Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 856/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 856/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-05-2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 856/R
Ședința publică din 31 mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. ANI B.
JUDECĂTOR:G. B.
JUDECĂTOR: A. N.
GREFIER: C. U.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul B. F. împotriva sentinței penale nr.80/6.03.2012 a Judecătoriei Reșița.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul recurent B. F. lipsă, se prezintă avocat din oficiu P. G..
P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent, avocat P. G., solicită admiterea recursului și în rejudecare, reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse mai mici, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatului.
Procurorul solicită respingerea recursului, considerând că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală, pedeapsa fiind corect individualizată, iar față de faptul că infracțiunea este una de pericol, nu pot fi aplicate disp.art. 181 Cp.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din data de 25.07.2011, întocmit în dosarul nr.3561/P/2010, înregistrat la Judecătoria Reșița sub numărul_ /2001 la data de 28.07.2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. F. pentru săvârșirea infracțiunii de infracțiunii de refuz de recoltare de probe de sânge, faptă prev. și ped. de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002
S-a reținut în esență, ca situație de fapt, că la data de 13.11.2010, în jurul orei 03,20 inculpatul, a condus pe drumurile publice,respectiv pe ., autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_, unde a fost oprit de organele de poliție, pentru că circula în mod sinuos. Pentru că emana miros de alcool, acestuia i s-a solicitat să fie testat cu aparatul alcooltest Drager, însă a refuzat.
Fiind condus la Spitalul Județean Reșița, în prezența medicului B. A., inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, motivând că nu este de acord cu testarea, deși a recunoscut verbal că a consumat 200 ml țuică.
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală si materializate în: proces – verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare ( fila 4 dup); proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 5 dup), proces – verbal de refuz de recoltare a probelor biologice (fila 17 dup), declarație martor (fila 13-14 dup), declarațiile inculpatului (filele 6 - 12 dup) proces – verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 19 dup).
Prin rezoluția organului de cercetare penala din data de 11.02.2011 și confirmată de rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița din 21.02.2011, conform art.228 alin.1 si 3 ind.1 Cod Procedura Penala s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpat.
Inculpatul, în timpul urmăririi penale cât și în faza de judecată a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
La dosarul cauzei a fost anexată fișa de cazier a inculpatului și dosarul de urmărire penal nr.3561/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița.
Prin sentința penală nr.80 din 06.03.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._, în baza art.320 ind.1 Cod Procedură Penală a fost admisă cererea inculpatului.
In baza art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, coroborat cu art.320 ind.1 alin.7 Cod Procedură Penală, a fost condamnat inculpatul B. F., la 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru infracțiunea de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
In temeiul art.71 alin.1 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei principale.
In baza art.81 Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe durata termenului de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit în conformitate cu art.82 Cod Penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul dispozițiilor art.359 alin.1 si 2 Cod Procedură Penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestor revocări.
In temeiul art.191 alin.1 Cod Procedura Penala a fost obligat inculpatul la 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Reșița a reținut următoarele:
La data de 13.11.2010, în jurul orei 03,20 inculpatul, a condus pe drumurile publice,respectiv pe ., autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_, unde a fost oprit de organele de poliție, pentru că circula în mod sinuos. Pentru că emana miros de alcool, acestuia i s-a solicitat să fie testat cu aparatul alcooltest Drager, însă a refuzat. Fiind condus la Spitalul Județean Reșița, în prezența medicului B. A., inculpatul a refuzat recoltarea probelor biologice, motivând că nu este de acord cu testarea, deși a recunoscut că a consumat 200 ml țuică
Din declarațiile inculpatului date în fața organelor de cercetare penală (filele 6-12 dup) prima instanță a reținut că acesta în data de 13.11.2010 între orele 03,00, în timp ce conducea autoturismul marca F. pe ., având direcția de mers spre Câlnic, iar datorită faptului că partea carosabilă prezenta gropi, având 40-50 km/h încerca să le ocolească, a fost oprit de organele de poliție. După ce a prezentat actele mașinii, în timpul controlului s-a apropiat de mașină soția sa care a întrebat organele de poliție ce se întâmplă, iar acestea i-au răspuns pe un ton inadecvat, fapt care l-a enervat pe inculpat. Organele de poliție i-au solicitat acestuia să fie testat cu aparatul alcooltest dar a refuzat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Județean Reșița în vederea recoltării probelor biologice, unde acesta a refuzat din nou, motivând că nu a consumat băuturi alcoolice.
