ICCJ. Decizia nr. 2710/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2710/2004

Dosar nr. 722/2004

Şedinţa publică din 19 mai 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 562 din 22 octombrie 2002, Tribunalul Iaşi l-a condamnat pe inculpatul B.C., în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

S-a făcut aplicaţia art. 64 şi art. 71 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile către partea civilă G.M., suma de 100.000.000 lei, din care 50.000.000 lei daune materiale şi 50.000.000 lei daune morale.

S-a mai dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanţa a reţinut, în fapt, că în luna iulie 2000, inculpatul B.C. a fost încadrat paznic la SC A. SRL Tomeşti, jud. Iaşi, unitate la care era angajată ca frigotehnist şi partea vătămată G.M.

În seara de 21 august 2000, inculpatul şi partea vătămată au intrat în serviciul de noapte la societate, nu înainte însă de a consuma împreună băuturi alcoolice la un bar din apropiere.

Partea vătămată s-a retras în camera compresoarelor.

În jurul orelor 2,00, ieşind afară, în curtea din spatele clădirii pentru a-şi satisface necesităţile, partea vătămată a fost lovită, prin surprindere, de către inculpat, cu o bâtă din lemn, actele de violenţă fiind continuate cu lovituri în diferite părţi ale corpului, inclusiv cu un obiect înţepător.

Ajungând în stare de inconştienţă, partea vătămată a fost târâtă de inculpat prin camera compresoarelor până în vestiar, unde a fost lăsată pe o bancă.

Spre dimineaţă, realizând gravitatea faptei, inculpatul a anunţat telefonic salvarea, care l-a transportat pe G.M. la spital.

Din Raportul de expertiză medico-legală al L.M.L. Iaşi rezultă că partea vătămată a prezentat un politraumatism cu plagă punctiformă penetrantă paraombilicală stg., perforaţie de colon ascendent, peritonită sterncorală, plăgi multiple cranio-faciale, echimoze, excoriaţii şi hematoame, necesitând 25-30 zile îngrijiri medicale însă plaga penetrantă abdominală şi peritonita consecutivă întrunesc caracteristicile periculozităţii pentru viaţă.

Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, pe care a explicat-o prin aceea că imediat anterior a fost atacat de 3 persoane, fiind lovit şi, în această stare psihică, văzând-o pe partea vătămată în curte, a confundat-o cu unul dintre agresori, aplicând regula, aşa cum a susţinut în faţa instanţei „decât să mă lovească ei, mai bine să-i lovesc eu".

Din Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul B.C. figurează în evidenţele Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola, fiind internat în anii 1990, 1994 şi 2000 şi prezintă diagnosticul: reacţie depresiv-anxioasă situaţională cu tentative autolitice în antecedente pe fond de intelect liminar şi personalitate emotiv-instabilă, cu incapacitate frenatorie asupra pornirilor emotiv-instinctuale, săvârşind însă fapta cu discernământ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, care a criticat-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, impunându-se majorarea acesteia, precum şi de către inculpat, care a solicitat reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 9 din 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondate, apelurile declarate, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.

Împotriva acestei decizii penale inculpatul a declarat apel, solicitând, în scris şi oral, personal şi prin apărătorul ales, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt, prin verificarea şi a apărărilor acestuia iar, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 14 C. proc. pen., şi este fondat pentru greşita individualizare a pedepsei.

Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţe, rezultă fără echivoc din mijloacele de probă legal administrate.

Susţinerile inculpatului, în sensul că ar fi fost atacat în noaptea critică de 3 persoane necunoscute, cu puţine momente înainte ca, la rândul lui, să o agreseze pe partea vătămată, nici nu sunt dovedite, inculpatul neavând nici un fel de vreme ale pretinselor acte de violenţă, neprezentându-se nici la medicul legist pentru constatări, nici posibil de dovedit, în condiţiile în care însuşi inculpatul arată că nu mai era de faţă nici o altă persoană la desfăşurarea evenimentelor.

Martorii propuşi spre a fi audiaţi cunosc, aşa cum declară inculpatul, împrejurări anterioare dar ulterioare momentului săvârşirii faptei, astfel încât elementele de fapt pe care le-ar putea comunica nu ar avea aptitudinea de a modifica situaţia reţinută de instanţe.

Din actele de la dosar rezultă, însă, că inculpatul B.C. a săvârşit fapta în anumite împrejurări care, potrivit art. 74 C. pen., se impuneau a fi reţinute ca circumstanţe atenuante.

Astfel, este pe deplin stabilit că între inculpat şi partea vătămată nu au existat anterior conflicte, că la data de 21 august 2000 părţile au ajutat la sacrificarea unui porc în incinta SC A. SRL Tomeşti, din dispoziţia conducerii acesteia şi apoi, tot împreună, spre seară, au mers la barul din apropiere, consumând bere şi vin.

Aşa cum s-a arătat, inculpatul figurează în evidenţele Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola cu internări în anii 1990 şi 1994 cu diagnosticul: astenie depresivă pe fond de personalitate labilă, iar din concluziile Raportului de expertiză psihiatrică rezultă diagnosticul: reacţie depresiv-anxioasă situaţională pe fond de intelect liminar şi personalitate emotiv-instabilă, cu incapacitate frenatorie asupra pornirilor emotiv-instinctuale.

Inculpatul, cu un astfel de tablou psihic, a fost încadrat la începutul lunii iulie 2000, cu mai puţin de 2 luni înainte de data comiterii faptei, în funcţie de paznic cu atribuţii în paza de noapte, încadrare explicabilă numai prin aceea că administratorul societăţii era chiar cumnatul lui.

Predispoziţia la exagerarea pericolelor şi la supradimensionarea răspunderilor postului l-a pus pe inculpat în situaţia de a reacţiona, la observarea părţii vătămate în curtea societăţii, fără să se preocupe de identificarea acesteia şi fără să folosească, cum ar fi fost normal, alte mijloace de imobilizare, în modul cum a făcut-o, totul şi pe fondul consumului de alcool.

Realizând ulterior gravitatea faptei şi consecinţele acesteia, inculpatul a luat măsurile necesare pentru anunţarea salvării şi a poliţiei, acceptând în cursul judecăţii şi plata despăgubirilor, aşa cum au fost solicitate.

Caracterizând aceste împrejurări ca circumstanţe atenuante, Curtea, admiţând recursul, va casa hotărârile pronunţate numai cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul că va reduce pedeapsa principală de la 5 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, iar durata pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de la 3 ani la 2 ani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva deciziei penale nr. 9 din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.

Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 562 din 22 octombrie 2002 a Tribunalului Iaşi numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.

Reţine în favoarea inculpatului dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2710/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs