechizitoriu, inculpatul susține că nu a participat la închirierea sau achiziționarea celor două microbuze. Susține că nu i-a cunoscut pe ceilalți inculpați, doar pe inculpata S. Ibolyo E. (fosta sa concubină) și pe inculpatul P. R. P., împreună cu care s-a deplasat în Italia, pentru a cumpăra un aparat de înghețată.

În ce privește al doilea act material reținut în rechizitoriu, cel din data de 08.08.2012, inculpatul susține că în acea perioadă relația sa cu inculpata S. a fost deteriorată și nu este el cel care a trimis-o în Germania, împreună cu inculpatul P..

Cu toate că inculpatul recunoaște că a purtat unele convorbiri telefonice cu inculpatul D. C. și cu martorul Morgoș A., el susține că, în data de 24.08.2012, s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul D. C. la PTF Nădlac și nu l-a ajutat pe acesta să introducă autoturismul Mercedes în țară.

Probele analizate infirmă aceste afirmații, astfel că prima instanță a constatat, fără nici un dubiu, vinovăția sa, astfel că a fost condamnat.

Din fișa de cazier judiciar (f. 2-11, 248-256 vol. VI u.p.), rezultă că inculpatul V. D. M., deși nu este recidivist, este cunoscut cu antecedente penale, fiind arestat preventiv la data de 08.01.2009, în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile din Austria, pentru trafic de autoturisme; de asemenea, a mai fost arestat la data de 20.10.2012 în Belgia; are un dosar penale pe rolul Judecătoriei Celje – Slovenia (f. 205 vol. VI u.p, pentru săvârșirea de infracțiuni de același gen (închiriere autoturisme, nerestituire, falsuri).

Față de aceste considerente, prima instanță i-a aplicat o pedeapsă rezultantă care să fie executată în regim de detenție.

Inculpatul F. C. a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel că s-a dat eficiență dispozițiilor 396 alin. 10 Cod procedură penală, pedepsele aplicate fiind spre minimul special.

Cu toate că inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 91 Cod penal, prima instanță nu va da eficiență acestor dispoziții.

Din fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul F. C. este cunoscut cu antecedente penale, care nu atrag starea de recidivă (f. 108 vol. IV u.p.). Inculpatul a fost condamnat anterior la 4 ani închisoare, pentru furt, prin sentința penală nr. 2353/02.10.1998 a Judecătoriei Ploiești; a mai fost condamnat în Germania, la 40 zile amendă, pentru tentativă ilegală după expulzare și a mai fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative.

Față de aceste antecedente, prima instanță a apreciat că inculpatul perseverează în activitatea infracțională, astfel că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executare efectivă.

Inculpatul P. F. a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel că s-a dat eficiență dispozițiilor 396 alin. 10 Cod procedură penală, pedepsele ce au fost aplicate fiind spre minimul special.

Ținând cont de conduita inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor încă de la urmărire penală - dând declarații amănunțite, atât în ceea ce-l privește, cât și referitor la ceilalți inculpați, s-a prezentat la fiecare chemare, atât la urmărire penală, cât și în fața instanței, este cunoscut cu antecedente penale, care, însă, nu atrag starea de recidivă, fiind trimis în judecată în dosarul nr. 115/D/P/2009 al D. Iași, fiind declinate succesiv competențele de judecare (f. 179-181 vol. VI u.p.) are un loc de muncă, în prezent fiind șofer la S.C. Auto Zizz A., este de acord să presteze o muncă în folosul comunității, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins mult mai eficient fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 91 Cod penal, referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Inculpatul D. C. nu a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, în ciuda probelor administrate, care dovedesc contrariul.

Inculpatul a săvârșit prezentele infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a vechiul Cod penal, față de pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 74/20.01.2011 a Judecătoriei Oradea, pedeapsă pe care a executat-o în perioada 08.02.2011 – 02.03.2012, când s-a liberat condiționat, rămânând de executat 291 zile (f. 6-8 vol. VII u.p.).

Prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 43 alin. 2 noul Cod penal, referitoare la pedeapsa în cazul recidivei, urmând ca pedeapsa rezultantă să se execute în regim de detenție.

Inculpații B. M., D. R. G., Di G. N., I. G., P. R. P. și A. M. nu au putut fi audiați nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul cercetării judecătorești. Aceștia nu s-au prezentat în fața primei instanțe, ei fiind citați atât la domiciliile cunoscute, cât și prin afișare la ușa instanței.

În ce-i privește pe inculpații cetățeni italieni, s-a reținut că, prin încheierea nr. 33/17.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis propunerea D. – BT A. și a dispus arestarea preventivă a acestora, pe o perioadă de 30 de zile, de la data încarcerării.

La data de 30.04.2013, Tribunalul A. – B. executări penale a emis mandate europene de arestare pe numele acestora. După nenumărate demersuri făcute de instanță, prin intermediul BNI – București, acesta a răspuns că mandatele europene de arestare emise pe numele cetățenilor italieni se află în lucru, ei fiind arestați provizoriu, în vederea punerii în executare a mandatelor (f. 50 vol. II instanță),

Prima instanță s-a adresat direct autorităților italiene, care au comunicat că, în judecarea mandatelor europene de arestare, Curtea de Apel Florența secția a II-a penală, a refuzat predarea cetățenilor italieni (f. 93-149 vol. II instanță, f. 42-44 vol. III instanță), în esență, motivându-se, în temeiul art. 18 din Legea nr. 69/2005, că nu există condiții pentru predarea acestora, inculpații fiind puși în libertate.

Ulterior refuzului, inculpaților li s-a comunicat, în procedura de cameră preliminară, copia rechizitoriului tradus în limba italiană, la domiciliile indicate de autoritățile italiene, însă aceștia nu s-au prezentat în fața instanței.

Probele administrate în cauză confirmă vinovăția lor, astfel că aceștia au fost condamnați.

Inculpata A. M., deși nu este cunoscută cu antecedente penale și procurorul a solicitat aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere, prima instanță nu a aplicat aceste dispoziții, care presupun prezența inculpatei, acordul pentru prestarea unei munci în folosul comunității, analizarea dispozițiilor art. 91 alin. 3 lit. c Cod penal, referitoare la conduita inculpatei, astfel încât aceasta urmând să execute pedeapsa rezultantă în regim de detenție.

Inculpata S. Ibolyo E. nu a recunoscut faptele. Probele analizate confirmă însă vinovăția acesteia. Rolul său a fost acela de a însoți, fie pe inculpatul V. D. M., fie pe inculpatul P. R. P., de a efectua deplasări în străinătate, a introduce autoturismele în România, de a modifica contractul de închiriere, în sensul că trecea numele șoferului care aducea mașina în România, pentru a nu avea probleme la o eventuală oprire de rutină, inculpata redactând personal contractul fals de închiriere, pe laptop-ul personal, pe care-l lua cu ea.

Având în vedere considerentele de mai sus, prima instanță a constatat că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetată, fiind astfel condamnată.

Ținând cont de conduita inculpatei, care s-a prezentat la fiecare chemare, atât la urmărire penală, cât și în fața instanței, nu este cunoscută cu antecedente penale, are un loc de muncă – operator calculator la S.C. Gospodărirea comunală A. S.A., unde își îndeplinește obligațiile cu multă conștiinciozitate, este apreciată de colegi, este de acord să presteze o muncă în folosul comunității, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins mult mai eficient fără executarea efectivă a pedepsei, astfel că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 91 Cod penal, referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Referitor la inculpații R. I. N. și B. O., pentru considerentele ce urmează, prima instanță a dispus achitarea acestora.

Cu privire la inculpatul R. I. N.

Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. 1-3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal, în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 Cod penal.

Cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 Cod penal, a solicitat achitarea în baza art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, pe motiv că fapta nu există.

În motivarea cererii de schimbare a încadrării juridice, inculpatul arată că, pentru a se putea reține participația sub forma complicității la săvârșirea infracțiunii de complicitate, era necesar ca din probele administrate în cauză să rezulte că anterior sau în timpul săvârșirii faptei de către membrii grupării, să fi promis acestora un ajutor în comercializarea sau ascunderea bunurilor, or, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă o astfel de înțelegere.

Motivarea primei instanțe:

În rechizitoriu se reține că inculpatul R. I. N. ar face parte din grupa „executanților”, mai exact, din „grupa tehnică”, constând în aceea că valorifica piesele de la autoturismele furate, fiind totodată „cumpărătorul de bună credință” al unora dintre autovehicule. De asemenea, se reține că el „era cel care verifica autoturismele în vederea unei posibile cumpărări, în acest sens primind cheia autoturismului marca Mecedes Benz 180”, parcat în zona Kaufland A., în luna ianuarie 2013, cheie ce a primit-o de la inculpatul B. O..

Aceste afirmații nu sunt susținute de probe, pentru a le putea reține săvârșirea infracțiunii de aderarea la un grup infracțional organizat.

Prin „crimă organizată”, în accepțiunea Legii nr. 39/2003, în temeiul căreia, inițial, inculpații au fost trimiși în judecată, se înțelege activitățile desfășurate de orice grup constituit din cel puțin trei persoane, între care există raporturi ierarhice sau personale, care permit acestora să se îmbogățească sau să controleze teritorii, piețe ori sectoare ale vieții economice și sociale, interne sau străine, prin folosirea șantajului, intimidării, violențelor, comiterii de infracțiuni etc.

Potrivit art. 367 alin. 6 Cod penal, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.

Din conținutul acestor dispoziții rezultă că, pentru a fi în prezența unui grup infracțional organizat, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:

1. grupul să fie format din trei sau mai multe persoane, să funcționeze o perioadă de timp în mod coordonat;

2. grupul să nu aibă caracter ocazional.

Analizând elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 367 Cod penal, prima instanță a reținut că latura obiectivă a acestei infracțiuni, în privința inculpaților R. I. N. și B. O., în modalitatea aderării, constă în exprimarea consimțământului de a face parte din structura infracțională, iar sub aspect subiectiv, fapta se săvârșește cu intenție (calificată de scop).

Nici o probă din dosarul cauzei nu confirmă participarea inculpaților R. I. N. și B. O. la săvârșirea infracțiunilor, pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpatul R. I. N. recunoaște că s-a cunoscut doar cu inculpatul B. O., iar pe inculpatul P. F. l-a cunoscut prin intermediul tatălui acestuia, care deține și el un parc auto, fapt confirmat de inculpatul P..

Nici o probă nu confirmă faptul că inculpatul R. ar fi verificat autoturismele în vederea unei posibile cumpărări sau că ar fi realizat vreun folos. Simplul fapt că acesta deține un parc auto în A., nu înseamnă că ar fi aderat la grupul infracțional constituit de inculpatul B. I..

Inculpatul recunoaște că a intenționat să cumpere autoturismul Volkswagen Glf 6, pentru care a și achitat un avans, urmând a achita diferența după întocmirea formalităților la RAR. A aflat a doua zi, de la organele de poliție, că autoturismul era sustras din Cehia (f. 267 vol. III u.p.), motiv pentru care autoturismul a fost predat organelor de poliție.

Inculpatul a recunoscut, la urmărire penală, că el personal a dezactivat sistemul GPS al autoturismului, dar nu a cunoscut în acel moment că autoturismul era sustras.

De asemenea, inculpatul R. I. N. a recunoscut că, în cursul lunii ianuarie 2013, a fost contactat de inculpatul B. O., cu privire la autoturismul Mercedes Benz C 180, în vederea achiziționării acestuia. Inițial a primit cheia acestui autoturism, după care s-a deplasat în parcarea de la Kaufland pentru a vedea mașina, însă nu a achiziționat-o.

Faptul că inculpatul a declarat o sumă sau alta, în ce privește prețul de achiziție al autoturismului Volkswagen Golf 6, nu echivalează cu inducerea în eroare a organelor judiciare cu privire la prețul de achiziție, în condițiile în care el a recunoscut prețul real.

Declarațiile inculpatul R. I. N. se coroborează cu cele ale inculpatului B. O., care afirmă că, i-a înmânat cheia autoturismul Mercedes Benz C 180, pentru ca inculpatul R. să o predea unei persoane, întrucât inculpatul B., care el însuși ar fi trebuit să predea cheia, a plecat la un concurs.

Inițierea vânzării de către inculpatul B. O., nu demonstrează legătura subiectivă dintre inculpatul R. I. N. și ceilalți inculpați, pe care nu-i cunoștea. Nici o probă nu confirmă faptul că inculpatul R. I. N. a valorificat vreun autoturism sau vreo piesă de autoturism sau că a cunoscut proveniența acestor bunuri.

Convorbirea telefonică dintre inculpații B. O. și B. I., din care rezultă că inculpatul B. O. îl informează pe inculpatul B. I. că a luat legătura cu inculpatul R. I. N., pentru ca acesta din urmă să vadă autoturismul pentru a-l cumpăra, nu dovedește că inculpatul R. I. N. ar fi cunoscut această împrejurare.

De asemenea, nici convorbirea telefonică dintre inculpatul B. I. și martorul T. P. (f. 222-223 vol. IV u.p.), în care T. P. face referire la „Ioji” nu este relevantă, deoarece martorul se referă la un anume „Ioji” de la Felnac („cătă Ioji de la Felnac, sti?”), aspect confirmat de martor și în fața instanței.

Chiar dacă inculpatul a cerut schimbarea încadrării juridice din complicitate la înșelăciune, în tăinuire și condamnarea sa pentru această infracțiune, prima instanță a constatat că nu sunt probe care să conducă la existența acestei infracțiuni.

Astfel, în rechizitoriu și în cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror, s-a reținut existența a trei infracțiuni de complicitate la înșelăciune. În aceste condiții, în situația în care s-ar reține infracțiunea de tăinuire, în cazul a trei acte materiale, prima instanță ar fi trebuit să rețină atât infracțiunea de tăinuire, în cazul primului act, cât și infracțiunea de complicitate la furt, în cazul următoarelor două acte materiale, în formă continuată și în concurs real.

Or, în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, autoturismele nu au fost sustrase, ci închiriate, sub identitate reală sau falsă, cu scopul obținerii unor importante foloase.

Față de aceste considerente, prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatului R. I. N., dispunând achitarea sa pentru ambele infracțiuni, în baza art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală – pentru grup infracțional organizat, fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, iar pentru complicitate la înșelăciune, fapta nu a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

Referitor la inculpatul B. O.

La fel ca și în cazul inculpatului R. I. N., probele nu au confirmat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (sub forma aderării) și a cinci infracțiuni de complicitate la înșelăciune.

Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul B. O. se cunoștea doar cu inculpații B. I. și R. I. N., dar simplul fapt că se cunoșteau nu presupune și existența legăturii subiective între aceștia, în cadrul grupului.

Chiar dacă, prin ipoteză, inculpatul B. O. cunoștea activitatea infracțională a inculpatului B. I., pentru a se putea reține infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, trebuie să existe grupul, adică minim trei persoane, care acționează în mod organizat. Or, inculpatul R. I. N. nu l-a cunoscut pe inculpatul B. I., pentru a exista legătura subiectivă, specifică grupului, între cei trei.

În rechizitoriu se reține că inculpatul B. O. a aderat la grupul infracțional condus de inculpatul B. I., fiind în legătură telefonică directă cu acesta, pentru verificarea autoturismelor și demontarea sistemelor GPS, primind, de fiecare dată, câte 50 euro. S-a mai reținut că inculpatul B. O., a intermediat vânzarea autoturismelor către inculpatul R. I. N..

Inculpatul a recunoscut, la urmărire penală și în fața primei instanțe, că inculpatul B. I. a apelat la serviciile sale, în sensul remedierii unor defecțiuni la partea electrică sau pentru a verifica dacă posedă sistem de localizare GPS. De asemenea, a recunoscut că, în cursul lunii decembrie 2012 și ianuarie 2013, B. I. l-a întrebat dacă știe pe cineva care ar fi interesat de achiziționarea unui autoturism, motiv pentru care l-a recomandat pe inculpatul R. I. N..

În rechizitoriu de reține, ca probă, convorbirea telefonică dintre inculpatul B. I. și B. O., din data de 13.01.2013.

Nici o altă probă nu confirmă legătura inculpatului cu grupul infracțional organizat sau că inculpatul B. O. ar fi fost complice la înșelăciune, că ar fi acționat cu intenție la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Dispozițiile art. 48 Cod penal prevăd:

„(1) Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

În apărare, inculpatul face referire la lipsa laturii obiective a infracțiunilor, invocând soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă de procuror în cazul învinuitului Morgoș A. și solicitând achitarea sa pentru ambele infracțiuni, pentru aceleași motive pentru care s-a dat soluția de netrimitere în judecată.

Din dosarul de urmărire penală, rezultă că Morgoș A. a fost cercetat în calitate de învinuit, pentru aceleași infracțiuni, respectiv, aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b) pct. 5 din Legea nr. 39/2003 și complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 26, rap. la art. 215 alin. 1-3, 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul Cod penal. Declarația sa a fost folosită probă în dosar. Acest martor a declarat că el, personal, a fost contactat de inculpații D. C. și V. D. M., pentru a verifica dacă autoturismele au sistem GPS sau nu, fiind chiar șoferul unui Mercedes Viano (f. 92 vol. IX u.p.) Din declarația sa rezultă că, cunoștea despre inculpații D. C. și V. D. M. că se ocupau cu închirieri de autoturisme de lux de la firme din Italia, Spania, Germania, Polonia, Austria, Belgia Croația etc., folosind două moduri de operare: acte false și prin aducerea unor cetățeni italieni de către inculpatul V., care, în schimbul unor sume de bani, le închiriau direct de la firmele din străinătate (f. 78-81 vol. IX u.p.). Martorul nu face vreo referire la inculpații B. O. sau R. I. N..

Cu toate că apărarea inculpatului B. O. se fondează pe soluția de scoatere de sub urmărire penală dată de procuror, pe motivul lipsei laturii obiective a infracțiunilor, prima instanță a constatat că această soluție nu a fost contestată.

Nu este lipsită, însă, de relevanță această soluție, în condițiile în care un învinuit, aflat într-o situație identică, nu este trimis în judecată, în timp ce altul este trimis în judecată.

Față de toate considerentele de mai sus, Tribunalul A., în baza art. 367 alin. (1) Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B. I., la 1 an închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

Ca pedeapsă complementară, în baza art. 367 alin. 1 teza finală, rap. la art. 67 alin. 2 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 12 pedepse de câte 1 an închisoare, pentru 12 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 47 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe același inculpat la 6 luni închisoare, pentru instigare la inducerea în eroare a organelor judiciare.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care a adăugat sporul de 4 ani și 2 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 83 vechiul Cod penal, cu aplic. art. 15 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicarea a Codului penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 217/22.07.2008 a Tribunalului A., definitivă prin decizia penală nr. 92/A/21.08.2008 a Curții de Apel Timișoara și decizia penală nr. 1772/05.05.2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție și a dispus executarea acesteia pe lângă pedeapsa de 5 ani și 2 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

2) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul V. D. M., la 1 an închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 5 pedepse de câte 1 an închisoare, pentru 5 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

3) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 374 alin. 4, art. 375, rap. la 396 alin. 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul F. C. zis „D.” la 9 luni închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, cu aplic. art. 374 alin. 4, art. 375, rap. la 396 alin. 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe același inculpat la 8 pedepse de câte 9 luni închisoare, pentru 8 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

4) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, cu aplic. art. 374 alin. 4, art. 375, rap. la 396 alin. 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe inculpatul P. F. la 9 luni închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, cu aplic. art. 374 alin. 4, art. 375, rap. la 396 alin. 10 Cod procedură penală, l-a condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de câte 9 luni închisoare, pentru 2 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care a adăugat sporul de 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare.

În baza art. 91, 92 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 92 alin. 3Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuind să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 Cod penal, respectiv:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 92 alin. 2 lit. b Cod penal, inculpatul urmând să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, inculpatul a fost obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității - la Consiliul Local A., pe o perioadă de 90 de zile.

I s-a atras atenția inculpatului de mai sus asupra dispozițiilor art. 96Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

5) În baza art. 367 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul D. C. zis „B.” la 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 4 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru 4 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 327 alin. (1), cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de câte 1 an închisoare, pentru 2 infracțiuni de fals privind identitatea.

În baza art. 335 alin. (3), cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 1 an închisoare, pentru încredințarea cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 43 alin. 2 Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 ani și 8 luni, rezultând pedeapsa de 5 ani și 8 luni, care s-a adăugat la restul de 291 zile neexecutate din pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 74/20.01.2011 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 5 ani, 8 luni și 291 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

6) În baza art. 396 alin. 5, rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul R. I. N., pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal și pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de complicitate la înșelăciune în concurs real, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal.

7) În baza art. 396 alin. 5, rap. la art. 16 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul B. O., pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal și pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de complicitate la înșelăciune în concurs real, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2), cu aplic. art. 38 alin. (1) Cod penal.

8) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B. M. la 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare, pentru înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

9) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul D. R. G. la 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru 2 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an și 4 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

10) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul Di G. N. la 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru 3 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugta sporul de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

11) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul I. G. la 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru 2 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

12) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul P. R. P. la 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru 3 infracțiuni de înșelăciune.

