Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 986/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 986/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-06-2012

ROMÂNIA cod operator 2711

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 986/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 iunie 2012

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: F. I.

JUDECĂTOR: V. S.

JUDECĂTOR: C. C.

GREFIER: A. A.

Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul D. N. S., partea civilă V. L. și de partea responsabilă civilmente Asociația F. de protecție a V. Străzii împotriva sentinței penale nr. 866/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura îndeplinită.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 iunie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, când,

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 866 din 02.04.2012 pronunțată în dosar nr._ /2012, Judecătoria Timișoara în baza art. 184 alin. 1,3 Cod penal, a condamnat pe inculpatul D. N. S., zis „L.”, fiul lui S. și M., născut la 17.12.1979 în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în ., jud. T., CNP_, la:

-10(zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Vătămare corporală din culpă”.

În baza art. 85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, a condamnat pe același inculpat, la:

-1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat”.

În baza art. 89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, a condamnat pe același inculpat, la:

-2(doi) ani și 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Părăsirea locului accidentului…fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetarea”.

În baza art. 33 lit. „a”, 34 lit. „b” cod penal, a contopit pedepsele stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani și 8(opt) luni închisoare, pe care a sporit-o cu 4 luni, aplicând inculpatului pedeapsa finală de 3(trei) ani închisoare.

În temeiul art. 861 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit conform art. 862 alin. 1 Cod penal și calculat potrivit art. 82 alin. 3 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței penale.

În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 863 alin. 4 Cod penal, supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere se va face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., care, în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 864 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 863 alin. 2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

Pe perioada prev. de art. 71 alin. 1 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a” teza a 2-a și „b” Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 alin. 1 Cod proc. penală, a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal și art. 86 4 alin. 2 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni și revocarea pentru neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală,a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. L..

În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999, Cod civil, art. 49 al.1 și art. 50 al.1 din Legea nr.136/1995, art.11 alin. 2 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, a obligat inculpatul D., în solidar cu garantul F. de Protecție a V. Străzii, să-i plătească părții civile V. L. suma de_,6 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloare reparație autoturism și cheltuieli pentru medicație și hrană specială și suma de_ lei daune morale.

A constatat că S. C. M. de Urgență Timișoara, nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1000 lei.

În baza art. 193 alin. 1 cod proc. penală, a constatat că parte civilă V. L. nu a solicitat cheltuieli judiciare în cauză.

Pentru a hotărâ astfel, prtima instanță a constatat:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr. 2301/P/2008 a fost trimis în judecată inculpatul D. N. S. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/02, art. 184 al.1, 3 C.p. și art. 89 al.1 din OUG 195/02, totul cu aplic. art. 3 lit.a C.p.

În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că în data de 15.10.2008, în jurul orelor 10,50 inculpatul, D. N. S. a condus autoturismul proprietatea sa, marca Citroen XM de culoare albastră, neînmatriculat, pe calea Torontalului din Timișoara și, ajuns la intersecția cu . vitezei neadaptate la condițiile de trafic, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Skoda, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_, condus de partea vătămată V. L..

În urma impactului, autoturismul marca Skoda a fost proiectat într-o platformă pentru transport autovehicule cu nr. de înmatriculare_, tractată de autoutilitare marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. „Îngerii G.” S.R.L., care staționa pe Calea Torontalului, pe banda I-a a sensului de deplasare Sânnicolau M.-Piața Florența din Timișoara, al cărei administrator este N. R. S.. Acesta, la data producerii accidentului, nu era în localitate.

Evenimentul rutier a avut drept consecință vătămarea corporală a părții vătămate V. L., care a necesitat pentru vindecare un nr. de 30 de zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 2209/17.10.2008. După producerea accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, inculpatul D. N. S. a demontat plăcuțele cu numerele de înmatriculare de pe autoturismul marca Citroen XM, pe care l-a condus în momentul impactului, le-a pus în interiorul autoturismului și a montat alte plăcuțe cu numere provizorii românești apoi, afirmând că se duce acasă după acte, a plecat la Serviciul Înmatriculări unde, în aceeași zi, dar la orele 12.32, i-au fost atribuite numerele provizorii TM-_ însoțite de autorizația de circulație provizorie cu nr._, valabilă până la data de 13.11.2008, care evidențiază faptul că la momentul producerii accidentului, cu cca. 2 ore înaintea înmatriculării provizorii, autoturismul marca Citroen XM era neînmatriculat.

