ICCJ. Decizia nr. 2743/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2743/2004
Dosar nr. 1738/2004
Şedinţa publică din 20 mai 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 9 februarie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 341/2003, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (21) lit. a) C. pen., pentru inculpatul D.M.O.
În baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul D.G. la 8 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 12 decembrie 2002 la 9 februarie 2004.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen. şi alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.M.O. la 8 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la data de 12 decembrie 2002 la 9 februarie 2004.
În baza art. 116 C. pen., s-a interzis inculpaţilor accesul în municipiul Bucureşti, timp de 5 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 4.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă V.M.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 600.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de judecată a reţinut că în seara de 11 decembrie 2002, în jurul orei 20,30, cei doi inculpaţi se aflau în apropierea Gării Basarab şi au observat pe partea vătămată V.M., având bani asupra sa, astfel că s-a hotărât să o deposedeze de aceşti bani. Deoarece victima s-a urcat într-un tren, inculpaţii au urmărit-o şi după plecarea acestuia, D.G. a exercitat acte de violenţă şi a sustras geanta şi portofelul, în timp ce D.M. asigura paza.
După ce au coborât din tren, aceştia au împărţit bunurile furate, iar buletinul de identitate l-au aruncat.
Situaţia de fapt s-a stabilit pe baza plângerii persoanei vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de cercetare penală, declaraţiilor martorilor şi ale inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere pericolul concret al infracţiunii comise şi persoana inculpaţilor, care au recunoscut fapta şi posedă antecedente penale.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel cei doi inculpaţi, care au solicitat reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 199/ A din 18 martie 2004 s-a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţi, reţinându-se că individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii D.G. şi D.M.O., criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei, solicitând reducerea acesteia.
Examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că, recursurile nu sunt fondate.
Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţele dând eficienţă atât pericolului social al infracţiunii comise, dar şi persoanei inculpaţilor care au recunoscut fapta şi posedă antecedente penale, astfel că o reindividualizare, în sensul reducerii pedepsei nu se impune.
Cum nici din oficiu nu se relevă motive care să conducă la casarea hotărârii, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să se respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii D.G. şi D.M.O. împotriva deciziei penale nr. 199 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.G. şi D.M.O. împotriva deciziei penale nr. 199/ A din 18 martie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Compută arestarea preventivă a inculpaţilor de la 12 decembrie 2002 la 20 mai 2004.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2717/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 2747/2004. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
