ICCJ. Decizia nr. 148/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.148/2004
Dosar nr. 2851/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 354/S/2002, Tribunalul Braşov în baza art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) şi teza a II–a C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 75 lit. c) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului L.G. la 16 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie şi la 5 ani pedeapsă complimentară, ce se execută după pedeapsa principală, interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) C. pen., parte vătămată, R.L.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., inculpatului i s-a interzis exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestării preventive din 9 mai 2000, la 8 iulie 2000.
În baza art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) şi alin. (3) teza a II–a C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 100 C. pen. şi art. 109 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpaţilor H.F., B.C. şi T.A. la câte 8 ani închisoare pentru comiterea a câte unei infracţiuni de tâlhărie şi 2 ani pedeapsă complimentară ce se execută după pedeapsa principală şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2, lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceloraşi inculpaţi pentru câte o infracţiune, prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) C. pen., parte vătămată, R.L.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., inculpaţilor le-a fost interzis exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada arestării preventive pentru inculpaţii H.F. şi T.A. de la 9 mai 2000, la 7 iulie 2000 şi pentru inculpatul B.C. perioada reţinerii şi arestării preventive de la 9 mai 2000, la 8 iulie 2000.
În baza art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) şi alin. (3) teza a II–a C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 100 C. pen. şi art. 109 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului T.C. la 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie şi 2 ani pedeapsă complimentară ce se execută după pedeapsa principală, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2), lit. e), C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 100 C. pen. şi art. 109 C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, parte vătămată, R.L.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului T.C. pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare.
În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., inculpatului i s-a interzis exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată R.L. nu a formulat pretenţii civile în cauză.
În baza art. 998, art. 1000 alin. (2) şi art. 1003 C. civ., a obligat în solidar pe inculpaţii L.G., H.F., acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente H.V. şi H.T., B.C., acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente B.C. şi B.A., T.A., acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente T.D. şi T.E. şi T.C., acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente T.D. şi T.E., să plătească părţii civile O.E. suma de 50.000.000 lei daune morale.
Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de partea civilă.
A obligat în solidar pe inculpaţii L.G., H.F., acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente H.V. şi H.T., B.C., acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente B.C. şi B.A., T.A., acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente T.D. şi T.E. şi T.C., acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente T.D. şi T.E., să plătească părţii civile Spitalul Judeţean Braşov suma de 3.077.968 lei despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpaţii B.C., T.A., T.C., suma de câte 10.000 lei şi de la inculpatul L.G. suma de 20.000 lei.
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea părţii vătămate R.L. bluza cu fermoar, de culoare portocalie, având inscripţie pe spate P.S.E. şi pe faţă E. aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu şi costul prestaţiilor medico, legale se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei şi s-a inclus în cheltuielile judiciare.
Inculpatul L.G. a fost obligat să plătească suma de 6.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul B.C. a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente C.B. şi B.A., să plătească suma de 6.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul H.F., a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente H.V. şi H.T. să plătească suma de 6.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul T.A. a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente T.D. şi T.E. să plătească suma de 6.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Inculpatul T.C. a fost obligat, în solidar cu părţile responsabile civilmente T.D. şi T.E. să plătească statului suma de 6.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Inculpaţii L.G. (major), H.F., B.C. şi fraţii T.A. şi T.C. (toţi minori) locuiesc în Braşov, într-un cartier de blocuri situat în apropierea râului Timiş spre Târlungeni, unde se află un pod iar în apropiere o rampă de gunoi.
La această rampă, în mod obişnuit veneau romi care aduceau metale neferoase, haine, resturi menajere pe care, fie le vindeau, fie le foloseau personal.
Întrucât la începutul anului 2000, inculpaţii au avut conflicte cu persoane de etnie romă, au hotărât să se răzbune pe acestea ori de câte ori au ocazia.
Astfel s-au desfăşurat lucrurile în ziua de 5 aprilie 2000.
După ce mai întâi, în jurul orelor 18,00, au avut o altercaţie cu un grup de femei de origine romă, cei 5 inculpaţi, însoţiţi de martorii B.B., B.R. şi I.D. s-au deplasat în zona podului care traversează râul Timiş. Ei au hotărât să oprească ţiganii care vor veni de la rampa cu gunoi, să-i bată şi să le ia lucrurile pentru a face rost de bani.
În apropierea podului, din sens opus au văzut grupul format din patru persoane de origine romă: O.C. (victima), R.L., concubina sa, ambii în vârstă de 20 de ani, împreună cu doi minori, R.L. de 7 ani şi O.V. de 15 ani. Primul, victima, o persoană slabă şi subnutrită, purta în spate un sac de rafie în care adunase bulgări de ciocolată, R.L. ducea în mână un sac în care adunase de pe rampa de gunoi haine vechi, iar O.V. avea sacul cu câteva kilograme de deşeuri neferoase. Îi urma puţin mai în spate, R.L.
Când au ajuns în faţa lor, pe pod, cei cinci inculpaţi i-au oprit.
Inculpatul B.C. i-a pulverizat în faţa lui O.C., conţinutul unui spray paralizant şi apoi l-a lovit cu pumnul în faţă. Pe rând, inculpatul T.A. şi H.F. mai întâi urmaţi de ceilalţi doi inculpaţi au aplicat victimei lovituri cu pumnii, iar după ce aceasta a căzut la pământ, au lovit-o cu picioarele în stomac şi în spate.
Inculpatul T.A. i-a scos de pe deget un ghiul, iar când victima, cu foarte mare greutate s-a deplasat dincolo de bara de protecţie a podului, inculpatul H.F. a prins-o de umăr şi, aplecând-o în faţă, a lovit-o cu capul de câteva ori de balustradă.
O.C. a căzut de pe pod, pe malul râului, în apropierea concubinei sale, R.L.
Aceasta, în prima fază a conflictului, a fost lovită cu un băţ de inculpatul T.C., cel care i-a sustras şi sacul cu haine.
Între timp minorul R.L. a reuşit să fugă în faţa complexului A. situat în apropiere anunţându-l pe martorul S.I., agent de pază, care a observat tot incidentul şi care, apoi a discutat cu victima şi cu partea vătămată.
Cu trei saci sustraşi prin acţiunea violentă a inculpaţilor au fost ascunşi în uscătoria blocului unde locuieşte inculpatul B.C., o bluză de culoare portocalie fiind găsită în timpul cercetărilor la inculpatul T.A.
A doua zi, inculpaţii B.C., L.G. şi fraţii T. au dus metalele neferoase la un centru de colectare de unde au primit 70.000 lei, bani pe care i-au împărţit.
O.C. şi însoţitorii au mers acasă la locuinţa lor din Săcele.
Pentru că starea sa fizică era în continuă degradare, pe 7 aprilie 2000 a fost internat la Spitalul Judeţean Braşov, unde a decedat pe 11 aprilie 2000, prin stop cardio – respirator.
Cauza morţii a fost starea toxico – septică, consecutivă unui traumatism cranio – cerebral, cu fisură de bază craniană, combinat cu meningită purulentă – posttraumatică.
În faza de urmărire penală inculpaţii au recunoscut faptele comise, aducând precizări atât în depoziţiile lor cât şi cu ocazia reconstituirii cu privire la poziţia fiecăruia şi a modului individual de participare.
Declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu depoziţiile martorilor S.I., R.L., B.F., ale părţii vătămate R.L., raportul medico – legal de necropsie, proces – verbal de reconstituire.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii.
Prin Decizia penală nr. 143/ AP din 28 mai 2003, a Curţii de Apel Braşov pronunţată în dosarul nr. 250/P/AP/2003, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, împotriva sentinţei penale nr. 354/2002, pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a desfiinţat-o în ceea ce priveşte achitarea inculpatului L.G., H.F., B.C. şi T.A. pentru infracţiunea de tâlhărie (parte vătămată R.L.) şi încadrarea juridică reţinută inculpatului T.C., pentru aceeaşi infracţiune, precum şi cu privire la aplicarea pedepsei complimentare la inculpaţii minori. Rejudecând:
Prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) C. pen., în complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) C. pen.;
1. În temeiul art. 26, raportat la art. 211, lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul L.G. la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie (parte vătămată R.L.) în forma complicităţii.
2. În temeiul art. 26, raportat la art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 99, art. 100 şi art. 109 C. pen., a condamnat inculpaţii H.F., B.C. şi T.A. la câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie (parte vătămată R.L.) în forma complicităţii.
3. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul T.C. din art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 99, art. 100 şi art. 109 C. pen., în art. 211 alin. (2), lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 99, art. 100 şi art. 109 C. pen., (parte vătămată R.L.) şi a menţinut pedeapsa de 3 ani închisoare, precum şi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
4. În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul L.G. va executa pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complimentară, iar inculpaţii H.F., B.C. şi T.A. vor executa pedepsele cele mai grele, de câte 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii.
5. Pentru inculpaţii minori H.F., B.C., T.A. şi T.C. s-a înlăturat aplicarea pedepsei complimentare.
A admis apelurile inculpaţilor minori H.F., B.C., T.A. şi T.C., declarate împotriva aceleiaşi sentinţe, cu privire la înlăturarea pedepsei complimentare.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul L.G., împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva deciziei au formulat recursuri inculpaţii, pe care, în termen legal, le-au înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Astfel inculpatul H.F. a solicitat:
- schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) şi alin. (3) C. pen. (victimă O.C.) în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
- achitarea sa pentru infracţiunea, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (parte vătămată R.L.).
- reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., având ca efect aplicarea unui pedepse sub minimul special şi a dispoziţiilor art. 110 C. pen.
- Inculpaţii L.G. şi B.C., prin apărător, au solicitat:
- achitarea lor pentru faptele reţinute, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
- în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.
- în ultim subsidiar, reducerea pedepselor aplicate spre minimul prevăzut de lege.
- pentru inculpatul T.A. şi T.C., s-a solicitat achitarea lor pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen. (parte vătămată R.L.), în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
- pentru T.A. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. (pentru victima O.C.), iar pentru inculpatul T.C., achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., (pentru victima O.C.).
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi vor fi respinse ca atare.
Întrucât motivele de recurs sunt comune le vom aborda pe rând:
1) Cu privire la achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) şi alin. (3) C. pen., motiv invocat de inculpatul L.G., B.C. şi T.C.
Probele administrate atât la urmărirea penală cât şi în faza judiciară a procesului penal relevă fără dubiu că cei trei inculpaţi au acţionat concordant alături de ceilalţi doi pentru lovirea victimei O.C. în vederea deposedării acesteia şi a însoţitorilor săi de bunurile pe care le aveau asupra lor. Ei au hotărât dinainte că vor prinde, bate şi deposeda de bunuri ţigări care vin de la rampa de gunoi, procurându-şi în acest fel banii de care aveau nevoie.
Depoziţiile martorilor S.I., agent de pază care a văzut întreaga desfăşurare a faptelor, B.R., B.B. şi a lui I.D. sunt edificatoare şi descriu detaliat modul în care toţi cei cinci inculpaţi au exercitat violenţe asupra lui O.C. De altfel, inculpaţii înşişi, au relatat în faza de urmărire penală aceste fapte, recunoscând pe deplin vinovăţia fiecăruia.
2) Al doilea motiv de recurs se referă la greşita condamnare pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen. (parte vătămată R.L.) şi a fost solicitat de inculpatul H.F., L.G., B.C., T.A. şi T.C.
În esenţă, ei neagă lovirea şi deposedarea părţii vătămate R.L. de sacul cu îmbrăcăminte pe care îl avea aceasta asupra sa. Motivează că partea vătămată, timorată de prezenţa lor, a abandonat sacul cu lucruri şi a fugit.
Probele administrate relevă că R.L. a fost lovită peste spate, cu băţul, de inculpatul T.C., care i-a luat şi sacul cu haine.
Inculpatul a exercitat violenţele în prezenţa celorlalţi patru inculpaţi, care anterior şi concomitent au acţionat concordant în scopul deposedării romilor, de bunurile pe care aceştia le aveau asupra lor. Expresia folosită: „pe oricare ţigan îl prinde, îl nenoroceşte" este elocventă şi redă intenţia inculpaţilor de a-şi aduce la îndeplinire scopul propus. Chiar dacă ceilalţi patru inculpaţi nu au exercitat acţiuni violente asupra părţii vătămate, prezenţa lor lângă coinculpatul T.C. a inspirat teamă acesteia şi a paralizat orice reacţie de a-şi păstra bunurile. Mai mult decât atât, aceasta a văzut modul în care toţi inculpaţii au acţionat violent asupra concubinului ei, victima O.V.
În acest fel, săvârşirea infracţiunii de tâlhărie de către inculpatul T.C. a fost înlesnită de activitatea celorlalţi patru inculpaţi care l-au susţinut prin ajutorul moral dat şi prezenţa lor activă în jurul părţii vătămate.
3) Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., e un alt motiv care nu poate fi primit de Curte.
Infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., se caracterizează prin lovirea victimei (intenţie directă) urmată de moartea acesteia (rezultat neprevăzut, preterintenţionat).
În cauza dedusă judecăţii apare evident scopul pe care inculpaţii înşişi l-au declarat în mod ritos, aceea de a aborda, lovi şi deposeda de bunuri cetăţeni de etnie romă. În aceste condiţii fiind realizată pe deplin latura obiectivă, încadrarea juridică a fost corect reţinută de instanţe, fiind incidente prevederile art. 211 alin. (1) lit. a) şi e) şi alin. (3) C. pen.
4) Cu privire la individualizarea pedepselor se constată că instanţele au făcut o judicioasă evaluare a criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de summune-ul de elemente prevăzute în textul menţionat, stabilind pedepse într-un cuantum care reflectă pericolul social generic, dar şi cel redat prin exprimarea concretă raportată la speţă.
S-a avut în vedere constituirea în grup, scopul exprimat de inculpaţi în mod expres anterior săvârşirii faptei, violenţele exercitate progresiv asupra unor persoane lipsite de apărare şi cu o constituţie fizică debilă, circumstanţele personale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.G., H.F., T.A., T.C. şi B.C., împotriva deciziei penale nr. 143 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce reţinerea şi arestarea preventivă pentru inculpaţii L.G. şi B.C. de la 9 mai 2000, până la 8 iulie 2000.
Deduce arestarea preventivă pentru inculpaţii H.F. şi T.A. de la 9 mai 2000, până la 7 iulie 2000.
Obligă inculpaţii H.F., T.A. şi T.C. la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpaţii L.G. şi B.C. la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 145/2004. Penal. încheiere extrădare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 148/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
