ICCJ. Decizia nr. 2717/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2717/2004
Dosar nr. 1705/2004
Şedinţa publică din 19 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 636 din 14 iulie 2003, Judecătoria Oneşti l-a condamnat pe inculpatul U.C.L., în baza art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., la un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 9 iunie 2003 şi s-a dispus prelungirea arestării preventive.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost confiscate de la inculpat un spray paralizant, o funie în lungime de 12 m, o sacoşă nylon şi o şapcă.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din materialul probator rezultă că în noaptea de 8 iunie 2003, inculpatul U.C.L. a pătruns prin escaladare, folosindu-se de o scară şi de o funie în lungime de 12 m, ancorată de acoperiş, în apartamentul părţii vătămate M.N. din mun. Oneşti situat la etajul I al blocului, prin geamul de la baie.
Cercetările au stabilit că inculpatul o urmărea de mai mult pe partea vătămată, administrator al unor societăţi comerciale care au ca obiect de activitate şi schimb valutar.
În seara comiterii faptei partea vătămată se întorsese cu soţia, din altă localitate şi, înainte de a merge acasă, s-a oprit la terasa unui restaurant, aflat peste drum de locuinţă, împreună cu martorul G.G.
Observându-l pe inculpat intrând şi ieşind de mai multe ori din scara blocului în care îşi are apartamentul, partea vătămată, însoţită de G.G., a mers acasă şi, după ce a intrat în locuinţă, l-a surprins pe inculpat în interior, cu o geantă de voiaj în care adunase mai multe bunuri, în timp ce se îndrepta spre uşa balconului.
Pentru a-şi asigura scăparea inculpatul a pulverizat spre partea vătămată şi martor conţinutul unui spray paralizant.
Deşi în dificultate datorită iritării produse de gaz, partea vătămată ajutată de G.G., a reuşit să-l împiedice pe inculpat să iasă prin geamul de la baie şi apoi, apelând telefonic şi la martorul C.M., l-a imobilizat până la sosirea lucrătorilor de poliţie.
Cu ocazia cercetării locului faptei s-a constatat că în geanta de voiaj, aparţinând tot părţii vătămate, se aflau 3 hăini din piele, un ceas de buzunar, 3 brăţări din aur, un ghiul şi un lanţ din aur, un playstation, 2 joystich –uri şi 1500 dolari S.U.A., bunuri evaluate la suma de 150.000.000 lei.
Asemenea, s-a constatat existenţa în aer a unui miros înţepător, iritant care produce lăcrimarea.
Deşi iniţial a avut poziţii oscilante, inculpatul a recunoscut în cele din urmă, în faţa instanţei, comiterea faptei.
Apelul şi recursul inculpatului, prin care a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., au fost respinse ca nefondate prin Decizia penală nr. 980 din 11 august 2003 a Tribunalului Bacău şi, respectiv, Decizia penală nr. 657 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Împotriva hotărârilor sus-menţionate procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, criticându-le pentru greşita încadrare juridică dată faptei, în dispoziţiile art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., în loc de art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen.
Verificând hotărârile atacate pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de casare invocat, prevăzut de art. 410 partea I pct. 7 C. proc. pen., este fondat.
Aşa cum s-a reţinut şi rezultă din mijloacele de probă îndeosebi din procesul-verbal de cercetare a locului faptei, declaraţiile martorilor G.G. şi C.M. şi declaraţia părţii vătămate, în momentul surpinderii sale în apartament inculpatul avea asupra sa o geantă de voiaj, în care se aflau celelalte bunuri şi se deplasa spre uşa balconului pentru a părăsi locuinţa.
Faţă de acest stadiu al executării acţiunii care realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de furt, se constată că inculpatul a reuşit deposedarea părţii vătămate de bunuri, scoţându-le, în acele condiţii, din sfera de dispoziţie a acesteia şi însuşindu-le.
Astfel fiind, fapta inculpatului, până în momentul surprinderii sale, realizează conţinutul infracţiunii consumate de furt.
Din aceleaşi mijloace de probă rezultă însă, fără echivoc că, pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul a pulverizat conţinutul unui tub cu spray paralizant producându-le urmăritorilor iritarea ochilor şi punându-I în dificultate în lupta ce a urmat pentru imobilizarea făptuitorului şi recuperarea bunurilor.
Aceste acte de constrângere, în forma violenţei, se află în directă şi imediată legătură, obiectivă şi subiectivă, cu acţiunea de furt, realizând astfel conţinutul infracţiunii complexe de tâlhărie.
Folosindu-se în realizarea actelor de violenţă de o substanţă cu efect paralizant, în speţă este incidenţă cauza legală specială de agravare prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen., respectiv tâlhărie săvârşită de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă paralizantă.
Pentru cele ce preced, admiţând recursul în anulare şi casând hotărârile pronunţate în cauză, se va dispune în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen.
Agravantele prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen., urmează a fi avute în vedere în judecată la instanţa competentă.
Constatând că, potrivit art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., competenţa materială de judecată pentru această infracţiune revine tribunalului, se va trimite cauza pentru soluţionare la Tribunalul Bacău, menţinând starea de arest a inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 636 din 14 iulie 2003 a Judecătoriei Oneşti, deciziei penale nr. 980 din 11 august 2003 a Tribunalului Bacău şi deciziei penale nr. 657 din 9 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul U.C.L.
Casează hotărârile atacate sub aspectul greşitei încadrări juridice dată faptei săvârşită de inculpat.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., în infracţiunea prevăzută art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bacău.
Menţine starea de arest a inculpatului.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2710/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2743/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
