Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Sentința nr. 628/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 628/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 628/A
Ședința publică de la 30 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. V.
JUDECĂTOR:F. P.
Grefier: A. S.
Ministerul Public este reprezentat de procuror C. M. U., din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul D. F. V. împotriva sentinței penale nr. 50 din data de 06.05.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, având ca obiect cerere de revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul condamnat D. F. V. aflat în stare de detenție și asistat de avocat din oficiu Z. (Z.) O., din cadrul Baroului T., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr. 5617 la dosar .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul asupra apelului.
Apărător din oficiu avocat Z. (Z.) O. pentru apelant solicită admiterea apelului și revizuirea sentinței penale .
Procurorul pune concluzii de respingere a apelului formulat de către condamnat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, motivat de faptul că motivele invocate de către condamnat nu se circumscriu în prevederile art. 453 C.pr. pen..
Revizuentul D. F. V., având ultimul cuvântul, solicită admiterea apelului și, în rejudecare revizuirea sentinței penale de condamnare, arătând că a fost condamnat în baza unor declarații mincinoase.
C.,
Deliberând asupra plângerii de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 50 din data de 06.05.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, în baza art. 459 alin 5 din N. C.PR.P.. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul D. F. V., în prezent deținut în P. Timișoara.
În baza art.275 alin 2 din N C.pr.prn., a fost obligat petentul la plata către stat a sumei de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel judecătoria a reținut că prin cererea formulată numitul D. F. V. a solicitat instanței revizuirea împotriva sentinței penale nr.170 a Judecătoriei O., dată în dosar nr._ în conformitate cu disp. art. 453 alin 1 lit. a din C.pr.pen deoarece mai există fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că procedura de citare nu a fost îndeplinită, că nu a avut cunoștință de proces și că în mod greșit a fost reținut ca martor în rechizitoriu martorul G. G., ca administrator al societății specializate în colectarea de fier vechi, lucru neadevărat deoarece numitul C. C. este asociat unic și că mai are de prezentat probe și dovezi noi.
A fost acvirat dosarul penal_ al Judecătoriei O..
Potrivit disp art. 452 N. C.pr.pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.
Potrivit disp art. 453 C.pr.pen., revizuirea privește hotărârile judecătorești definitive.
Cat privește cazurile de revizuire, astfel cum erau prevăzute la data formulării cererii, potrivit disp art. 453 C.pr.pen. aceste erau următoarele:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
f)hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă.
Potrivit art. 459 C.pr.pen. la primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei.
Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu, fără citarea părților, sens in care se verifica daca:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Analizând in vederea admiterii in principiu, cererea de revizuire formulata, instanța a retinut următoarele:
Așa cum se poate deduce din conținutul dispozițiilor legale sus amintite, revizuirea poate viza hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat definitiv o cauza pe fond, cu privire la o fapta prevăzuta de legea penala.
Cererea de revizuire dedusa judecații si formulata de către revizuientul D. F. V. vizează sentința penala nr.170/24.10.2013 a Judecătoriei O., dată în dosar nr._ .
Deci, hotărârea a cărei revizuire se solicita privește o sentința judecătoreasca definitiva prin care s-a soluționat definitiv o cauza pe fond, cu privire la o fapta prevăzuta de legea penala, așa cum prevăd dispozițiile art. 452 C.pr.pen..
Însă instanța a constatat neîndeplinirea condițiilor prevăzute 453 alin.1 lit. a) coroborat cu disp. de art. 459 alin 3 C.pr.pen., a respins ca inadmisibila cererea de revizuire dedusa judecații.
Împotriva sentinței penale nr. 50 din data de 06.05.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, condamnatul D. F. V. a declarat apel.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia de condamnat, precum și din oficiu, în limitele art. 417 și art. 418 C.pr.pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, C. constată că apelul este nefondat pentru cele ce vor fi expuse în continuare:
Condamnatul revizuient a formulat cerere de revizuire a sentinței penale nr. 170 din data de 24.10.2013 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 92 din data de 20.02.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._ .
Prin sentința penală nr. 170 din 24.10.2013, pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, în baza art. 208 alin. 1 Cod penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal, a fost condamnat inculpatul D. F.-V., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, săvârșită în data de 20/21.12.2012 împotriva părții vătămate CNCF CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF Timișoara.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 208 alin. 1 Cod penal raportat la art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. R. S., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, săvârșită în data de 20/21.12.2012 împotriva părții vătămate CNCF CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF Timișoara.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați C.-S. pentru apărătorul din oficiu av. S. C..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din data de 08.10.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O. din dosar nr. 94/P/2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților G. N. pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal și distrugere prev. de art. 217 al. 1 din Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, D. F. V. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal și A. R. S. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor față de făptuitorul C. C. referitor la săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al. 1 Cod penal și art. 209 al. 1 lit. a, g și i Cod penal, complicitate la distrugere prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 217 al. 1 Cod penal și pătrundere fără drept în zona de siguranță feroviară, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 4 din Legea 289/2005.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei O. sub nr._, urmare a disjungerii dispuse în dosarul_, prin sentința penală 45/14.03.2013.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că în seara zilei de 20.12.2012, inculpatul G. N. a tăiat o bucată de șină de cale ferată tip 49 SB, cu lungimea de 25 metri, situata pe raza secției de cale ferată 925 O.-Anina, km._, între stațiile CF Lișava și O., în 12 bucăți de aproximativ 2 metri fiecare. Ulterior, împreună cu ceilalți 2 învinuiți, au început să transporte bucățile de șină în apropierea pasajului de trecere la nivel a căii ferate dintre Ciudanovița și Lișova, însă s-au speriat de două persoane sosite în zonă cu un autoturism și au abandonat atât șinele, cât și aparatura de tăiere. În dimineața zilei următoare, cu ocazia efectuării reviziei de cale ferată, s-a descoperit tăierea șinei și a fost anunțată poliția, iar ca urmare a cercetărilor efectuate, au fost descoperite bucățile de șină și aparatura de tăiere. Șina a fost restituită CNCF CFR SA, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4427,62 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu. Prin nota nr. 4/1/_, partea vătămată a precizat că nu a fost pusă în pericol siguranța circulației.
Pentru dovedirea situației de fapt expuse în rechizitoriu, au fost menționate următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului, proces verbal de constatare a infracțiunii, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, planșe fotografice, caziere judiciare privind pe inculpați.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul zilei de 20.12.2012, inculpații G. N., D. F. V. și A. R. S. au hotărât să sustragă o bucată șină de cale ferată tip 49 SB în lungime de 25 metri, situată pe raza secției de cale ferată 925 O.-Anina, km._, între stațiile CF Lișava și O.. Ca urmare, G. N. a apelat la C. C. – asociat al unei societăți specializate în colectarea de fier vechi al cărui administrator este inculpatul G. N., și i-a solicitat să-i împrumute un aparat pentru a tăia șina. Întrucât C. C. i-a promis că îi va aduce utilajul la fața locului, G. N. l-a sunat pe martorul O. N., și i-a solicitat să intervină pe lângă martorul T. G. pentru ca acesta să se deplaseze la fața locului și să taie șina, însă acesta din urmă a refuzat. În jurul orelor 20.30-21.00, C. C. a transportat cu un microbuz la fața locului utilajul de tăiat cu oxigen, iar G. N. l-a montat și a tăiat șina în 10 bucăți, pe care împreună cu D. F. V. și A. R. S. a început să le transporte în apropierea pasajului de trecere de nivel a căii ferate dintre Ciudanovița și Lișova. În același loc au transportat și aparatul de tăiat. Întrucât în timpul transportului în zonă a apărut o mașină de culoare închisă necunoscută inculpaților, din care au coborât două persoane, inculpații s-au speriat și au fugit, abandonând la fața locului șinele de cale ferată, aparatul de tăiat și o geantă de voiaj. În dimineața zilei următoare, cu ocazia efectuării reviziei căii ferate, martorul B. I. – revizor de cale în cadrul CFR – a constatat și avizat prin înscrierea în RRLISC al stației Lișava sustragerea șinei. Înștiințat de cele întâmplate, martorul A. V. – picher în cadrul CFR, a sesizat postul poliție TF O. cu privire la furt. Ca urmare, organele de poliție s-au deplasat la locul săvârșirii faptei și în urma cercetărilor efectuate au descoperit la 17 metri de pasaj și la 1,5 metri de calea ferată, abandonate, un aparat electrogen, o butelie de aragaz, un furtun din cauciuc, o geantă de culoare verde cu maro, un tub de oxigen și 10 bucăți de șină tip 49 CFR, în lungime de 2,5 metri fiecare.
Din nota nr. 4/1/_ întocmită de CNCF CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare Întreținere și Reparații Timișoara rezultă faptul că sustragerea a afectat baza materială a Secției L1 Caransebeș, dar nu a pus in pericol siguranța circulației. De asemenea, rezultă faptul că șina sustrasă nu era parte a suprafeței de rulare a căii ferate, ci era inclusă în depozitul aflat pe partea dreaptă a liniei
Inculpatul G. N., audiat în cursul urmăririi penale și în fața instanței, a recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, prin sentința penală 45/14.03.2013, dată în dosarul_, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei.
În drept fapta inculpaților D. F. V. și A. R. S. care, în noaptea de 20/21.12.2012, împreună cu inculpatul G. N. au sustras o șină de cale ferată și a transportat-o de la locul în care era depozitată, cu intenția de a o valorifica la fier vechi, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a șinei de cale ferată din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia.
Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunului din patrimoniul părții vătămate și trecerea lui în stăpânirea inculpatului.
Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a bunului sustras și corelativ, aproprierea acestuia de către inculpat.
Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod penal.
Astfel, din probele administrate reieșind că ambii inculpați au avut reprezentarea faptelor lor, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, au prevăzut rezultatul și au urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că au luat bunul din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia.
Fapta săvârșită de inculpați este un furt calificat în condițiile art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a) și g) Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită de trei persoane împreună, în timpul nopții.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite în concurs real, fiind prin urmare aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului D. F. V. reiese că acesta nu are antecedente penale.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului A. R. S. reiese că acesta are antecedente penale, însă nu este în stare de recidivă.
Reținând vinovăția atât a inculpatului D. F. V. cât și a inculpatului A. R. S., instanța a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpați pentru săvârșirea infracțiunii descrise mai sus.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp. art. 72 alin. 1 și art. 52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpaților prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că au produs un prejudiciu important părții vătămate și au angrenat și alte persoane într-o activitate infracțională, săvârșită în timpul nopții.
Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpaților, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că se impune condamnarea inculpaților astfel cum s-a arătat în dispozitivul sentinței, menționat mai sus.
Instanța a apreciat că aplicarea unor astfel de pedepse este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art. 71 Cod penal, instanța a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a-II-a Cod penal și lit. b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Instanța a apreciat că, față de prevederile art. 3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, „deținuții continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată”. C. acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de Convenție, o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpații nu s-au folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupă, de o profesie pe care o exercită sau de o activitate pe care o desfășurau la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că faptele inculpaților care fac obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestora de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. d) și e) Cod penal.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate fiecăruia dintre inculpați, instanța a considerat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, având în vedere că scopul preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 Cod penal, poate fi atins doar prin executarea în regim de detenție a pedepsei aplicate inculpaților.
Împotriva sentinței penale nr. 170/24.l10.2013 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ au declara recurs, calificate drept apel de art. 10 din Legea nr. 255/2013, inculpații D. F. V. și A. R. S., solicitând în principal aplicarea legii penale mai favorabile, reducerea pedepsei și altă modalitate de executare a acesteia.
În motivarea căii sale atac, inculpatul A. R. S. a învederat existența unor erori materiale în cuprinsul sentinței penale atacate, în sensul reținerii incidenței dispozițiilor art. 33 C.p. și al unor alte infracțiuni, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță în vederea îndreptării acestora. Pe de altă parte, inculpatul a susținut că s-ar fi făcut o greșită individualizare a modalității de executare a pedepsei și că ar fi putut beneficia de suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 81 C.p. sau art. 861 C.p. În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, inculpatul a învederat că aceasta este dată de dispozițiile art. 228 raportat la art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual și că i-ar putea fi aplicate prevederile art. 83 C.p. actual privind amânarea aplicării pedepsei sau art. 91 C.p. actual privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Calea de atac formulată de inculpatul D. F. V. nu a fost motivată în scris, iar în susținerea orală inculpatul și apărătorul său au solicitat în temeiul art. 421 al. 2 lit. b C.p.p., desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la prima instanță, deoarece deși inculpatul a fost legal citat, întrucât nu mai locuiește cu soția, fiind divorțat, s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta și a se apăra în instanță. Totodată, a considerat că pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare este prea aspră, inculpatul neputându-se apăra în fața primei instanțe. S-a solicitat aplicarea legii mai favorabile pentru inculpat, care este Noul Cod penal și aplicarea unei pedepse sub supraveghere.
Prin decizia penală nr. 92 din data de 20.02.2014 pronunțată de C. de A. Timișoara în dosarul nr._, în baza art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. au fost admise apelurile declarate de inculpații D. F. V. și A. R. S. împotriva sentinței penale nr. 170/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._ .
A fost desființată sentința penală atacată și în rejudecare s-a dispus:
În temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual schimbarea încadrării juridice dată faptei inculpatului D. F. V. din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin 1 lit. a, g C.p. anterior în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual, texte de lege în baza cărora a condamnat inculpatul susmenționat la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de deținere.
În temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual schimbarea încadrarării juridice dată faptei inculpatului A. R. S. din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin 1 lit. a, g C.p. anterior în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual, texte de lege în baza cărora a condamnat inculpatul susmenționat la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de deținere.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu parțial avocatul oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, C. de A. a constatat că sunt întemeiate doar în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legii mai favorabile cu consecința reducerii cuantumul pedepsei principale, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește desființarea sentinței penale cu trimitere spre rejudecare la prima instanță s-a constatat că nu este incidentă nici una dintre ipotezele care impun această soluție. Simplele erori materiale în cuprinsul unui act pot fi înlăturare prin procedura de îndreptare a erorii materiale. Referitor la susținerile inculpaților în sensul că nu ar fi avut cunoștință de termenele de judecată sau că ar fi ajuns la instanță după apelarea cauzei, se constată că în fapt se invocă propriile culpe și lipsa de interes față de situația lor juridică. Astfel, în cazul unor modificări ale domiciliului, aceștia aveau obligația legală de a informa organele judiciare. Pe de altă parte, procesele verbale privind procedura de citare pentru termenul din 28.03.2013 sunt semnate de soția, respectiv mama, inculpatului D. F. V., respectiv A. R. S., citarea efectuându-se la adresele indicate de aceștia în cursul urmăririi penale.
Referitor la starea de fapt, instanța de apel a constatat că aceasta nu a fost contestată de către inculpați în calea de atac a apelului, ci că, dimpotrivă, inculpații D. F. V. și A. R. S. au recunoscut comiterea faptei. vinovăția inculpaților este pe deplin probată de declarațiile martorilor C. C., A. V., B. I., T. G. și O. N., coroborate și cu declarațiile inculpaților. Deși inculpații au solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p. anterior, actual art. 396 alin. 10 C.p.p., instanța de apel a constatat că acestea puteau fi incidente numai dacă declarațiile de recunoaștere interveneau înainte de începerea cercetării judecătorești, condiție neîndeplinită în speță.
Sub aspectul încadrării juridice, fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 C.p. raportat la art. 209 alin. 1 lit. a și g C.p. având în vedere că în noaptea de 20/21.12.2012, împreună cu inculpatul G. N. au sustras o șină de cale ferată și au transportat-o de la locul în care era depozitată cu intenția de a o valorifica la fier vechi. S-a reținut că, raportat la noua reglementare, fapta inculpaților se încadrează în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual. Conform art. 229 alin. 1 lit b C.p. actual infracțiunea de furt comis în timpul nopții se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Totodată, s-a constatat incidența circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a C.p. actual – „săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună”, care în raport cu art. 78 C.p. actual face ca limitele de pedeapsă să fie de la 1 la 7 ani închisoare. Chiar și în aceste condiții, legea noua este mai favorabilă în raport cu reglementarea anterioară, astfel că în temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual, astfel că, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei fiecăruia dintre inculpați din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin 1 lit. a, g C.p. anterior în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual, texte de lege în baza cărora se va efectua operațiunea de individualizare a pedepselor.
Potrivit art. 74 alin. 1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” În procesul de individualizare a pedepsei s-a reținut că niciunul dintre inculpați nu are un loc de muncă stabil, au studii medii, că deși nu au antecedente penale, au comis o faptă de o gravitate ridicată bunul sustras fiind o șină de cale ferată, motivul fiind de a o valorifica și a obține astfel venituri fără muncă. Inculpații nu au făcut dovada că după comiterea infracțiunii ar fi depus diligențe în sensul reeducării, respectiv că probeze existența unui loc de muncă stabil și a unei mai bune integrări în societate, astfel că pericolul pentru colectivitate se menține. Față de aceste elemente, instanța de apel a dispus condamnarea fiecăruia dintre inculpați la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de deținere pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de apel a constatat că executarea în regim de deținere este singura în măsură a conduce la reeducare inculpaților și prevenirea comiterii de noi infracțiuni câtă vreme nu există nici un element care să probeze existența vreunui resort interior în a se cenzura și a se îndrepta spre câștigarea existenței printr-un loc de muncă cu o anumită stabilitate, printr-o specializare sau pregătire profesională. Astfel, s-a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 83 alin. 1 lit. d C.p. actual - „în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată” pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei și nici cea prevăzută de art. 91 alin. 1 lit. d C.p. actual, respectiv ca „în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța să aprecieze că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.” pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Față de considerentele anterior expuse, C. de A. Timișoara în temeiul art. 421 alin. 2 lit. a C.p.p. a admis apelurile declarate de inculpații D. F. V. și A. R. S. împotriva sentinței penale nr. 170/24.10.2013 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, a desființat sentința penală atacată și rejudecând:
În temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului D. F. V. din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin 1 lit. a, g C.p. anterior în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual, texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpatul susmenționat la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de deținere.
În temeiul art. 386 C.p.p. și art. 5 alin. 1 din C.p. actual a schimbat încadrarea juridică dată faptei inculpatului A. R. S. din infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin 1 lit. a, g C.p. anterior în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228, art. 229 alin. 1 lit. b C.p. actual cu aplicarea art. 77 lit. a C.p. actual, art. 78 C.p. actual, texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpatul susmenționat la pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de deținere.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 200 lei, onorariu parțial avocatul oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Prin sentința penală contestată nr. 50 din data de 06.05.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, s-a reținut că cererea de revizuire formulată de petent nu întrunește condițiile de admisibilitate în principiu prev. de art. 459 C.pr.pen..
Din dispozițiile art. 452 și art. 453 C.pr.pen., rezultă că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar prin folosirea acestei căi se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.
Din aceleași texte de lege rezultă că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 C.pr.pen. și numai pentru cazurile prevăzute expres de art. 453 C.pr.pen., numai pentru aceste cazuri putându-se reexamina în fapt cauza penală.
Potrivit art. 459 C.pr.pen., în etapa admisibilității în principiu, instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală prevăzută de lege, dacă cererea este motivată și dacă motivul pe care se sprijină este din cele prevăzute de art. 453 C.pr.pen., dacă faptele sau mijloacele de probă nu au fost prezentate printr-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Efectuând această verificare, în mod corect a reținut judecătoria că petentul solicită revizuirea unei hotărâri ce îndeplinește condițiile prevăzute de art. 452 C.pr.pen., referitoare la faptul că hotărârea trebuie să conțină o rezolvare a fondului, în sensul examinării problemei existenței faptei și vinovăției inculpatului, finalizată printr-o soluție de condamnare a inculpatului, achitare sau încetare a procesului penal.
Însă, revizuientul în susținerea motivului invocat, respectiv existența unor probe noi, nu a indicat fapte și mijloace de probă care să poată duce în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale care să permită revizuirea, iar celelalte împrejurări, respectiv că procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, nu a avut cunoștință de proces, nu s-a putut apăra, acestea nu sunt printre cazurile prev. de art. 453 C.pr.pen., astfel că nu pot fi analizate în această procedură.
În ce privește susținerea petentului că există martori ce au fost audiați în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, care au făcut declarații mincinoase, aceasta este neîntemeiată, întrucât petentul nu a depus la dosar vreo hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului prin care s-a dispus asupra fondului cauzei privind infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge apelul formulat de condamnatul D. F. V. împotriva sentinței penale nr. 50 din data de 06.05.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, ca nefondat.
Va dispune virarea sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T. reprezentând onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga apelantul la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge apelul formulat de petentul D. F. V., fiul lui V. și M., născut la data de 02.04.1983, împotriva sentinței penale nr. 50 din data de 06.05.2014 pronunțată de Judecătoria O. în dosarul nr._, ca nefondat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ în contul Baroului T., onorariu avocat oficiu
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă petentul la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.07.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. V. F. P.
Grefier
A. S.
Red. D.V./30.07.2014/2ex
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