La dosarul instanței a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 2301/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T..

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, cu planșe foto; declarații martori; declarația parte civilă V. L.; fișa de cazier a inculpatului; copiile xerox ale autorizației de circulație provizorie a autoturismului marca Citroen; certificatul medico-legal privind leziunile victimei; raportul de expertiză tehnică judiciară auto din 17.03.2009; adresa instituției Prefectului Județului T. care atestă faptul că numărul provizoriu TM-07-5253 a fost eliberat în 15.10.2008, la ora 12,32; copia xerox privind reparațiile efectuate la autoturismul Skoda cu nr._ (. nr._); proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

În faza de cercetare judecătorească s-au administrat următoarele mijloace de probă: în temeiul art. 323 Cod procedură penală a fost audiat inculpatul (f. 77); în temeiul art. 327 Cod procedură penală s-au audiat martorii: T. M. (f. 94), C. D. (f. 95), V. F. (f. 148), T. G. (f. 160), D. C. (f. 209).

Partea vătămată V. L. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele: 28.318,60 lei reprezentând despăgubiri care constau în costul reparației autoturismului marca Skoda F. cu nr. de înmatriculare_ ; 2000 lei despăgubiri civile care reprezintă hrana și medicamentele pe perioada spitalizării și după spitalizare; 50.000 lei daune morale.

S. C. M. de Urgență Timișoara nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat următoarea situație de fapt:

în data de 15.10.2008, în jurul orelor 10,50 inculpatul, D. N. S. a condus autoturismul proprietatea sa, marca Citroen XM de culoare albastră, neînmatriculat, pe calea Torontalului din Timișoara și, ajuns la intersecția cu . vitezei neadaptate la condițiile de trafic, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Skoda, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare_, condus de partea vătămată V. L..

În urma impactului, autoturismul marca Skoda a fost proiectat într-o platformă pentru transport autovehicule cu nr. de înmatriculare_, tractată de autoutilitare marca Iveco, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. „Îngerii G.” S.R.L., care staționa pe Calea Torontalului, pe bana I-a a sensului de deplasare Sânnicolau M.-Piața Florența din Timișoara, al cărei administrator este N. R. S.. Acesta, la data producerii accidentului, nu era în localitate.

Evenimentul rutier a avut drept consecință vătămarea corporală a părții vătămate V. L., care a necesitat pentru vindecare un nr. de 30 de zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 2209/17.10.2008. După producerea accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, inculpatul D. N. S. a demontat plăcuțele cu numerele de înmatriculare de pe autoturismul marca Citroen XM, pe care l-a condus în momentul impactului, le-a pus în interiorul autoturismului și a montat alte plăcuțe cu numere provizorii românești apoi, afirmând că se duce acasă după acte, a plecat la Serviciul Înmatriculări unde, în aceeași zi, dar la orele 12,32, i-au fost atribuite numerele provizorii TM-_ însoțite de autorizația de circulație provizorie cu nr._, valabilă până la data de 13.11.2008, care evidențiază faptul că la momentul producerii accidentului, cu cca. 2 ore înaintea înmatriculării provizorii, autoturismul marca Citroen XM era neînmatriculat.

În ceea ce privește infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat”, prev. de art. 85 alin. 1 Cod penal:

Din autorizația de Circulație Provizorie cu nr._ valabilă până la data de 13.11.2008, rezultă că autoturismul marca Citroen XM condus de inculpat era neînmatriculat, iar din adresa instituției Prefectului județului T. rezultă că numărul provizoriu TM-07-5253 a fost eliberat în data de 15.10.2008, la ora 12,32, după producerea accidentului.

Instanța a reținut că fapta inculpatului D. N. S. care, în data de 15.10.2008, a condus autoturismul marca Cotroen XM, de culoare albastră, neînmatriculat, pe Calea Torontalului din Timișoara, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 85 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. privind circulația pe drumurile publice.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, s-a reținut că inculpatul a realizat actul ce intră în conținutul elementului material al acesteia, respectiv conducerea ilicită a unui autovehicul pe drumurile publice. Caracterul ilicit constă în nerespectarea de către conducătorul auto a obligației de a conduce un autoturism înmatriculat.

Acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii analizate are ca rezultat crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale ocrotite prin norma penală. Starea de pericol intervine ca urmare directă a săvârșirii faptei și, ca atare, nu trebuie dovedită.

În același timp, având în vedere probele administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului de a conduce autoturismul marca Citroen XM de culoare albastră pe Calea Torontalului din Timișoara, unde a fost oprit de organele de poliție, deși autoturismul nu era înmatriculat, întrunește elementele infracțiunii prev. de art. 85 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, el având reprezentarea rezultatului socialmente periculos al faptei sale și acceptând producerea acestui rezultat prin comiterea infracțiunii, deși nu l-a urmărit.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța va avea în vedere criteriile generale prescrise de art.72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia precum și persoana inculpatului, inclusiv a antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale.

Ca atare instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1(un) an și 4(patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat”, prev. de art. 85 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.

În ceea ce privește infracțiunea de „Părăsirea locului accidentului…fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetare”, prev. de art. 89 alin. 1 Cod penal:

În drept, fapta reținute în sarcina inculpatului, de a părăsi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive a infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.89 al.1 din O.U.G. nr.195/2002, fapta săvârșită de către inculpat prezentând în concret pericolul social al respectivei infracțiuni.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, elementul material realizându-se prin conducerea ilicită a unui autovehicul pe drumurile publice, caracter ilicit ce constă în părăsirea nejustificată a locului accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, cu scopul acoperirii infracțiunii, urmarea imediată – constând în starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice creată prin acțiunile inculpatului, iar existența raportului de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată – rezultând din însăși comiterea faptelor, fiind vorba despre infracțiunii de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și l-a urmărit, părăsind locul accidentului nejustificat, fără încuviințarea poliției.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța va avea în vedere criteriile generale prescrise de art.72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia precum și persoana inculpatului, inclusiv a antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale.

Ca atare instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 2(doi) an și 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Părăsirea locului accidentului…fără încuviințarea organelor de poliție care efectuează cercetare”, prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. 195/2002.

În ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal:

Latura obiectivă a infracțiunii constă în vătămările suferite de către partea civilă urmare săvârșirii infracțiunii de către inculpat, respectiv nerespectării obligațiilor ce-i reveneau și care, respectate fiind ar fi putut evita producerea evenimentului rutier.

Latura subiectivă a infracțiunii se circumscrie culpei cu prevedere, respectiv faptului că inculpatul putea și trebuia să prevadă că, acționând nelegal, prin încălcarea normelor ce reglementează circulația rutieră, poate pune în pericol, printre altele integritatea fizică a coparticipanților la trafic și, deși nu a urmărit producerea acestui rezultat, prin încălcarea mai sus expusă a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța va avea în vedere criteriile generale prescrise de art.72 Cod penal, în special gradul de pericol social al faptei, modul și împrejurările concrete ale comiterii acesteia precum și persoana inculpatului, inclusiv a antecedentelor sale penale, a poziției procesuale în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale.

Ca atare, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 10(zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „Vătămare corporală din culpă”, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal.

În baza art. 33 lit. „a”, 34 lit. „b” cod penal, a contopit pedepsele stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2(doi) ani și 8(opt) luni închisoare, pe care a sporit-o cu 4 luni, aplicând inculpatului pedeapsa finală de 3(trei) ani închisoare.

La stabilirea cuantumului pedepselor, situat deasupra minimului prevăzut de textele de lege, instanța a avut în vedere, alături de criteriile generale, datele care caracterizează persoana inculpatului, modul de operare, ce trădează lipsa oricărei rețineri în deturnarea anchetei prin încercarea de a realiza înmatricularea autoturismului după săvârșirea faptelor, în intenția evidentă de a scăpa de sancțiunea legală pentru fapta respectivă, acestea în condițiile în care inculpatul, om politic și candidat pentru funcții elective în administrație, ar trebui să aibă un standard de etică și simț civic mult peste media cetățeanului mediu.

Cu toate acestea, la stabilirea formei de executare, instanța a apreciat că scopul pedepsei rezultante ce se va aplica, sancționator, dar și educativ, poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.

Funcție de pedepsele aplicate, pedeapsa rezultantă, dar și pentru că, față de probele administrate și poziția procesuală a inculpatului, instanța are convingerea că acesta nu a realizat îndeajuns gravitatea celor săvârșite, s-a apreciat că în cauză se impune suspendarea sub supraveghere a pedepsei, ca o garanție în plus pentru atingerea scopului pedepsei penale.

În temeiul art. 861 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 (cinci) ani, stabilit conform art. 862 alin. 1 Cod penal și calculat potrivit art. 82 alin. 3 Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței penale.

În temeiul art. 863 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 863 alin. 4 Cod penal, supravegherea îndeplinirii măsurilor de supraveghere se va face de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., care, în caz de neîndeplinire, va sesiza instanța pentru luarea măsurii prevăzute în art. 864 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 863 alin. 2 Cod penal, un exemplar al prezentei sentințe se va comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul T..

Pe perioada prev. de art. 71 alin. 1 cod penal, a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit.”a” teza a 2-a și „b” Cod penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 alin. 1 Cod proc. penală, a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal și art. 86 4 alin. 2 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii în termenul de încercare a unei noi infracțiuni și revocarea pentru neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

În baza art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V. L..

În baza art. 14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, raportat la art. 998, 999, Cod civil, art. 49 al.1 și art. 50 al.1 din Legea nr.136/1995, art.11 alin. 2 și art. 13 din Ordinul CSA nr. 1/2008, a obligat inculpatul D., în solidar cu garantul F. de Protecție a V. Străzii, să-i plătească părții civile V. L. suma de_,6 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloare reparație autoturism și cheltuieli pentru medicație și hrană specială și suma de_ lei daune morale.

S-a avut în vedere că la momentul accidentului autoturismul condus de către inculpat nu era asigurat, asigurarea făcută de acesta după accident neputând fi luată în calcul de către instanță la soluționarea cauzei.

În ceea ce privește despăgubirile acordate părții civile, acestea au constat în contravaloarea reparației autoturismului propriu -_,6 lei, respectiv contravaloarea alimentației/medicației speciale, dovedite cu acte și testimonial în acest cuantum.

Cât privește daunele morale solicitate, s-a apreciat că în principiu sunt justificate, însă în cu totul alt cuantum decât cel apreciat de către partea civilă. Astfel, în cauză s-a reușit a se dovedi faptul că partea civilă a suportat durerile, neplăcerile serioase ce-au succedat evenimentului dedus judecății, suferințe explicabile în aceste condiții.

În literatura și practica judiciară daunele morale au fost definite și s-au conturat ca un minim ajutor de ordin material menit să aline într-o anume măsură durerea pricinuită părților civile în urma unor asemenea evenimente și nu să servească la o îmbogățire a acestora prin individualizări disproporționat de mari, evident neurmărite în mod special, ca și în cauza de față, evaluarea făcându-se evident prin filtrul subiectiv al fiecăruia, de explicat în cazul părții civile. În altă ordine de idei, indiferent ce implicații de ordin personal, practic, familial ar fi avut evenimentul respectiv, instanța înțelege că în cauză alinarea acordată pe calea daunelor morale, se acordă părții civile într-un cuantum care să asigure atingerea scopului mai sus descris, nicidecum o îmbogățire nejustificată a acesteia.