În baza art. 268 alin. 1 Cod penal, îl va condamna pe același inculpat la 6 luni închisoare, pentru inducerea în eroare a organelor judiciare.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 2 ani și 2 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

13) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul R. P. la 2 ani închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 367 alin. 1 teza finală, rap. la art. 67 alin. 2 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, l-a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare, pentru înșelăciune.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

14) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, a condamnat pe inculpata A. M. la 1 an închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

Ca pedeapsă complementară, în baza art. 367 alin. 1 teza finală, rap. la art. 67 alin. 2 Cod penal, i-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48, rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe aceeași inculpată la 1 an închisoare, pentru complicitate la înșelăciune.

În baza art. 48 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal, a condamnat pe aceeași inculpată la 6 luni închisoare, pentru complicitate la inducerea în eroare a organelor judiciare.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care a adăugat sporul de 6 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal, i-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

15) În baza art. 367 alin. (1) Cod penal, a condamnat pe inculpata S. Ibolyo-Erszsebet la 1 an închisoare, pentru constituirea unui grup infracțional organizat.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal, i-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 48, rap. la art. 244 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, a condamnat pe aceeași inculpată la 2 pedepse de câte 1 an închisoare, pentru 2 infracțiuni de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 38 alin. 1, rap. la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care a adăugat sporul de 8 luni închisoare, inculpata urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 91, 92 Cod penal, a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 92 alin. 3Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata urmând să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 Cod penal, respectiv:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune A., la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 92 alin. 2 lit. b Cod penal, inculpata urmând să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal, inculpata a fost obligată să presteze muncă neremunerată în folosul comunității - la Consiliul Local A., pe o perioadă de 90 de zile.

I s-a atras atenția inculpatei de mai sus asupra dispozițiilor art. 96Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal, i-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie contând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a, b și h Cod penal.

Măsuri preventive

Inculpații B. I., V. D. M., F. C., P. F., D. C., R. I. N. și B. O. au fost reținuți și arestați preventiv, începând cu data de 16 februarie 2013, până la data de 1 august 2013, când, prin încheierea din data de 30 iulie 2013, definitivă prin decizia penală nr. 890/R din 1 august 2013 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Ulterior, prin încheierea din data de 19 martie 2014, s-a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza art. 242 alin. 1, rap. la art. 202 alin. 1 noul Cod procedură penal.

Față de dispozițiile art. 72 Cod penal, prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților B. I., V. D. M., F. C., P. F., D. C., durata reținerii și a arestului preventiv, de la 16.02.2013, până la 01.08.2013, inclusiv.

Acțiunea civilă

Din probele administrate la urmărire penală, rezultă că unele părți vătămate și-au recuperat prejudiciul, constatându-se de către prima instanță acest fapt, altele nu și-au recuperat prejudiciul, dar nici nu au participat în proces în calitate de părți civile, urmând a confisca echivalentul, în lei sau euro, a contravalorii bunurilor respective.

Astfel, în baza art. 397 alin. 1, raportat la art. 25 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, s-a constatat reparat, prin restituirea autoturismelor, prejudiciul cauzat următoarelor părți vătămate:

Firma „Sixt Gmbh&CoAutovermietung” KG Munchen, autoturismul „BMW 320 Cabrio”, cu nr. de înmatriculare M-CY-5666, în valoare de 70.000 euro ( pct. 1 din rechizitoriu);
Firma „Sixt Rent a Car S.L.U.”-Palma de Mallorca, Spania, autoturismul „Mercedes 220 CDI”, cu nr. de înmatriculare 2247-HJS, în valoare de 50.000 euro ( pct. 5 din rechizitoriu);
Firma „Rent Plus S.R.O.” Praga-Cehia, ., autoturismul „Volswagwn Golf 6”, cu nr. de înmatriculare 2AR-2308, în valoare de 11.078 euro ( 284.429 koroane-pct. 8, alin. 2 din rechizitoriu);
Firma „Sixt Gmbh&” , Austria, Viena, autoturismul „Subaru Forester”, cu nr. de înmatriculare W-_-Y, în valoare de 29.243 euro (pct. 9, din rechizitoriu);
Firma „MM Service Lease Polska Sp.” Katowice - Polonia, autoturismul „Opel Insignia Combi”, cu nr. de înmatriculare SK-9199-Y, în valoare de 15.000 euro (pct. 13, din rechizitoriu).

Singura persoană vătămată care s-a constituit parte civilă în cauză este S.C. T. D. S.R.L.

În baza art. 397 alin. 1, raportat la art. 25 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată S.C. „T. D. R.”, Via Tor Cervara, nr. 225, și i-a obligat, în solidar, pe inculpații B. I. și P. R. P., la plata sumei de 20.400 euro, reprezentând contravaloarea autoturismului „Citroen C5 20 HDI 160 Executiv Tourer”, cu nr. de înmatriculare EV-631-CN, închiriat de la Agenția „Magiore Rent”. La plata despăgubirii au fost obligați doar acești doi inculpați, deoarece doar aceștia au contribuit la prejudicierea părții civile.

Măsurile asigurătorii

Prin ordonanța din data de 08.04.2013, în temeiul art. 163 alin. 1, 5 Cod procedură penală, alin. art. 13 din Legea nr. 39/2003 și art. 118 alin. 1 lit. e) Cod penal, art. 1182 Cod penal (f. 145-149 vol. V u.p.), s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B. I., V. D. M., F. C., P. F., D. C., R. I. N. și B. O., precum și ale numitei D. Lucreția – mama inculpatului D. C., până la concurența valorii de până la concurența valorii de 1.333.001 lei (301.509 Euro, la valoarea de 1 Euro = 4.4211 lei la data de 08.04.2013).

Prin procesul-verbal din data de 08.04.2013, în temeiul art. 163 alin. 1, 5 Cod procedură penală, al art. 13 din Legea nr. 39/2003 și al art. 118 alin. 1 lit. e) Cod penal, art. 1182 Cod penal, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile – între alții - ale inculpatului D. C. și ale numitei D. Lucreția – mama inculpatului D. C., până la concurența valorii de până la concurența valorii de 1.333.001 lei (301.509 Euro, la valoarea de 1 Euro = 4.4211 lei la data de 08.04.2013).

Prin procesul-verbal de sechestru și inscripție ipotecară din data de 08.04.2013, (f.150-152 vol.V u.p.), urmare ordonanței de luare a măsurilor asigurătorii s-a procedat, potrivit art. 165 alin. 1 Cod procedură penală, la identificarea și evaluarea bunurilor sus-numiților, rezultatul fiind următorul:

I) Bunurile personale ale inculpatului B. I.:

- clădire situată în A., ., jud. A., în suprafață de 442 mp, înscrisă în CF 2481 A. (nr. CF nou_), top 2674, 2675, 2676,2677 - valoare impozabilă 801.465 lei.

Bunul sus-menționat a fost evaluat prin adresa nr._/31.01.2013 a Primăriei Mun. A. - Direcția Venituri – Serviciul Impunere Persoane Fizice și matricola detaliată a persoanei fizice B. I.;

- teren situat în A., ., jud. A., în suprafață de 778 mp, înscris în CF 2481 A. (nr. CF nou_), top 2674, 2675, 2676,2677 – valoare de expertiză 171.981 lei (38.900 euro, la valoarea de 1 euro = 4.4211 lei la data de 08.04.2013).

Bunul sus-menționat a fost evaluat prin adresa nr.269/08.04.2013 a Biroului Notarial Public Medre I. din A.;

Valoarea totală a bunurilor mai sus-arătate, aparținând inculpatului B. I., în cotă de ½, se ridică la 486.723 lei.

Măsurile asigurătorii luate au fost comunicate cu ANCPI – OCPI A., în vederea indisponibilizării bunurilor imobile aparținând inculpatului B. I., în cotă de ½, însă, ulterior, OCPI A. a comunicat că este în imposibilitate de a înscrie sechestrul asigurător deoarece inculpatul nu mai este proprietar.

Efectuându-se cercetări, s-a constatat că inculpatul, pentru a se sustrage de la repararea prejudiciului cauzat, la un interval de cinci zile de la arestarea sa preventivă, în data de 22.02.2013, a vândut fictiv, cota sa parte de ½ din imobilul (construcție+teren) situat în A., ., jud. A., martorei H. A. L., care audiată fiind, a recunoscut că transferul proprietății a fost fictiv, ea fiind prietenă de familie cu inculpatul, a acceptat să-l ajute.

În atare condiții, în baza ordonanței și a procesului-verbal din data de 25.04.2013, a fost instituit sechestrul asigurător asupra cotei de ½ din imobilul (construcție+teren) situat în A., ., jud. A., aparținând martorei (f. 181-192 vol.V u.p.).

II) Bunurile personale ale inculpatului V. D. M.:

- suma de 2.250 Euro (adică 9.947 lei, la valoarea de 1 Euro = 4.4211 lei la data de 08.04.2013), identificată asupra inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 16.02.2013 și depusă la Banca Comercială Română SA - Sucursala Județeană A. la data de 19.02.2013, la dispoziția D. – B. Teritorial A., pe numele inculpatului, în contul RO81RNCB_0002 (f. 88-96 vol.VI u.p.);

III) Bunurile personale ale inculpatului B. O.:

- autoturism marca „Opel Zafira”, cu nr. de înmatriculare_, culoare negru, capacitate cilindrică 1910 cc, . WOLOAHM757G117729, proprietatea inculpatului, ridicat de la inculpat în data de 16.02.2013 și depus la IPJ A., în valoare de 4.000 Euro (17.684 lei, la valoarea de 1 Euro = 4.4211 lei la data de 08.04.2013).

Bunul sus-menționat a fost evaluat prin adresa nr.248/05.04.2013, emisă de . A. (f.84-106 vol. VIII u.p.);

IV) Bunurile personale ale inculpatului R. I. N.:

- suma de 1.600 Euro (adică 7.074 lei, la valoarea de 1 Euro = 4.4211 lei la data de 08.04.2013), identificată asupra inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 16.02.2013 și depusă la Banca Comercială Română S.A. - Sucursala Județeană A. la data de 19.02.2013, la dispoziția D. – B. Teritorial A., pe numele inculpatului, în contul RO81RNCB_0002;

- autoturism marca „Volkswagen Passat”, cu nr. de înmatriculare_, culoare gri, capacitate cilindrică 1968 cc, an de fabricație 2006, . WVWZZZ3CZ6E103038, proprietatea inculpatului, ridicat de la inculpat în data de 16.02.2013 și depus la IPJ A., în valoare de 11.238 Euro (49.684 lei, la valoarea de 1 Euro = 4.4211 lei la data de 08.04.2013).

Bunul sus-menționat a fost evaluat prin adresa nr.2683/27.02.2013 emisă de . – dealer autorizat Volkswagen.

Valoarea totală a bunurilor mai sus-arătate, aparținând inculpatului R. I. N. se ridică la 56.758 lei (f. 212-251, vol.VII u.p.).

V) Bunurile personale ale numitei D. Lucreția:

- autoturism marca „Porsche Cayenne 4.5 I V8”, cu nr. de înmatriculare_, culoare neagră, capacitate cilindrică 4511 cc, . WP1ZZZ9PZ3LA43745, proprietatea numitei D. Lucreția, ridicat de la inculpatul D. C. în data de 16.02.2013 și depus la IPJ Bihor, în valoare de 20.000 Euro (88.422 lei, la valoarea de 1 Euro = 4.4211 lei la data de 08.04.2013).

Bunul sus-menționat a fost evaluat prin contractual de vânzare-cumpărare încheiat la data de 09.02.2011 între D. C. și D. Lucreția (f. 58-90 vol. VII u.p.).

Cele patru autoturisme ce fac obiectul activității infracționale a inculpatului D. C. au fost ridicate și indisponibilizate, iar trei dintre acestea restituite persoanelor prejudiciate (reprezentanților acestora), iar un al patrulea autoturism a fost depus la sediul IPJ Bihor în vederea restituirii, astfel că prejudiciul cauzat prin infracțiunile comise de inculpat este reparat, respectiv este asigurată repararea lui fără a mai fi necesară menținerea sechestrului asigurător asupra autoturismului Porsche Cayenne ridicat de la mama inculpatului, numita D. Lucreția,.

În atare condiții, prin ordonanța din data de 05.06.2013 (f. 268-270 vol. VII u.p.) s-a dispus, în temeiul art. 169 vechiul Cod procedură penală, admiterea cererii formulate de inculpatul D. C., prin apărător ales, ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca Porsche Cayenne, proprietatea numitei D. Lucreția, prin ordonanța și procesul-verbal din data de 08.04.2013 și restituirea către sus-numita a autoturismului marca Porsche Cayenne 4.5 I V8, cu nr. de înmatriculare_, culoare neagră, capacitate cilindrică 4511 cc, . WP1ZZZ9PZ3LA43745, depus la IPJ Bihor - Serviciul Cazier Judiciar, S. și Evidență Operativă – Camera de Corpuri Delicte

Din probele administrate în cauză, rezultă că sumele de bani obținute de grupul infracțional organizat condus de inculpatul B. I., prin săvârșirea infracțiunilor mai sus-arătate, se ridică la 1.930.827 lei (436.730 Euro) (la valoarea de 1 Euro = 4.4211 lei la data de 08.04.2013).

Prejudiciul cauzat a fost parțial reparat prin restituirea către părțile vătămate/părți civile a 3 trei autoturisme în valoare totală de 90.321 Euro, respectiv prin identificarea, ridicarea și depunerea în vederea restituirii a 2 autoturisme în valoare totală de 44.900 Euro, rămânând astfel nerecuperat prejudiciul în valoare de 301.509 Euro (1.333.001 lei, la valoarea de 1 Euro = 4.4211 lei la data de 08.04.2013).

Valoarea totală a bunurilor mai sus-arătate, aparținând inculpaților B. I., V. D. M., B. O. și R. I. N. se ridică la 571.112 lei.

Având în vedere condamnarea inculpaților de mai sus, în baza art. 397 alin. 1, raportat la art. 249 alin. 1-6 Cod procedură penală, prima instanță a menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B. I., V. D. M., F. C., P. F. și D. C., până la concurența sumelor datorate și confiscate, măsură dispusă prin ordonanța procurorului D. din data de 08.04.2013, rămasă definitivă față de inculpatul B. I. prin încheierea din data de 30.07.2013 a Tribunalului A., prin care a fost respinsă plângerea, respectiv prin decizia penală nr. 1180/R/07.10.2013 a Curții de Apel Timișoara.

Ținând cont de soluția de achitare dispusă față de inculpații R. I. N. și B. O., în baza art. 255 Cod procedură penală, prima instanță a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului „Opel Zafira”, cu nr. de înmatriculare_, culoare negru, capacitate cilindrică 1910, . WOLOAHM757G117729, proprietatea inculpatului B. O., aflat la sediul IPJ A., în valoare de 4.000 euro (17.684 lei) și a dispus restituirea către inculpat a autoturismului menționat.

În baza art. 255 Cod procedură penală, a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului „Volkswagen Passat”, cu nr. de înmatriculare_, culoare gri, an fabricație 2006, capacitate cilindrică 1968, . WVWZZZ3CZ6E103038, proprietatea inculpatului R. I., aflat la sediul IPJ A., în valoare de 11.238 euro (49.684 lei) și a dispus restituirea către inculpat a autoturismului, precum și a sumei 1.600 euro (7.074 lei), consemnată pe numele inculpatului în contul RO81RNCB_002, la Banca Comercială Română-Sucursala județeană A..

Întrucât o parte din autoturisme nu au fost recuperate, iar persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile, prima instanță, în baza art. 112 lit. e Cod penal, a confiscat, în favoarea statului, de la următorii inculpați, următoarele sume de bani, reprezentând contravaloarea unor autoturisme:

- de la inculpatul B. I., suma totală de 70.532 euro;

- de la inculpatul P. R. P., suma totală de 25.717 euro;

- de la inculpatul R. P., suma totală de 14.000 euro;

- de la inculpatul V. D. M., suma totală de 11.717 euro;

- de la inculpatul D. R. G., suma totală de 16.222 euro;

- de la inculpatul F. C., suma totală de 35. 926 euro;

- de la inculpatul Di G. N., suma totală de 19.590 euro;

- de la inculpata S. I. E., suma totală de 11.717 euro;

- de la inculpatul I. G., suma totală de 9.000 euro;

Sumele de mai sus însumează valoarea totală de 206.320 euro, defalcată pe inculpați, în funcție de contribuția fiecăruia la săvârșirea faptelor și de numărul infracțiunilor comise, după cum urmează:

- de la inculpații B. I., P. R. P. și R. P., câte 14.000 euro (pct. 2 din rechizitoriu, respectiv 15.000 euro + 27.000 euro = 42.000 euro:3 = 14.000 euro fiecare);

- de la inculpații B. I., P. R. P., V. D. M. și S. I. E., câte 11.717 euro (pct. 3 din rechizitoriu, respectuv 46.869 euro:4 = 11.717 euro fiecare);

- de la inculpații B. I., F. C. și Di G. N., câte 7.013 euro (pct. 7 din rechizitoriu, respectiv 21.060euro:3 = 7.013 euro fiecare);

- de la inculpații B. I., F. C. și Di G. N., câte 12.580 euro (pct. 8 alin. 1 din rechizitoriu, respectiv 37.740 euro:3 = 12.580 euro fiecare);

- de la inculpații B. I., F. C. și I. G., câte 9.000 euro (pct. 10 din rechizitoriu, respectiv 27.000 euro:3 = 9.000 euro fiecare);

- de la inculpații B. I. și D. R. G., câte 8.889 euro (pct. 11 din rechizitiriu, respectiv 17.778 euro:2 = 8.889 euro fiecare);

- de la inculpații B. I., F. C. și D. R. G., câte 7.333 euro (pct. 12 din rechizitoriu, respectiv 22.000 euro:3 = 7.333 euro fiecare). În baza art. 112 lit. e Cod penal, a confiscat, în favoarea statului, de la inculpatul D. C. autoturismul „Mercedes Viano”, cu nr. de înmatriculare 5791-HLJ, în valoare de 29.900 euro, aflat la sediul IPJ Bihor (pct. 4 din rechizitoriu).

Ca o consecință a condamnării, în baza art. 274 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, prima instanță i-a obligat pe inculpații B. I., V. D. M., F. C., P. F., D. C., B. M., D. R. G., Di G. N., I. G., P. R. P., R. P., A. M. și S. Ibolyo Erszsebet, la câte 2.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 noul Cod procedură penală, s-a dispus virarea sumei de 4.000 lei, onorarii avocați din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului A..

Împotriva sentinței penale nr. 752 din 7 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ au formulat apel în termenul legal D. –B. Teritorial A., inculpații B. I., V. D. M., F. C., D. C., B. M., D. Ruso G., Imbracio G., Pelegrino R. P., R. P., A. M. și S. Ibolyo E..

D. –B. Teritorial A., în apelul formulat vizează inculpații B. I., V. D. M., D. C., R. I. N., B. O., B. M., D. Ruso G., Di G. N., Imbracio G., Pelegrino R. P. și R. P.; și solicită desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri procedând potrivit regulilor referitoare la soluționarea acțiunii penale și a acțiunii civile la judecata de fond.

În dezvoltarea motivelor de apel, a fost reluat dispozitivul sentinței atacate și arătate aspectele de nelegalitate.

Primul aspect criticat privește achitarea inculpaților R. I. N. și B. O., apreciindu-se că hotărârea instanței este nelegală și în neconcordanță cu probele administrate în cauză.

Astfel., în rechizitoriu s-a reținut că:

-inculpatul B. O. a aderat și sprijinit grupul infracțional condus de inculpatul B. I., fiind în legătură directă, telefonică, cu acesta pentru verificarea autoturismelor și demontarea sistemelor GPS. Pentru vizionarea autovehiculelor și comunicarea constatării către inculpatul B. I. a faptului că sunt sau nu prevăzute cu sisteme GPS, inculpatul a primit suma de 50 de euro la fiecare constatare - 5 autoturisme Totodată inculpatul a avut și rolul de intermediar în vânzarea autoturismelor către inculpatul R. I., în cazul altor două autoturisme.

-Inculpatul R. I. a aderat și sprijinit grupul infracțional condus de inculpatul B. I., fiind „cumpărătorul de bună credință" al unora dintre autovehicule, valorificându-le mai departe (întregi sau dezmembrate), deținând un parc auto în A., fiind contactat de inculpatul B. O. după introducerea autoturismelor în România și cunoscându-l de asemenea și pe inculpatul P. F.. Afirmativ inculpatul a declarat că el a fost cel care a dezactivat sistemul GPS autoturismului marca VW Golf 6 descoperit în curtea locuinței sale și tot el a indus în eroare organele de poliție, prin declarația dată la data de 28.11.2012 cu privire la prețul de achiziționare a acestui autoturism. Inculpatul R. I. era cel care verifica autoturismele în vederea unei posibile cumpărări, în acest sens primind cheia autoturismului marca Mercedes Benz 180, parcat la Kaufland - A., în luna ianuarie 2013, de la inculpatul B. O., care i-a raportat acest lucru, direct, inculpatului B. I..

Raportat la motivarea primei instanțe, se arată de către procuror că prin crimă organizată se poate înțelege activitățile desfășurate de organizații sau asociații sau de un grup constituit din cel puțin trei persoane, cu o structură determinată în scopul realizării de beneficii materiale sau obținerii altor asemenea foloase, ori realizării unor interese ilicite. Actul de crimă organizată poate fi înțeles ca fiind orice act infracțional săvârșit de un membru al grupării constituite în condițiile arătate mai sus, dacă acel act a fost comis în folosul grupului din care face parte.

