ICCJ. Decizia nr. 145/2004. Penal. încheiere extrădare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.145.
Dosar nr.1296/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din Camera de consiliu din 8 martie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 1113/2004, Curtea de Apel Iaşi a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi, în consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea a prelungit arestarea provizorie a persoanei extrădabile Ş.I. pe o durată de 22 zile începând cu data de 8 martie 2004 ora 2330.
S-a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 20 februarie 2004, pronunţată în dosarul penal nr.825/2004, a fost admisă propunereaformulatădeprocurorulgeneralalParchetului de pe lângă CurteadeApelIaşi, iar în baza art. 29 şi 23 alin. (1) din Legea nr. 296/2001 s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a lui Şoltoianu Ivan pe o durată de 17 zile.
Ministerul Justiţiei, la solicitarea autorităţilor judiciare germane, a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi pentru ca instanţa competentă să dispună prelungirea arestării provizorii.
Având în vedere dispoziţiile art. 33 alin.4 din Legea nr.296/2001 privind extrădarea, care stabilesc posibilitatea prelungirii arestării provizorii până la 40 zile şi împrejurarea că autorităţile germane urmează să înainteze cererea de extrădare precum şi documentele în sprijinul acesteia, instanţa a admis sesizarea şi a dispus prelungirea arestării provizorii pe o durată de 22 zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, fără a preciza motivele de casare şi lăsând soluţia la aprecierea instanţei.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Împotriva inculpatului, Curtea din Munchen a emis mandatul de arestare nr. ER/II/CS6617/02 din 16 iulie 2002 pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută şi sancţionată de legislaţia germană cu pedeapsa închisorii de până la 15 ani, sus-numitul fiind urmărit internaţional din anul 2002.
Măsura prelungirii arestării provizorii a inculpatului este temeinică şi legală având în vedere necesitatea depunerii cererii de extrădare şi a înscrisurilor însoţitoare de către autorităţile germane, acestea comunicând intenţia lor în sensul celor arătate mai sus.
Totodată, în conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 296/2001 privind extrădarea, arestarea provizorie a persoanei urmărite se poate dispune pe o durată de 40 de zile, Curtea de Apel Iaşi conformându-se dispoziţiilor legale invocate.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) şiart. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge,canefondat,recursuldeclaratdeinculpatulŞ.I. împotriva încheierii din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată în dosar nr. 1113/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1418/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 148/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
