ICCJ. Decizia nr. 3671/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3671/2004
Dosar nr. 1210/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2004
Examinând recursurile de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 1108 din 13 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.A. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi 76 C. pen., acelaşi inculpat a fost obligat la un an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenţia preventivă de la 26 iunie 2003 la zi.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 2,318 gr. heroină.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
În ziua de 25 iunie 2003 lucrătorii de poliţie din cadrul Brigăzii de combatere a prostituţiei, proxenetismului, traficului şi consumului de droguri sector 6, aflaţi în misiune ordonată în zona Complexului din Drumul Taberei, au observat în staţia R.A.T.B. Eugen Lovinescu doi bărbaţi cu un comportament suspect. S-a procedat la imobilizarea acestora şi apoi la percheziţie corporală. Cu această ocazie asupra unuia dintre ei, identificat în persoana inculpatului G.A., s-a găsit o punguţă din celofan conţinând 34 de punguţe sigilate la un capăt prin ardere şi care conţineau o substanţă de culoare bej.
Expertiza efectuată a stabilit că substanţa găsită, în cantitate de 2,318 gr. este heroină.
În baza declaraţiei de consimţământ dată de inculpat s-a efectuat o percheziţie la domiciliul acestuia, unde au fost găsite mai multe decupări concentrice din celofan şi o folie de dimensiuni mai mari care prezenta urme de heroină.
Inculpatul a arătat că este consumator de heroină de aproximativ 2 ani, iar drogurile găsite asupra sa erau destinate consumului propriu, fiind cumpărate din Cartierul Ferentari de la o persoană necunoscută.
Celălalt bărbat a fost identificat în persoana lui C.L. Acesta a declarat în faza de urmărire penală că este consumator de heroină de 3 luni şi că de aproximativ o lună îşi procură droguri cu 300.000 lei doza de la inculpatul G.A., care vinde droguri în zona Liceului Eugen Lovinescu. Martorul a arătat că pentru a se întâlni cu inculpatul îl contacta telefonic pe mobil.
În faţa instanţei martorul a revenit asupra celor afirmate în faza de urmărire penală, susţinând că nu a cumpărat niciodată droguri de la inculpat şi că declaraţiile anterioare au fost scrise sub ameninţare.
Instanţa a înlăturat ca nesinceră declaraţia dată de martor în faza de cercetare judecătorească şi a reţinut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor, pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 50/ A din 29 ianuarie 2004 a respins ca nefondate apelurile declarate, împotriva sentinţei de procuror şi de inculpat.
S-a reţinut că este neîntemeiată critica din apelul procurorului vizând greşita individualizare a pedepselor, apreciindu-se că au fost respectate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi că se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante având în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul şi-a asigurat existenţa prin muncă şi are un copil minor în întreţinere.
S-a reţinut de asemenea că este neîntemeiată critica formulată de inculpat, cu privire la greşita condamnare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi aceea vizând greşita individualizare a pedepselor.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul.
Recursul declarat de procuror vizează greşita individualizare a pedepselor găsindu-şi temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Prin recursul declarat de inculpat s-a susţinut că greşit acesta a fost condamnat pentru infracţiunea de trafic de droguri, întrucât heroina găsită asupra sa era destinată numai consumului propriu.
De asemenea, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursul declarat de inculpat îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
Examinând cauza, Curtea reţine următoarele:
Susţinerea inculpatului că este numai consumator de droguri şi că greşit a fost condamnat şi pentru infracţiunea de trafic, este nefondată.
Astfel, asupra inculpatului s-au găsit 34 de doze de heroină, iar la domiciliul acestuia s-au găsit urme ce atestă cu certitudine faptul că inculpatul este cel care a porţionat o cantitate mai mare de heroină în cele 34 de punguţe, ceea ce demonstrează că drogurile erau destinate nu numai consumului propriu ci şi vânzării.
Pe de altă parte, martorul C.L. a arătat de la bun început că a cumpărat droguri de la inculpat, indicând porecla sub care era cunoscut, zona unde acesta vindea droguri şi numărul de telefon la care îl contacta, pentru a-şi procura droguri de la el.
În mod just instanţa a înlăturat ca nesinceră declaraţia dată de martor în faza de cercetare judecătorească, prin care acesta a revenit asupra celor afirmate anterior şi a susţinut că nu a cumpărat droguri de la inculpat.
Aşa fiind, se constată că este corectă condamnarea inculpatului şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Curtea apreciază că este fondat recursul procurorului întrucât doar lipsa antecedentelor penale şi faptul că inculpatul era încadrat în muncă nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, în condiţiile în care infracţiunile comise prezintă un grad ridicat de pericol social determinat de modalitatea în care inculpatul a organizat activitatea infracţională.
Din considerentele expuse nici motivul de recurs invocat de inculpat cu privire la individualizarea pedepsei, nu este fondat.
În consecinţă, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul procurorului, se vor casa hotărârile, înlăturându-se dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., iar conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva decizei nr. 50/ A din 29 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul G.A.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 1108 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente de: 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. a) C. pen. şi un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
Înlătură dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi aplică inculpatului G.A. următoarele pedepse: 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi 2 ani închisoare pentru cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea şi anume 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Compută din pedeapsa rezultantă, durata arestării preventive de la 26 iunie 2003, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3626/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3853/2004. Penal. Art.20, 174 c.pen. Recurs → |
|---|