În ceea ce privește cauza pendinte, analizând probatoriul administrat, constatăm că ne aflăm în prezența unei grupări de crimă organizată cu multiple extensii naționale și internaționale. De asemenea, identificăm modalitățile alternative de săvârșire a infracțiunii, respectiv constituirea și aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup infracțional deja constituit.

Acțiunea de aderare la un grup infracțional organizat se exprimă într-un act de voință pe deplin conștient al unei persoane de a deveni membru unui asemenea grup și de a-și asuma un rol în cadrul acestuia cu toate beneficiile sau riscurile ce decurg din această calitate. Actul de aderare poate avea loc, în raport de specificul grupului prin exprimarea unei solicitări, când inițiativa aparține celui în cauză sau printr-un act de acceptare, atunci când cel în cauză a primit propuneri în acest sens.

Acțiunea de sprijinire a unui grup infracțional organizat constă în punerea în aplicare a unui act de voință asumat conștient și în deplina cunoștință de cauză, de către una sau mai multe persoane, de a aduce o contribuție concretă, la îndeplinirea scopului grupului infracțional organizat.

Cu privire la modul coordonat de funcționare, este nevoie ca în cadrul grupului să există o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracțiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control cât și procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinații, etc.

O a doua condiție esențială pentru existența grupului infracțional organizat, este aceea ca el să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui „studiu" prealabil care să aibă în vedere anumite calități, însușiri și specializări ale membrilor acestuia. In fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activității infracționale, o așa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite și reguli de comportare specifice unei unități structurate.

Așa cum s-a arătat și în rechizitoriu, rețeaua de traficanți organizată și coordonată de inculpatul B. I. a îndeplinit exact cerințele impuse de lege (ierarhie, structură, roluri, subdiviziune a muncii), specializându-se în furtul autoturismelor de lux, prin deturnarea acestora de la firme de închirieri auto din mai multe orașe din Europa de Vest și fiind subdivizată în mai multe grupe de acțiune; așa cum au fost ele arătate și individualizate în rechizitoriu.

Astfel din cele reținute în rechizitoriu, rezultă că instanța s-a limitat la a privi grupul infracțional constituit doar din anumite persoane, rupând în trei grupul, fără a avea în vedere imaginea de ansamblu a grupului infracțional, constituit din cei 15 inculpați trimiși în judecată, structurat conform hărții relaționale întocmită în dosar.

A fost reluată motivarea primei instanțe referitoare la achitarea inculpaților R. I. N. și B. O., cu observația că prima instanță nu a ținut cont de probatoriul administrat în cauză, care arată în mod cert vinovăția inculpaților și implicarea lor în activitățile infracționale.

Referitor la inculpatul R. I. N., procurorul precizează că motivul real al dezactivării sistemului GPS al autoturismului a fost tocmai acela că la momentul respectiv autoturismul era urmărit deja de organele de poliție, inculpatul R. I. nedorind ca acesta să fie găsit. În declarația dată în faza de urmărire penală, chiar inculpatul R. arată că ...."dintre toți învinuiții ce mi-au fost prezentați îl cunosc doar pe învinuitul P. F., întrucât și tatăl acestuia deținea un parc de dezmembrări auto în A. Pe învinuitul B. O. l-am cunoscut la începutul anului 2012, ocazie cu care am achiziționat de la acesta un autoturism marca VW Golf 6, de culoare neagră, cu suma de 3.000 Euro....La finele anului 2012 am achiziționat un alt autoturism marca VW Golf 6, cu suma de 2.000 Euro de la numitul B. A. din A.. Mai trebuia să-i dau încă 1.000 de Euro și nu 7000 de euro cât am declarat în data de 28.11.2012. Arăt că eu personal am dezactivat sistemul GPS al acestui autoturism în cursul lunii ianuarie 2013 am fost contactat de B. O. cu privire la un autoturism Mercedes Benz C 180, inițial întâlnindu-mă cu el, mi-a dat cheia. Apoi m-am deplasat în parcarea supermarket-ului Kaufland din A., unde m-am uitat la mașină, în vederea cumpărării...".

În mod contradictoriu, în declarația dată în fața instanței de judecată (f.72 vol.III CJ), inculpatul R. I. N. a revenit și a arătat că nu el a dezactivat GPS autoturismului VW Golf 6.

Se apreciază că implicarea inculpatului în activitatea infracțională este evidentă, conform raportului de staționare a vehiculului pus la dispoziție de autoritățile cehești, aflat la dosar (filele 219-220 vol.III UP), GPS-ul autoturismului VW Golf emite ultimul semnal imediat după introducerea acestuia în România, în zona Piața Agroalimentară A. V. din A., zonă foarte apropiată de adresa unde locuiește fără forme legale inculpatul R. I. N., respectiv . b, din mun.A. și unde a fost găsit autoturismul. Mai mult decât atât, la percheziția domiciliară efectuată la data de 16.02.2013 în localitatea Sânpaul nr.97 din jud.A., unde inculpatul deține un atelier de dezmembrări auto, organele de urmărire penală au găsit componente de autoturisme dezmembrate cu seriile de fabricație dezlipite, colantele deteriorate și serii de sașiu tăiate (f. 126-137 vol.VII UP), inculpatul având preocupări constante în a ascunde sau a pierde urma autoturismelor considerate „cu probleme". Instanța de fond a reținut printre altele că inculpatul R. I. nu este vinovat deoarece nu îl cunoștea decât pe inculpatul B. I., neținând cont nici măcar de declarația inculpatului R. I. N. care a arătat chiar el că îl cunoștea și pe inculpatul P. F.. Instanța de fond nu a ținut cont nici de imaginea de ansamblu a lumii în care trăia inculpatul BURJAIOAN, acesta, făcând parte din așa-zisa „lume interlopă" și prin activitățile sale infracționale, intrând în atenția organelor judiciare. Cu referire la limbajul codificat în care comunică cei din lumea interlopă, instanța ar fi trebuit să țină seama de acesta și folosirea lui în mod frecvent în comunicații, decodificând sensul real al cuvintelor sau expresiilor folosite.

În acest sens s-a avut în vedere convorbirea telefonică din data de 08.01.2013 la ora 21:29:15 în care martorul, în esență, îi comunică inculpatului B. I. să nu meargă în zona unde locuia inculpatul R. I., cu precizarea că în acel moment inculpatul RIEGERIOSIF N. se afla și el în atenția organelor de urmărire penală întrucât a cumpărat anterior unul dintre autoturismele furate (marca VW Golf 6) descoperit în curtea locuinței sale inducând în eroare organele de poliție, prin declarația dată la data de 28.11.2012 cu privire la prețul de achiziționare a acestui autoturism (a se vedea declarația inculpatului). S-a reținut ca fiind clar faptul că martorul T. P. (prieten de circa 15 ani cu inculpatul B. I. și condamnat la rândul său pentru tâlhărie pe teritoriul Ungariei, conform declarației sale), a făcut referire tocmai la „loji" -prescurtarea prenumelui I. și nu la alt loji, având în vedere limbajul codificat folosit, ermetismul și conspirativitatea în care „se lucrează" în lumea interlopă și faptul că inculpatul B. intrase în „vizorul poliției".

Referitor la inculpatul B. O., se arată de către procuror în ceea ce-l privește că acțiunile sale de sprijinire a grupului sunt evidente, și rezultă atât din probatoriul administrat (convorbiri telefonice) cât și din declarațiile sale. Inculpatul a recunoscut că primit suma de 50 de euro de la inculpatul B. I. pentru a constata dacă autoturismele furate sunt sau nu prevăzute cu GPS (câte 50 de euro pentru cinci autoturisme). Totodată inculpatul a avut și rolul de intermediar în vânzarea autoturismelor către inculpatul R. I., în cazul altor două autoturisme. Mai mult decât atât, în declarația dată în fața instanței de judecată la 01.10.2014 (f.325 vol.III dosar CJ) inculpatul a arătat nuanțat că el „a recunoscut de la început unele fapte, cu mici excepții", a recunoscut de asemenea vânzarea autoturismului VW către inculpatul R. I. N. și faptul că atunci când a primit cheia pentru autoturismul Mercedes din parcarea Kafland, inculpatul B. I., acesta se afla împreună cu inculpatul cetățean italian DELLORUSSO G..

Critică soluția instanței de fond care nu a ținut cont nici de aceste aspecte, refuzând să vadă legăturile evidente dintre membrii grupului infracțional, (pe acest segment: B. I.-D. R. G. -B. O. -R. I.), precum și modul simplu și eficient în care au operat aceștia.

Convorbirile telefonice dintre inculpații B. I. și B. O. relevă totodată în mod cert implicarea acestuia din urmă. Inculpatul cunoștea faptul că autoturismul pe care a încercat să îl vândă inculpatului UEGER I. (Mercedes Benz C 180 - aflat în parcarea Kaufland din A., între mai multe autoturisme pentru a nu atrage atenția) era furat, verificându-i GPS-ul și de asemenea încercând să îl valorifice cât mai repede către inculpatul R. I. N., la insistențele inculpatului B. I. care mai avea un client cumpărător. Autoturismul a fost introdus în România în data de 10.01.2013 și verificat de către inculpatul B. O. a doua zi. Au fost amintite convorbirile telefonice purtate între B. O. și B. I. la data de 10.01.2013; 12.01.2013; 13.01.2013; din care se poate observa că cei doi inculpați pentru care instanța, în pofida tuturor probelor, a pronunțat soluții de achitare, au avut un comportament activ în derularea activităților infracționale, au sprijinit prin acțiuni conspirative și planificate grupul infracțional și au beneficiat de sume de bani rezultate din săvârșirea infracțiunilor. Sigur că implicarea lor nu s-a extins la cel mai înalt nivel (ocupat de inculpatul B. I.), ierarhia și rolurile fiecăruia fiind chiar bine stabilite, dar au avut reprezentarea faptelor pe care le comit și au urmărit scopul grupării de a obține cât mai repede foloase materiale injuste de pe urma vânzării autoturismelor.

Referitor la alte aspecte de netemeinicie procurorul apreciază că în cadrul activității concrete de individualizare judiciară, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, evaluându-se după mai multe criterii (împrejurările, modul de comitere al infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor, conduita).

Aceste criterii, mai sus enunțate, au o importanță egală, nesocotirea unuia ori subestimarea altuia antrenând netemeinicia și, implicit, nelegalitatea soluției. Totodată, s-a amintit că, potrivit art.53 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia constituindu-l prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Atât pericolul social concret al faptelor săvârșite de inculpații din prezenta cauză, decurs din modul de operare, cât și din consecințele avute de activitățile organizate și coordonate ale inculpaților, circumscrise conceptului de criminalitate organizată (grup având caracter transfrontalier, continuu, calificat și bine structurat, cu stabilitate în timp, care a utilizat de mijloace și metode specifice, urmărind să obțină venituri ilicite la cote ridicate), dar și pericolul social generic, dedus din limitele de pedeapsă stabilite de lege, sunt ridicate.

Subestimarea acestui pericol de către prima instanță, cu ocazia stabilirii modalității de individualizare a pedepselor, în detrimentul celorlalte criterii arătate în art.74 Cod penal, face criticabilă soluția pentru netemeinicie.

Astfel, inculpatul B. I. a fost trimis în judecată la data de 29.11.2006 în dosarul nr.51 D/P/2006 al D. - B. Teritorial A., alături de alți membrii marcanți ai lumii interlope din A. (F. V. M., M. DOLINAR, C. F. T.) pentru inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, având ca obiect comiterea unor infracțiuni violente (șantaj, amenințare), fiind condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei (pe o perioadă de 4 ani), aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (art. 194 alin.1 C.pen.) prin sent. pen.nr.217/22.07.2008 a Trib. A., dec.pen.nr.92/A/21.08.2008 a C.A. Timișoara, dec. pen.nr. 1772/05.05.2010 a ÎCCJ.

Se constată că inculpatul B. I. a interpretat eronat clemența instanței, care apreciase că reeducarea sa ar fi posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, de 2 ani închisoare și și-a continuat activitatea infracțională, constituind la rândul său grupul infracțional specializat în traficul cu autoturisme de lux. Chiar instanța de judecată, în motivarea sa privind individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, a arătat că acesta nu a recunoscut nici una dintre infracțiunile reținute în sarcina sa (f. 69 voi. III instanță), înlăturând apărările acestuia și confirmând că probele administrate în cauză dovedesc, fără nici un dubiu, vinovăția inculpatului. Aceeași apreciere a avut-o instanța de fond și în cazul inculpatului V. D. M..

Procurorul adaugă o nota bene, în care arată că pe rolul Judecătoriei A., cu termen de judecată la data de 13.11.2014 se află dosarul cu nr._ privind pe inculpatul V. D. M. pentru comiterea infracțiunii de tăinuire având ca obiect un autoturism marca VW Jetta cu nr. de înmatriculare 8754-GFF (înmatriculat în Spania) traficat de inculpat din Spania, cu același "modus operandi", adică "închiriat" din Spania cu documente false. Infracțiunile au fost constatate la data de 24.04.2014 de către autoritățile judiciare din Slovenia (Maribor).

Astfel, în lumina celor expuse, procurorul arată că nu poate fi înțeleasă rațiunea instanței de judecată și criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei, atunci când i-a condamnat pe inculpatul B. I. - inițiatorul și coordonatorul grupului infracțional organizat, precum și pe locotenentul său, inculpatul V. D. M. la pedepse de câte 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.367 C.pen. (o pedeapsă mult prea mică în comparație cu rolul lor organizatoric), iar pe inculpații D. C., D. R. G., DI G. N., I. G., P. R. P. și R. P. - aderatori ai grupului infracțional organizat, instanța i-a condamnat la 2 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, în condițiile în care inculpatul B. I. comanda autoturismele de lux, supraveghea introducerea lor în România precum și vânzarea lor rapidă, secondat de inculpatul V. D. M. celorlalți inculpați revenindu-le o mică parte din profitul rezultat, împărțit tot de inculpatul B. I..

De asemenea, pedepsele aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune sunt neîndestulătoare, având în vedere numărul mare de infracțiuni reținute de instanța de fond (12 în cazul inculpatului B. I. și 5 în cazul inculpatului V. D. M.), săvârșite în formă agravantă (prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase) prev. de art.244 alin.1 și 2 C.pen. Aplicarea pedepsei minime speciale (câte 1 an închisoare) pentru infracțiunile la care s-a făcut referire mai sus este într-o totală neconcordanță cu modul de comitere al infracțiunilor, periculozitatea infractorilor, mijloacele folosite precum și conduita acestora în cursul procesului penal.

P. apreciază că atât pedepsele aplicate inculpaților B. I. și I. D. MIEIAI ( de câte 1 an închisoare), precum și cele aplicate inculpaților D. C., D. RUSO G., DI G. N., I. G., P. R. P. și R. P. (câte 2 ani închisoare), pentru săvârșirea infracțiunilor constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune în formă agravantă sunt mult prea mici, având în vedere limitele de pedeapsă (1 - 5 ani închisoare).

Pentru aceste considerente se solicită de către D.- B. Teritorial A. admiterea apelului și în rejudecare:

A.Condamnarea inculpaților B. O. și R. I. N. la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art.367 alin.1 C.pen. și 5 infracțiuni de complicitate la înșelăciune prev. de art.244 alin.1 și 2 C.pen. inculpat B.), respectiv 3 infracțiuni de complicitate la înșelăciune ) prev. de art. 244 alin.1 și 2 C.pen. (inculpat R.) aflate în concurs real de infracțiuni;

B.Condamnarea inculpaților B. I. V. D. M., D. C., D. R. G., DI G. N., I. G., P. R. P. și R. P. la pedepse cu închisoarea dozate corect prin raportare la rolul și atribuțiile fiecărui inculpat în desfășurarea activității infracționale), orientate spre maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina lor;

C.Menținerea sechestrului asigurător asupra:

-autoturismului „Opel Zafira", cu nr. de înmatriculare_, culoare negru, capacitate cilindrică 1910, . WOLOAHM757G117729, proprietatea inculpatului B. O.;

-autoturismului „Volkswagen Passat”, cu nr. de înmatriculare_, culoare gri, an fabricație 2006, capacitate cilindrică 1968, . WVWZZZ3CZ6E103038, proprietatea inculpatului R. I., precum și a sumei 1.600 euro (7.074 lei), consemnată pe numele inculpatului în contul RO81RNCB_002, la Banca Comercială Română-Sucursala Județeană A..

Inculpatul D. R. G. a formulat apel, fără însă a-l motiva în fapt și în drept. Apelul a fost susținut oral la termenul de judecată din data de 20.04.2015, de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat R. B., care a solicitat admiterea apelului formulat de inculpat arătând că se impune achitarea acestuia pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și schimbarea încadrării juridice din înșelăciune în abuz de încredere.

Inculpata S. I. E., în apelul formulat prin apărător ales avocat M. Tripona a solicitat in temeiul art . 421 alin.2 lit.a Cod pr.pen. admiterea apelului, desființarea sentinței atacate si pronunțarea unei noi hotărâri prin care, in temeiul dispozițiilor art.396 alin.5 NCPP raportat la art. 16 alin.1 lit.a respectiv lit.c NCPP, sa se dispună achitarea inculpatei pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev.si ped. de art. 367 alin1l Cod penal precum si infracțiunea de complicitate la inselaciune prev.si ped. de art. 48 Cod penal. Arată că entința Tribunalului A. o consideră netemeinică si nelegală în ceea ce privește soluția de condamnare la pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere in baza art.91, 92 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

În motivare, se arată că din probatoriul administrat in cauza nu rezulta întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care este cercetată și anume: infracțiunea de constituire a unui grup infracțional prev.de art.367 alin.l N.C.P., complicitate la înșelăciune prev de art. 48 CP. Din descrierea faptelor și probelor evocate în rechizitoriu se poate observa că inculpata nu a avut nici o legătura cu ceilalți coinculpați din acest dosar necunoscându-i, în afara inculpatului V. D. care îi era concubin în acea perioadă, a inculpatului B. pe care l-a cunoscut de la inculpatul V., însa cu care nu comunic nici măcar telefonic neavând numărul acestuia, iar pe inculpatul P. l-a cunoscut de pe ștrandul din A. tot de la inculpatul V.. În ceea ce o privește, inculpata precizează că se poate observa din dosarul cauzei că nu există nici un fel de interceptări sau alte probe care să o incrimineze.

Cu privire la infracțiunea de aderare, sprijinire, constituire a unui grup infracțional organizat solicită să se rețină că acțiunea de inițiere presupune totalitatea actelor pregătitoare săvârșite în scopul racolării membrilor grupului, convingerii acestora să participe la activități infracționale și se desfășoară față de cel puțin trei persoane concomitent sau succesiv. Acțiunea de aderare presupune alăturarea ulterioara a unuia sau mai multor membrii la o grupare infracționala inițial constituita . Astfel, sconsideră inculpata că nu putea constitui un grup infracțional organizat deoarece acesta nici nu a existat în aceasta speță, astfel că nu i se poate reține această infracțiune, nefăcându-se nici o dovada în acest sens în ceea ce o privește .

Cu privire la învinuirea care i s-a adus și anume cea prev de art.367 alin.1 CP. -constituirea unui grup infracțional, inculpata arată faptul că nu se face vinovată de aceasta infracțiune deoarece nu a avut astfel de legături cu celelalte parți din dosar. De asemenea, arată că nu se face vinovata de săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, deoarece nu avea cunoștința daca concubinul meu la acea vreme săvârșea vreo infracțiune sau avea astfel de legături cu ceilalți coinculpați, inculpata neînșelând nici o persoana si totodată nefiind părtașa la astfel de fapte .În acțiunile penale sarcina probei aparține in principal procurorului, însa la dosarul cauzei nu exista probe care sa dovedească faptul ca inculpata ar fi săvârșit aceste infracțiuni.

Solicită să se observe că prin rechizitoriu, parchetul a inclus-o în grupa transport, susținând că inculpata a r fi fost folosita in cadrul grupului in deplasarea pentru închirierea autoturismelor si uneori pentru introducerea în țară a autoturismelor. Arată că nu deține si nu a deținut niciodată permis de conducere, iar mai mult decât atât în acea perioada a fost angajata neavând concediu de odihna decât 5 zile . dovedit cu acte depuse la dosar. Simplu fapt ca era concubina inculpatului V. nu poate dovedi ca as fi participat la aceasta activitate, eventual sa ridice o bănuiala asupra faptului ca as fi avut cunoștința de activitatea sa infracționala.

Se mai arată de către inculpata S. I. E. că nu doar ca nu îi cunoaște pe cei implicați în acest dosar, dar nu are nici măcar numerele lor de telefon și nu a vorbit niciodată cu ei la telefon .Acest fapt dovedește că nu avea legături cu persoanele cu care fostul său concubin V. D. făcea afaceri .Faptul că pe cei pe care îi cunoștea, îi saluta si schimba câteva vorbe când se întalneau nu constituie o proba care să o incrimineze; iar în dosarul de urmărire penală nu sunt probe care să o incrimineze.

