Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 99/2016. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2016 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 99/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CATIM:2016:040._
DOSAR NR._ Operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
DECIZIA PENALĂ NR. 99/A
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2016
PREȘEDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: D. V.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva Sentinței penale nr. 298/10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Prezența părților, mersul dezbaterilor și concluziile părților și ale procurorului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.01.2016 care face corp comun cu prezenta decizie, dată la care instanța, având în vedere timpul necesar pentru deliberare, în baza art.391 alin.1 C.p.p a stabilit termen pentru pronunțare la data de azi.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 298 din 10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art. 336 al.1 Cod pen. cu aplicarea art.374 al.4 rap la art.375, art.396 al.10 Cod pr.pen., a fost condamnat inculpatul S. A. G. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
În baza art.396 al.4 Cod pr.pen. rap la art.83 Cod pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art.84 Cod pen.
În baza art.85 al.1 Cod pen., s-a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C.-S., la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
În baza art.85 al.2 lit.g Cod pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe o durată de 1(un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii.
În baza art.83 al.4 Cod pen., s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
În temeiul art.274 al.1 Cod Procedura Penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Reșița a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, din data de 22.01.2015, întocmit în dosarul nr. 2674/P/2014, înregistrat pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 27.01.2015, sub numărul_, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. A. G. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art.336 alin.1 Cod penal.
În rechizitoriu s-a arătat în esență că în data de 13.09.2014, inculpatul a condus pe drumurile publice un autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
Prin Încheierea din data de 12.05.2015 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.2674/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, privind pe inculpatul S. A. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art.336 alin.1 Cod penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecății cauzei privind pe inculpatul S. A. G., fixându-se termen de judecată la data de 04.06.2015.
La termenul de judecată din data de 04.06.2015, avocatul ales P. V. A. al inculpatului S. A. G. a depus la dosarul cauzei declarație notarială, autentificată sub nr.548/23.03.2015, dată de inculpatul S. A. G., prin care a precizat că este de acord să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin.4 Cod pr.pen., sens în care a arătat că recunoaște integral săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat că judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu a solicitat administrarea de probe noi, iar la termenul de judecată din data de 10.09.2015, avocatul ales a depus declarație notarială, autentificată sub nr.1608/04.09.2015, prin care inculpatul a declarat că este de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității în cazul în care instanța va dispune condamnarea acestuia.
Prima instanță a reținut ca stare de fapt că în data de 12/13.09.2014, între orele 1900-0100 inculpatul S. A. G. a consumat o cantitate de aproximativ 700 ml de vin. Ulterior, i-a solicitat numitului S. I. să-i predea autoturismul pe care îl deține acesta, marca Opel Vectra cu numărul de înmatriculare_, pentru a-și lua prietena de la discoteca „B.” din Reșița. Astfel, fără a-i spune numitului S. I. faptul că a consumat anterior băuturi alcoolice, inculpatul a plecat conducând autoturismul de pe Calea Caransebeșului din municipiu Reșița, avându-l ca pasager pe locul din dreapta față pe deținătorul autoturismului.
În timp ce conducea autoturismul pe ., inculpatul a fost oprit pentru control de către un echipaj al poliției rutiere și constatându-se faptul că emana vapori de alcool a fost testat cu aparatul etilotest, rezultând o valoare de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Totodată, s-a reținut că fiind condus la Spitalul Județean de Urgență Reșița în vederea recoltării de probe biologice pentru determinarea alcoolemiei inculpatului i s-a recoltat o probă de sânge, din buletinul de examinare clinică a inculpatului întocmit la data de 13.09.2014 ora 0317, cu ocazia prelevării probelor biologice, rezultând faptul că acesta era orientat, cu o atenție concentrată și judecată coerentă și nu părea a fi sub influența alcoolului.
De asemenea, conform Buletinului de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr.172/A12/17.09.2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală C.-S. - Laboratorul de Toxicologie, prima instanță a reținut că inculpatul S. A. G. a avut o cantitate de alcool exprimată în grame etanol la 1.000 ml de sânge, de 1,05 g 0/00 pentru proba de sânge recoltată de la el în data de 13.09.2014. orele 0317
Prima instanță a constatat că inculpatul a declarat faptul că recunoaște fapta reținută în sarcina sa, așa cum este descrisă în actul de inculpare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform dispozițiilor art. 374 alin.4 Cod pr.pen. S-a apreciat că recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, și anume: declarațiile inculpatului, declarația martorului S. I., proces-verbal de constatare din data de 13.09.2014, rezultatul testării aerului expirat de către inculpat, proces-verbal de prelevare și buletin de examinare clinică, ambele din data de 13.09.2014, Buletin de Analiză Toxicologică - Alcoolemie nr.172/A12/17.09.2014 al Serviciului Județean de Medicină Legală C. – S. - Laboratorul de Toxicologie, acte procesuale și procedurale.
S-a constatat că în drept, fapta inculpatului S. A. G. care, în data de 13.09.2014, în jurul orelor 0300, a condus pe drumurile publice, respectiv pe . municipiul Reșița, autoturismul marca Opel Vectra, având număr de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,05 g 0/00 pentru prima și singura probă de sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin.1 cod penal.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, prima instanță a constatat că existența elementului material - conducerea pe drumurile publice, respectiv pe . Reșița, a autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice - rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale. În acest sens, instanța reține procesul – verbal de constatare a infracțiunii și rezultatul obținut ca urmare a testării inculpatului. S-a reținut că, potrivit prevederilor legale, infracțiunea există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită, iar în cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.172/A12/17.09.2014, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de 1,05 g 0/00 pentru prima și singura probă de sânge.
Prima instanță a reținut că infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier, starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat producându-se prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, s-a reținut că legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea socialmente periculoasă rezultă din însăși săvârșirea faptei.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța de fond a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art.16 al.3, lit.b Cod Penal întrucât, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind conștient că, prin conducerea autoturismului sub influența băuturilor alcoolice, creează o stare de pericol pentru valorile sociale ocrotite prin norma de incriminare.
Prima instanță a constatat, așadar, întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 cod penal, care arată că, la stabilirea si aplicarea pedepselor se face în raport cu gravitatea infracțiunilor săvârșite și cu periculozitatea infractorului, ținându-se seama de criteriile expres prevăzute de dispozițiile art.74 Cod pen., și anume: împrejurările, modul de comitere a infracțiunilor și mijloacele folosite; starea de pericol creată; natura și gravitatea rezultatului produs ori consecințele infracțiunii; motivul săvârșirii faptei; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedența penală a inculpatului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului; nivelul de educație, vârsta, sănătatea, situația familială și socială.
În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei, au fost avute în vedere: limitele legale de pedeapsă - închisoare 1 la 5 ani sau amendă- reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art.396 al.10Cod pr.pen.
De asemenea, prima instanță, la alegerea sancțiunii și a cuantumului acesteia, a luat în considerare și faptul că infracțiunea pentru care inculpatul a fost cercetat este o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat și au fost puse în pericol viața persoanelor, sănătatea și integritatea fizică și psihică a participanților la trafic, precum și siguranța traficului rutier, împrejurări care impun adoptarea unei conduite prudente pe măsura responsabilității sporite a oricărui conducător auto în trafic.
Pentru determinarea gradului de pericol social al faptelor prezintă relevanță modalitatea de comitere a acestora, sens în care instanța de fond a reținut că inculpatul a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice, sub influența alcoolului, noaptea, în jurul orelor 0300, pe drumurile publice din municipiul Reșița, aspecte în raport de care se poate deduce că inculpatul a dat dovadă de o atitudine de indiferență cu privire la siguranța traficului rutier.
La dozarea pedepsei ce a fost aplicată, Judecătoria Reșița a avut în vedere gradul îmbibației alcoolice 1,05 g 0/00 pentru prima și singura probă de sânge, precum și faptul că, inculpatul, cu ocazia prelevării probelor biologice, era orientat, cu o atenție concentrată și judecată coerentă și nu părea a fi sub influența alcoolului.
În ceea ce privește persoana inculpatului, prima instanță, observând fișa de cazier judiciar a acestuia, a constatat că acesta este infractor primar, fiind la primul incident cu legea penală, însă s-a considerat că acest aspect nu este de natură să atenueze pericolul social concret al faptei și al inculpatului. De asemenea, s-a reținut și faptul că acesta este o persoană tânără, având vârsta de 28 de ani, este integrat în societate și în câmpul muncii.
Totodată, prima instanță a avut în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
S-a mai reținut de către prima instanță și că, pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise, motiv pentru care, în raport de pericolul social concret al infracțiunii precum și de toate criteriile de individualizare prezentate, s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii, apreciată ca fiind aptă să răspundă exigențelor și criteriilor stabilite de dispozițiile art. 74 C.pen. și prin urmare, în baza art.336 alin.1 cod penal cu aplicarea art.374 alin.4 raportat la art.375, art.396 alin.10 cod procedură penală, a stabilit o pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, cuantumul acesteia respectând criteriile proporționalității în raport de pericolul social concret.
Prima instanță a apreciat că aplicarea pedepselor complementare și accesorii inculpatului se impune a fi realizată atât în baza art.67, art.66 art.65 Cod pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, modalitatea și împrejurările în care acestea a fost comisă, pericolul social concret al acesteia, persoana inculpatului care, este integrat în societate și este la primul conflict cu legea penală, prima instanță a apreciat că nu este necesară aplicarea unor pedepse complementare, respectiv accesorii.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, s-a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, iar în raport de persoana inculpatului, care este integrat în societate, fiind apreciat la nivelul comunității din care face parte, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, respectiv lipsa antecedentelor penale, de atitudinea procesuală corectă de care a dat dovadă pe parcursul procesului penal, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, apreciindu-se de către prima instanță că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, mai mic decât limita de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Prin urmare, prima instanță a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art.84 Cod pen, dispunând totodată ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere indicate în dispozitivul sentinței penale.
Având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite de către inculpat, instanța de fond a apreciat că este necesar a-i fi interzis acesteia dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere prin impunerea obligației prev de art.85 al.2 lit.g Cod pen.
În ceea ce privește termenul pentru care a fost stabilită această obligației de a nu conduce anumite vehicule, prima instanță a constatat că dispozițiile art.85 al.2 Cod pen. nu dispun ca această obligației să fie impusă pe toată durata termenului de supraveghere ci, din contră, prevederile art.85 al.4 Cod pen. impun instanței, în cazul interzicerii obligațiilor prev de art.85 a.2 lit.e-g Cod pen., o individualizare, în concret, a conținutului acestei obligații, prin raportare la împrejurările cauzei.
De altfel, s-a reținut că dacă legiuitorul ar fi dorit ca aceste obligații să fie impuse pe toată durata termenului de supraveghere, ar fi prevăzut expres acest lucru, la fel cum a făcut-o în al.1 al art.85 Cod pen, aAceeași concluzie cu privire la caracterul variabil al termenului desprinzându-se din natura și conținutul obligațiilor stabilite în cuprinsul art.85 al.2 cod pen., unele neputând fi executate în mod continuu, ci o singură dată.
În această ordine de idei, la stabilirea termenului înăuntrul căruia inculpatul trebuie să respecte obligația de a nu conduce anumite vehicule, prima instanță a avut în vedere, pe de-o parte pericolul social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat, prin raportare la modalitatea efectivă de comitere a faptei și la persoana inculpatului – este la primul incident cu legea penală, atitudinea procesuală corectă pe tot parcursul procesului penal -, iar pe de altă parte, la contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o faptele persoanelor angajate în traficul rutier de conducere sub influența băuturilor alcoolice, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce pot produce urmări de o deosebită gravitate, acest gen de infracțiuni generând un sentiment de dezaprobare din partea societății civile, care resimte necesitatea unei reacții adecvate împotriva făptuitorilor, pe măsura tulburărilor pe care le produc în mediul social, corespunzător gradului de pericol creat prin săvârșirea lor.
De asemenea, la dozarea duratei pentru care a fost impusă această obligație, prima instanță a avut în vedere ca și reper temporal dispozițiile art.114 al.1 coroborat cu art.116 alin.1 lit b din OUG nr.195/2002, care reglementează faptul că, în cazul anulării permisului de conducere, persoana vizată poate participa la examen pentru obținerea unui nou permis de conducere după trecerea unei perioade de un an. Astfel, s-a reținut că din moment ce o persoană care suferă o condamnare care, conform legislației rutiere atrage după sine anularea permisului de conducere, poate obține un nou permis după un an de la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare, apare ca fiind echitabil ca o persoană care nu suferă o condamnare efectivă la pedeapsa închisorii - cum este și cazul inculpatului - să beneficieze de același tratament în ceea ce privește posibilitatea exercitării acestui drept.
Prin urmare, Judecătoria Reșița, în baza art.85 alin 2 lit.g C. pen.,a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe o durată de 1(un) an de la data rămânerii definitive a prezentei hotărârii, apreciind că executarea pedepsei în această modalitate este de natură să ducă la atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, respectând totodată criteriul proporționalității în raport de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului.
În baza art.83 al.4 Cod pen., s-a atras totodată atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și asupra consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Reșița, procurorul criticând hotărârea sub aspectul duratei pe care s-a impus obligația prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) Cod penal.
Apelul este fondat.
Prima instanță a impus inculpatului obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe o durată de 1 an de la data rămânerii definitive a sentinței.
Potrivit art. 84 alin. (2) Cod penal „Pe duratatermenului de supraveghere, persoana față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, în condițiile stabilite de instanță”.
În conformitate cu dispozițiile art. 84 alin. (1) Cod penal „Termenul de supraveghere este de 2 ani și se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei”.
Corelând cele două texte de lege menționate rezultă că termenul de supraveghere este fix (2 ani) iar în cadrul acestui termen trebuie executate atât măsurile de supraveghere (prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) – e) Cod penal) cât și obligațiile (prevăzute de art. 85 alin. (2) lit. a) – j) Cod penal) pe care instanța a decis că trebuie să le impună persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
Legea penală este clară și imperativă sub aspectul duratei pe care trebuie executate obligațiile stabilite suplimentar de instanță și nu permite derogări sub acest aspect.
Dispozițiile art. 85 alin. (4) Cod penal, la care face trimitere prima instanță, sunt irelevante sub aspectul analizat.
Astfel, potrivit acestui text de lege „Când stabilește obligația prevăzută la alin. (2) lit. e) - g), instanța individualizează, în concret, conținutul acestei obligații, ținând seama de împrejurările cauzei”.
În speță, prima instanță a individualizat, în concret, conținutul obligației (de a nu face) impuse inculpatului – a interzis acesteia să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, respectând dispoziția legală menționată. Pe de altă parte, textul legal menționat nu îi permite instanței să adapteze termenul în care trebuie respectată obligația, legea penală făcând vorbire explicită de conținutul obligației și nu de durata acesteia – care rămâne fixă, de 2 ani (corespunzător termenului de supraveghere).
Faptul că unele dintre obligațiile care pot fi impuse de instanță nu sunt obligații care să poată fi executate continuu este, de asemenea, irelevant – ceea ce urmărește legiuitorul este ca în interiorul unui termen determinat persoana vizată să-și îndeplinească obligațiile stabilite, independent de modul concret în care pot fi executate (dintr-o dată, succesiv, continuu).
În concluzie, soluția primei instanțe este nelegală sub aspectul duratei pe care s-a impus obligația prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. g) Cod penal, motiv pentru care va fi admis apelul procurorului.
Totodată, Curtea observă că prima instanță a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală – cauza de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, ca urmare a admiterii cererii de judecare în cadrul procedurii simplificate – deși nu erau întrunite cerințele prevăzute imperativ de lege.
Astfel, inculpatul nu s-a prezentat în fața primei instanțe pentru a solicita personal judecarea în cadrul procedurii simplificate – prezența personală cu ocazia formulării unei astfel de cereri fiind cerută expres de art. 375 alin. (1) Cod procedură penală (care se referă la ascultarea inculpatului cu ocazia soluționării cererii de judecare în procedura simplificată); în schimb inculpatul a depus la dosarul de fond o declarație autentică în acest sens (f. 22), declarație de care prima instanță a ținut cont și a stabilit în concret o pedeapsă nelegală – la nivelul minimului special redus cu o treime (8 luni), ca urmare a reținerii art. 396 alin. (10) Cod procedură penală.
În consecință, Curtea va înlătura dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală și va majora pedeapsa la nivelul minimului prevăzut de lege (1 an închisoare).
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva Sentinței penale nr. 298/10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința apelată, numai sub aspectul nelegalei rețineri a cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală și a duratei în care inculpatul trebuie să execute obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Rejudecând în aceste limite:
Va înlătura cauza de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală și va majora pedeapsa principală stabilită față de inculpatul S. A. G. de la 8 luni la 1 an închisoare.
În baza art. 85 alin. (1) și (2) lit. g) Cod penal va impune inculpatului S. A. G., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Va menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. (3) Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2) lit. a) Cod procedură penală admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Reșița împotriva Sentinței penale nr. 298/10.09.2015 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința apelată, numai sub aspectul nelegalei rețineri a cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală și a duratei în care inculpatul trebuie să execute obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Rejudecând în aceste limite:
Înlătură cauza de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. (10) Cod procedură penală și majorează pedeapsa principală stabilită față de inculpatul S. A. G. de la 8 luni la 1 an închisoare.
În baza art. 85 alin. (1) și (2) lit. g) Cod penal impune inculpatului S. A. G., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, obligația de a nu conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere.
Menține în rest sentința apelată.
În baza art. 275 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F. I. D. V.
Grefier,
C. U.
Red.:F.I.-19.02.2016
Tehnored.C.U. -19.02.2016
Prima inst.- jud. H. L. F. – Judecătoria Reșița
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 182/2016.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 98/2016.... → |
|---|
