ICCJ. Decizia nr. 4546/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4546/2004
Dosar nr. 1603/2004
Şedinţa publică din 15 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1205 din 18 decembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatei i.g. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia inculpatei de la 2 octombrie 2003 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arestare a inculpatei.
În baza art. 192 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 1 octombrie 2003, denunţătorul A.S.N. a colaborat cu organele de poliţie şi a fost depistată inculpata I.G. vânzând 2 bile de heroină, conţinând 0,084 gr., contra sumei de 500.000 lei.
La data de 12 octombrie 2003, inculpata a făcut un denunţ în care a indicat persoanele de la care obişnuia să cumpere heroină, iar în urma acestui denunţ au fost depistaţi numiţii T.E.A. şi D.R.A., care sunt cercetaţi în dosarul nr. 4868/P/2003, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata I.G., criticând hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 168/ A din 10 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată.
A fost dedusă prevenţia inculpatei de la 2 octombrie 2003 la zi.
A fost menţinută starea de arest a inculpatei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicată şi suspendarea sub supraveghere a executării ei, conform art. 861 C. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, în raport de materialul probator administrat în cauză şi au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform cerinţelor prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La stabilirea şi aplicarea pedepsei de 5 ani închisoare, s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancţionator dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatei.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu rigorile legii penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi a colaborat cu organele de urmărire penală, contribuind la depistarea unor persoane care se ocupau cu traficul de droguri, fapt pentru care i-au fost aplicate dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2002.
Aşa fiind, pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect proporţionalizată, neexistând temeiuri pentru reţinerea în favoarea acesteia a dispoziţiilor prevăzute art. 74 şi art. 76 C. pen.
Cu privire la cererea formulată de inculpată prin care solicită aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., se constată că nu poate fi primită şi urmează să fie respinsă.
Potrivit prevederilor art. 861 alin. (3) C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 15 ani, precum şi în cazul infracţiunilor de vătămare corporală gravă, viol şi tortură.
Cum infracţiunea comisă de inculpată, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, sancţionată cu pedeapsa între 10 şi 20 ani închisoare, se constată că dispoziţiile art. 861 C. pen., nu sunt aplicabile în cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpata I.G. să fie respins, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 2 octombrie 2003 la 15 septembrie 2004.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurenta să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.G. împotriva deciziei penale nr. 168/ A din 10 martie2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 octombrie 2003 la 15 septembrie 2004.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4545/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 28/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