Pentru aceste aspecte, inculpata consideră infracțiunile care fac obiectul dosarului nu trebuiesc puse in sarcina sa, întrucat ea nu am săvârșit nici un act material care intra în conținutul acestora și solicită să se aprecieze că probele din dosar cu privire la persoana sa, nu sunt suficiente pentru a decide, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit vreo fapta prevăzuta si pedepsita de Codul Penal. De asemenea, arată că în sentința data de Tribunalul A. cu privire la inculpații R. si B. care au fost arestați in acest dosar și care au primit achitare pentru aceste infracțiuni, iar inculpata nu a fost arestată i-a fost aplicată o pedeapsă de 1 an si 8 luni închisoare cu suspendarea pedepsei sub supraveghere .Apreciază inculpata că toate aceste argumente, declarațiile celorlalți coinculpati cu privire la persoana sa, denotă faptul că nu se face vinovată de săvârșirea acestor infracțiuni.

Concluzionând, solicită achitarea sa în temeiul art.396 alin.1 C. proc.pen ., raportat la prev.art.16 alin. 1 lit.a, respectiv lit.c C.proc.pen.

Inculpatul F. C., a solicitat, în esență admiterea apelului în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a NCPP, desființarea hotărârii atacate cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. Apelul a fost susținut oral la termenul de judecată din data de 20.04.2015 de către apărătorul ales al inculpatului, avocat I. D., care, în motivare a solicitat să se rețină că doar inculpații F. și P. sunt singurii care au recunoscut faptele săvârșite, și au solicitat judecarea în baza procedurii simplificate, și, cu toate acestea pedeapsa aplicată este mult prea mare, F. primind o pedeapsă de 2 ani și 9 luni cu executare, în timp ce P. a primit o pedeapsă mai mică, cu suspendare. A arătat că inculpatul F. nu are antecedente penale. Să se constate inexistența infracțiunii de înșelăciune și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de abuz de încredere, apreciind că, pentru că inculpatul a recunoscut fapta nu înseamnă că nu poate fi schimbată încadrarea juridică. Când a perfectat contractul de închiriere, nu au existat elemente care să conducă la intenția de înșelăciune, ci ulterior bunul nu a fost restituit, fiind astfel vorba de abuz de încredere. Față de inculpatul F. nu au fost formulate plângeri penale astfel că se impune încetarea procesului penal, iar pentru infracțiunile recunoscute a solicitat, în temeiul art. 91 Cp suspendarea pedepsei sub supraveghere, apreciind apărătorul inculpatului că nu există riscul de a comite alte fapte, raportat la persoana inculpatului, care are un loc de muncă, este familist, are un copil student în întreținere și este singurul întreținător al familiei.

Inculpatul R. P. nu a motivat în fapt și în drept apelul. La termenul de judecată din data de 20.04.2015, apelul a fost susținut oral de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat avocat O. B. care a solicitat să se rețină abuzul de încredere, iar raportat la lipsa plângerii prealabile, în temeiul art. 396 CP, raportat la art. 16 lit. c CPP achitarea inculpatului. Cu privire la apelul formulat de D. a solicitat respingerea apelului.

Inculpatul B. I., nu a depus la dosar motivele de apel. Apelul a fost susținut oral la termenul de judecată din data de 20.04.2015 de apărătorul său ales, avocat P. V., care a solicitat schimbarea încadrării juridice din înșelăciune în abuz de încredere, arătând că, în Codul penal de la 1968, când este vorba de închiriere, nu există elementele constitutive ale înșelăciunii, iar lipsa plângerii prealabile are ca efect încetarea procesului penal. A solicitat ca, doar cei care au închiriat autoturismele să fie obligați la plata de despăgubiri și redozarea sporului aplicat la contopirea pedepselor și achitarea inculpatului pentru 9 din cele 11 fapte reținute în sarcina acestuia, având în vedere că doar pentru 2 fapte există plângeri prealabile, iar pentru faptele care nu există plângeri nu pot fi aplicate pedepse.

În motivare, apărătorul ales al inculpatului B. I., a arătat că, hotărârea atacată este nelegală și netemeinică atât ca încadrare juridică cât și a pedepselor aplicate. Din rechizitoriu nu rezultă că inculpatul B. a coordonat activitatea grupării, fiind doar aprecierile pur subiective ale anchetatorului. Actele materiale sunt izolate, nu pot fi caracterizate ca fiind caracteristice asocierii infracționale. Precizează că instanța italiană nu a pus în executare mandatele emise pentru cetățenii italieni.

În continuare, au fost enumerate actele materiale: 26.06.2012, respectiv inculpatul D. C. cumpără autoturism din Germania, îl aduce în România, însă nu rezultă că acesta a fost coordonat de inculpatul B.. S-a reținut că la data de 02.07.2012 B. a organizat închirierea unui autoturism în străinătate, însă cele 3 persoane nu au nici o legătură cu B., fiind doar afirmația procurorului că acesta a organizat închirierea. Pentru fapta din data de 08.08.2012 din nou s-a reținut că B. împreună cu Vrga au organizat închirirea unui autoturism în străinătate, însă S. și P. au închiriat autotursimul. În cursul lunii august 2012 D. C. a închiriat un autoturism Mercedes din Spania, astfel că afirmația că B. are legătură cu închirierea nu este susținută de vreun suport material. În 16.08.2012 D. C. închiriază un alt autoturism din Spania. În 31.10.2012 P. închiriază un autoturism Citroen în Florența, Italia, însă inculpatul B. nu are nici un amestec, nu a văzut și nu a primit autoturismul. Precizează apărătorul ales al inculpatului B. că în cauză doar două agenții de închiriat autoturisme din 15 s-au constituit parte civilă. Există doar trei acte materiale la care inculpatul B. participă, în sensul că a închiriat în România mașini și i-a transportat pe ceilalți. Autoritățile italiene au reținută că asemenea fapte, comise pe teritoriul altor state, cât timp nu au fost formulate plângeri, nu constituie infracțiuni.

Cu privire apelul formulat de către D., referitor la inculpatul B. I., solicită respingerea acestuia.

Inculpatul V. D. M., în apelul formulat solicită în temeiul disp. art. 421 alin. 2 lit.a Cod pr. pen. admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care, în temeiul disp. art. 396 alin. 5 NCPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. a NCPP, să se dispună achitarea sa pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. b pct. 5 din Legea nr. 39/2003, iar în temeiul disp. art. 396 alin. 5 NCPP rap. la art. 16 alin. 1 lit. b NCPP, achitarea pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 215 alin. 1-3, 5 Cod pen.; iar în subsidiar, în situația în care se apreciază ca nefiind incidente în cauză temeiurile invocate în susținerea soluțiilor de achitare solicită, în temeiul acelorași texte de lege, admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, în sensul schimbării modalității de individualizare a executării pedepsei din regim de detenție în suspendare sub supraveghere.

În motivare arată că una din criticile pe care o aduce sentinței atacate este legată firește de modul în care prima instanță a soluționat cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitor.

Aceasta a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de tăinuire însă fără a emite o motivare proprie în raport cu chestiunile invocate de către mine, înțelegând să facă trimitere la motivarea pe care a realizat-o în cazul coinculpatului R., ceea ce în concepția subsemnatului echivalează cu o nemotivare a soluției de respingere a schimbării de încadrare juridică formulată. Arată că susține în continuare faptul că ultimele 2 acte materiale din componența activității infracționale reținută în sarcina sa (actul din data de 23.08.2012 - pct. 5 rechizitor și actul din 10.02.2013 - pct. 13 rechizitor) nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev. și ped. de art 215 alin. 1-3, 5 C. pen.. În accepțiunea sa faptele antedeterminate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, ce constă în: primirea dobândirea, transformarea ori înlesnirea valorificării unui bun, de către o persoană care fie a cunoscut, fie a prevăzut din împrejurările concrete că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fară a cunoaște natura acesteia, condiții în care solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în infracțiunea prev. și ped. de disp. art. 270 NCP. Din descrierea faptelor și probele evocate în rechizitor, în dovedirea celor 2 acte materiale antedeterminate, rezultă fără echivoc că inculpatul V. nu a avut o înțelegere prealabilă sau concomitentă săvârșirii faptelor din care provin cele 2 autoturisme nici cu inculpatul D. și nici cu inculpatul F. implicându-se doar în efectuarea unor acte prin care să faciliteze înstrăinarea acelor autoturisme, fie că este vorba de ajutorul dat inculpatului D. de a introduce autoturismul în tară, fie că este vorba de contactarea telefonică a martorului Morgoș care dispunea de conexiunile necesare în vederea înstrăinării autoturismului sustras de inculpatul F., considerând că acesta este încadrarea juridică corectă a faptelor.

b) Aceeași soluție de respingere a fost adoptată de prima instanță și în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere, apreciindu-se, în considerente (fila 27 hotărâre) că inculpații au acționat cu intenția clară de a înșela, încă dinaintea încheierii contractelor de închiriere, Inducerea în eroare a societăților de rent a car fiind menținută și în momentul încheierii contractelor, intenția lor fiind aceea de a nu le mai restitui, de a le vinde unor terțe persoane, în scopul obținerii unui folos și în paguba firmelor de închirieri. Arată că ceea ce instanța de fond a omis a avea în vedere în această analiză și rezultă din starea de fapt descrisă în actul de sesizare, ce îmbracă forma juridică a infracțiunii de înșelăciune, este faptul că modul în care s-a făcut imposedarea abuzivă a inculpaților cu acele autoturisme are la bază un raport juridic netranslativ de proprietate prin care a fost transmisă numai detenția bunului și care presupunea obligația restituirii. Prin urmare, fapta celui care, deținând cu orice titlu și cu un anumit scop un bun mobil al altuia, și-l însușește, dispune de el sau îl folosește pe nedrept ori refuză a-l restitui întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere. Astfel, inculpatul, prin apărător ales susține și solicită în continuare schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (actele materiale săvârșite în datele de: 02.07.2012 - pct. 2 rechizitor și 08.08.2012 - pct. 3 rechizitor) în infracțiunea prev. de disp. art. 238 NCP.

O altă critică adusă de inculpatul V. sentinței apelate se referă la soluția de condamnare la pedeapsa închisorii pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, pe care o consideră nelegală, netemeinică și în contradicție vădită cu probatoriul administrat.

Prima instanță, în cuprinsul hotărârii, la individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o în cazul său, (fila 30 hotărâre), analizează succint starea de fapt prin prisma apărărilor formulate în cauză. Remarcă faptul că această analiză este trunchiată, instanța de fond limitându-se doar la 2 din cele 4 acte materiale reținute în sarcina sa. Concluzia la care se ajunge, și anume că probele analizate dovedesc vinovăția sa, se află în contradicție directă cu ceea ce s-a dovedit la modul concret în dosar, semnalând pe această cale caracterul eronat al acestor raționamente emise de instanța de fond. Din rațiuni ce țin de posibilitatea oferită de Codul de pr. pen. de a da o nouă apreciere probelor administrate în fața primei instanțe solicită să se rețină că în ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat:

Din rațiunea de a dovedi structura determinată și rolurile prestabilite ale membrilor, în actul de sesizare s-a realizat o subdivizare a grupului în mai multe grupe de acțiune, inculpatul V. fiind inclus în grupa de recunoaștere, de supraveghere, de transport și de valorificare. Însă, probele administrate nu dovedesc existența unor fapte sau împrejurări din care să se contureze vreo activitate inițială de identificare a mașinilor după anumite criterii prestabilite sau de monitorizare în ceea ce privește derularea planului amănunțit cu privire la modul de desfășurare a activității infracționale. De asemenea, închirierea pe numele inculpatului a unui autoturism de la o societate din A., creează doar o falsă aparență cu privire la faptul că s-ar fi ocupat de transportul grupei în străinătate, când de fapt, în realitate eu doar i-a împrumutat mașina închiriată inculpatului P. care a făcut singur deplasarea în Italia în cu totul alte scopuri, respectiv de a-i achiziționa un aparat de înghețată stradal. Astfel, concluzia care se impune în urma acestei analize este aceea că nu i se poate reține vinovăția pentru o faptă care nu există în materialitatea ei, soluția de achitare impunându-se cu precădere.

În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de acuzare, infracțiunea de înșelăciune, achitarea este solicitată în temeiul textului de lege care prevede că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare sau exercitată în situația în care fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege. Din descrierea faptei ce îmbracă forma juridică a infr. prev. de art. 215 alin. 1-3, 5 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. se evidențiază faptul că acțiunilor ce intră în componența unității infracționale legale le lipsește prima trăsătură esențială a infracțiunii, și anume tipicitatea. După ce au fost indicate actele materiale, inculpatul V., consideră că, în lipsa unor dovezi clare din care să rezulte existența unei înțelegeri prealabile sau concomitente sustragerii acelui autoturism cu inculpatul F., contactarea telefonică a martorului Morgoș care dispunea de conexiunile necesare în vederea înstrăinării autoturismului sustras de cel dintâi nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune sub aspect obiectiv; condiții în care apreciază că în luarea deciziei asupra existenței infracțiunilor și a vinovăției sale instanța de control judiciar, în virtutea noii aprecieri a probelor administrate, va trebui să hotărască motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, însă concluzia generală care se impune, în accepțiunea sa, este că aceste probe ale acuzării nu au forța probantă necesară pentru a convinge că acuzațiile care i se aduc au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Mai arată că instanța de control judiciar este obligată ca în afara de temeiurile invocate și cererile formulate să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, printre care se numără și temeinicia individualizării pedepsei, iar în situația în care Curtea va aprecia că temeiurile invocate în susținerea soluțiilor de achitare propuse nu sunt incidente în cauză, inculpatul V. solicită desființarea în parte a hotărârii atacate, să fie menținută pedeapsa aplicată de prima instanță, schimbând doar modalitatea de individualizare a executării pedepsei, din detenție în suspendare sub supraveghere, întucât cuantumul pedepsei aplicate permite acest lucru.

In susținerea solicitării, inculpatul V. D. M. face trimitere la unica probă administrată în circumstanțiere, Raportul de evaluare a sa, depus la dosarul cauzei la data de 11.08.2014, arătând că proba a fost dispusă de instanța de fond din rațiunea de a se cunoaște profilul psiho-social și posibilitățile sale de reintegrare socială.

La Cap. V, intitulat Perspectivele de reintegrare în societate, consilierul de probațiune invederează instanței că inculpatul deține resurse interne și externe puternice, astfel încât evoluția vieții sale să urmeze cursul dorit într-o formulă prosocială. Se mai reține de autorul raportului că are numeroase abilități profesionale, spirit întreprinzător, dorință și plăcere de a munci. Toate aceste aspecte, în viziunea consilierului, reprezintă elemente care îi oferă inculpatului șansa de a se reintegra în societate, astfel că se propune prin raport adoptarea de către prima instanță a unei soluții care să-i permită manifestarea de gesturi reparatorii în societate. Mai arată inculpatul că are un loc de muncă stabil, ocupând funcția de agent comercial la .., și-a întemeiat o familie, iar soția sa este însărcinată, apreciind că toate aceste argumente susțin solicitarea sa de a schimba modalitatea de individualizare a executării pedepsei în suspendare sub supraveghere.

În ceea ce privește apelul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - B. Teritorial A. solicită respingerea ca nefondat.

Inculpatul D. C., în apelul formulat arată că nu este de acord cu pedeapsa aplicată de prima instanță. Apelul a fost susținut oral la termenul de judecată de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat B. C., care a solicitat schimbarea încadrării juridice și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat în temeiul art. 16 lit. a NCPP și încetarea procesului penal pentru faptele de înșelăciune. În subsidiar a solicitat aplicarea unei pedepse sub minim.

Cu privire la apelul D. a solicită respingerea.

Inculpata A. M., prin apărător ales, avocat I. D., la termenul de judecată din data de 20.04.2015 a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și în rejudecarea achitarea inculpatei în temeiul art. 16 lit. c CP, motivate de faptul că nu există probe care să o incrimineze pe inculpată, iar pedeapsa aplicată de prima instanță este mult prea mare. A fost condamnată la 1 an și 6 luni închisoare cu executare, în timp ce inculpatei S. i-a fost aplicată o pedeapsă cu suspendare. A solicitat de asemenea achitarea inculpatei pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, arătând că concubinajul nu constituie o infracțiune, iar la dosar nu sunt probe din care să reiese că inculpata A. a oferit ajutor în activitatea infracțională. Să se dispună în temeiul art. 16 lit. c CPP achitarea inculpatei A. pentru denunțare calomnioasă, aceasta nefăcând decât să îl însoțească pe inculpatul P. la Poliție, unde nu a dat nici o declarație. S-a mai arătat de către apărătorul inculpatei că D. nu a avut obiecții față de cuantumul pedepsei aplicate inculpatei.

Inculpatul B. Mauricio, a fost reprezentat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. L. S., care la termenul de judecată din data de 20.04.2015 a solicitat admiterea apelului și, în temeiul art. 396 pct. 5 raportat la art. 16 lit a și c CPP achitarea inculpatului. Cu privire la încadrarea juridică a faptelor, a arătat că susține concluziile antevorbitorilor.

Cu privire la apelul D. a solicitat respingerea apelului.

Inculpatul Imbraccio Giovani, a fost reprezentat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. G. M., care, la termenul de judecată din data de 20.04.2015 a solicitat admiterea apelului formulat de inculpat arătând că se impune achitarea acestuia pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și schimbarea încadrării juridice din înșelăciune în abuz de încredere și achitarea pentru lipsa plângerii prealabile.

Referitor la apelul D. a solicitat respingerea ca nefondat.

Inculpatul P. R. P., a fost reprezentat de apărător ales avocat I. D., care a susținut oral apelul la termenul de judecată, solicitând admiterea apelului în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a NCPP, și achitarea inculpatului pentru denunț calomnios și constituirea unui grup infracțional. Cu privire la faptele de înșelăciune a solicitat schimbarea încadrării juridice în abuz de încredere, cu încetarea procesului penal, având în vedere că nu există plângere prealabilă împotriva inculpatului, în temeiul art. 16 lit. c CP raportat la art. 396 alin. 6 CP, având în vedere că din probe nu reiese că acesta a comis faptele.

Cu privire la apelul D., formulat împotriva inculpatului P., a solicitat respingerea apelului.

Inculpatul Di G. N. a declarat apel la data de 04 martie 2015, prin apărători aleși, avocat P. A. C. și avocat Gianinni P., în care solicită, în baza art. 421 pct. 2 lit. b Cpr. P.. în principal admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei către rejudecare, motivat de faptul că judecarea cauzei de către Tribunalul A. a avut loc în lipsa inculpatului, care nu a fost legal citat; admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și în consecință trimiterea cauzei către rejudecare, către prima instanța de judecata, respectiv Tribunalul A., pentru motivul ca judecarea cauzei la aceasta din urma instanța a avut loc in lipsa inculpatului, care a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a înștiința instanța despre aceasta imposibilitate, întrucât inculpatul nu avea cunoștința de existenta acestui demers judiciar, in baza dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) din Codul de procedura penala.

În subsidiar, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe si in consecința achitarea inculpatului Di G. N. in temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. b) raportat la cele ale art. 396 alin. (5) si cele ale art. 16 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura penala, având in vedere ca nu exista probe care sa conducă dincolo de orice îndoiala rezonabila ca subsemnatul a săvârșit infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat prev. si ped. de dispozițiile art. 367 alin. (1) din Codul penal si de înșelăciune prev. si ped. de dispozițiile art. 244 alin. (1) si (2) din Codul penal; admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și în consecință modificarea cuantumului pedepsei și a formei de executare a acesteia, in sensul diminuării pedepsei cu aplicarea dispozițiilor art. 91 din Codul penal privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, întrucât aplicarea pedepsei este suficienta, fără executarea acesteia, cu supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioada determinata.

În motivare, cu privire la data formulării apelului se arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 410 Cod proc. pen. „Pentru procuror, persoana vătămata si parti, termenui de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel, si curge de ia comunicarea copiei minutei". Prin urmare, în ipoteza în care nu exista dovada comunicării copiei minutei către inculpatul apelant astfel cum prevede textul de lege indicat, cerere de apel se socotește a fi formulată în termen. Concluzie se poate trage din împrejurarea că, atât timp cat termenul de apel curge de la data comunicării în mod legal a copiei minutei, iar copia minutei nu a fost niciodată comunicata către inculpatul Di G. N., rezultă că în speță, fata de acest inculpat, termenul de apel nu a început să curgă. Or, un termen care nu a început sa curgă nu poate fi depășit, ca și regulă de logică.

Apărătorii inculpatului Di G. N. mai arată că deși consideră că termenul de declarare a apelului nu a început sa curgă in ceea ce il ce privește pe inculpat, nefiind îndeplinite rigorile impuse de lege, solicitând ca în cazul în care se va considera ca termenul de apel a fost depășit, să se dispună repunerea in termenul de apel motivat de faptul ca întârzierea a fost determinată de inexistenta unei citări corespunzătoare și necomunicarea vreunui act de procedură, inculpatul luând la cunoștința de desfășurarea acestui demers judiciar in data de 27.02.2015, la momentul începerii colaborării cu apărătorii săi.

În memoriul depus la dosar la termenul de judecată din data de 09.03.2015, arată că hotărârea apelată este criticată sub aspectul că prima instanță a tratat superficial modul în care inculpații au fost angrenați în săvârșirea infracțiunilor imputate, redând pasaje din actul de sesizare. Nu a fost relevat în cuprinsul hotărârii care a fost poziția inculpaților față de presupusele infracțiuni imputate, în fața procurorului și în fața Tribunalului A..

