ICCJ. Decizia nr. 1322/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1322
Dosar nr.287/2004
Şedinţa publică din 5 martie 2004
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.1091 din 11.11.2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată decondamnata I.D.
Instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât ancheta socială efectuată în cauză nu a evidenţiat nici o împrejurare specială de natură a produce grave consecinţe pentru familia condamnatului şi care să justifice întreruperea executării pedepsei.
Astfel, condamnata are 3 copii minori care locuiesc împreună cu tatăl lor într-un apartament proprietate personală, având ca venituri un ajutor social acordat tatălui lor de primărie. Copiii în vârstă de 14, 15 şi 17 ani nu sunt şcolarizaţi şi nu au o altă ocupaţie, unul dintre ei fiind cercetat pentru comiterea unei infracţiuni de complicitate la tâlhărie.
Instanţa a motivat că situaţia materială precară a familiei condamnatei nu ar putea fi îmbunătăţită substanţial prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă maximă de 3 luni, condamnata nefăcând dovada posibilităţii realizării în această perioadă scurtă a unor venituri licite necesare întreţinerii familiei.
Prin Decizia penală nr. 734/A din 10.12.2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată.
Împotriva acestei decizii, a declaratrecurscondamnata. Recursul nu a fost motivat nici în scris şi nici oral.
Examinând din oficiu cazurile de casare prevăzute de art.3859 alin.3, conform art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici unul din aceste cazuri nu operează în speţă, hotărârile criticate fiind legale şi întemeindu-se pe dovezile administrate în cauză (ancheta socială).
Astfel, condamnata nu a dovedit existenţa unor împrejurări speciale din cauza cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnată sau pentru familia sa, condiţii cerute de dispoziţiile art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Starea precară materială a familiei condamnatei nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei, ea fiind preexistentă arestării condamnatei, ci ar putea fi rezolvată doar prin încadrarea în muncă a celor 4 membrii ai familiei, care nu au nici o ocupaţie, deşi au capacitate de muncă.
Ca urmare, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnată.
Conform art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, seva avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata I.D. împotriva deciziei penale nr. 734/A din 10 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligăpe recurentă să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1319/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1332/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