S-a constatat că în faza de judecată, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște fapta reținută în sarcina sa așa cum este descrisă în actul de inculpare, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, că nu dorește administrarea altor probe noi și că dorește ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (fila 21).
Prima instanță a apreciat că recunoașterea inculpatului se coroborează cu probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, si anume: proces – verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare ( fila 4 dup); proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 5 dup), proces – verbal de refuz de recoltare a probelor biologice (fila 17 dup), declarație martor (fila 13-14 dup), declarațiile inculpatului (filele 6 - 12 dup) proces – verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 19 dup) astfel încât instanța reține ca fiind dovedită vinovăția inculpatului.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului care în data de 13.11.2010 la solicitarea organelor de cercetare penală de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, de a refuza acest lucru întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 republicată.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, s-a constatat că fapta inculpatului care a fost depistat circulând în localitatea Reșița, pe bulevardul Republicii - drum public conform art. 6 pct.14 din OUG 195/2002, de a refuza recoltarea probelor biologice constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002. Astfel, procesul – verbal încheiat la fața locului de organele de poliție (f. 4 dosar UP) se coroborează cu procesul verbal de refuz de recoltare a probelor biologice (f. 17 dosar UP).
S-a reținut că urmarea imediată a constat în starea de pericol creată în privința traficului rutier care nu se poate desfășura în condiții de siguranță dacă conducătorii auto nu respectă obligațiile legale care le revin, respectiv aceea de a se supune controlului în vederea stabilirii dacă îmbibația alcoolică în sânge este sau nu peste limita legală.
Având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, s-a reținut că raportul de cauzalitate există în mod implicit și rezultă din însăși săvârșirea faptei, starea de pericol fiind generată în mod direct de activitatea infracțională a inculpatei.
Sub aspectul laturii subiective, prima instanță a constatat, din probatoriul administrat în cauză că inculpatul, cu bună știință a refuzat recoltarea probelor biologice, deși cunoștea dispozițiile legale și consecințele nerespectării acestora, fapt ce determină reținerea intenției directe în comiterea infracțiunii întrucât aceasta a prevăzut rezultatul faptei sale, zădărnicirea stabilirii alcoolemiei, care era unul inevitabil și l-a urmărit, fiind conștient de pericolul intrinsec al acțiunii sale.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului care în data de 13.11.2010 la solicitarea organelor de cercetare penală de a se supune recoltării probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, de a refuza acest lucru întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin.5 din OUG 195/2002 republicată.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei se ține seama de limitele de pedeapsă fixate în O.U.G. nr.195/2002 republicată pentru această infracțiune, reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, s-a avut în vedere gradul de pericol social abstract al faptei, așa cum este definit de art. 18 Cod Penal, legiuitorul incriminând faptele de natura celei săvârșite de inculpat independent de producerea unui rezultat material, limitele speciale de pedeapsă stabilite de lege – art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 (de la 2 la 7 ani), dispozițiile art. 320 ind. 1 al. 7 Cod procedură penală, care reduc cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege (astfel limitele de pedeapsă sunt 1 an și 4 luni – 4 ani și 8 luni), modul de săvârșire a infracțiunii (inculpatul a fost conștient de gravitatea faptelor și pericolul social existent), riscul producerii unei urmări imediate prin punerea în pericol a relațiilor sociale ocrotite de lege (producerea unui accident de circulație, vătămarea corporală a altor persoane, producerea de pagube materiale), persoana și conduita făptuitorului.
S-a apreciat de prima instanță că apărarea inculpatului că nu a consumat băuturi alcoolice, astfel că fapta sa ar fi una lipsită de pericol social, nu poate fi reținută, atâta timp cât acesta nu s-a supus nici măcar testării cu aparatul alcooltest, motivat de faptul că ar fi fost deranjat de modul în care s-a purtat agentul de poliție cu soția sa. Eventuala comportare necorespunzătore unui agent de poliție ar fi putut fi sesizată superiorilor acestuia, dar aceasta nu îndrituiește un conducător auto de a refuza testarea cu aparatul alcooltest, respectiv recoltarea probelor biologice.
Nu au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului întrucât recunoașterea formală, care nu contribuie in mod esențial la soluționarea cauzei si lipsa antecedentelor penale nu justifică aplicarea acestora, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a înțeles, să fie testat cu aparatul alcooltest, ca dovadă a lipsei consumului de alcool, dar instanța va ține seama de aceste aspecte, precum și de înscrisurile depuse în circumstanțiere, în orientarea pedepsei spre minimul special.
Totodată, având în vedere declarația inculpatului de recunoaștere a faptei reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița, instanța de fond, în temeiul art.320 ind.1 Cod Procedură Penală a admis cererea inculpatului și a soluționat cauza în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În consecință,în baza art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002 coroborat cu art.320 ind.1 alin.7 Cod Procedură Penală, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul B. F. la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru infracțiunea de conducere refuz de recoltare de probe de sânge
In temeiul art.71 alin.1 Cod Penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a-b Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei principale.
La interzicerea în parte a drepturilor electorale, prima instanță a avut în vedere Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 30.03.2004 care a statuat că interzicerea de a vota a tuturor deținuților încalcă art.3 al Protocolului nr.1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. În această hotărâre s-a statuat că indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras-o nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni și de a sigura reinserția socială a infractorilor.
De asemenea, s-a reținut că prin decizia nr. LXXIV (74)/2007, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile art.71 din C.penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza I) – c din C.penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin.3 din C.penal.
În acest sens, prima instanță a reținut că nu este aplicabil art.64 lit.c, întrucât inculpatul nu s-au folosit de o funcție, o profesie sau de o activitate pentru săvârșirea infracțiunii.
Având în vedere cuantumul pedepsei principale aplicate, precum și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, și apreciind că scopul sancțiunii poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, întrucât pedeapsa în sine, prin natura și cuantumul său, constituie un avertisment suficient pentru inculpat, în temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen., prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit în conformitate cu art.82 Cod Penal.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
In temeiul dispozițiilor art.359 alin.1 și 2 Cod Procedură Penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod Penal referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracțiuni, cu intenție, în interiorul termenului de încercare și asupra consecințelor acestor revocări.
Împotriva sentinței penale nr. 80/06.03.2012 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B. F., solicitând în principal achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. b1 C.p.p., cu aplicarea art. 181 și art. 91 C.p.; iar în subsidiar, reducerea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante constând în comportamentul său ireproșabil avut înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudinea sinceră și cooperantă din timpul procesului.
În motivarea recursului, inculpatul a arătat că a refuzat când i s-a cerut să sufle în alcooltest, deoarece i s-a părut că polițiștii vor să-și bată joc de el. De asemenea, a refuzat la spital să i se recolteze sânge deoarece se temea de ace, seringi și de igiena precară din spitale, criticată aproape zilnic în mass media. Se mai arată în motivele de recurs că a considerat că totul este o modalitate a agenților de poliție de a-l pune la punct, neîncercând să-și ascundă pe această cale concentrația de alcool din sânge, întrucât nu consumase alcool. Prin urmare, consideră că circumstanțele concrete în care a săvârșit fapta de a refuza recoltarea de probe biologice l-ar fi putut îndreptăți să obțină o soluție de achitare, valorile ocrotite de legea penală fiind în acest caz, foarte puțin lezate.
Se mai solicită în motivele de recurs să se observe că am probat o conduită exemplară anterior săvârșirii faptelor de care este acuzat, iar pe parcursul procesului penal a avut o conduită sinceră și cooperantă, aceste împrejurări putând fi ridicate la rang de circumstanță atenuantă, conducând la diminuarea pedepsei aplicate. Se mai arată că a recunoscut fără nici o rezervă săvârșirea infracțiunii de refuza al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, cu toate că acuzațiile au fost zugrăvite în culori sumbre. Se mai arată că s-a prevalat de disp.art. 3201 Cpp, iar pedeapsa i-a fost diminuată cu o tremie, însă nu i-au fost reținute circumstanțe atenuante, apreciind că acestea există și trebuiau valorificate de instanța de fond, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată trebuia diminuată și prin acest mecanism. Consideră că pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare este o pedeapsă disproporționat de mare față de fapta săvârșită, însă s-a lăsat angrenat într-o dispută nesăbuită cu organele de poliție, făcându-și singur rău refuzând să-i lase să-și bată joc de el și soția sa, însă nu a condus băut și nu a vrut să ascundă prin acest refuz de recoltare de probe vreo alcoolemie în sânge.
Analizând recursul declarat de inculpat prin prisma motivelor invocate de acesta și din oficiu, conform art. 3859 alin. 3 C.p.p., instanța constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt reținută de prima instanță și menținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penală, în condițiile recunoașterii inculpatului, care a beneficiat de aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p.
Încadrarea juridică dată faptei este corectă, având în vedere că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de sustragere a conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii nivelului alcoolemiei prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002. Trebuie reținut că, de altfel, în motivarea recursului, inculpatul nu a contestat nici starea de fapt reținută în sarcina sa și nici încadrarea juridică dată acesteia, ci pericolul social și cuantumul pedepsei.
Referitor la susținerile inculpatului că fapta ar fi lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, instanța constată că sunt nefondate. În conformitate cu prevederile art. 181 din Codul penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În alin. 2 al aceluiași articol se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului. La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte prevăzute de legea penală, trebuie să se țină seama de toate criteriile de apreciere prevăzute în art. 181 alin. 2 Cod penal, în așa fel ca faptele prezentând un real pericol social să nu fie considerate ca lipsite de importanță. În cauză nu se poate susține o lipsă a pericolului social câtă vreme conduita inculpatului s-a manifestat în raport cu organele de poliție, autorități menite să asigure respectarea legii, s-a manifestat atât prin refuzul alcooltestului, dar și prelevării probelor biologice și semnării actelor întocmite de autorități. Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpat referitoare la teama de posibile infecții ar putea fi susținute de orice persoană, deși instrumentarul medical cu care se efectuează recoltarea este de unică folosință.
În ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, instanța de recurs apreciază că Judecătoria Reșița a făcut o corectă individualizare judiciară a acesteia raportat la criteriile generale reglementate de prevederile art. 72 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei. Față de susținerea inculpatului-recurent referitor la împrejurarea că instanța de fond nu a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c C.p., deși a avut o conduită bună, ireproșabilă, anterior și ulterior comiterii faptei și că s-a prezentat la organele judiciare și a recunoscut fapta, se impune a se avea în vedere că aceste circumstanțe atenuante sunt judiciare, ele nu operează automat. Astfel, aceste circumstanțe sunt lăsate la aprecierea judecătorului, chemat să analizeze dacă o anumită atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate scăzut al acestuia și faptul că reeducarea lui se poate realiza și printr-o pedeapsă mai ușoară. Este adevărat că inculpatul nu are antecedente penale și că în fața organelor judiciare a recunoscut comiterea faptelor; însă acestea nu sunt suficiente pentru a se reține circumstanțe atenuante în contextul în care infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 vizează, între altele, protecția relațiilor sociale ce țin de respectul ce trebuie acordat autorităților și instituțiilor statului. Totodată, trebuie reținut și faptul că inculpatul a refuzat atât testarea cu alcooltestul, cât și recoltarea probelor biologice, a refuzat semnarea procesului verbal de constatare (fila 5 dosar UP) și procesul verbal privind refuzul de recoltare a probelor (fila 17 dosar UP). Circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.p. nu se raportează numai la conduita în fața instanțelor de judecată, ci pe întreg parcursul procesului penal, deci și în fața organelor de urmărire penală. Ori, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul nu numai că nu a colaborat cu acestea, dar a încercat și să îngreuneze ancheta prin refuzul de a semna chiar documente ce vizau exercitarea unor drepturi procesuale, exercitare care a fost confirmată prin semnătura unor martori asistenți. Mai trebuie reținut și faptul că recunoașterea inculpatului a avut loc în condițiile în care existau probe în susținerea vinovăției. În acest context, recunoașterea faptei în fața instanței de judecată și conduita bună a inculpatului, anterioară și ulterioară comiterii faptei, denotă un grad mai redus de periculozitate a acestuia, însă nu suficient pentru a determina reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c C.p., ci doar orientarea spre minimul special al pedepsei aplicate. Astfel fiind, pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C.pen., respectiv reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de noi fapte penale.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul B. F. împotriva sentinței penale nr.80/6.03.2012 a Judecătoriei Reșița.
În baza art. 192 al. 2 Cpp va fi obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciarefață de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cp.p respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul B. F. împotriva sentinței penale nr.80/6.03.2012 a Judecătoriei Reșița.
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciarefață de stat.
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2012.
Președinte, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. Ani B. G. bugarsky A. N.
Grefier,
C. U.
Red. L.B- 01.06.2012
Dact. C.U. – 08.06.2012
Prima inst.. – jud. G. R. I. – Judecătoria Reșița
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 868/2012. Curtea de... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
