Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 98/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 98/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
DOSAR NR._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
DECIZIA PENALĂ NR. 98/A
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2016
PREȘEDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: D. V.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva Sentinței penale nr. 345/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, privind pe inculpatul V. G. V..
Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.01.2016 care face corp comun cu prezenta decizie, dată la care instanța, având în vedere timpul necesar pentru deliberare, în baza art.391 alin.1 C.p.p a stabilit termen pentru pronunțare la data de azi.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 345/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art. 335 al.1 Cod pen. cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., s-a stabilit în ceea ce îl privește pe inculpatul V. G. V., pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat.
În baza art.396 al.4 Cod pr.pen. rap la art.83 Cod pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art.84 Cod pen.
În baza art.85 al.1 Cod pen., s-a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art.85 al.2 lit.g Cod pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe o durată de 1(un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii.
În baza art.83 al.4 Cod pen., s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art.274 alin.1 Cod pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Reșița a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 30.03.2015, dat în dosar nr. 1903/P/2014, P. de pe lângă Judecătoria Reșița a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului V. G. V., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art.335 alin.1 cod penal.
S-a reținut, în esență că, în data de 02.07.2014, în jurul orei 1330, după ce în prealabil a luat mopedul marca Piaggio, cu număr de înregistrare Măureni CS 011 din curtea locuinței numitului Z. G., fără consimțământul acestuia, conducându-l apoi pe DC 83 A, pe o distanță de aproximativ 2 km., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
S-a constatat că situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliție la data de 02.07.2014 (fila 9 d.u.p.); declarațiile inculpatului V. G. V. (filele 17-19 d.u.p.); declarația persoanei vatamate Z. G. (fila 20 d.u.p.); adresa nr._/21.07.2014 emisă de SPCRPCIV C. S. (fila 22 d.u.p.); alte înscrisuri depuse la dosar.
Prin Încheierea din data de 09.06.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art.346 al.2 Cod pr.pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății față de inculpatul V. G. V. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prev. de art.335 alin.1 cod penal. Astfel, s-a dispus începerea judecății, stabilindu-se termen de judecată la data de 24.09.2015.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 02.07.2014, în jurul orelor 1330, lucrătorii Postului de Poliție Măureni, în timp ce desfășurau activități pe linie de circulație rutieră pe DC 83 A, între localitățile Măureni și Șoșdea, au observat un moped de culoare albă care circula pe drumul public, iar conducătorul acestuia nu purta cască de protecție.
S-a mai reținut că lucrătorii de poliție au procedat la oprirea pentru control a mopedului sus menționat, constatând că acesta era marca Piaggio, având aplicată plăcuța cu nr. de înregistrare „Măureni CS 011”. Cu această ocazie, conducătorul mopedului a declarat verbal că se numește V. G. V. și că nu are nici un document asupra sa, iar mopedul aparține numitului Z. G. din Măureni.
Procedându-se la verificarea bazelor de date ale Poliției, s-a constatat că numitul V. G. V. nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule
Cu ocazia controlului, s-a constatat că inculpatul V. G. V. a declarat verbal că a luat mopedul de la vecinul său Z. G., pentru a merge până la magazin la cumpărături, conducând vehiculul pe o distanță de aproximativ 2 km înainte de a fi oprit de organele de poliție
Prima instanță a reținut că, fiind audiat în cursul urmăririi penale, V. G. V. a declarat că, în ziua de 02.07.2014, i-a cerut vecinului său Z. G., cu împrumut, o bicicletă, pentru a merge la magazin la cumpărături. Acesta i-a spus să meargă să ia bicicleta din curte, după care a intrat în locuință. Inculpatul s-a deplasat la locul unde se afla bicicleta, dar lângă aceasta a observat mopedul marca Piaggio și s-a hotărât să ia acest vehicul, pentru a se deplasa mai repede. A mers cu mopedul până la magazinul ., unde a făcut cumpărăturile, plecând apoi spre domiciliu. Pe drum a fost oprit în trafic de organele de poliție.
Totodată, s-a reținut că inculpatul a precizat că nu cunoștea faptul că trebuie să posede permis de conducere pentru a conduce mopedul pe drumurile publice. Totodată a declarat că s-a împăcat cu vecinul său Z. G. pentru furtul mopedului
Din declarația persoanei vătămate Z. G., prima instanță a reținut că acesta s-a împăcat cu numitul V. G. V. pentru ca a luat mopedul din curtea locuintei sale fără consimțământul lui și nu dorește ca acesta să răspundă penal pentru această faptă.
Din verificările efectuate în evidențele SPCRPCIV din cadrul Instituției Prefectului C. S., prima instanță a reținut că numitul V. G. V. nu figurează ca posesor al permisului de conducere auto-moto, până la data de 15.07.2014.
S-a constatat că în faza de judecată, inculpatul a declarat faptul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, așa cum este descrisă în actul de inculpare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 374 alin.4 Cod pr.pen.
Instanța de fond a constatat că declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor săvârșite, se coroborează cu probele administrate in faza de urmărire penala si anume: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de organele de poliție la data de 02.07.2014 (fila 9 d.u.p.); declarațiile inculpatului V. G. V. (filele 17-19 d.u.p.); declarația persoanei vatamate Z. G. (fila 20 d.u.p.); adresa nr._/21.07.2014 emisă de SPCRPCIV C. S. (fila 22 d.u.p.); alte înscrisuri depuse la dosar.
S-a reținut că în drept, fapta inculpatului V. G. V. care, în data de 02.07.2014, în jurul orei 1330, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DC 83 A, pe raza localităților Măureni și Șoșdea, mopedul marca Piaggio, cu număr de înregistrare Măureni CS 011, aparținând numitului Z. G., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 cod penal.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii sus-menționate, prima instanță a reținut că, pentru existența infracțiunii este esențială realizarea unei acțiuni de conducere, aceasta începând chiar din momentul îndeplinirii primului act de conducere, mai exact odată cu punerea în mișcare a autovehiculului, cu circulația sau deplasarea dirijată a acestuia pe un drum public, indiferent de distanța parcursă, activitate realizată de către inculpat fără a poseda permis de conducere, aspect ce rezultă din adresa nr._/21.07.2014 a Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor C.-S..
S-a mai reținut că urmarea imediată a constat într-o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite de lege și relațiile sociale referitoare la acestea, respectiv viața, integritatea fizică și psihică a participanților la trafic și integritatea bunurilor.
Prima instanță a reținut că legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei, aceasta fiind infracțiune de pericol, pentru a cărei existență nu este necesară producerea unui rezultat concret, privit în materialitatea sa, fiind suficientă crearea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice și a participanților la trafic.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 al.3, lit.b Cod pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, s-a constatat că inculpatul, știind că nu deține permis de conducere, a condus mopedul marca Piaggio pe drumurile publice, respectiv pe DC 83 A, între localitățile Măureni și Șoșdea, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice, precum și pentru valorile sociale apărate prin dispozițiile legale în baza cărora a fost cercetat în cauză.
În consecință, Judecătoria Reșița a apreciat că s-a făcut dovada existenței infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. 1 cod penal, a săvârșirii acesteia, cu vinovăție, de către inculpat.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 cod penal, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținându-se seama de criteriile expres prevăzute de dispozițiile art.74 Cod pen., și anume: împrejurările, modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii; motivul săvârșirii faptei; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedența penală a inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului; nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială.
În această ordine de idei, au fost avute de către prima instanță în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare de la 1 la 5 ani - reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 al.10Cod pr.pen.
De asemenea, s-a luat în considerare și faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.
Pentru determinarea gradului de pericol social al faptei, s-a reținut că prezintă relevanță modalitatea de comitere a acesteia, sens în care instanța de fond a constatat că, inculpatul a înțeles să conducă mopedul pe drumurile publice, fără permis de conducere, în jurul orelor 1330, într-o zonă circulată, respectiv pe DC 83 A, între localitățile Măureni și Șoșdea, aspecte în raport de care se poate deduce că inculpatul a dat dovadă de o atitudine de indiferență cu privire la siguranța traficului rutier.
În ceea ce privește persoana inculpatului, observând fișa de cazier judiciar a acestuia, prima instanță a constatat că acesta este infractor primar, fiind la primul incident cu legea penală. De asemenea, s-a mai reținut faptul că inculpatul este o persoană tânără, fără studii, dar care este integrată în câmpul muncii, fiind crescător de animale.
Totodată, s-a constatat și că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptei comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, Judecătoria Reșița a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii orientată înspre minimul special, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 74 C.pen.
Prin urmare, în baza art.335 alin.1 cod penal, cu aplicarea art.374 alin.4 raportat la art.375, art.396 alin.10 cod procedură penală, prima instanță a stabilit în ceea ce îl privește pe inculpatul V. G. V., pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, pedeapsă considerată a fi de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului.
S-a reținut că aplicarea pedepselor complementare și accesorii inculpatului se impune a fi realizată atât în baza art.67, art.66 art.65 Cod pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările în care acestea a fost comisă, persoana inculpatului care, este integrat în societate și este la primul conflict cu legea penală, prima instanță a apreciat că nu este necesară aplicarea unor pedepse complementare, respectiv accesorii.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, Judecătoria Reșița a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, respectiv lipsa antecedentelor penale, de atitudinea procesuală corectă de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că, maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, mai mic decât limita de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Prin urmare, în baza art.396 al.4 Cod pr.pen. rap la art.83 Cod pen., prima instanță a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art.84 Cod pen.
În baza art.85 al.1 Cod pen., s-a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșită de către inculpat, prima instanță a apreciat că este necesar a-i fi interzis acesteia dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere prin impunerea obligației prev de art.85 al.2 lit.g Cod pen.
În ceea ce privește termenul pentru care a fost stabilită această obligației de a nu conduce anumite vehicule, Judecătoria Reșița a constatat că dispozițiile art.85 al.2 Cod pen. nu dispun ca această obligației să fie impusă pe toată durata termenului de supraveghere, ci, din contră, prevederile art.85 al.4 Cod pen. impun instanței, în cazul interzicerii obligațiilor prev de art.85 a.2 lit.e-g Cod pen., o individualizare, în concret, a conținutului acestei obligații, prin raportare la împrejurările cauzei. Mai mult decât atât, s-a constatat că nici în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției nu s-a prevăzut, în mod expres, termenul în care inculpatul urmează să respecte această obligație, astfel încât stabilirea întinderii acestuia devine atributul instanței, fiind lăsată la aprecierea acesteia.
De altfel, s-a reținut de către prima instanță că dacă legiuitorul ar fi dorit ca aceste obligații să fie impusă pe toată durata termenului de supraveghere, ar fi prevăzut expres acest lucru, la fel cum a făcut-o în al.1 al art.85 Cod pen, aceeași concluzie cu privire la caracterul variabil al termenului desprinzându-se din natura și conținutul obligațiilor stabilite în cuprinsul art.85 al.2 cod pen., unele neputând fi executate în mod continuu, ci o singură dată.
În această ordine de idei, la stabilirea termenului înăuntrul căruia inculpatul trebuie să respecte obligația de a nu conduce anumite vehicule, instanța de fond a avut în vedere, pe de-o parte pericolul social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat, prin raportare la modalitatea efectivă de comitere a faptei și la persoana inculpatului – este la primul incident cu legea penală, atitudinea procesuală corectă pe tot parcursul procesului penal -, iar pe de altă parte, la contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o acest gen de fapte, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce produc urmări de o mare gravitate, acest gen de infracțiuni generând un sentiment de dezaprobare din partea societății civile, care resimte necesitatea unei reacții adecvate împotriva făptuitorilor, pe măsura tulburărilor pe care le produc în mediul social, corespunzător gradului de pericol creat prin săvârșirea lor.
Prin urmare, Judecătoria Reșița, în baza art.85 alin 2 lit.g C. pen., a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o durată de 1(un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.83 al.4 Cod pen., s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În baza art.274 alin.1 Cod pr.pen., a fost obligat inculpatul V. G. V. la plata sumei de 450 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Reșița, procurorul criticând hotărârea sub aspectul duratei pe care s-a impus obligația prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) Cod penal.
Apelul este fondat.
Prima instanță a impus inculpatului obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe o durată de 1 an de la data rămânerii definitive a sentinței.
Potrivit art. 84 alin. (2) Cod penal „Pe duratatermenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță”.
În conformitate cu dispozițiile art. 84 alin. (1) Cod penal „Termenul de supraveghere este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei”.
Corelând cele două texte de lege menționate rezultă că termenul de supraveghere este fix (2 ani) iar în cadrul acestui termen trebuie executate atât măsurile de supraveghere (prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) – e) Cod penal) cât și obligațiile (prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. a) – j) Cod penal) pe care instanța a decis că trebuie să le impună persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
Legea penală este clară și imperativă sub aspectul duratei pe care trebuie executate obligațiile stabilite suplimentar de instanță și nu permite derogări sub acest aspect.
Dispozițiile art. 85 alin. (4) Cod penal, la care face trimitere prima instanță, sunt irelevante sub aspectul analizat.
Astfel, potrivit acestui text de lege „Când stabilește obligația prevăzută la alin. (2) lit. e) - g), instanța individualizează, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei”.
În speță, prima instanță a individualizat, în concret, conținutul obligației (de a nu face) impuse inculpatului – a interzis acesteia să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, respectând dispoziția legală menționată. Pe de altă parte, textul legal menționat nu îi permite instanței să adapteze termenul în care trebuie respectată obligația, legea penală făcând vorbire explicită de conținutul obligației și nu de durata acesteia – care rămâne fixă, de 2 ani (corespunzător termenului de supraveghere).
Faptul că unele dintre obligațiile care pot fi impuse de instanță nu sunt obligații care să poată fi executate continuu este, de asemenea, irelevant – ceea ce urmărește legiuitorul este ca în interiorul unui termen determinat persoana vizată să-și îndeplinească obligațiile stabilite, independent de modul concret în care pot fi executate (dintr-o dată, succesiv, continuu).
În concluzie, soluția primei instanțe este nelegală sub aspectul duratei pe care s-a impus obligația prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) Cod penal, motiv pentru care va fi admis apelul procurorului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva Sentinței penale nr. 345/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința apelată, numai sub aspectul duratei în care inculpatul trebuie să execute obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 85 alin. (1) și (2) lit. g) Cod penal va impune inculpatului, pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Va menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. (3) Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva Sentinței penale nr. 345/08.10.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată, numai sub aspectul duratei în care inculpatul trebuie să execute obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art. 85 alin. (1) și (2) lit. g) Cod penal impune inculpatului V. G. V., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. I. D. V.
Grefier,
C. U.
Red.:F.I. – 19.02.2016
Tehnored.C.U. – 19.02.2016
Prima inst.- jud. H. L. F. – Judecătoria Reșița
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004.... → |
|---|