Au fost invocate prevederi și cauze CEDO, care au statuat că noțiunea de proces echitabil cere ca instanța internă de judecată să examineze problemele esențiale ale cauzei, și să nu se mulțumească să confirme rechizitoriul, trebuind să-și motiveze hotărârea. Interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii și definitive pentru următoarea fază a procesului penal. Se arată că desfășurarea procesului penal împotriva inculpatului a avut loc cu încălcarea dreptului la apărare a acestuia, fiind încălcate atât prev. art. 177 alin. 8 C. pr. pen. anterior cât și prev. art. 259 alin. 9 Noul C.pr. pen

Referitor la infracțiunile de înșelăciune reținute de prima instanță în sarcina inculpatului se arată că aceasta a avut în vedere circumstanțieri variate și neunitare, fără a preciza în mod expres care sunt probele și motivele pe baza cărora s-a ajuns la soluția dată, fără a face altceva decât să lipsească de fermitate hotărârea atacată. Ca atare, întrucât condițiile prevăzute de norma incriminatoare pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, nu sunt îndeplinite în cauză, lipsind probele necesare care să conducă la concluzia că inculpatul Di G. N. a săvârșit infracțiunile de înșelăciune pentru care a fost trimis în judecată, solicită să fie dată eficiență principiului in dubio pro reo și în consecință să se dispună achitarea inculpatului întrucât în cauză este incident cazul prevăzut de dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. c( Cod Pr. pen.

Se mai arată că din hotărârea suspusă analizei, este greu de desprins o justificare obiectivă și rezonabilă care să fi determinat condamnarea inculpatului Di G. N., în contextul în care, Tribunalul A. nu a precizat care a fost rolul bine structurat al acestui inculpat, dacă a existat o colaborare cu ceilalți inculpați, care au fost circumstanțele în care inculpatul Di G. și ceilalți membrii ai grupării s-au cunoscut și dacă aceștia au avut aceiași rezoluție infracțională. Se apreciază astfel că hotărârea este deficitară din perspectiva lipsei de corelare a elementelor de fapt rezultate din ansamblul probator administrat, ceea ce este de natură să genereze confuzii, incertitudine și dificultăți în ceea ce privește interpretarea și aplicarea normei incriminatoare a infracțiunii de constituirea a unui grup infracțional organizat. În consecință, se arată că din motivarea primei instanțe nu se desprinde cu suficientă claritate și precizie care sunt motivele și probele care au sta la baza condamnării inculpatului Di G. pentru această infracțiune, aspect ce denotă, în opinia apărătorilor inculpatului că în cauză sunt incidente prevederile art. 396 alin. 5 C.pr. pen., raportat la cele ale art. 16 alin. 1 lit. c( C. pr. pen., sens în care solicită achitarea inculpatului Di G. N. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat.

Inculpatul R. I. N., a formulat și depus la dosar un memoriu în care își precizează poziția față de apelul formulat împotriva sa de către D. – B. Teritorial A., împotriva sentinței penale numărul 752/07.10.2014 a Tribunalului A. precum și cu privire la încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul intimat R. N. losif.

A fost formulată și cerere de schimbare a încadrării juridice.

În temeiul art. 421 pct. 1 litera b NCPP solicită, ca prin hotărârea ce va fi pronunța să se respingă apelul declarat de către Ministerul Public ca nefondat.

În motivare, se arată că așa cum a reținut și prima instanță, nu există nici o probă din care să rezulte direct sau indirect că inculpatul R. i-ar fi cunoscut pe membrii grupului infracțional organizat, cu excepția inculpatului B.. Toți ceilalți inculpați au declarat că nu l-au cunoscut pe inculpatul R. anterior momentului reținerii acestora (inclusiv martorii sub acoperire audiați răspunzând la întrebarea pe care membri ai grupării îi cunoșteau, nu l-au Indicat pe inculpatul R. loslf N.). Nu există nici un martor din a cărui declarație și nici o interceptare telefonică din conținutul căreia să rezulte contrariul. în același sens, din rechizitoriu rezultă că liderul grupării, care ar fi organizat și coordonat rețeaua ar fi fost inculpatul B.. Cu toate acestea, din probele administrate rezultă că inculpatul R. nu l-a cunoscut pe B. I. decât în momentul reținerii.

În ceea ce privește infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat precum și infracțiunea de complicitate la înșelăciune, se arată că pentru a putea discuta de existența acestor infracțiunii este necesar ca inculpatul care aderă sau sprijină un grup infracțional organizat: să cunoască ierarhia, structura, regulile grupului precum și rolul fiecăruia dintre membrii acestui grup; să își ofere ajutorul sau asistența grupului deja existent și structurat. Pentru a putea discuta de infracțiunea de complicitate la înșelăciune era necesar ca inculpatul R. să fi cunoscut activitatea de aducere a autoturismelor în țară și să fi promis sau acordat ajutorul membrilor așa - zisei grupări în vederea valorificării acestora. În actul de acuzare și în motivele de apel se arată de către parchet că inculpatul R. ar fi făcut parte din grupa tehnică - valorificând piese de la autoturismele furate și din grupa „cumpărătorilor de bună credință" - având sarcina de a „cumpăra" autoturismele și de a le pune în circulație pe teritoriul României, or, raportând aceste condiții de existență ale infracțiunilor la situația de fapt se poate observa că afirmațiile din rechizitoriu sunt lipsite de orice suport probator, acuzarea nu arată în concret în ce mod ar fi aderat inculpatul R. losif la această grupare, în ce condiții ar fi acordat suport acesteia, cum lua legătura cu membrii grupării elemente absolut necesare pentru a putea discuta de existența infracțiunii. S-a precizat că afirmațiile din rechizitoriu cu privire la actele materiale ale inculpatului R. sunt pur speculative, în cuprinsul rechizitoriului neregăsindu-se vreo situație concretă în care inculpatul să fi desfășurat astfel de activități.

Pe cale de consecință se arată că inculpatul R. losif nu a avut nicio o legătură, necunoscându-i, nici cu liderul grupului și nici cu celelalte persoane care se ocupau cu aducerea în țară, respectiv cu valorificarea autoturismelor, achiziționând o singură mașină de la inculpatul B.; nu a oferit nici un ajutor membrilor grupului infracțional organizat, neparticipând la activitatea de verificare sau de valorificare a autoturismelor; nu a aderat la grupul infracțional organizat, nu a cunoscut structura sau modul de lucru al acestuia; după cum rezultă și din considerentele hotărârii primei instanțe, nicio probă nu confirmă participarea inculpatului R. losif N. la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată; complicitatea la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune ar fi presupus ca inculpatul R. losif N. să fi cunoscut activitatea desfășurată de aducere a autoturismelor în țară, or acesta nu i-a cunoscut pe membrii grupării care desfășurau această operațiune, cunoscând cu atât mai puțin activitatea desfășurată de aceștia.

Concluzionând, cu luarea în considerare a argumentelor prezentate, inculpatul R., prin apărător ales apreciază că soluția primei instanțe este una temeinică și legală astfel că se impune respingerea apelului declarat de către parchet ca nefondat.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice, inculpatul R. arată că își menține cererea de schimbare a încadrării juridice formulată și în fața Tribunalului A., cerere care a fost respinsă de către prima instanță.

În dezvoltarea argumentației, invederează că în cursul judecății a solicitat în temeiul art. 386 NCPP schimbarea încadrării juridice a faptei de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave - art. 26 rap. la art. 215 al 1-3, 5 C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. - cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen, în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 Cod penal, în formă simplă. Prima instanță a respins această solicitare cu motivarea că în cazul în care ar admite schimbarea de încadrare juridică ar trebui să rețină o infracțiune de tăinuire în cazul primului act material, și două infracțiuni de complicitate la furt, în cazul celorlalte două acte materiale. Din probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești rezultă că inculpatul R. losif N. nu îi cunoaște pe niciunul din membrii grupării organizate care au desfășurat operațiunile de închiriere și aducere în țară a autoturismelor.

Din starea de fapt prezentată în memoriu, rezultă că nu există nici un element probatoriu din care să rezulte existența unei înțelegeri anterioare cu referire la achiziționarea unor autoturisme de către inculpatul R. (de altfel, în opinia inculpatului nu a existat nicio înțelegere ulterioară, acesta achiziționând un singur autoturism VW golf de la inculpatul B.). Pentru a se putea reține participația sub forma complicității era necesar ca din probele administrate să rezulte că inculpatul anterior sau în timpul săvârșirii faptei de înșelăciune de către membrii grupării să fi promis acestora un ajutor în comercializarea sau ascunderea acestor bunuri, or, după cum am arătat, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă o astfel de înțelegere. Mai mult decât atât din declarațiile coinculpaților rezultă că aceștia nu îl cunoșteau pe R. N. losif (ce excepția inculpaților B. și P.).

De altfel, deși în rechizitoriu se susține că inculpatul R. ar fî fost „cumpărătorul de bună credință", din același act de inculpare rezultă că inculpatul V. D. M. ar fi conlucrat cu inculpații F. și D. C. pentru vânzarea autoturismelor (pagina 38 din rechizitoriu) aspect care confirmă că nu au existat nici un fel de înțelegeri cu subsemnatul anterioare sau concomitente săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în sensul unui ajutor pe care să îl fi promis pentru valorificarea bunurilor obținute în urma infracțiunii. Mai mult, dacă teoria expusă în actul de acuzare ar fi fost reală, ar fi trebuit ca toate sau cel puțin o parte din mașinile aduse în țară să fi fost achiziționate de către așa - zisul „cumpărător de bună credință", în realitate cumpărarea unei singure mașini de la inculpatul B., confirmă lipsa unei înțelegeri anterior consumării infracțiunii de înșelăciune cât și lipsa apartenenței inculpatului la grupul organizat, pe ai cărui membri nu îi cunoaște. în realitate inculpatul R. nici nu a cunoscut proveniența autoturismului.

După cum a statuat doctrina și practica judiciară, în mod constant, eventualul ajutor dat inculpaților, după consumarea infracțiunii, în urma unei eventuale înțelegeri ulterioare nu constituie participație sub forma complicității, ci o infracțiune distinctă de tăinuire, în cazul complicității înțelegerea dintre autori și complice trebuind să fie anterioară sau concomitentă cu săvârșirea faptelor de către autor. Spre exemplu, în practică s-a arătat că ajutorul dat ulterior autorului, pe baza unei înțelegeri intervenite ulterior nu constituie participație sub forma complicității, ci o infracțiune autonomă de tăinuire. Prin urmare, chiar dacă s-ar trece peste argumentele prezentate la punctul I din prezentul memoriu, și s-ar aprecia că inculpatul R. ar fi prevăzut raportat la împrejurările concrete că autoturismul VW Golf cumpărat ar proveni din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, s-ar găsi în situația unei infracțiuni de tăinuire, iar nu de complicitate la înșelăciune.

De asemenea, în ipoteza schimbării încadrării juridice, nu se va putea reține nici caracterul continuat al infracțiunii de tăinuire cât timp din starea de fapt descrisă în rechizitoriu rezultă că inculpatului este acuzat doar de achiziționarea unui singur autoturism Volkswagen Golf 6 (paginile 20 și 48 din rechizitoriu), iar privire la această susținere au fost făcute următoarele precizări: Ministerul Public a solicitat în ceea ce-l privește pe inculpatul R. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune în formă continuată în 3 infracțiuni de complicitate la înșelăciune aflate în concurs real. Cu toate acestea parchetul nu a identificat care ar fi cele trei infracțiuni distincte, limitându-se la această solicitare cu caracter general. La o lecturare a stării de fapt din rechizitoriu se poate observa că inculpatul R. este acuzat că ar fi participat la doar două acțiuni, respectiv:

a.l. achiziționarea autoturismului VW Golf de la inculpatul B. (filele 19 - 20) din rechizitoriu, aspect recunoscut de către inculpat și cu privire la care am solicitat schimbarea încadrării juridice la punctul 2;

a.2. la punctul 12 din descrierea stării de fapt se face referire la autoturismul Mercedes, despre care se afirmă că ar fi fost oferit spre vânzare inculpatului R.. Se apreciază că pentru argumentele care au fost prezentate în cuprinsul memoriului nu poate fi reținută vreo participare a inculpatul R. la aducerea sau cumpărarea acestui autoturism (acesta nu a intenționat să îl cumpere, de altfel autoturismul a și fost scos din țară de către inculpatul D. R. Girlbero după cum rezultă din rechizitoriu); o a treia participare a inculpatului" la activitatea infracțională descrisă în rechizitoriu, nu este prezentată niciunde în cuprinsul actului de sesizare. De altfel și în ordonanța de extindere a acțiunii penale din 07.03.2013 se face mențiunea doar la cele două acte materiale indicate mai sus.

Concluzionând, inculpatul R., prin apărător ales arată că, raportat la argumentele prezentate, în subsidiar, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la înșelăciune consideră că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de tăinuire în formă simplă.

Inculpatul B. O., la rândul său, prin apărător ales, avocat R. M. a formulat și depus la dosar memoriu în care își precizează poziția față de apelul formulat împotriva sa de către D. – B. Teritorial A., împotriva sentinței penale numărul 752/07.10.2014 a Tribunalului A.. Solicită ca, în conformitate cu prevederile art. 421 al. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea apelului formulat de către P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, B. Teritorial A. în privința inculpatului B. O. și în consecință menținerea hotărârea primei instanțe cu privire la inculpatul B..

După redarea dispozitivului sentinței pronunțată de Tribunalul A. și a considerentelor reținute de acesta, se arată că, o urmare a dubiilor din materialul probator impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo), regulă care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.pr. pen., se regăsește în materia probațiunii și se explică prin aceea că în măsura în care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnică tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului, în legătură cu fapta imputată, autoritățile judecătorești penale nu-și pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine și, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăției acuzatului și să-l achite.

Principiul prezumției de nevinovăție este proclamat de art.11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea Generală a O. la 10 decembrie 1948). Același principiu este statuat și de art.6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, text conform căruia „Orice persoană acuzată de vreo infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită". în baza acestui articol, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în nenumărate rânduri faptul că o persoană nu poate fi considerată „vinovată" în sensul legii penale, cu toate repercusiunile ce decurg de aici, fără existența unei hotărâri definitive de condamnare. Așadar, prezumția de nevinovăție subzistă până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești prin care se constată contrariul. Prezumția de nevinovăție stă la baza tuturor garanțiilor procesuale legate de protecția persoanei în procesul penal, inclusiv în ceea ce privește dreptul la imagine al persoanei până în momentul în care urmare dovedirii corecte a împrejurărilor de fapt și aplicarea judicioasă a normei de drept se stabilește cu certitudine vinovăția acesteia.

Actuala Constituție a României consacră acest principiu în art.23 pct.11, arătându-se că, citez, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. De altfel, în actuala legislație penală, prezumția de nevinovăție apare înscrisă (chiar cu această titulatură) în art.4 din Codul de procedură penală. Este drept însă că textul respectiv reflectă doar unele consecințe procesuale ale unui principiu: învinuitul sau inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăția sa, iar, în cazul în care există probe de nevinovăție, el are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. La aceasta se adaugă prevederile art.20 din Constituția României care stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte (alin. 1). Pentru a lămuri o posibilă firească întrebare despre ce se întâmplă în cazul în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, Constituția menționează că prioritate au reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile (alin.2). Deci, se poate spune că în momentul de față, legislația românească nu mai este restanțieră în ceea ce privește prezumția de nevinovăție. În virtutea principiului de nevinovăție, cel împotriva căruia a fost declanșată urmărirea penală este prezumat nevinovat, până la dovedirea vinovăției în proces public, cu asigurarea garanțiilor dreptului de apărare.

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd, or pur și simplu nu există și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție”, și deci inculpatul trebuie achitat. S-a arătat că este relevant faptul că într-un caz similar, chiar procurorul a constatat lipsa întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii, dispunând o soluție de scoatere de sub urmărire penală față de învinuitul Morgoș A., care a fost cercetat în același dosar de urmărire penală cu inculpatul B.. In mod corect prima instanță a reținut că nu este lipsită de relevanță această soluție, în condițiile în care un învinuit, aflat într-o situație identică, nu este trimis în judecată, în timp ce altul este trimis în judecată.

Au mai fost evidențiate aspecte ce țin de persoana inculpatului B., care sub nicio formă nu a fost implicat în activități infracționale până în prezent. Astfel inculpatul B. O. este profesor titular la catedra de educație fizică și sport, specialitatea „Lupte" la liceul cu Program Sportiv A., Structura Club Sportiv Școlar Gloria, încă din anul 2010. In cadrul activității profesionale a avut o activitate deosebită, obținând cu elevii săi rezultate foarte bune la competițiile sportive și la concursurile la care au participat . A fost preocupat de formarea profesională continuă, obținând în luna decembrie 2014 gradul didactic I, cu nota 10, iar calificativele obținute în ultimii 3 ani au fost „Foarte Bine".

Pentru argumente prezentate, inculpatul B., prin apărător ales solicită respingerea apelului formulat de P. de pe lângă de pe înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B. Teritorial A. și menținerea ca temeinică și legală a soluției dispusă față de inculpatul B. O. prin Sentința penală nr. 752/07.10.2014, Tribunalul A..

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată că apelul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism – B. Teritorial A. și inculpații B. I., A. M. și P. R. P. sunt fondate, apelurile declarate de inculpații V. D. M., F. C., D. C., S. Ibolyo Erszbest, B. M., D. R. G., I. Giovani și Rombolaci P. sunt nefondate, iar apelul declarat de inculpatul Di G. N. este tardiv formulat, pentru cele ce vor fi expuse în continuare:

Din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă că în perioada iunie 2012 – februarie 2013, inculpatul B. I., a inițiat și coordonat un grup infracțional organizat, la care au aderat inculpații, mai puțin R. I. N. și B. O., cu scopul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În acest sens, liderul grupării, inculpatul B. I., ajutat de inculpații V. D. M. și F. C., a recrutat cetățeni români și italieni, pe care, în schimbul unor sume de bani, i-a determinat să închirieze sub identitate reală sau falsă, autoturisme de lux din Europa de Vest, pe care nu le-au mai restituit persoanelor vătămate, ci erau introduse în România și valorificate în intergralitatea lor sau dezmembrate, obținând în acest fel importante sume de bani.

Starea de fapt ce rezultă din probele administrate în cauză este următoarea:

Urmare a plângerii penale depuse de firma „Avis”, a rezultat că autoturismul a fost sustras de numitul „B.” (f. 100-104 și 89 vol. II u.p.).

Inculpații au introdus autoturismele în România în data de 04.07.2012 și nu le-au mai restituit proprietarilor, înstrăinându-le.

Această stare de fapt este dovedită, în ciuda nerecunoașterii ei de către inculpați.

Inculpatul P. R. P. și inculpata S. Ibolyo-E. au introdus autoturismul în România și nu l-au mai restituit proprietarului, înstrăinându-l.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 20.400 Euro.

În data de 23-24.11.2012 inculpatul B. O. a dezactivat sistemul GPS ce era montat pe autoturism.

Inculpatul nu a recunoscut nici această stare de fapt, cu toate că probele administrate dovedesc vinovăția sa.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, întrucât la data de 29.01.2013, autoturismul i-a fost restituit.

Autoturismul în cauză a fost restituit proprietarului, astfel încât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În data de 19.12.2012 inculpatul B. O. a dezactivat sistemul GPS ce era montat pe autoturism.

În data de 23.12.2012, inculpatul I. G. s-a prezentat la organele de poliție din Montecatini T. și a denunțat „furtul” autoturismului.

Partea vătămată nu s-a constituie parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat.

Prejudiciul cauzat prin infracțiune este în valoare de 448.752 koroane (17.778 Euro), însă partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În data de 11.01.2013, orele 13,00, inculpatul B. O., cu o geantă tip servieta a intrat în autoturism unde a stat aproximativ 10 minute, și potrivit declarației sale, a verificat partea electrică a autoturismului, precum și dacă acesta avea montat sistem GPS. S-a constat de inculpat că autoturismul nu avea montat sistem GPS. În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul a dezactivat sistemul GPS montat pe autoturism.

De asemenea, la propunerea inculpatului B. I., inculpatul B. O. a încercat să vândă autoturismul inculpatului R. I. N., însă operațiunea de vânzare nu s-a finalizat.

Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor nu a fost reparat.

Inculpații B. I. și V. D. M. nu au recunoscut săvârșirea faptei descrise la acest punct.

Cu toate acestea, declarațiile inculpaților F. și P. confirmă starea de fapt descrisă mai sus. Aceste declarații se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, dintre care sunt relevante cele trei convorbiri telefonice dintre inculpatul B. I. și D. Ruso G. din data de 13.01.2013, convorbirile dintre inculpații F. C. și B. I. din 08.01.2013 și 07.02.2013, convorbirea telefonică dintre inculpatul P. F. și inculpatul F. C. din data de 08.02.2013 și mesajele primite de inculpatul F. C. de la inculpatul I. Giovenni, convorbirea telefonică dintre F. C. și I. G. din 10.02.2013, precum și alte convorbiri, menționate în rechizitoriu.

Autoturismul în cauză a fost restituit proprietarului la data de 28.05.2013, astfel încât partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Coroborând probele astfel cum au fost analizate, rezultă că inculpații au săvârșit faptele reținute în actul de inculpare, mai puțin fapta de denunțare calomnioasă reținută în sarcina inculpaților B. I., Pelegrini R. P. și A. M. și faptele de constituire grup infracțional organizat și complicitate la înșelăciune reținute în sarcina inculpaților R. I. N. și B. O., acțiunile întrprinse de aceștia din urmă întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire.

Apărările de achitare formulate de inculpații apelanți pentru faptele reținute în sarcina acestora, cu distincțiile sus menționate, sunt nefondate, din probele administrate rezultă fără nici un dubiu săvârșirea faptelor de inculpați.

În apel, inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere.

În procesul de analiză a încadrării juridice a faptelor se vor avea în vedere normele de drept incidente în cauză.

Art. 213 Cod penal din 1969:1. Însușirea unui bun mobil al altuia deținut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept sau refuzul de a-l restitui.

Art. 238 Cod penal: Însușirea, dispunerea sau folosirea pe nedrept, a unui bun mobil al altuia de către cel căruia i-a fost încredințat în baza unui titlu și cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui.

Art. 244:1. Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

2. Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

De asemenea, potrivit art. 215 alin. 3 Cod penal din 1969, înșelăciunea în convenții constă în inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate.

Cu privire la faptele reținute în sarcina inculpaților, instanța fondului a apreciat că faptele săvârșite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nu ale infracțiunii de abuz de încredere.

La infracțiunea de abuz de încredere obiectul juridic special constă în relațiile sociale referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile, relații care implică o anumită încredere pe care participanții trebuie să și-o acorde reciproc. Situația premisă constă într-un raport juridic patrimonial netranslativ de proprietate, raport existent între persoana care deține un bun al altuia și persoana de la care s-a primit acel bun.

Infracțiunea de înșelăciune are ca obiect juridic special relațiile sociale cu caracter patrimonial, relații care trebuie să se bazeze pe încredere și bună credință. La infracțiunea de înșelăciune încrederea este obținută prin amăgire, iar la infracțiunea de abuz de încredere se încalcă încrederea acordată.

Latura obiectivă a infracțiunii de înșelăciune se realizează printr-o acțiune de inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, acțiune ce a fost executată de inculpați, aceștia s-au prezentat la diverse firme de închirieri auto solicitând închirierea unor autoturisme, intenția lor nefiind aceea de a închiria autoturismele, ca mai apoi să le restituie la sfârșitul termenului de închiriere. Așa cum rezultă din probele administrate, inculpații au acționat după un plan bine stabilit, ei de la început au urmărit ca după . să nu le mai restituie persoanelor vătămate, ci să le introducă în România și să le vândă unor terțe persoane, în scopul obținerii unui folos și în paguba firmelor de închiriere. Această activitate a inculpaților a avut caracter de durată, s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ un an și jumătate, prin acte materiale repetate, pentru fiecare act material inculpații folosind aceeași modalitate de comitere. Astfel, în perioada iunie 2012 – februarie 2013, aceștia au constituit un grup infracțional organizat, activitatea grupului fiind aceea de a se deplasa în țările Uniunii Europene și de a închiria autoturisme de lux de la diverse firme de închirieri auto, cu scopul de a le vinde întregi sau dezmembrate și obținerea unui folos în paguba firmelor de închiriere, și de a nu le mai restitui. Prin urmare, paguba s-a produs prin inducerea în eroare a persoanelor vătămate de către inculpați, care au urmărit prin aceasta obținerea unui folos material pentru ei, și nu prin intervertirea calității de detentor al unui bun în calitate de pretins proprietar al acestuia.

Cu privire la infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, s-a invocat de inculpații apelanți că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Conținutul constitutiv al infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat constă în săvârșirea uneia din acțiunile prevăzute alternativ de text – inițierea, constituirea, aderarea sau sprijinirea - în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni. Din probele administrte în cauză rezultă că inculpatul B. I. a inițiat formarea unei grupări al cărei lider era, formată din mai multe persoane, grupare care a avut un scop determinat. Această grupare, alcătuită din mai multe persoane, a urmat un plan amănunțit, în cadrul căruia a fost determinat rolul fiecărui membru al grupului și a urmărit atingerea unui scop prestabilit – săvârșirea unor infracțiuni - ceea ce imprimă acestei grupări caracterul unei fapte periculoase, încriminată ca infracțiune de sine stătătoare și sancționată ca atare. Inculpatul B. I. a inițiat constituirea unei grupări infracționale, la care au aderat ceilalți inculpați, mai puțin R. și B., și și-au manifestat voința de a fi membrii ai unei astfel de grupări, ceea ce realizează conținutul legal al infracțiunii prevăzute de art.367 Cod penal.

Apelurile formulate de D. și inculpații B. I., Albiu M. și P. R. P. sunt fondat pentru următoarele:

Cu privire la infracțiunea de instigare la denunțare calomnioasă reținută în sarcina inculpatului B. I., denunțare calomnioasă reținută în sarcina inculpatului P. R. P. și complicitate la denunțare calomnioasă reținută în sarcina inculpatei A. M., Curtea reține că sub acest aspect hotărârea instanței de fond este nelegală.

În actul de inculpare, la punctul 4 s-a reținut că în data de 14.08.2012, la instigarea inculpatului B. I., inculpatul P. R. P., având-o drept martoră pe învinuita A. M. (concubina sa), „înscenează” furtul autoturismului și se prezintă la organele de poliție A., unde denunță calomnios săvârșirea infracțiunii de furt de către A.N., care în data de 14.08.2012, în jurul orelor 10.00 i-ar fi sustras autoturismul închiriat din Germania, pe care l-a parcat pe .. A., în dreptul imobilului nr. 15 unde locuiește. Afirmativ, în momentul furtului, autoturismul avea cheia în contact și de asemenea, contractul de închiriere din Germania, astfel că nu a putut prezenta înscrisul în cauză.

S-a reținut că această situație de fapt întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la denunțare calomnioasă în sarcina inculpatului B. I., denunțare calomnioasă în sarcina inculpatului P. R. P. și complicitate la denunțare calomnioasă în sarcina inculpatei A. M..

Potrivit art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969, în vigoare la data comiterii faptelor, infracțiunea de denunțare calomnioasă constă în învinuirea mincinoasă făcută prin plângere sau denunț cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de către o anumită persoană. Așa cum precizează textul, învinuirea trebuie să privească o anume persoană. Prin alte cuvinte, persoana împotriva căreia se formulează învinuirea trebuie să fie o persoană determinată. Cerința legii nu este îndeplinită dacă învinuirea nu se referă la nicio persoană ori se referă la o persoană imaginară.

În cauză s-a reținut că inculpatul P. R. P., la instigarea inculpatului B. I. și cu complicitatea inculpatei A. M., s-a prezentat la organele de poliție A., unde a denunțat calomnios săvârșirea infracțiunii de furt de către A.N. (autor necunoscut), care în data de 14.08.2012, în jurul orelor 10.00 i-ar fi sustras autoturismul închiriat din Germania, pe care l-a parcat pe .. A., în dreptul imobilului nr. 15 unde locuiește.

Acest denunț formulat de inculpatul P. R. P. nu constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969, întrucât nu privește o persoană determinată, ci se referă la o persoană imaginară, astfel că în mod nelegal s-a dispus condamnarea inculpaților.

Nu pot fi avute în vedere dispozițiile art. 268 alin. 1 teza I Cod penal, întrucât fapta a fost comisă în data de 14.08.2012, înainte de . Noului Cod Penal. Art. 3 Cod penal prevede că legea penală se aplică infracțiunilor săvârșite în timpul cât ea se află în vigoare, iar în dispozițiile art. 11 Cod penal din 1969 este consacrat principiul neretroactivității legii penale care conține regula că legea penală care încriminează (care prevede ca infracțiuni) fapte ce anterior nu erau prevăzute ca infracțiuni nu se aplică faptelor săvârșite mai înainte de .. Legea penală dispune numai pentru viitor și nu pentru trecut când este vorba de încriminarea faptelor. Or în speță, așa cum s-a arătat, acțiunea săvârșită de cei trei inculpați, în modalitatea în care a fost comisă nu constituie elementul material al infracțiunii de denunțare calomnioasă, întrucât denunțul calomnios privește săvârșirea infracțiunii de furt de către autor necunoscut și nu de o anume persoană determinată.

În consecință, pentru infracțiunea de instigare la denunțare calomnioasă în sarcina inculpatului B. I., denunțare calomnioasă în sarcina inculpatului P. R. P. și complicitate la denunțare calomnioasă în sarcina inculpatei A. M. urmează a se dispune achitarea inculpaților în temeiul art. 16 lit. b C.pr.pen..

Cu privire la legea penală mai favorabilă Curtea reține că potrivit art. 5 Cod penal, „În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”.

Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive (cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei) în raport de normele și instituțiile care guvernează răspunderea penală în cauza concretă dedusă judecății. Folosirea criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile trebuie să conducă la găsirea acelei legi care oferă soluția cea mai favorabilă pentru infractor. De asemenea, pentru identificarea legii penale mai favorabile se va avea în vedere Decizia Curții Costituționale nr. 265 din 06.05.2014 publicată în MO nr. 373 din 20.05.2014, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Analizând modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, dispozițiile cuprinse în cele două legi penale care încrimiează faptele și în funcție de împrejurările care atenuează sau agravează pedeapsa, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a identificat legea penală mai favorabilă inculpaților apelanți ca fiind Codul penal în vigoare.

Cu privire la inculpatul R. I. N..

Prin actul de inculpare s-a reținut în sarcina inculpatului R. I. N. infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin.1 rap. la art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 367 alin. 1 Cod penal și complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3,5 Cod penal din 1969, respectiv art. 48 rap. la art. 244 alin.1,2 Cod penal.

Ca și situație de fapt, în actul de inculpare s-a reținut că inculpatul R. I. N. a aderat la grupul infracțional condus de inculpatul B. I., fiind „cumpărătortul de bună credință” al unora dintre autovehicule, valorificându-le mai departe întregi sau dezmembrate, deținând un parc auto în A., fiind contactat de inculpatul B. O. după introducerea autoturismelor în România și cunoscându-l pe inculpatul P. F..

Inculpatul R. a declarat că el a dezactivat sistemul GPS ce era montat pe autoturismul marca VW Golf 6 descoperit în curtea locuinței sale și tot el a indus în eroare organele de poliție, prin declarația dată la data de 28.11.2012 cu privire la prețul de achiziționare al acestui autoturism.

Inculpatul R. era cel care verifica autoturismele în vederea unei posibile cumpărări, în acest sens primind cheia autoturismului marca Mercedez Benz 180, în luna ianuarie 2013, ce se afla parcat în parcarea magazinului Kafaufland – A., de la inculpatul B. O. care i-a raportat acest lucru direct inculpatului B. I..

Prin sentința atacată s-a dispus achitarea inculpatului pentru aceste două infracțiuni pe temeiul art. 16 lit. b C.pr.pen..

Cu privire la infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 Cod penal, respectiv art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, soluția de achitare este legală.

În mod corect a reținut instanța de fond că pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat reținută în sarcina inculpatului R. I. N. nu există probe de vinovăție.

Din conținutul acestor dispoziții rezultă că, pentru a fi în prezența unui grup infracțional organizat, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:

1. grupul să fie format din trei sau mai multe persoane, să funcționeze o perioadă de timp în mod coordonat;

2. grupul să nu aibă caracter ocazional.

În modalitatea aderării reținută în sarcina inculpatului R. I. N., infracțiunea constă în exprimarea consimțământului de a face parte din structura infracțională, iar sub aspect subiectiv, fapta se săvârșește cu intenție (calificată de scop).

Din nicio probă existentă la dosar nu rezultă că inculpatul și-ar fi dat consimțământul de a face parte din gruparea inițiată și condusă de inculpatul B. I..

Inculpatul R. I. N. a recunoscut că îl cunoștea doar pe inculpatul B. O., (s-au cunoscut cu un an înainte la sala de sport deținută de B.) iar pe inculpatul P. F. l-a cunoscut prin intermediul tatălui acestuia, care deține și el un parc auto, fapt confirmat de inculpatul P..

Din nicio probă nu rezultă că inculpatul R. îi cunoștea pe ceilalți inculpați care au desfășurat activități de închiriere și aducere în țară a autoturismelor sau că ar fi existat vreo înțelegere între R. și acești inculpați în sensul verificării autoturismelor în vederea unei posibile cumpărări în scop de revânzare ori că ar fi realizat vreun folos material. Simplul fapt că acesta deține un parc auto în A., nu înseamnă că a aderat la grupul infracțional condus de inculpatul B. I..

Din probele doasarului rezultă și chiar inculpatul R. a recunoscut, ca a intenționat să cumpere autoturismul Volkswagen Golf 6, la prețul de 7.000 euro, din care care a și achitat un avans de 2.000 euro, urmând a achita diferența după întocmirea formalităților la RAR. A susținut inculpatul că a aflat a doua zi, de la organele de poliție, că autoturismul era sustras din Cehia (f. 267 vol. III u.p.), motiv pentru care autoturismul a fost predat organelor de poliție.

De asemenea, inculpatul a recunoscut că el personal a dezactivat sistemul GPS al autoturismului Volkswagen Golf 6, însă a susținut că nu a cunoscut în acel moment că autoturismul era sustras.

Inculpatul R. I. N. a recunoscut și că în cursul lunii ianuarie 2013, a fost contactat de inculpatul B. O., cu privire la autoturismul Mercedes Benz C 180, în vederea achiziționării acestuia. Inițial a primit cheia acestui autoturism, după care s-a deplasat în parcarea de la Kaufland pentru a vedea mașina, însă nu a achiziționat-o.

Declarațiile inculpatul R. I. N. se coroborează cu cele ale inculpatului B. O., care declarat că i-a înmânat cheia autoturismul Mercedes Benz C 180, pentru ca inculpatul R. să o predea unei persoane, întrucât inculpatul B., care el însuși ar fi trebuit să predea cheia, a plecat la un concurs.

Din probele dosarului nu rezultă că inculpatul R. ar mai fi purtat alte discuții cu privire la achiziționarea altor autoturisme provenite din activitatea celorlalți inculpați. Inițierea vânzării de către inculpatul B. O., nu demonstrează legătura subiectivă dintre inculpatul R. I. N. și ceilalți inculpați, pe care nu-i cunoștea. Nici o probă nu confirmă faptul că inculpatul R. I. N. a valorificat vreun autoturism sau vreo piesă de autoturism.

Prin urmare, nu se poate reține infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat în sarcina inculpatului R. I. N..

În ce privește însă infracțiunea de complicitate la înșelăciune Curtea reține:

Așa cum s-a arătat mai sus, din probele dosarului rezultă și chiar inculpatul R. a recunoscut, ca a intenționat să cumpere autoturismul Volkswagen Golf 6, la prețul de 7.000 euro, din care a și achitat un avans de 2.000 euro, urmând a achita diferența după întocmirea formalităților la RAR. A susținut inculpatul că a aflat a doua zi, de la organele de poliție, că autoturismul era sustras din Cehia, motiv pentru care autoturismul a fost predat organelor de poliție.

De asemenea, inculpatul a recunoscut că el personal a dezactivat sistemul GPS ce era montat pe autoturismul Volkswagen Golf 6, însă a susținut că nu a cunoscut în acel moment că autoturismul era sustras.

Această susținere a inculpatului, că nu a cunoscut proveniența autoturismului, este contrazisă chiar de acțiunile întreprinse și recunoscute de acesta. Astfel, nu se poate reține că inculpatul nu a cunoscut proveniența autoturismului Volkswagen Golf 6, având în vedere prețul destul mic al vânzării convenit cu inculpatul B. – 7.000 euro – și acțiunea acestuia de dezactivare a sistemului GPS ce era montat pe autoturismul Volkswagen Golf 6.

Însă activitatea desfășurată de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

Potrivit art. 26 Cod penal din 1969, respectiv art. 48 Cod penal, complicele este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, ori promite înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe infractor, chiar dacă, după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. De aici rezultă că activitățile complicelui la săvârșirea infracțiunii de către autor sunt desfășurate anterior sau cel mai târziu în timpul săvârșirii faptei.

Potrivit art. 221 Cod penal, infracțiunea de tăinuire constă în primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material. Aceste acțiuni alternative se săvârșesc fără o înțelegere prealabilă cu autorul sau cu vreunul dintre participanții la infracțiune.

În speță, activitatea inculpatului de cumpărare a autoturismul Volkswagen Golf 6 a avut loc după introducerea acestuia în țară de membrii grupării organizate și fără o înțelegere prealabilă cu vreunul dintre aceștia, deci după comiterea faptei de înșelăciune. Această acțiune a inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune ci ale infracțiunii de tăinuire. Inculpatul R. a cumpărat autoturismul Volkswagen Golf 6 cunoscând că acesta provine din săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală, urmărind obținerea unui folos material, ceea ce caracterizează intenția directă ca formă de vinovăție.

Chiar inculpatul a solicitat, atât în fața primei instanțe, cât și în apel, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la înșelăciune în infracțiunea de tăinuire.

Considerentele din sentință cu privire la infracțiunea de tăinuire sunt greșite. Chiar dacă ar fi vorba de trei acte materiale, nu se poate susține că ar fi trebuit să se rețină atât infracțiunea de tăinuire, în cazul primului act, cât și infracțiunea de complicitate la furt, în cazul următoarelor două acte materiale, în formă continuată și în concurs real. Această situație prezentată în considerente se referă la încadrarea juridică a primului act de tăinuire și a celor ulterioare, dacă după primul act tăinuitorul a lăsat să se înțeleagă că va asigura mai departe valorificarea bunurilor sustrase, deci a bunurilor provenite din furt, situație ce a fost dezlegată prin decizia nr. 2/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

În consecință, Curtea în baza art. 386 C.pr.pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3,5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, pentru care inculpatul R. I. N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969 (un act material descris la punctul 8 în rechizitoriu cu privire la cumpărarea autoturismului marca Volkswagen Golf 6).

Cu privire la legea penală mai favorabilă, Curtea constată că în raport de criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, pentru inculpatul R. I. N. Codul Penal din 1969 este mai favorabil.

Cu privire la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, Curtea va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal din 1969. Ținând cont de conduita inculpatului care s-a prezentat în fața organelor judiciare, a recunoscut fapta reținută în sarcina sa prin prezenta decizie, nu are antecedente penale, Curtea apreciază că prin aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special se realizează scopul acesteia, respectiv îndreptarea inculpatului și prevenirea săvârșirii altor infracțiuni.

Referitor la inculpatul B. O..

Prin actul de inculpare s-a reținut în sarcina inculpatului B. O. infracțiunea de aderare și sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin.1 rap. la art. 2 pct. 5 din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 367 alin. 1 Cod penal și complicitate la infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3,5 Cod penal din 1969, respectiv art. 48 rap. la art. 244 alin.1,2 Cod penal.

Ca situație de fapt, în actul de inculpare s-a reținut că inculpatul B. Ovidu a aderat la grupul infracțional condus de inculpatul B. I., fiind în legătură directă telefonică cu acesta pentru verificarea autoturismelor și demontarea sistemelor GPS. Pentru aceste operațiuni inculpatul a primit suma de 50 euro la fiecare constatare – 5 autoturisme. Inculpatul a avut și rolul de intermediar în vânzarea autoturismelor către inculpatul R. I..

Prin sentința atacată s-a dispus achitarea inculpatului pentru aceste două infracțiuni pe temeiul art. 16 lit. b C.pr.pen..

Cu privire la infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 267 Cod penal, respectiv art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, soluția de achitare este legală.

În ce privește conținutul constitutiv al infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat și condițiile grupului organizat, considerentele expuse în cazul inculpatului R. I. N. sunt valabile și în cazul inculpatului B. O..

Corect a reținut prima instanță că probele nu au confirmat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat (sub forma aderării).

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul B. O. se cunoștea doar cu inculpații B. I. și R. I. N., însă simplul fapt că se cunoșteau nu presupune și existența legăturii subiective între aceștia, în cadrul grupului.

Chiar în situația în care inculpatul B. O. cunoștea activitatea infracțională a inculpatului B. I., pentru a se putea reține infracțiunea de aderare la un grup infracțional organizat, trebuie să existe grupul, adică minim trei persoane, care acționează în mod organizat. Or, inculpatul R. I. N. nu l-a cunoscut pe inculpatul B. I., pentru a exista legătura subiectivă, specifică grupului, între cei trei.

Inculpatul B. a recunoscut în declarațiile date în cursul procesului penal că inculpatul B. I. a apelat la serviciile sale, în sensul remedierii unor defecțiuni la partea electrică sau pentru a verifica dacă posedă sistem de localizare GPS. De asemenea, a recunoscut că, în cursul lunii decembrie 2012 și ianuarie 2013, B. I. l-a întrebat dacă știe pe cineva care ar fi interesat de achiziționarea unui autoturism, motiv pentru care l-a recomandat pe inculpatul R. I. N..

Numai convorbirea telefonică dintre inculpatul B. I. și B. O., din data de 13.01.2013, nu conduce, dincolo de orice îndoială rezonabilă, la existența infracțiunii de constituirea unui grup infracțional în sarcina inculpatului. Din nicio altă probă nu rezultă vreo legătură inculpatului cu grupul infracțional organizat.

Prin urmare, nu se poate reține infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat în sarcina inculpatului B. O..

În ce privește însă infracțiunea de complicitate la înșelăciune Curtea reține:

Din probele dosarului rezultă, și inculpatul B. O. a recunoscut, că la solicitarea inculpatului B. I. a efectuat verificări la unele autoturisme aduse de acesta în vederea remedierii unor defecțiuni la partea electrică sau pentru a constata dacă sunt dotate cu sistem de localizare GPS. De asemenea, a recunoscut că, în cursul lunii decembrie 2012 și ianuarie 2013, B. I. l-a întrebat dacă știe pe cineva care ar fi interesat de achiziționarea unui autoturism, motiv pentru care l-a recomandat pe inculpatul R. I. N., a inițiat vânzarea unui autoturism marca VW Golf 6 către inculpatul R. I. N., l-a contactat de inculpatul R., în vederea vânzării autoturismului marca Mercedes Benz C 180, i-a înmânat cheia acestui autoturism inculpatului R. pentru a o preda unei persoane, întrucât el (B.), a plecat la un concurs. Totodată se reține că inculpatul B. O. a dezactivat sistemul GPS ce era montat pe autoturismul marca VW P. Combi (pct. 7 rechizitoriu), sistemul GPS ce ral montat pe auto marca Ford Tranzit 280 (pct. 10 rechizitoriu), a verificat autoturismul Mercedes Benz C 180 ( pct. 12 rechizitoriu). Pentru acțiunile de verificare a autoturismelor inculpatul B. a fost plătit cu suma de 50 euro pentru fiecare autoturism de inculpatul B..

În actul de sesizare s-a reținut că inculpatul B. a dezactivat și sistemul GPS ce era montat pe auto marca VW Golf 6 (pct. 8) însă inculpatul R. a declarat că el a demontat sistemul GPS de pe acest autoturism.

În speță, acțiunile inculpatului (de verificare și demontare a sistemelor GPS – 3 autoturisme – și de inițiere a vânzării autoturismelor VW Golf 6 și Mercedes Benz C 180) au avut loc după introducerea acestora în țară de membrii grupării organizate și fără o înțelegere prealabilă cu vreunul dintre aceștia, deci după comiterea faptelor de înșelăciune. Aceste acțiuni ale inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată ci ale infracțiunii de tăinuire în formă continuată. Inculpatul B., deși nu a recunoscut, cunoștea că autoturismele pe care le-a verificat și față de care a intermediat vânzarea provin din săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, pentru activitatea desfășurată a fost plătit obținând astfel un folos material, ceea ce caracterizează intenția directă ca formă de vinovăție.

În consecință, Curtea în baza art. 386 C.pr.pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3,5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, pentru care inculpatul B. O. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracțiunea de tăinuire în formă continuată prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.

Cu privire la legea penală mai favorabilă, Curtea constată că în raport de criteriile de determinare a legii penale mai favorabile, pentru inculpatul B. O. Codul Penal din 1969 este mai favorabil.

Motivarea soluției de achitare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune a inculpatului B. O., nu poate fi primită de instanța de apel. Din probele dosarului rezultă că inculpatul B. a săvârșit actele materiale descrise mai sus, acte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire în formă continuată, și se va dispune condamnarea inculpatului pentru comiterea acestei fapte. Soluția de scoatere de sub urmărire penală dispusă de procuror față de una dintre persoanele (Morgoș A.) care a avut calitatea de învinuit și a desfășurat cam aceleași activități ca și inculpatul B. nu leagă instanța să pronunțe achitarea. Potrivit art. 396 alin. 5 C.pr.pen., achitarea se pronunță când din probe rezultă existența temeiurilor prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. a-d C.pr.pen.. Or, așa cum s-a arătat, în cauză nu este incident vreunul din temeiurile de achitare prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. a-d C.pr.pen., ci dimpotrivă, din probe rezultă că fapta de tăinuire există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților B. I., V. D. M., D. C., D. R. G., Di G. N., I. G., P. R. P. și R. Promo, Curtea reține:

Referitor la inculpatul B. I. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat, 12 infracțiuni de înșelăciune și instigare la denunțare calomnioasă, respectiv instigare la inducerea în eroare a organelor judiciare.

Din probele administrate în cauză rezultă că în perioada iunie 2012 – februarie 2013, inculpatul B. I., a inițiat și coordonat un grup infracțional organizat, la care au aderat ceilalți inculpați, mai puțin R. I. N. și B. O., cu scopul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune. Activitatea grupului consta în deplasarea inculpaților în țările Uniunii Europene, unde, sub identitate reală sau falsă, închiriau autoturisme de lux din Europa de Vest, pe care însă nu le-au mai restituit persoanelor vătămate, ci le-au introdus în România unde erau valorificate în intergralitatea lor sau dezmembrate.

La punctele 2,3,6-12 este prezentată activitatea infracțională a inculpatului B. I..

Acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor, însă din probele administrate dovedesc contrariul.

Referitor la inculpatul V. D. M. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat și 5 infracțiuni de înșelăciune.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul V. D. M. a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul B., având rolul de „locotenent”.

La punctele 2-5 și 13 este prezentată activitatea infracțională a inculpatului V. D. M..

Acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor, însă din probele administrate dovedesc contrariul.

În ce privește individulizarea pedepselor aplicate inculpatului B. I. și V. D. M., Curtea apreciază că aceasta nu a fost efectuată corect de prima instanță, în raport de dispozițiile art. 74 Cod penal, care arată că stabilirea duratei sau a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului. Astfel, deși s-a avut în vedere gradul de pericol ridicat al faptelor săvârșite, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea acestor fapte, împrejurarea că inculpații nu au avut o atitudine sinceră cu organele judiciare, însă s-au prezentat la chemările făcute în fața organelor de urmărire penală și termenele de judecată, precum și antecedentele penale ale inculpatului B., acestea a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni și lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului V., aplicarea unei pedepse la minimul special pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, este prea mică în raport actvitatea desășurată de cei doi inculpați.

Așa fiind, Curtea apreciază, că pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, se impune majorarea pedepsei aplicate fiecăuia dintre cei doi inculpați (B. și V.) de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare, aceasta fiind în măsură să realizeze scopul pedepsei, respectiv reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii altor infracțiuni de către aceștia.

În ce privește pedepsele aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune (12 pedepse de câte 1 an închisoare în cazul inculpatului B. și 5 pedepse de câte 1 an închisoare în cazul inculpatului V.) acestea au fost individualizarte corect de prima instanță.

În continuare, Curtea constă că în mod corect a reținut prima instanță că inculpatul B. I. a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat în termenul de încercare al unei pedepse de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată acestuia prin sentința penală nr. 217 din 22.07.2008 a Tribunalului A. def. prin dec. pen. nr. 92 din 21.08.2008 a Curții de apel Timișoara și d.p. nr. 1772 din 05.05.2010 a ÎCCJ.

Cu privire la măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin sentința atacată, Curtea constată că această măsură se aplică și se menține și după . Codului Penal, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, care prevăd că regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal de la 1969.

Ca atare, în raport de aceste dispoziții legale, va menține măsura revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare și regimul sancționator aplicat de prima instanță potrivit dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1969.

Așa cum s-a arătat în considerentele prezentei decizii, inculatul B. I. a fost trimis în judecată și condamnat de prima instnață și pentru comiterea infracțiunii de instigare la denunțare calomnioasă (25 rap. la art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969), rspectiv instigare la inducerea în eroare a organelor judiciare prev. de art. 47 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal. Pentru această infracțiune inculpatul va fi achitat pe temeiul art. 16 lit. b C.pr.pen., pentru motivele prezentate mai sus.

Referitor la inculpatul D. C. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat, 4 infracțiuni de înșelăciune, 2 infracțiuni de fals privind identitatea și infracțiunea de încredințare cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoan care nu posedă permis de conducere.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul D. C. a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul B..

La punctele 1,4,5,13 este prezentată activitatea infracțională a inculpatului D. C..

Referitor la inculpatul D. Ruso G. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat și 2 infracțiuni de înșelăciune.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul D. Ruso G. a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul B..

La punctele 11,12 este prezentată activitatea infracțională a inculpatului D. Ruso G..

Referitor la inculpatul Di G. N. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat și 3 infracțiuni de înșelăciune.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul Di G. N. a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul B..

La punctele 7,8 este prezentată activitatea infracțională a inculpatului Di G. N..

Referitor la inculpatul I. G. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat și 2 infracțiuni de înșelăciune.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul I. G. a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul B..

La punctele 10,13 este prezentată activitatea infracțională a inculpatului Di I. G..

Referitor la inculpatul P. R. P. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat și 3 infracțiuni de înșelăciune și infracțiunea de denunțare calomnioasă, respectiv inducerea în eroare a organelor judiciare.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul P. R. P. a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul B..

La punctele 2,3,6 este prezentată activitatea infracțională a inculpatului P. R. P..

Referitor la inculpatul R. P. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat și infracțiunea de înșelăciune.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul R. P. a aderat la grupul infracțional organizat inițiat de inculpatul B..

La punctul 2 este prezentată activitatea infracțională a inculpatului R. P..

În ce privește pedepsele aplicate inculpaților D. C., D. Ruso G., Di G. N., I. G., P. R. P. și R. P., Curtea constată că acestea au fost individualizate corect de instanța de fond în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. S-a avut în vedere gradul de pericol ridicat al faptelor săvârșite, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea acestor fapte, împrejurarea că inculpații cetățeni italieni nu s-au prezentat la chemările făcute de organele judiciare române, nici în cursul urmăririi penale și nici în fața instanțelor de judecată, deși au fost legal citați și s-au sustras executării mandatelor de arestare preventivă emise împotriva acestora de Tribunalul A..

De asemenea, în cazul inculpatului D. C., s-a avut în vedere antecedentele penale ale acestuia, acesta săvârșind faptele în termenul de liberare condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 74/20.01.2011 a Judecătoriei Oradea.

Astfel fiind, în cazul inculpatului D. C., pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, 4 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru 4 infracțiuni de înșelăciune, 2 pedepse de câte 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea și 1 an închisoare pentru infracțiunea de încredințare cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere,contopite, potrivit art. 38, art. 39 lit. b Cod penal, în pedeapsa rezultantă de 5 ani și 8 luni și 291 zile închisoare, (2 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse ce nu se execută, respectiv 3 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat și restul de 291 zile închisoare rest neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare aplicată prin s.p. nr. 74/20.01.2011 a Judecătoriei Oradea), este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În cazul inculpatului D. R. G., pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și 2 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru 2 infracțiuni de înșelăciune, contopite, potrivit art. 38, art. 39 lit. b Cod penal, în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, (2 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse ce nu se execută, respectiv 1 ani și 4 luni închisoare), este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În cazul inculpatului Di G. N., pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și 3 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru 3 infracțiuni de înșelăciune, contopite, potrivit art. 38, art. 39 lit. b Cod penal, în pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, (2 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse ce nu se execută, respectiv 2 ani închisoare), este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În cazul inculpatului I. G., pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și 2 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru 2 infracțiuni de înșelăciune, contopite, potrivit art. 38, art. 39 lit. b Cod penal, în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare, (2 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse ce nu se execută, respectiv 1 an și 4 luni închisoare), este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În cazul inculpatului P. R. P., pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și 3 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru 3 infracțiuni de înșelăciune, au fost individualizate corect.

Așa cum s-a arătat în considerentele prezentei decizii, inculatul P. R. P. a fost trimis în judecată și condamnat de prima instnață pentru comiterea infracțiunii de denunțare calomnioasă (art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969), rspectiv inducerea în eroare a organelor judiciare prev. de art. 268 alin. 1 Cod penal. Pentru această infracțiune inculpatul va fi achitat pe temeiul art. 16 lit. b C.pr.pen., pentru motivele prezentate mai sus.

În consecință, se va menține condamnarea inculpatului numai pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și 3 infracțiuni de înșelăciune, și pedepsele aplicate pentru aceste infracțiuni care au fost dozate corect.

În cazul inculpatului R. P., pedepsele de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, contopite, potrivit art. 38, art. 39 lit. b Cod penal, în pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, (2 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă ce nu se execută, respectiv 8 luni închisoare), este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În cazul inculpatei A. M. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat, complicitate la înșelăciune și complicitate la denunțare calomnioasă, respectiv complicitate la inducerea în eroare a organelor judiciare.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata A. M., a aderat la grupul infracțional organizat condus de B. I., în perioada respectivă era concubină a inculpatului P. R. P., și cunoscând activitatea acestuia și a întregii grupări, s-a deplasat împreună cu el în Italia de unde inculpatul închiria autoturisme de lux, pe care nu le mai restituia și le introducea în România unde erau valorificate.

De asemenea, la data de 14.08.2012 l-a însoțit pe inculpatul P. R. P. la IPJ A., unde acesta a formulat un denunț, arătând că în data de 14.08.2012, ora 10,00 i-a fost sustras de către autor necunoscut un autoturism marca BMW 318 închiriat din Germania, pe care l-a parcat pe ., în dreptul imobilului nr. 15, unde locuiește. Inculpata A. M. cunoscând activitatea inculpatului P., știa că autoturismul închiriat din Germania nu i-a fost sustras acestuia, ci furtul a fost doar o înscenare prin care încerca să justifice nerestituirea autoturismului către firma de închiriere - Enteprice Autovermietung.

Prin urmare, din probe dosarului rezultă că inculpata a săvârșit infracțiunile de constituire grup infracțional organizat și complicitate la înșelăciune.

Cu privire la pedepsele aplicate acesteia Curtea reține că pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune, au fost individualizate corect.

Așa cum s-a arătat în considerentele prezentei decizii, inculpata A. M. a fost trimisă în judecată și condamnată de prima instanță și pentru comiterea infracțiunii de complicitatea la denunțare calomnioasă (26 rap. la art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969), rspectiv inducerea în eroare a organelor judiciare prev. de art. 48 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal. Pentru această infracțiune inculpata va fi achitată pe temeiul art. 16 lit. b C.pr.pen., pentru motivele prezentate mai sus.

În consecință, se va menține condamnarea inculpatei numai pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și infracțiunea de înșelăciune, și pedepsele aplicate pentru aceste infracțiuni care au fost dozate corect.

În ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea constată că inculpata A. M. nu s-a prezentat în cursul judecății, nici în primă instanță și nici în apel. Deși nu are antecedente penale, iar activitatea sa infracțională este mai redusă, în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 91 Cod penal care reglementează suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de acest text.

Pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de lege (art. 91 Cod penal) cu privire la pedeapsa aplicată, persoana infractorului, acordul acestuia cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, aprecierea instanței că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară. Convingerea instanței se formează în raport de persoana infractorului, de conduita acestuia avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare.

Dacă în cauză se poate spune că sunt îndeplinite condițiile cu privire la pedeapsa aplicată, cele cu privire la infractor și aprecierea instanței, nu este însă îndeplinită cea prevăzută la art. 91 alin. 1 lit. c Cod penal - acordul inculpatei cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Astfel, din probele dosarului rezultă că inculpata nu și-a manifestat în niciun fel, (verbal sau prin declarație scrisă), acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se putea dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Lipsa acordului inculpatei de a presta o muncă în folosul comunității împiedică instanța să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În cazul inculpatei S. Ibolzo E. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat și 2 infracțiuni de complicitate la înșelăciune.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpata S. Ibolzo E. a aderat la grupul infracțional organizat, în perioada respectivă era concubină a inculpatului V. D. M. și cunoștea activitatea grupării.

Aceasta l-a însoțit pe inculpatul V. D. la PTF Nădlac, județul A., și l-a ajutat să introducă în țară autoturismul marca Mercedes 220 CDI închiriat de inculpatul D. C. de la firma Sixt Rent a Car SLU Palma de Mallorca. De asemenea, la data de 09.08.2012, s-a deplasat cu avionul împreună cu inculpatul P. R. P. în Germania la Dortmund, de unde inculpatul P. a închiriat de la firma Enteprice Autovermietung un autoturism marca BMW 318, după care s-au întors în România cu autovehiculul închiriat. Acesta (autovehiculul) nu a mai fost restituit firmei de închirieri ci vândut de inculpați, iar la data de 14.08.2012 a fost denunțat de P. la IPJ A. ca fiind furat. Această deplasare a cek’lor doi inculpați la Dortmund a fost organizată de inculpații B. și V. (faptele descrise la punctele 3,5 rechizitoriu).

Această stare de fapt rezultă din raportul poliției judiciare din Germania, lista pasagerilor cursei Timișoara – Dortmund din data de 09.08.2012, denunțul formulat de P., declarația martorului G. C. N., imaginile video ridicate din stația Rompetrol Nădalc, unde inculpatul D. C. a alimnetat autoturismul închiriat, fiind însoțit de inculpații V. și S., care îi înmânează la un momnet dat în incinta benzinăriei lui D. o sumă de bani.

Totodată, din declarația martorului Morgoș A. (f73 -81 d.u.p. vol. IX) rezultă că inculpatul V. D. avea o concubină pe nume IBI care de câteva ori a modificat contractele de închiriere în sensul că trecea numele șoferului care aducea mașina în România la poziția persoanei care închiria mașina, pentru a nu avea probleme la o oprire de rutină, aceasta mergând personal cu laptopul ei în țările unde se închiriau mașini.

Nu pot fi primite susținerile inculpatei, din probe rezultă fără nici un dubiu vinovăția acesteia.

Cu privire la pedepsele aplicate acesteia Curtea reține că pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și 2 pedepse de câte 1 an închisoare pentru 2 infracțiuni de complicitate la înșelăciune, contopite, potrivit art. 38, art. 39 lit. b Cod penal, în pedeapsa rezultantă de 1 ani și 8 luni închisoare, (1 an închisoare la care s-a aplicat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse ce nu se execută, respectiv 8 luni închisoare), este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea acesteia și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

În ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea constată că și acesta a fost efectuată corect de instanța de fond, inculpata nu are antecedente penale, s-a prezentat la termenele de judecată, și-a manifestat acordul cu privire la efectuarea unei munci în folosul comunității și sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 91 Cod penal, cu privire la pedeapsa aplicată, la infractor și aprecierea instanței.

În cazul inculpatului F. C. s-a reținut infracțiunea de constituire grup infracțional organizat și 8 infracțiuni de înșelăciune.

Faptele de înșelăciune comise de inculpat sunt descrise la pctele 7-13. Inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, recunoaștere ce se coroborează cu celelalte probe descrise la starea de fapt.

La individualizarea pedepselor Curtea constată că instanța de fond a efectuat o individualizare corectă, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. S-a avut în vedere gradul de pericol ridicat al faptelor săvârșite, prin raportare la valorile sociale încălcate prin săvârșirea acestor fapte, dar și persoana inculpatului care nu are antecedente penală, atitudinea procesuală a acestuia care a colaborat cu organele judiciare, recunoscând și regretând faptele comise. Curtea constată că prima instanță a dat eficiență cauzei de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 C.pr.pen., stabilind pedepse în limitele minime, reduse cu o treime.

Așa fiind, pedepsele de 9 luni închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat și 8 pedepse de câte 9 luni închisoare pentru 8 infracțiuni de înșelăciune, contopite, potrivit art. 38, art. 39 lit. b Cod penal, în pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare, ( 9 luni închisoare la care s-a aplicat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse ce nu se execută, respectiv 2 ani închisoare), cu executare în regim de detenție, este în măsură să asigure atingerea scopului, respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Curtea, având în vedere activitatea infracțională a inculpatului, numărul mare de faprte săvâșite, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 91 Cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, reeducarea inculpatului F. C., se va putea face numai prin executarea efectivă a pedepsei închisorii.

În continuare Curtea reține că în mod corect prima instanță a individualizat și pedepsele complementare și accesorii, în raport de dispozițiile art. 67 Cod penal.

De asemenea, și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de fond.

În ce privește măsura sechestrului asigurător instituită de procuror asupra autoturismului marca Opel Zafira, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea inculpatului B. O. și asupra autoturismului marca VW P., cu nr. de înmatriculare_, proprietatea inculpatului R. I. N., se constată că în raport de fapta de tăinuire reținută în sarcina celor doi inculpați prin prezenta decizie, nu sunt întrunite condițiile generale de luare a măsurilor asigurătorii, autoturismele nefăcând obiectul măsurilor de siguranță a confiscării speciale sau confiscării extinse.

Prin urmare, Curtea va menține dispoziția de ridicare a sechestrului aisigurător instituit asupra acestor autoturisme dispusă prin sentință.

În ce privește măsura sechestrului asigurător instituită asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților B. I., V. D. M., F. C., P. F. și D. C., Curtea constată că în mod corect a fost menținută de instanța de fond, având în vedere condamnarea inculpaților pentru faptele reținute în sarcina acestora.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul Di G. N., Curtea constată că a fost tardiv formulat.

Potrivit disp. art. 410 C.pr.pen., termenul de apel este de 10 zile, și curge de la comunicarea copiei după minută.

În speță, copie după minută a fost comunicată la data de 08.10.2014, astfel cum reiese din dovada de comunicare a minutei aflată la dosarul de fond (fila 440), iar inculpatul a formulat cererea de apel la data de 04.03.2015, potrivit datei menționată pe cerere.

Deci, termenul de apel a început să curgă la data de 09.10.2014 și s-a împlinit la data de 20.10.2014, iar cererea de apel a fost formulată la data de 04.03.2015, cu mult peste termenul prevăzut de lege.

Curtea constată că cererea de repunere în termen formulată de inculpat prin avocați nu este întemeiată, întârzierea nefiind determinată de vreo cauză temeinică de împiedicare. Inculpatul a cunoscut împrejurarea că împotriva sa a început un proces penal, acesta, deși a fost legal citat nu s-a prezentat în fața instanței de judecată ci s-a sustras judecății, a părăsit România deși împotriva sa s-a emis un mandat de arestare preventivă care nu a putut fi executat, autoritățile italiene refuzând executarea mandatului, astfel că nu se poate spune că a fost împiedicat de o cauză temeinic justificată.

În consecință, Curtea, în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial A. și inculpații B. I., A. M. și P. R. P., împotriva sentinței penale nr. 752 din 7 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .

Va desființa sentința penală atacată numai cu privire la inculpații R. I. N., B. O., B. I., V. D. M., A. M. și P. R. P., în latura penală și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 386 C.pr.pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3,5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, pentru care inculpatul R. I. N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969 (un act material descris la punctul 8 în rechizitoriu cu privire la cumpărarea autoturismului marca Volkswagen Golf 6).

În baza art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, va condamna inculpatul R. I. N., la pedeapsa de 166 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal din 1969.

În baza art. 88 Cod penal din 1969, va constata executată pedeapsa aplicată inculpatului R. I. N. ca urmare a deducerii reținerii și arestării preventive din data de 16.02.0213 până la data de 01.08.2013.

Va menține în rest dispozițiile sentinței apelate privind achitarea inculpatului R. I. N. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal și 2 două infracțiuni de complicitate la infracțiunea înșelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin.1,2 Cod penal.

În baza art. 386 C.pr.pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3,5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, pentru care inculpatul B. O. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracțiunea de tăinuire în formă continuată prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.

În baza art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și aplicarea art. 5 Cod penal, va condamna inculpatul B. O., la pedeapsa de 166 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire în formă continuată prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.

În baza art. 88 Cod penal din 1969, va constata executată pedeapsa aplicată inculpatului B. O., ca urmare a deducerii reținerii și arestării preventive din data de 16.02.0213 până la data de 01.08.2013.

Va menține în rest dispozițiile sentinței apelate privind achitarea inculpatului B. O. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal.

Va decontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului B. I. în pedepsele componente:

-1 an închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal.

- 12 pedepse de câte 1 an închisoare pentru 12 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de instigare la inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 47 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

-spor 4 ani și 2 luni închisoare;

- 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 217/22.07.2008 a Tribunalului A., def. prin d.p. nr.92 din 21.08.2008 a Curții de Apel Timișoara și d.p. nr. 1772 din 05.05.2010 a ÎCCJ, a cărei executare a fost suspendată condiționat.

În baza art. 16 lit. b C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, va achita inculpatul B. I. pentru infracțiunea de instigare la denunțare calomnioasă prev. de art. 25 rap. la art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969.

Va menține dispozițiile privind condamnarea inculpatului B. I. pentru săvârșirea unei infracțiuni de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și dispozițiile privind condamnarea pentru săvârșirea a 12 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

Va majora pedeapsa de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și va menține dispozițiile privind condamnarea la 12 pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a 12 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va contopi pedepsele aplicate în cauză potrivit prezentei decizii în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 Cod penal din 1969, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 217/22.07.2008 a Tribunalului A., def. prin d.p. nr.92 din 21.08.2008 a Curții de Apel Timișoara și d.p. nr. 1772 din 05.05.2010 a ÎCCJ, pe care o adaugă la pedeapsa de rezultantă 6 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

Va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate cu privire la acest inculpat.

Va decontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului V. D. M. în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal;

- 5 pedepse de câte 1 an închisoare pentru 5 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

- spor 1 an și 8 luni închisoare;

Va menține dispozițiile privind condamnarea inculpatului V. D. M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și dispozițiile privind condamnarea pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

Va majora pedeapsa de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și va menține dispozițiile privind condamnarea la 5 pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va contopi pedepsele aplicate în cauză potrivit prezentei decizii în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

Va decontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului P. R. P. în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal;

- 3 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru 3 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- spor 2 ani și 2 luni închisoare;

În baza art. 16 lit. b C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, va achita inculpatul P. R. P. pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969.

Va menține dispozițiile privind condamnarea inculpatului P. R. P. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și dispozițiile privind condamnarea la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va contopi pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa rezultantă de 2 închisoare, pe care o sporește cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate cu privire la acest inculpat.

Va decontopi pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei A. M. în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal;

- 1 an închisoare pentru complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

- 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 48 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal;

- spor 6 luni închisoare;

În baza art. 16 lit. b C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, va achita inculpata A. M. pentru infracțiunea de complicitate la denunțare calomnioasă prev. de art. 26 rap. la art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969.

Va menține dispozițiile privind condamnarea inculpatei A. M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și dispozițiile privind condamnarea la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal va contopi pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa rezultantă de 1 închisoare, pe care o sporește cu o treime din totalul celeilalte pedepse stabilită, respectiv un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.

Va menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate cu privire la această inculpată.

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații V. D. M., F. C., D. C., S. Ibolyo Erszbest, B. M., D. R. G., I. G., R. P., împotriva sentinței penale nr. 752 din 7 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .

În baza art. 421 pct.1, lit. a C.pr.pen., va respinge ca tardiv formulat apelul declarat de inculpatul Di G. N. împotriva aceleiași sentințe.

Va menține în rest sentința penală apelată.

Va dispune virarea sumei de 2.500 lei, din care 2.400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu și 100 lei onorariu parțial avocat oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..

În baza art. 274 alin. 1, 2 C.pr.pen., va obliga pe inculpații R. I. N. și B. O. la câte 2.500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat la prima instanță.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga inculpații V. D. M., F. C., D. C., S. Ibolyo Erszbest, B. M., D. R. G., I. G., Rombo lacci P., Di G. N., la câte 600 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de I. a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – B. Teritorial A. și inculpații B. I., A. M. și P. R. P., împotriva sentinței penale nr. 752 din 7 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .

Desființează sentința penală atacată numai cu privire la inculpații R. I. N., B. O., B. I., V. D. M., A. M. și P. R. P., în latura penală și rejudecând în aceste limite:

I. În baza art. 386 C.pr.pen., dispune schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3,5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, pentru care inculpatul R. I. N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969 (un act material descris la punctul 8 în rechizitoriu cu privire la cumpărarea autoturismului marca Volkswagen Golf 6).

În baza art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă inculpatul R. I. N., fiul lui I. și A. L., născut la data de 12.03.1972 în mun. A., județul A., cetățean român, studii liceale, administrator, căsătorit, doi copii minori, domiciliat în A., Calea A. V., ., ., posesor a CI . nr._, CNP_, la pedeapsa de 166 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969.

În baza art. 71 alin. 1 Cod penal din 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b Cod penal din 1969.

În baza art. 88 Cod penal din 1969, constată executată pedeapsa aplicată inculpatului R. I. N. ca urmare a deducerii reținerii și arestării preventive din data de 16.02.0213 până la data de 01.08.2013.

Menține în rest dispozițiile sentinței apelate privind achitarea inculpatului R. I. N. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal și 2 două infracțiuni de complicitate la infracțiunea înșelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin.1,2 Cod penal.

II. În baza art. 386 C.pr.pen., dispune schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1-3,5 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, pentru care inculpatul B. O. a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, în infracțiunea de tăinuire în formă continuată prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.

În baza art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și aplicarea art. 5 Cod penal, condamnă inculpatul B. O., fiul lui I. și L., născut la data de 05.01.1975 în mun. V., județul V., cetățean român, studii superioare, profesor, divorțat, domiciliat în A., ., nr. 32 A, ., județul A., posesor a CI ., nr._, CNP_, la pedeapsa de 166 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire în formă continuată prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.

În baza art. 88 Cod penal din 1969, constată executată pedeapsa aplicată inculpatului B. O., ca urmare a deducerii reținerii și arestării preventive din data de 16.02.0213 până la data de 01.08.2013.

Menține în rest dispozițiile sentinței apelate privind achitarea inculpatului B. O. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal.

III. Decontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului B. I.în pedepsele componente:

-1 an închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal.

- 12 pedepse de câte 1 an închisoare pentru 12 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de instigare la inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 47 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

-spor 4 ani și 2 luni închisoare;

În baza art. 16 lit. b C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, achită inculpatul B. I. pentru infracțiunea de instigare la denunțare calomnioasă prev. de art. 25 rap. la art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969.

Menține dispozițiile privind condamnarea inculpatului B. I. pentru săvârșirea unei infracțiuni de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și dispozițiile privind condamnarea pentru săvârșirea a 12 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

Majorează pedeapsa de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și menține dispozițiile privind condamnarea la 12 pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a 12 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate în cauză potrivit prezentei decizii în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 4 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 187/2012, rap. la art. 83 Cod penal din 1969, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p. 217/22.07.2008 a Tribunalului A., def. prin d.p. nr.92 din 21.08.2008 a Curții de Apel Timișoara și d.p. nr. 1772 din 05.05.2010 a ÎCCJ, pe care o adaugă la pedeapsa de rezultantă 6 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate cu privire la acest inculpat.

IV. Decontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului V. D. M. în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal;

- 5 pedepse de câte 1 an închisoare pentru 5 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

- spor 1 an și 8 luni închisoare;

Menține dispozițiile privind condamnarea inculpatului V. D. M. pentru săvârșirea unei infracțiuni de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și dispozițiile privind condamnarea pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

Majorează pedeapsa de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și menține dispozițiile privind condamnarea la 5 pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate în cauză potrivit prezentei decizii în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pe care o sporește cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare.

V. Decontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului P. R. P. în pedepsele componente:

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal;

- 3 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru 3 infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

- 6 luni închisoare pentru infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 5 Cod penal;

- spor 2 ani și 2 luni închisoare;

În baza art. 16 lit. b C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, achită inculpatul P. R. P. pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă prev. de art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969.

Menține dispozițiile privind condamnarea inculpatului P. R. P. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și dispozițiile privind condamnarea la 3 pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa rezultantă de 2 închisoare, pe care o sporește cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate cu privire la acest inculpat.

VI. Decontopește pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatei A. M. în pedepsele componente:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal;

- 1 an închisoare pentru complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

- 6 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 48 rap. la art. 268 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal;

- spor 6 luni închisoare;

În baza art. 16 lit. b C.pr.pen., cu aplicarea art. 5 Cod penal, achită inculpata A. M. pentru infracțiunea de complicitate la denunțare calomnioasă prev. de art. 26 rap. la art. 259 alin. 1 Cod penal din 1969.

Menține dispozițiile privind condamnarea inculpatei A. M. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. 1 Cod penal, cu aplic art. 5 Cod penal și dispozițiile privind condamnarea la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 48 rap. la art. 244 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate în prezenta cauză în pedeapsa rezultantă de 1 închisoare, pe care o sporește cu o treime din totalul celeilalte pedepse stabilită, respectiv un spor de 4 luni închisoare, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni închisoare.

Menține în rest dispozițiile sentinței penale atacate cu privire la această inculpată.

În baza art. 421 pct.1, lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații V. D. M., F. C., D. C., S. Ibolyo Erszbest, B. M., D. R. G., I. G., R. P., împotriva sentinței penale nr. 752 din 7 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .

În baza art. 421 pct.1, lit. a C.pr.pen., respinge ca tardiv formulat apelul declarat de inculpatul Di G. N. împotriva aceleiași sentințe.

Menține în rest sentința penală apelată.

Dispune virarea sumei de 2.500 lei, din care 2.400 lei reprezentând onorariu avocat oficiu și 100 lei onorariu parțial avocat oficiu, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați T..

În baza art. 274 alin. 1, 2 C.pr.pen., obligă pe inculpații R. I. N. și B. O. la câte 2.500 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat la prima instanță.

În baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă inculpații V. D. M., F. C., D. C., S. Ibolyo Erszbest, B. M., D. R. G., I. G., Rombo lacci P., Di G. N., la câte 600 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. 3 C.pr.pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08.05.2015.

Președinte, Judecător, Judecător

D. V. F. I. A. N.

Cu opinie separată

Grefier

A. S.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE LA DECIZIA PENALĂ NR. 480/A din data de 8 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția Penală în dosar nr._

Opinia separată se referă la încadrarea juridică dată prin rechizitoriu în privința acuzațiilor de înșelăciune în convenții și la efectele (încetarea procesului penal) pe care noua încadrare le produce asupra exercitării acțiunii penale.

Stabilirea încadrării juridice în privința acuzațiilor de înșelăciune în convenții, care fac obiectul trimiterii în judecată la pct. 2, 3, 4, 6 – 13 din rechizitoriu (va fi avută în vedere situația de fapt expusă în rechizitoriu, însușită și de către prima instanță):

Pct. 2 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

Inculpatul P. R. P. (cetățean italian), care se afla în Italia, în localitatea Pistoia, a închiriat în data de 03.07.2012 de la firma de închirieri auto ANAR, un autoturism marca Mercedes Sprinter în valoare de 15.000 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România în data de 04.07.2012, înstrăinându-l.

Inculpatul R. P. (cetățean italian), care se afla în Italia, în localitatea Mestre Venice, a închiriat în data de 04.07.2012 de la firma de închirieri auto MAGGIORE RENT, un autoturism marca Ford Transit în valoare de 27.000 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România în data de 04.07.2012, înstrăinându-l.

Pct. 3 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

Inculpatul P. R. P. (cetățean italian), care se afla în Germania, în localitatea Dortmund, a închiriat în data de 08.08.2012 de la firma de închirieri auto Enterprice Autovermietung, un autoturism marca BMW 318 în valoare de 46.869 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România în aceeași dată, înstrăinându-l.

Pct. 4 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

În cursul lunii august 2012 inculpatul D. C. s-a deplasat în Madrid (Spania), de unde a închiriat un autoturism marca Mercedes Viano de la firma Avis Alquile Un Coche SA, în valoare de 29.900 euro, autoturism pe care l-a introdus în România (la o dată neprecizată).

Pct. 6 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

Inculpatul P. R. P. (cetățean italian), care se afla în Italia, în localitatea Florența, a închiriat în data de 31.10.2012 de la firma de închirieri auto MAGGIORE RENT, un autoturism marca Citroen în valoare de 20.400 euro, aparținând firmei T. DEVELOPEMENT SRL din R., autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România, înstrăinându-l.

Pct. 7 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

Inculpatul DI G. N. (cetățean italian), care se afla în Italia, în localitatea Bolzano, a închiriat în data de 21.11.2012 de la firma de închirieri auto BZ RENT, un autoturism marca Wolkswagen în valoare de 21.050 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România, înstrăinându-l.

Pct. 8 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

Inculpatul DI G. N. (cetățean italian), care se afla în Germania, în localitatea Dresda, a închiriat în data de 25.11.2012 de la firma de închirieri auto HERZ RENTAL STATION, un autoturism marca Chevrolet în valoare de 37.740,01 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România, înstrăinându-l.

Inculpatul DI G. N. (cetățean italian), care se afla în Cehia, în localitatea Praga, a închiriat în data de 25.11.2012 de la firma de închirieri auto RENT PLUS S.R.O., un autoturism marca Wolkswagen în valoare de 11.078 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România, înstrăinându-l.

Pct. 9 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

Inculpatul B. M. (cetățean italian), care se afla în Austria, în localitatea Viena, a închiriat în data de 15.12.2012 de la firma de închirieri auto SIXT GMBH, un autoturism marca Subaru în valoare de 29.243 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care a încercat să-l introducă în România (în aceeași zi), fiind însă reținut de organele poliției de frontieră maghiare.

Pct. 10 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

Inculpatul I. G. (cetățean italian), care se afla în Italia, în localitatea Veneția, a închiriat în data de 17.12.2012 de la firma de închirieri auto HERZ AUTONOLEGGIO, un autoturism marca Ford în valoare de 27.000 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România, înstrăinându-l.

Pct. 11 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

Inculpatul D. R. G. (cetățean italian), care se afla în Cehia, în localitatea Brno, a închiriat în data de 27.12.2012 de la firma de închirieri auto EUROP CAR, un autoturism marca Wolkswagen în valoare de 14.450 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România, înstrăinându-l.

Pct. 12 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

Inculpatul D. R. G. (cetățean italian), care se afla în Polonia, în localitatea Cracovia, a închiriat în data de 06.01.2013 de la firma de închirieri auto RENT A CAR EXPRESS, un autoturism marca Mercedes în valoare de 22.000 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România, înstrăinându-l.

Pct. 13 din rechizitoriu are în vedere (în ce privește încadrarea juridică de înșelăciune în convenții) următoarea situație de fapt:

Inculpatul I. G. (cetățean italian), care se afla în Polonia, în localitatea Cracovia, a închiriat în data de 10.02.2013 de la o firmă de închirieri auto, un autoturism marca Opel în valoare de 15.000 euro, autoturism pe care nu l-a mai restituit proprietarului și pe care l-a introdus în România, cu intenția de a-l înstrăina.

Este de menționat că în toate ipotezele descrise anterior inculpații au încheiat contractele de închiriere pe numele lor reale și în baza unor acte de identitate valabile (nefalsificate), împrejurări necontestate de acuzare.

Acuzarea susține că faptele descrise constituie înșelăciune în convenții și nu abuz de încredere, cu motivarea (preluată și de prima instanță) că „încă dinaintea încheierii contractelor de închiriere cu firmele de rent-a-car, precum și în momentul încheierii și pe tot parcursul derulării lor, inculpații au indus și menținut în eroare pe reprezentanții firmelor de închirieri auto, intenția lor fiind aceea de a nu le mai restitui, ci de a le înstrăina (a le vinde) unor terțe persoane”. (f. 59 alineatul 4 din rechizitoriu)

Se pare că în opinia acuzării (și a primei instanțe) elementul material al înșelăciunii în convenții constă în speță într-o omisiune, și anume inculpații (cu știință) nu au adus la cunoștința reprezentanților firmelor rent-a-car că urmăresc să-și încalce obligațiile contractuale, să nu restituie autoturismele și să le înstrăineze.

Împrejurarea că una dintre părțile cocontractante are reprezentarea, încă din momentul încheierii convenției, că nu își va respecta obligațiile asumate, nu constituie, în lipsa mijloacelor amăgitoare, infracțiune.

În consecință, în lipsa oricăror manopere dolosive la momentul încheierii contractelor de închiriere (situația din speță), faptele descrise nu pot fi încadrate în înșelăciune.

Lipsa manoperelor dolosive este mai mult decât evidentă în speță, ținând cont de natura contractelor (de adeziune, încheiate pe formulare tip, fără posibilități de negociere – a se vedea, spre exemplu contractul de închiriere - lettera din noleggio - încheiat de inculpatul P. R. P. cu firma ANAR, f. 21 vol. 3 dup) și de persoanele juridice implicate în operațiunile de închiriere (firme specializate). Practic, singurele elemente de fapt care puteau fi prezentate nereal de inculpați erau datele lor de identitate, însă aceste informații erau reale, după cum s-a menționat anterior.

Pe de altă parte, se observă că activitatea inculpaților nu s-a limitat la închirierea autoturismelor în străinătate ci aceștia au introdus autoturismele în România unde le-au înstrăinat (act de dispoziție) s-au urmăreau să le înstrăineze (ceea ce echivalează cu luarea în stăpânire a bunului – însușirea acestuia).

Din acest punct de vedere se observă că activitatea inculpaților întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz de încredere (sub forma dispunerii pe nedrept sau însușirii; infracțiune săvârșită în România), incriminată de art. 213 alin. 1 din vechiul Cod penal (în vigoare la data comiterii faptelor), respectiv art. 238 alin. 1 din noul Cod penal, ambele incriminări prevăzând condiția plângerii prealabile pentru punerea în mișcare a acțiunii penale.

În această situație se impunea, în baza art. 386 alin. 1 din noul Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice pentru acuzațiile de înșelăciune în convenții descrise la pct. 2,3,4, 6 – 13 din rechizitoriu, din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere. De asemenea, în baza art. 386 alin. 2 din noul Cod de procedură penală, trebuia solicitat persoanelor vătămate (firmelor de închiriere) să precizeze dacă înțeleg să formuleze plângere prealabilă iar în caz negativ se impunea încetarea procesului penal în temeiul art. 17 alin. 2 Cpp raportat la art. 16 alin. 1 lit. e teza I Cpp (pentru lipsa plângerii prealabile).

Referitor la acuzațiile de înșelăciune în convenții descrise la pct. 1 și 5 din rechizitoriu, situația de fapt expusă în actul de trimitere în judecată denotă săvârșirea acestei infracțiuni (înșelăciune în convenții), având în vedere împrejurarea că în ambele ipoteze (23.06.2012, respectiv 23.08.2012) inculpatul D. C. (cetățean român) a indus în eroare, în momentul încheierii contractelor, reprezentanții celor două firme de închiriere din Germania și Spania, prezentându-se cu date de identitate false (B. I. I., cetățean francez, adresă fictivă în Paris; Jose Miguel Casanova Alarcon, cetățean spaniol, adresă fictivă în Valencia), elemente de fapt ce erau determinante pentru încheierea contractelor de închiriere și predarea către inculpat a autoturismelor care făceau obiectul convențiilor.

Prin urmare, doar în privința acestor acuzații sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții.

Judecător

F. I.

Red. D.V./01.07.2015

Tehnored. A.S./20.05.2015/18 ex

Tribunalul A.: M. C.

← Tâlhărie (art.233 NCP). Decizia nr. 500/2015. Curtea de Apel...		Vătămarea corporală din culpă (art.196 NCP). Decizia nr.... →

Constituirea unui grup infracţional organizat (art.367 NCP). Decizia nr. 480/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Constituirea unui grup infracţional organizat (art.367 NCP). Decizia nr. 480/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA