ICCJ. Decizia nr. 2704/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2704/2004
Dosar nr. 1055/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Deliberând asupra cauzei penale de faţă:
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1206 din 10 decembrie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 5321/2003, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul S.F.A., pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 11 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 100 alin. (3), art. 109 alin. (1), art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen., la un an închisoare.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut în fapt că, în noaptea de 22 septembrie 2003, orele 2,00, în timp ce se afla în parcul Gării de Nord, inculpatul minor S.F.A., împreună cu alţi trei făptuitori sub 14 ani, au deposedat-o prin violenţă pe partea vătămată S.V.D., de geaca cu care era îmbrăcată şi de suma de 100.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 51 din 28 ianuarie 2004, pronunţată în dosarul penal nr. 92/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a luat act de declaraţia inculpatului de retragere a apelului.
Împotriva acestei decizii, atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cât şi inculpatul au declarat recurs.
Motivele de recurs, în scris formulate de parchet, au fost cele prevăzute de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., referitor la pronunţarea unei hotărâri contrare legii, constând în aceea că s-a luat act de retragerea apelului de către minor în lipsa reprezentanţilor legali ai Autorităţii tutelare şi netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Recurentul inculpat a criticat hotărârile tot sub aspectul individualizării pedepsei [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)] solicitând reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea dată în apel şi la judecata în fond, în raport de aceste critici, observând şi probele dosarului şi printr-o interpretare corectă a legii, Curtea constată că recursurile sunt fondate.
S-a criticat împrejurarea că atât la judecata în fond, cât şi la aceea de apel, cauza s-a judecat fără citarea şi prezenţa părinţilor minorului (reprezentanţi legali) şi a Autorităţii tutelare, luându-se act de declaraţia de retragere a apelului de către inculpat.
Dacă în ceea ce priveşte necitarea părţilor enumerate, nulitatea este relativă şi inexistenţa unor prejudicii dovedite face aspectul criticat nefondat, dată fiind în apel luarea declaraţiei de renunţare la această cale de atac de către inculpat, în absenţa părinţilor şi a autorităţii tutelare, reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 484 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 369 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale, inculpatul minor nu poate retrage apelul, indiferent dacă l-a declarat personal sau, acesta a fost făcut, pentru el, de reprezentantul legal.
Raţiunea acestui text este aceea de a asigura ocrotirea intereselor minorilor, deoarece, dacă folosirea unei căi de atac nu poate fi, în nici-un caz dăunătoare acestuia, retragerea apelului poate avea efecte defavorabile pentru inculpatul minor fără ca acesta să-şi dea seama de ele.
Având în vedere cele consemnate, recursul urmează a fi admis în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârile să fie casate şi cauza trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, pentru corecta soluţionare a cererii de apel, după citarea tuturor celor implicaţi.
Cât priveşte critica din al doilea motiv de recurs al Parchetului şi motivul invocat de recurentul inculpat, vizând aceiaşi problemă, a individualizării pedepsei, de pe poziţii diferite [(art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.)], urmează a-şi găsi soluţionarea odată cu rejudecarea cauzei în cadru legal.
Se va menţine starea de arest a inculpatului, în condiţiile dispoziţiilor art. 160h C. proc. pen.
Onorariul avocatului se va suporta din fondul special al Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul S.F.A. împotriva deciziei penale nr. 51 din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată sub aspectul greşitei soluţionări a cererii inculpatului de retragere a recursului declarat şi trimite cauza pentru judecarea apelului declarat de acesta, împotriva sentinţei penale nr. 1206 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală la Curtea de Apel Bucureşti.
Menţine starea de arest a inculpatului conform art. 160h C. proc. pen.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2669/2004. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2710/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
