ICCJ. Decizia nr. 28/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.28.
Dosar nr.5199 /2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.622 din 26 iunie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I–a penală, a hotărât următoarele:
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin.21 lit. a), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M.V.I. la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată din executarea pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 251 din 2 februarie 2002 a Judecătoriei sector 2 şi a adăugat această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând să execute 4 ani şi 5 luni închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin.21 lit. a) cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.I.,la 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia, de la 22 septembrie 2002 la 26 iunie 2003 pentru fiecare inculpat.
În baza art. 116 C. pen., a interzis inculpaţilor accesul în municipiul Bucureştitimpde 5 ani după executarea pedepsei.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 1.900.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 600.000 lei onorariu avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, în ziua de 22 septembrie 2002, după o înţelegere prealabilă, inculpaţii au sesizat că partea vătămată N.M. care avea la gât un lănţişor de aur, inculpatul A.I. a asigurat paza, iar inculpatul M.V.I. a smuls lănţişorul de la gâtul părţii vătămate şi amândoi au încercat să fugăfiindapoi identificaţi şi prinşi de poliţie tot în zona Foişorul de foc. Că, faptele se încadrează juridic în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin.21lit. a) cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
La individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere atât pericolul social deosebit al acestei infracţiuni, modalitatea concretă în care a fost săvârşită fapta, limitele de pedeapsă prevăzute de textul sancţionator, antecedentele antisociale ale ambilor inculpaţi rezultate din anchetele sociale şi fişele de cazier judiciar astfel încât va aplica pedeapsa închisorii cu executare într-un loc de deţinere.
La stabilirea cuantumului pedepsei închisorii, instanţa a avut în vedere şi împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat prin restituire, cuantumul modic al prejudiciului şi atitudinea sinceră a ambilor inculpaţi, pe tot parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în ce-l priveşte pe inculpatulM.V.I.deoarece i s-a stabilit greşit pedeapsa rezultantă, în urma revocării pedepsei de 9 luni închisoare şi, de asemenea, i s-au aplicat greşit, prevederile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), nededucându-i-se, perioada executată între 3 şi 8 mai 2001, perioadă în care inculpatul a fost arestat preventiv în cauza soluţionată prin sentinţa penală nr.251/2002 a Judecătoriei sectorului 2.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia nr.595 din 8 octombrie 2003 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei atacate, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi, rejudecând cauza, a constatat că pedeapsa rezultantă, de executat, de către inculpatul M.V.I., este de 4 ani şi 3 luni închisoare, în loc de 4 ani şi 5 luni închisoare şi a dedus din această pedeapsă, timpul prevenţiei, de la 3 mai, la 8 mai 2001 şi de la 22 septembrie 2002, la zi.
Curtea de apel a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a prelungit durata arestării preventive, a inculpatului M.V.I., de la 6 noiembrie, la 5 decembrie 2003, inclusiv.
În esenţă, instanţa de control judiciar a considerat întemeiate criticile aduse sentinţei prin apelul Parchetului şi a îndreptat greşelile făcute de către instanţa de fond.
În temeiul art.160d C. proc. pen., având în vedere natura şi gravitateafaptei comise de inculpat, perseverenţa infracţională a acestuia Curtea a prelungit arestarea preventivă, pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul M.V.I. criticând-o, pentru netemeinicie, pedeapsa ce i s-a aplicat, fiind prea mare.
Recursul este inadmisibil.
Deşi, prin sentinţa primei instanţe, inculpatului recurent i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare, inculpatul n-a atacat-o, cu apel, achiesând, în felul acesta, la respectiva hotărâre, inclusiv, la pedeapsa amintită.
Este adevărat că această sentinţă a fost modificată în apelul Parchetului, prin Decizia recurată, dar modificările făcute au fost în favoarea inculpatului, reducând pedeapsade executat, cu 2 luni închisoare şi deducând, din pedeapsa de executat, în plus, şi perioada de la 3 la 8 mai 2001.
În aceste condiţii, în şedinţa publică de azi, s-a pus în discuţia părţilor, excepţia de inadmisibilitate a recursului de faţă.
Excepţiaeste întemeiată, recursul fiind inadmisibil.
Din moment ce prin Decizia recurată, nu s-au schimbat cu nimic, în defavoarea inculpatului, prevederile sentinţei, la care, acesta a achiesat, prin neapelare, inculpatul nu are deschisă calea de atac a recursului, acesta fiind astfel, inadmisibil.
Aşa fiind, conform art.38515 alin. (1) pct.(1) lit. a) C. proc. pen., Curtea va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, menţinând, în acest fel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementările plăţii cheltuielilor judiciare către stat şi a onorariilor de avocaţi, pentru apărările din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.V.I.împotriva deciziei penale nr. 595/A din 8 octombrie 2003a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărareadin oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4546/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4550/2004. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