Având în vedere practica judiciară în materie, ținând cont de toate datele cauzei, de starea părții civile, instanța a apreciat că în prezenta cauză se justifică acordarea de daune morale în cuantum de_ lei, ca o sumă menită să răspundă pe deplin scopului ce-i revine.

A constatat că S. C. M. de Urgență Timișoara, nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 1000 lei.

În baza art. 193 alin. 1 cod proc. penală, a constatat că partea civilă V. L. nu a solicitat cheltuieli judiciare în cauză.

Împotriva sentinței Judecătoriei Timișoara au declarat recurs inculpatul D. N. S., partea civilă V. L. și partea responsabilă civilmente Asociația F. de Protecție a V. Străzii.

Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare se solicită casarea sentinței și trimiterea acesteia spre rejudecare fiind necesară efectuarea unei expertize tehnice judiciare ce a fost inițial dispusă de către instanța de fond și asupra căreia s-a revenit ulterior. Se critică hotărârea pentru reținerea unei culpe exclusive a inculpatului în producerea accidentului deși din probe rezultă vinovăția și a părții vătămate iar pagubele materiale au fost amplificate în mod semnificativ de parcarea nelegală a platformei aparținând terțului pe banda I-a de mers spre Sânicolau M..

În subsidiar, cu privire la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat se apreciază că se impune aplicarea unei pedepse minime, în condițiile în care autoturismul condus de inculpat a avut numere provizorii de circulație ce expirase cu o zi înainte de producerea accidentului.

Se solicită achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 întrucât inculpatul a fost persoana care a anunțat organele de poliție despre producerea accidentului, după ce s-a asigurat că că ocupanții autoturismului Skoda, condus de inculpat, nu prezintă leziuni.

În condițiile în care se va impune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al.1 și 3 Cpp se solicită ca la stabilirea despăgubirilor morale și materiale să se aibă în vedere culpa comună a părților implicate și amplificarea prejudiciului prin conduita terțului.

Partea civilă V. L. solicită a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că nu i s-au acordat cheltuielile judiciare solicitate la instanța de fond deși au fost solicitate și s-a făcut dovada acestora.

De asemenea se solicită acordarea întregii sume de 50.000 de lei solicitată cu titlu de daune morale.

Asociația F. de Protecție a V. Străzii a solicitat desființarea parțială a sentinței recurate numai în ce privește latura civilă a cauzei în sensul reconsiderării cuantumului daunelor morale acordate părții civile, înlăturării obligării Fondului la plata pretențiilor materiale nedovedite cu înscrisuri și obligarea Fondului și a inculpatului în solidum la plata despăgubirilor civile către partea civilă.

Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele, conform prev. art. 3856, al.3 Cpp se constată că recursurile formulate în cauză sunt fondate pentru următoarele considerente:

Potrivit actului de sesizare inculpatul D. N. S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 85 al.1, art.89 al.1 din OUG 195/2002 și art. 184 al.1 și 3 Cp.

Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești doar infracțiunea prevăzută de art.85 al.1 din OUG 195/2002, privind conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat iar în ce privește celelalte două infracțiuni, în instanță, a solicitat achitarea .

Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă inculpatul a susținut constant că partea vătămată este vinovată de producerea accidentului întrucât nu a respectat semnalul de cedează trecerea.

Analizând sentința recurată se constată că instanța de fond a apreciat că inculpatul este singurul vinovat de producerea accidentului fără însă a prezenta considerentele pe baza cărora a ajuns la această concluzie.

Prin motivele de recurs inculpatul a criticat sentința instanței de fond raportat la reținerea în sarcina inculpatului a unei culpe exclusive în producerea accidentului deși se susține că din probele administrate :expertiză, declarațiile părților și a martorilor se fac vinovați inculpatul care a circulat cu o viteză excesivă și partea vătămată care a nu a respectat indicatorul „cedează trecerea”.

Potrivit prevederilor artr. 356 lit.c Cpp expunerea unei hotărâri judecătorești penale trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor înlăturate, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză .În caz de condamnare, expunerea trebuie să mai cuprindă fapta sau fiecare faptă reținută de in stanța în sarcina inculpatului, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunțată și actele din care rezultă acestea.

Sentința pronunțată de instanța de fond în prezenta cauză nu satisface exigențele textului menționat mai sus în sensul că nu s-a făcut o analiză a probelor care au servit ca temei al condamnării și nu arătat care este forma și gradul de vinovăție ce rezultă din probele administrate în contextul în care inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă sau a susținut că sunt și alte persoane vinovate în cază.

Stabilirea formei de vinovăție este esențială în cauză întrucât în raport de culpa fiecăreia dintre persoanele implicate în producerea accidentului se poate soluționa și latura civilă a cauzei.

Curtea mai apreciază că pentru ca instanța să poată efectua controlul în recurs, e necesar a se cunoaște care sunt probele pe baza cărora instanța de fond a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului . Acest lucru nu poate fi verificat decât pe baza motivării hotărârii recurate, aceasta constituind un element de transparență a justiției, inerent oricărui act juridic adițional. Hotărârea judecătorească reprezintă rezultatul unui proces logic de analiză științifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, atât sub aspectul laturii penale cât și a laturii civile, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe și reținerea altora, urmare a unor raționamente logice făcute de instanță și care-și găsesc exponențialul în motivarea hotărârii judecătorești.

Prin urmare instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele administrate în cauză pe latura penală de natură să garanteze drepturile inculpatului și să influențeze soluția procesului și fiind incident cazul prev. de art.3859, al.1, pct. 10 cpp, astfel că vor fi admise recursurile inculpatului a părții civile și a părții responsabile civilmente recurente în baza art. 38515, pct. 2 lit.c cpp, se va casa sentința recurată și se va dispune rejudecarea cauzei pe fond de către Judecătoria Timișoara.

Cu ocazia rejudecării instanța de fond va examina cauza sub toate aspectele, având în vedere și motivele de recurs formulate de recurenți urmând a stabili culpa inculpatului în producerea accidentului în raport cu probele administrate. De asemenea în vederea aflării adevărului va administra orice alte probe pe care le consideră necesare.

Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 38515pct. 2 lit. c Cpp. admite recursurile declarate de inculpatul D. N. S., partea civilă V. L. și de partea responsabilă civilmente Asociația F. de protecție a V. Străzii împotriva sentinței penale nr. 866/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Casează sentința recurată și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 1012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. I. V. S. C. C.

GREFIER,

A. A.

Red. C.C./29.06.2012

Tehnored. A.A./ 2 ex/ 29.06.2012

Primă Instanță – Judecătoria Timișoara

Jud. G. S.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 986/R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27 iunie 2012

În baza art. 38515pct. 2 lit. c Cpp. admite recursurile declarate de inculpatul D. N. S., partea civilă V. L. și de partea responsabilă civilmente Asociația F. de protecție a V. Străzii împotriva sentinței penale nr. 866/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

Casează sentința recurată și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 27 iunie 1012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. I. V. S. C. C.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR._

Către,

JUDECĂTORIA TIMIȘOARA

Vă trimitem alăturat dosarul cu numărul de mai sus privind pe inc. D. N. S., întrucât prin decizia penală nr. 986/R din 27 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 38515pct. 2 lit. c Cpp. s-au admis recursurile declarate de inculpatul D. N. S., partea civilă V. L. și de partea responsabilă civilmente Asociația F. de protecție a V. Străzii împotriva sentinței penale nr. 866/2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ ; s-a casat sentința recurată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Timișoara.

Dosarul cusut și numerotat conține . file.

Atașat:-dosar nr._ – Judecătoria Timișoara – 304 file + supliment – nenumerotat;

-dosar UP nr.2301/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara- 200 file.

PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ,

C. C. GREFIER,

A. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 986/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA