Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1372/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1372/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-11-2013
Dosar nr._ operator 2711
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1372/R
Ședința publică din 11 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: C. C.
JUDECĂTOR: F. I.
JUDECĂTOR: F. P.
GREFIER: C. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara – este reprezentat de procuror A. S..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații C. O. și V. M. A. împotriva sentinței penale nr. 2285 din 12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpații recurenți, reprezentați de avocat din oficiu B. G., cu delegație la dosarul cauzei, partea civilă intimată . S. SRL, reprezentată de avocat B. Ș., cu delegație de substituire la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, reducerea pedepselor aplicate, orientate spre minimul special.
Apărătorul părții civile intimate pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.3019/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul Ciubotoriu O. pentru săvârșirea infracțiunii de « furt calificat », prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. « a » Cod penal, inculpatul V. M. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de « complicitate la furt calificat », prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. « a » Cod penal, inculpatul C. M. V., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de « furt calificat », prev. și ped de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. « a » Cod penal și inculpatul M. S., cercetat pentru săvârșriea infracțiunii de « complicitate la furt calificat », prev. și ped de art. 26 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. « a » Cod penal.
Prin sentința penală nr. 2285 din 12.09.2013 a Judecătoriei Timișoara, în temeiul art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 3201 alin. 7, Cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul C. O., la:
- 3(trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 82 Cod penal s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței penale
În temeiul art. 359 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal, a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a-II-a și lit. b, Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de la data de 06.02.2012.
În temeiul art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 3201 alin. 7, Cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul V. M. A., la:
- 3(trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 82 Cod penal s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței penale
În temeiul art. 359 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal, a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a-II-a și lit. b, Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea de la data de 06.02.2012.
În temeiul art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7, Cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul M. S., la:
- 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 82 Cod penal s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 4 ani și 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței penale
În temeiul art. 359 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal, a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a-II-a și lit. b, Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7, Cod proc. penală, a fost condamnat inculpatul C. M. V., la:
- 2(doi) ani și 6(șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
În temeiul art. 82 Cod penal s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 4 ani și 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței penale
În temeiul art. 359 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 Cod penal, a căror nerespectare conduce la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a, teza a-II-a și lit. b, Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1 Cpp și art. 998, 999 Cod civil, s-a admis cererea de constituire ca parte civilă formulată în cauză de către partea civilă . SISTEMS S.R.L. Timișoara și au fost obligați inculpații la plata către partea civilă a prejudiciilor cauzate, astfel:
- inculpații C. și V., în solidar, la plata sumei de 6240 Euro(sau contravaloarea în lei la paritatea zilei plății).
- inculpații C. și M., în solidar, la plata sumei de 4901,94 lei.
În temeiul art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sume de câte 600 lei pentru inculpații C. și M. și de câte 400 lei pentru inculpații C. și V..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
1. La data de 02.03.2011, S.C. TRW A. S.R.L. Timișoara, prin manager S. D., a depus o plângere la Secția 5 Poliție în care a reclamat faptul că în perioada 14-21.02.2011 au dispărut din depozitul societății 2 boxe cu module DAB x 90 (airbag-uri auto) a câte 120 bucăți/modul și 2 boxe cu module PABx90 (airbag-uri auto) a câte 36 bucăți/modul.
Prin plângerea formulată, se precizează că în data de 14.02.2011 a intrat în depozit o boxă cu module DABx90 de 120 bucăți, iar în data de 15.02.2011 a intrat o boxă similară. Cele două boxe au fost scanate la . data de 20.02.2011, cu ocazia inventarului săptămânal, s-a constatat lipsa din depozit a celor două boxe. Constatându-se acest lucru, în data de 21.02.2011 s-a procedat la inventarierea întregului depozit, ocazie cu care s-a constatat lipsa a încă două boxe cu module Pasager B 90 a câte 36 bucăți fiecare (f. 62-68 dosar u.p.) De asemenea, din declarațiile reprezentantei părții vătămate rezultă că a fost anunțată de o angajată a societății, numita C. L., că în data de 28.02.2011 a primit pe telefonul mobil un mesaj incomplet de la un număr necunoscut, mesaj în care se făcea referire la lipsa modulelor cu airbag-uri.
În data de 02.03.2011 s-a prezentat la sediul secției 5 Poliție numita C. L., stok analist în cadrul societății părții vătămate, ocazie cu care s-a procedat la examinarea telefonului mobil pe care a primit mesajul respectiv (f. 35-38 dosar u.p.). Mesajul conținea următorul text incomplet: „ Dacă mai vreți să știți unde au dispărut boxele de airbag șoferul …”.
Cu ocazia investigațiilor efectuate de organele de cercetare penală s-a constatat că mesajul a fost transmis de pe telefonul unui angajat al societății în funcția de motostivuitor, numitul D. D. (f. 39).
Cu ocazia audierii sale (f. 40-41, f. 42-43 dosar u.p.), D. D. a declarat că în săptămâna 14.02.-20.02.2011, când el urma să intre la serviciu în schimbul doi conform planificării existente, a fost sunat de administratorul depozitului, numitul A. L. care a cerut să facă schimb de tură cu numitul C. O., motivând că acesta ar avea niște probleme. Astfel, schimbul de ture a avut loc în două zile, respectiv în zilele de 14 și 15 februarie 2011, când el s-a prezentat la serviciu în schimbul 1, iar numitul C. O. în schimbul doi în locul său.
Ulterior, a aflat de la unul din colegii săi de schimb, numitul Ankner A., că în data de 15.02.2011 numitul C. O. a încărcat într-un tir mai mult cu două boxe de airbag decât numărul de boxe menționat pe lista de încărcare, bănuind că acest a fost motivul pentru care acesta a cerut schimbul de ture.
În ceea ce privește mesajul primit pe telefon de numita C. L., numitul D. D. a recunoscut că el este autorul și a precizat că a expediat mesajul de pe telefonul său în care a introdus o cartelă S. Cosmote.
Numitul D. a mai declarat că a aflat tot de la numitul Ankner A. că șoferul tirului în care a avut loc încărcarea celor două boxe netrecute pe lista de încărcare se numește V. A..
Numitul A. L. C. (f. 49-50 dosar u.p.) a confirmat faptul că în zilele de 14-15.02.2011, între D. D. și C. O. a avut loc un schimb de ture.
Cu ocazia audierii sale, Ankner A. (f. 51-52 dosar u.p) nu a recunoscut că el ar fi adus la cunoștința colegului său D. D. că într-una din zilele în care acesta a făcut schimb de tură cu numitul C. O., acesta din urmă ar fi încărcat în tirul condus de șoferul V. A. cu două boxe de airbag-uri mai mult decât era notat în fișa de încărcare. A mai precizat că este de acord să fie testat cu poligraful pentru a dovedi veridicitatea celor declarate de el, însă ulterior a refuzat testarea.
Cu ocazia verificărilor efectuate, s-a confirmat faptul că în data de 15.02.2011 numitul V. A., în calitate de șofer de tir a intrat la orele 14,55 în societate și a părăsit societatea la orele 20,45, având de încărcat un nr. de 55 boxe cu airbag-uri pentru Uzina Dacia. În data de 21.02.2011 același inculpat a intrat în societate la orele 13,35 și a ieșit la orele 18,35 (f. 55 doar u.p.). Din scrisorile de transport (CMR-filele 87-88) rezultă că la destinatar (S.C. Viator și Vektor Ro) au ajuns 55 containere în 16.02.2011, respectiv 54 containere în 22.02.2011.
De asemenea s-a stabilit că inculpații V. M. A. și C. O. au purtat mai multe convorbiri telefonice (f. 125). Astfel, în data de 15.02.2011 – 10 convorbiri telefonice, în data de 16.02.2012 – 1 convorbire telefonică, în data de 17.02.2011 – 10 convorbiri telefonice și în data de 19.02.2011 – 5 convorbiri telefonice.
De asemenea, s-a constatat că în cursul lunii mai 2011, inculpatul V. M. A. a fost sunat pe telefonul său mobil de către un alt angajat al societății, numitul B. C. F. (f. 48 dosar u.p.).
Fiind audiat cu privire la acest aspect, numitul B. C. F. (f. 45-46 dosar u.p.) a declarat că este angajat al societății parte vătămată pe postul de motostivuitorist. A precizat că în perioada 14.02.-17.02.2011 nu a fost la serviciu, având niște zile libere. În data de 21.02.2011, în jurul orelor 17,00, a intrat în depozit pentru încărcare în camion de la firma S.C. Vector Viator S.R.L. care făcea transporturi pentru Dacia Pitești. El avea sarcina de a pregăti boxele, respectiv să le scoată de pe rafturi, după care inculpatul C. avea sarcina de a le încărca în tir. La un moment dat, l-a observat pe inculpatul C. O. că scoate din depozit două boxe cu airbag-uri, după care le-a încărcat și pe acelea în tir, deși nu erau trecute pe fișa de încărcare. L-a atenționat pe C. de faptul că cele două boxe nu trebuiau încărcate în tir, însă acesta i-a spus să-și vadă el de treaba lui. Acesta a declarat că, deși ulterior a aflat că a avut loc un inventar la depozit și s-a constatat lipsa a două boxe cu airbag-uri, nu a anunțat conducerea societății de cele văzute de el fiindu-i frică de reacțiile colegilor lui. În legătură cu convorbirea telefonică pe care a avut-o în data de 25.05.2011 cu șoferul tirului, inculpatul V. A., acesta a precizat că a purtat acea convorbire la solicitarea lui C. O., care i-a dat numărul de telefon și i-a spus să-l sune pe un anume A. căruia să-i spună că este din partea lui Ovi și că trebuie să le dea niște bani băieților. La acel moment a luat acea convorbire drept o glumă, fără a cunoaște că A. este de fapt șoferul de tir V. A., în tirul căruia C. a încărcat cele două boxe de airbaguri.
Audiați cu privire la fapta din 21.02.2011, inculpatul C. B. a declarat că a avut o înțelegere prealabilă cu șoferul tirului (inculpatul V. A.) în sensul de a încărca cu 2 module în plus față de cele înscrise în foaia de încărcare. Pentru cele două boxe cu airbag-uri, urma să primească suma de 1000 euro. În prima declarație (06.02.2012 – f. 160 dosar u.p.), inculpatul a precizat că suma de 1000 euro urma să o împartă cu colegul său B. C. care i-a și pregătit cele două boxe pe care el le-a încărcat suplimentar în tirul condus de V. A.. Ba mai mult, acesta a susținut și faptul că ulterior săvârșirii faptei, cum nu primea banii de la șoferul de tir, numitul B. C. a început să-l preseze, deoarece dorea banii. În acest context, susține el, i-a dat lui B. C. numărul de telefon al lui V. A. să vorbească personal cu el despre bani.
În declarația ulterioară (13.02.2011-f. 161 dosar u.p.), inculpatul C. O. a revenit asupra declarației sale anterioare și a menționat că numitul B. C. nu are nicio implicare în săvârșirea faptei.
Cu privire la fapta din 15.02.2011, inculpatul C. O. a declarat că este nevinovat. Recunoaște că a făcut schimb de tură cu numitul D. D. în data de 14 și 15 februarie 2011, dar nu recunoaște că ar fi sustras în acele zile vreun modul cu airbaguri cu ajutorul inculpatului V. A., deși în ziua aceea și în zilele următoare între cei doi inculpați au avut loc suspect de multe convorbiri telefonice.
Inculpatul V. M. A. (f. 182-184 dosar u..p.) a declarat că este nevinovat, că nu a avut nicio înțelegere cu nici unui din angajații societății parte vătămată să sustragă airbag-uri și că nici nu ar fi putut face acest lucru, deoarece la ieșirea din societate încărcătura era verificată. În momentul în care se realizează încărcarea tirului, cineva din interiorul firmei face controlul încărcăturii cu fișa de încărcare, după care îi aplică o ștampilă pe un aviz care conformă câte boxe se află în remorca tirului. Recunoaște că a fost sunat de niște băieți din Timișoara care îi tot cereau bani, dar el le-a spus că nu are nicio datorie față de el.
Inculpatul a fost de acord inițial cu testarea sa cu aparatul poligraf, însă atunci când a fost programat la testare, inițial în data de 21.02.2012 nu s-a prezentat, iar ulterior în 05.03.2012 s-a prezentat, dar a menționat că nu mai dorește să facă testul, ocazie cu care s-a întocmit un proces verbal (f. 190 dosar u.p.)
Între inculpatul C. O. și inculpatul V. A. a avut loc și o confruntare (f. 191 dosar u.p.), ocazie cu care fiecare dintre cei doi și-au susținut declarațiile date anterior.
În perioada 2010-2011, DIICOT - Serviciul Teritorial Timișoara a efectuat cercetări în dosarul 136/D/2010 cu privire la un grup infracțional care a sustras și valorificat piese și componente auto de la . care au fost cercetate mai multe persoane față de care s-a dispus în final scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea 39/2003, apreciindu-se că, în urma investigațiilor efectuate, nu a rezultat cu certitudine că aceștia au acționat în condițiile grupului infracțional organizat, care să aibă continuitate și care să săvârșească infracțiuni grave, în mod coordonat.
Față de această soluție, dosarul a fost declinat la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt. Cu ocazia cercetărilor efectuate în dosarul DIICOT, pentru stabilirea stării de fapt, strângerea de probe și identificarea infractorilor, au fost emise autorizații privind interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicațiilor telefonice ale principalilor suspecți (f. 147 dosar u.p.).
Procedându-se la interceptarea convorbirilor telefonice de către inculpații Viubotariu O., V. A. și martorul B. C. s-a constatat că inculpatul V. A. a fost sunat de martorul B. C. în 25.05.2011, care i-a spus că el este unul dintre băieții de le Timișoara („băieții cu marfa de acum 3,2 luni”) și i-a reproșat că nu a luat o cartelă să-i sune. Inculpatul V. i-a spus acestuia că nu vorbește prin telefon („n-auzi că prin telefon nu stau să vorbesc”) și că este preferabil să se vadă pentru a avea o discuție. La interval de câteva minute, inculpatul V. A. l-a sunat pe inculpatul C. O. și l-a întrebat dacă el a sunat mai devreme sau a dat numărul lui cuiva, deoarece a fost sunat de cineva care s-a dat drept Ovi de la TRW și care dorea să afle niște informații, iar el s-a prefăcut că nu cunoaște nimic în legătură cu cele despre care era întrebat.
Peste câtva timp, în jurul orelor 18,33, inculpatul V. A. l-a contactat pe martorul B. C. pe nr. de telefon de pe care acesta din urmă îl sunase cu o oră înainte și, sub pretextul că nu știe ce a vorbit mai devreme cu el, pentru că era adormit, l-a întrebat care a fost motivul contactării sale telefonice, deoarece nu-l cunoaște și nu știe ce vrea. Inculpatul V. A. i-a spus să-și ia o cartelă telefonică să nu vorbească pe telefonul de firmă și apoi pot discuta mai multe. De asemenea, i-a reamintit că are o datorie la niște băieți din Timișoara pentru două boxe de la TRW dar inculpatul V. A. spunea continuu că el nu știe despre ce este vorba, că poate este vorba de altcineva.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor D. D., B. C., fișa de inventar din care rezultă lipsa bunurilor reclamate ca fiind furate, discuțiile telefonice purtate de cei doi inculpați începând cu ziua de 15.02.2012 (data săvârșirii primului act material de furt) și ulterior, declarațiile inculpatului C. O. care recunoaște că a avut o înțelegere prealabilă cu inculpatul V. A. să sustragă bunuri, confirmă faptul că cei doi inculpați se fac vinovați de săvârșirea faptei reținute în sarcina lor.
2. La data de 06.04.2011, reprezentanta societății TRW, numita S. D. a depus o nouă plângere (f. 126 dosar u.p.) prin care reclama că în data de 25.03.2011, orele 14,33, o boxă cu 36 bucăți module airbag pasager Dacia a fost scoasă din zona de producție și depozitată temporar în zona de tampon (buffler), iar la inventarul din 27.03.2011 s-a constatat că boxa nu a fost confirmată ca intrând în depozit, ceea ce dovedește lipsa sa. Din declarația acesteia rezultă că în data de 25.03.2011, când s-a stabilit comiterea furtului a existat doar un singur transport către uzinele Dacia, transport care a fost efectuat de inculpatul M. S.. Același lucru l-a confirmat și numita N. R., șef Birou Transport și Depozit (f. 130-131 dosar u.p.), care a indicat și numele persoanelor care erau de serviciu în tura în care s-a încărcat marfa, respectiv C. O., C. A., C. M., Simonca F. și J. O..
Din cercetările efectuate (f. 142 dosar u.p.) rezultă că în data de 25.03.2011, inculpatul figurează că a ieșit din incinta societății la orele 22,40 având o încărcătură de 57 colete. Din scrisoarea de transport (CMR-f. 121) rezultă că în data de 28.03.2011, la destinație, respectiv la sediul ., s-au descărcat tot atâtea colete.
Audiat fiind cu privire la faptă, inculpatul C. O. (f. 175-178 dosar u.p.) a declarat că în data de 25.03.2011, inculpatul M. S. i-a cerut să-i încarce în camion o boxă în plus față de cele trecute în fișa de încărcare, însă el a refuzat și i l-a recomandat pe colegul său, inculpatul C. M., însă nu știe dacă cei doi s-au înțeles și au sustras boxa respectivă.
Inculpatul C. M. V. a declarat că lucrează în cadrul societății parte vătămată ca și motostivuitorist, desfășurându-și activitatea la încărcat și descărcat autocamioane cu produse finite și materie primă. A recunoscut faptul că în data de 23.05.2011, aflându-se la lucru în schimbul 2, a fost contactat de inculpatul C. O. care i-a spus că șoferul M. S. dorește să vorbească cu el. S-a întâlnit cu M. S. și a acceptat propunerea acestuia de a-i încărca în tir cu o boxă mai mult decât era trecut pe fișa de încărcare, din cauza situației sale financiare precară. Pentru fapta sa a fost plătit cu suma de 150 lei de către inculpatul M. S.. Ulterior, a mai fost contactat de M. S. să mai facă acest lucru dar a refuzat, deoarece știa că s-au descoperit cu ocazia inventarelor efectuate la societate mai multe lipsuri și îi era frică să nu fie prins. Acesta a declarat și faptul că din totalul de 1500 lei primiți de la M. S., 500 lei i-a dat lui C. O., crezând că acesta știe ce a făcut el (f. 209-211 dosar u.p.).
Audiat cu privire la faptă, inculpatul M. S. (f. 193-195) a declarat că în data de 25.03.2011 a intrat în jurul orelor 10,15 la TRW cu autocamionul având nr. de înmatriculare cap tractor_ iar la remorcă_, a descărcat mai multe cutii goale, iar ulterior, în timpul programului celor de pe tura a doua a fost încărcat, după care a părăsit societatea în jurul orelor 22,00.
Situația de fapt reținută este întărită și de recunoașterea inculpaților prin declarațiile nemijlocite dată de către aceștia în ședință publică precum și a declarațiilor date în faza de urmărire penală.
În drept, fapta inculpatului C. O. care, în data de 15.02.2011, respectiv 21.02.2011 împreună cu inculpatul V. M. A. au sustras din incinta părții vătămate S.C. TRW A. S. S. S.R.L. 4 boxe cu airbag-uri în valoare de 7931,04 Euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat” în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului V. M. A. care, în data de 15.02.2011, respectiv 21.02.2011 împreună cu inculpatul C. O. au sustras din incinta părții vătămate S.C. TRW A. S. S. S.R.L 4 boxe cu airbag-uri în valoare de 7931,04 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „furt calificat” în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului C. M. V. care, în data de 25.03.2011, împreună cu inculpatul M. S., au sustras din incinta părții vătămate S.C. TRW A. S. S. S.R.L o boxă cu airbag-uri în valoare de 4901,94 lei, euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
În drept, fapta inculpatului M. S. care, în data de 25.03.2011, împreună cu inculpatul C. M. V., au sustras din incinta părții vătămate S.C. TRW A. S. S. S.R.L o boxă cu airbag-uri în valoare de 4901,94 lei, euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, instanța a avut în vedere criteriile generale prescrise de art.72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii, prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii, precum și persoana inculpaților, poziția procesuală în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, contribuția fiecăruia la realizarea actelor infracționale, numărul actelor antisociale reținute în sarcina fiecăruia.
Împotriva sentinței penale nr. 2285 din 12.09.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar_, în termen legal au formulat recurs inculpații C. O. și V. M. A., motivele de recurs fiind învederate oral de către apărătorul din oficiu al inculpaților în condițiile art. 38510 alin. 3 C.pr.pen., conform mențiunilor inserate în practicaua prezentei decizii.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 1 și 3 C.pr.pen, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală iar recursurile vor fi respinse ca nefondate din următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Astfel, în 15.02.2011, respectiv 21.02.2011 inculpatul C. O. împreună cu inculpatul V. M. A. au sustras din incinta părții vătămate S.C. TRW A. S. S. S.R.L. 4 boxe cu airbag-uri în valoare de 7931,04 Euro.
Referitor la încadrarea juridică, instanța de recurs reține că, în mod corect, prima instanță a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat prev. de 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În ce privește cuantumul pedepselor aplicate și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpaților, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptelor, prejudiciul produs, forma continuată, aspecte care au fost complet și judicios evaluate, pedepsele fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 C.pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 52 C.p. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de recurs reține și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Infracțiunea de furt aduce atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv patrimoniul persoanei, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și de protecție a statului.
În speță, pedepsele de 3 ani închisoare aplicate inculpaților recurenți pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin. 1 C.pen., 209 al. 1 lit. a C.pen. în formă continuată cu aplicarea art. 3201 C.pr.pen., sunt în măsură să conducă la atingerea acestor deziderate.
Prima instanță, la aplicarea acestor pedepse a avut în vedere și dispozițiile art. 3201 alin. 1 și 7 C.pr.pen., aplicând pedepse între limitele speciale ale infracțiunii reținute în sarcina inculpaților, astfel cum au fost reduse cu o treime, pedepsele aplicate fiind orientate spre minimul special.
De asemenea, prima instanță a valorificat circumstanțele personale ale inculpaților prin aceea că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, apreciind, în mod judicios că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate în cazul inculpaților.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen., va respinge recursurile declarate de inculpații C. O. și V. M. A. împotriva sentinței penale nr. 2285 din 12.09.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar_, ca nefondate.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 și art. 189 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge recursurile formulate de inculpații C. O. și V. M. A. împotriva sentinței penale nr. 2285 din 12.09.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar_, ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p., obligă inculpații la plata a câte 400 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Dispune plata sumei de 600 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. cu titlu de onorariu avocat oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 noiembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. F. I. F. P.
Grefier,
C. I.
Red. F.P./20.11.13
Tehnored. C.I./22.11.13
PI. – G. S. – Jud. Timișoara
| ← Înlocuirea măsurii preventive. Art. 139 C.p.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
