ICCJ. Decizia nr. 1317/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1317
Dosar nr.486/2004
Şedinţa publică din 5 martie 200.
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 648 din 9 iulie 2003, pronunţată în dosarul nr. 6440/2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penalăa dispus, în baza art. 103 raportat la art. 101 lit. b) C. pen., luarea măsurii educative a libertăţii supravegheate pe timp de 1 an faţă de inculpata V.O.I. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza art.103 teza a III-a C. pen., a dispus încredinţarea supravegherii inculpatei pe toată durata executării măsurii educative Serviciului de Supraveghere şi Reintegrare Socială de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
În temeiul art. 103 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.103 alin. (6) C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea libertăţii supravegheate.
S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată preventiv de la 19 iulie 2002 la 14 august 2002.
S- luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Instanţa a reţinut că, la data de 19 iulie 2002, inculpata minoră V.O.I., aflându-se pe un bulevard din Bucureşti, a încercat să smulgă de la gâtul părţii vătămateun lănţişor de aur. Întrucât lănţişorul a căzut în decolteul bluzei părţii vătămate, inculpata nu a reuşit să şi-l însuşească. Imediat inculpata a fost imobilizată de un echipaj de poliţie aflat în apropiere.
Prin Decizia penală nr. 732/A din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat, în parte, sentinţaTribunalului Bucureşti, secţia I penală şi pe fond, a condamnat pe inculpatăla 1 an şi 3 luni închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză.
Instanţa de apel a reţinut că inculpata are antecedente penale, a abandonat şcoala, lipseşte de acasă, având un comportament antisocial şi datorită consumului de droguri, situaţii care rezultă din cuprinsul anchetei sociale efectuate în cauză. Mama minorei a declarat că nu are nici o legătură cu fiica sa şi nu o poate supraveghea în nici un mod.
Astfel fiind, s-a apreciat că măsura dispusă de prima instanţă este greşită, minora neputând fi supravegheată şi nici reeducată în condiţiile libertăţii supravegheate. De altfel, inculpata este arestată în altă cauză pentru fapte de aceeaşi natură.
Împotriva acestei hotărâri, inculpata a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Înalta Curte constatăcă instanţa de apel a aplicat inculpatei minimul special de pedeapsă prevăzut de lege pentru infracţiunea de tentativă la tâlhărie, săvârşită de un minor, respectiv pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, neexistând în cauză circumstanţe atenuante prin aplicarea cărora să poată fi redusă pedeapsa sub acest minim.
De altfel, în prezent inculpata este arestată în altă cauză pentrufapte de tâlhărie, întrucât cu ocazia percheziţiei s-au găsit în cavitatea bucală a inculpatei două lănţişoare de aur, inculpata recunoscând cu privire la unul dintre ele că l-ar fi smuls de la gâtul unei tinere chiar în aceeaşi zi.
Prin Decizia atacată, instanţa de control judiciar a individualizat corect pedeapsa, respectând criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere atât gravitatea faptei săvârşite de inculpată, cât şi gradul de pericol social al infractoarei, care nu se află la prima sa faptă penală (potrivit propriilor sale recunoaşteri).
În consecinţă urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
Conform art. 192 alin.(2) C. proc. pen., recurentava fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat,recursul declarat de inculpata V.O.I. împotriva deciziei penale nr. 732/A din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpata este arestată în altă cauză.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariulpentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 126/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1319/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
