ICCJ. Decizia nr. 3626/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3626/2004
Dosar nr. 1312/2002
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 159/ S din 17 mai 2001 a Tribunalului Braşov, au fost condamnaţi inculpaţii:
- R.T.A. la pedeapsa de 14 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – b) C. pen., pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen.
- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi b) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, sporită cu un an închisoare, în total 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 3 martie 1998 la 8 octombrie 1999.
- D.F. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen.
- la pedeapsa de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) i b) C. pen., pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen.
- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, sporită cu un an închisoare, în total 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive de la 8 martie 1999 la 20 octombrie 1999.
- B.A.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 31, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
S-a constatat că inculpatul B.A.I. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 11 martie 1999 – 3 iulie 1999.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii R.T.A. şi D.F. au fost obligaţi la plata sumei de 3.875.549.184 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC R. SA Braşov.
Cererea privind obligarea părţilor responsabile civilmente SC C.T.I. SRL Schitu Goleşti, SC C.G. SA Bucureşti, SC P.M. SA Bucureşti la despăgubiri civile către partea civilă SC R. SA Braşov a fost respinsă ca nefondată.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.500.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt, următoarele:
Inculpaţii R.T.A. şi D.F. au hotărât să achiziţioneze o firmă pe un nume fictiv, folosindu-se de buletinul de identitate a lui C.Şt.L., document ce a fost declarat pierdut în anul 1997, posesorul său fiind plecat din ţară din primăvara anului 1998.
Inculpatul B.A.I., căruia ceilalţi doi făptuitori i-au cerut sprijinul, s-a prezentat la notar în zilele de 2 septembrie 1998 şi, respectiv, 14 septembrie 1998, sub o identitate falsă şi a semnat contractul de cesionare de părţi sociale şi actul adiţional la actul constitutiv al SC D.C. Deva, asociat unic devenind C.Şt.L.
Inculpatul D.F. s-a preocupat de deschiderea contului bancar, ridicarea carnetului C.E.C. şi a ştampilei.
Pe data de 9 octombrie 1998, cei trei inculpaţi s-au deplasat la SC R. SA Braşov în vederea cumpărării de autocamioane.
Atribuindu-şi identităţi nereale şi folosindu-se de file C.E.C. semnate în alb de inculpatul B.A.I., inculpaţii au achiziţionat 5 autocamioane pe care le-au vândut martorului C.C.
În aceleaşi condiţii şi împrejurări, pe data de 12 octombrie 1998, inculpaţii au achiziţionat alte 5 camioane, pe care le-au înstrăinat, în scopul acoperirii datoriilor firmei S.I. SRL Slobozia aparţinând lui R.T.A.
Partea vătămată SC R. SA a suferit un prejudiciu de 3.875.549.184 lei.
Instanţa de fond a apreciat că inculpatul B.A.I. nu a avut cunoştinţă despre scopul urmărit de ceilalţi doi făptuitori de a folosi filele C.E.C. semnate în alb de el pentru inducerea în eroare a SC R. SA Braşov, nu a avut nici o înţelegere anterioară sau concomitentă comiterii faptei cu aceştia, prin urmare, lipsind latura subiectivă a infracţiunii, sus-numitul a fost achitat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea părţii vătămate, documente privind statutul, contractele, actele adiţionale ale firmei D.C. SRL Deva, facturi fiscale, file C.E.C., procese-verbale de recunoaştere din grup şi după fotografii judiciare, planşe fotografice, raport de constatare tehnico-ştiinţifică a scrisului, declaraţiile martorilor C.C., C.A., G.A., V.D.V.C., T.M.S., R.P., O.A., I.A., R.Şt., V.I., B.M., P.V., N.I., U.M., C.M., procese-verbale de confruntare, rapoartele organelor de poliţie, declaraţiile inculpaţilor.
Inculpaţii R.T.A. şi D.F. au negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Inculpatul B.A.I. a declarat că recunoaşte şi regretă faptele comise.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 13 din 29 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 159/S/2001 pronunţată de Tribunalul Braşov pe care a desfiinţat-o numai cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului B.A.I.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul B.A.I. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul B.A.I. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Apelurile declarate de inculpaţii R.T.A. şi D.F. au fost respinse ca nefondate, sus-numiţii fiind obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 500.000 lei.
Instanţa de control judiciar a apreciat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, iar vinovăţia inculpaţilor R.T.A., D.F. şi B.A.I. a fost just stabilită pentru infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.
La individualizarea pedepselor au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune majorarea cuantumului acestora.
Schimbarea încadrării juridice din art. 291 C. pen., în art. 290 C. pen., s-a impus întrucât infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe în latura ei obiectivă şi folosirea documentului falsificat sau încredinţarea spre folosinţă (în speţă, filele C.E.C.).
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii R.T.A. şi D.F.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate, criticând Decizia atacată pentru următoarele motive:
- greşita achitare a inculpatului B.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
- omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., faţă de inculpaţii R.T.A. şi D.F.
- omisiunea de a se pronunţa asupra sechestrului asigurator dispus asupra bunurilor aparţinând SC D.C. Deva.
În şedinţa de judecată, oral, procurorul a completat motivele de recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul B.A.I., în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. şi condamnarea sa pentru această faptă, precum şi graţierea, în baza art. 1 şi 7 din Legea nr. 573/2002, a pedepselor aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de fals privind identitatea prevăzute de art. 293 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17, 171 C. proc. pen.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat şi urmează să îl admită pentru următoarele considerente:
Achitare greşită.
Instanţele de judecată au dispus în mod greşit achitarea inculpatului B.A.I., pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
Interpretarea logică şi corelată a probelor administrate în cauză dovedeşte în mod evident faptul că inculpatul B.A. a cunoscut activitatea infracţională a coinculpaţilor R.T.A. şi D.F. şi a sprijinit-o şi înlesnit-o, ajutând la inducerea în eroare a părţii civile.
Inculpatul B.A.I. s-a ocupat nemijlocit de încheierea contractului de cesionare a părţilor sociale ale SC D.C. SRL Deva, i-a însoţit pe R.T.A. şi D.F. la Braşov, a participat la tratativele desfăşurate în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, sub o altă identitate decât cea reală, a semnat file C.E.C. în alb şi procesul-verbal de custodie al autocamioanelor, a fost prezent la alegerea autovehiculelor.
Prezenţa sa pe tot parcursul desfăşurării „afacerii", în momentele decisive ale încheierii acesteia, exclude o implicare întâmplătoare şi în necunoştinţă de cauză, aşa cum s-a reţinut, în mod nejustificat, de către instanţa de fond.
De altfel, inculpatul însuşi a recunoscut că a fost prezent la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a autovehiculelor, iar martorii V.D. şi C.C. confirmă acest aspect, inclusiv cel legat de semnarea şi parafarea documentelor de către B.A.I., drept C.Şt.
Fără ajutorul lui B.A.I., ceilalţi doi inculpaţi nu ar fi reuşit să încheie contractul de vânzare-cumpărare prin inducerea în eroare a părţii civile, aşa încât, reţinând vinovăţia sa, Curtea urmează să înlăture dispoziţia de achitare întemeiată pe prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
2. Încadrări juridice greşite.
Instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului R.T.A., dar au făcut o greşită încadrare juridică a infracţiunilor pentru care acesta a fost condamnat.
Inculpatul R.T.A. a săvârşit, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, două acte materiale de inducere în eroare a reprezentanţilor SC R. SA Braşov, pe datele de 9 şi 12 octombrie 1998 când, deplasându-se la firma partenerului de afaceri, s-a prezentat de fiecare dacă ca un contractant serios şi solvabil, determinându-l să-i livreze la fiecare termen câte 5 camioane.
În aceste împrejurări, încadrarea juridică legală şi temeinică trebuie să reţină şi dispoziţiile articolului 41 alin. (2) C. pen., privind infracţiunea continuată.
În baza art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul R.T.A. va fi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare.
Instanţele de judecată au stabilit în mod judicios şi neîndoielnic contribuţia coinculpatului D.F. la săvârşirea acestor fapte repetate de înşelăciune, participarea sa materializându-se în acte concrete de sprijinire a executării de către autor a infracţiunii, cunoscând caracterul şi scopul ilegal al actelor întreprinse.
El l-a ajutat pe inculpatul R.T.A. să intre în posesia documentelor şi instrumentelor bancare necesare creării condiţiilor comiterii actelor de înşelăciune, l-a însoţit în cele două deplasări la sediul părţii civile, la datele de 9 şi 12 octombrie 1998, înlesnindu-i activitatea de inducere în eroare repetată a acesteia.
În raport de aceste argumente, încadrarea juridică legală şi temeinică dată faptelor săvârşite de inculpatul D.F. este cea de complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia urmează a fi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare.
De asemenea, aceeaşi încadrare juridică va fi dată şi faptelor comise de inculpatul B.A.I., pentru identitate de participare atât sub aspectul laturii subiective, cât şi al laturii obiective la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul a săvârşit acte materiale repetate în baza unei rezoluţii infracţionale unice, contribuind la producerea unui prejudiciu unic în valoare de 3.875.549.184 lei, ceea ce justifică reţinerea prevederilor alineatului 5 al articolului 215 C. pen., precum şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitoare la infracţiunea continuată.
Instanţele de judecată au încadrat greşit din punct de vedere juridic şi celelalte fapte săvârşite de inculpatul R.T.A.
Astfel, în sarcina acestuia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în modalitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., deşi inculpatul nu s-a prezentat sub o identitate falsă şi nici nu şi-a atribuit o asemenea identitate pentru a induce sau a menţine în eroare un organ sau o instituţie de stat sau o altă unitate dintre cele la care se referă art. 145 C. pen.
Curtea constată că inculpatul R.T.A. a încredinţat buletinul de identitate (înscris care serveşte pentru identificare) al martorului C.Şt.L. inculpatului D.F., spre a fi folosit fără drept, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia urmează să îl condamne la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Totodată, în temeiul art. 334 C. proc. pen., Curtea urmează să dispună şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 290 şi art. 291 C. pen., reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., având în vedere că, prin conţinutul său constitutiv, falsul în înscrisuri sub semnătură privată absoarbe şi folosirea înscrisului falsificat.
În baza art. 290 C. pen., inculpatul R.T.A. va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
3. Aplicarea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen., în cazul inculpatului B.A.I.
Curtea constată că faptele săvârşite de inculpaţi prezintă un pericol social deosebit; ei au conlucrat pentru punerea în aplicare a unui plan îndrăzneţ şi eficient de inducere în eroare a bunei credinţe a părţii civile, reuşind păgubirea acesteia, în folosul personal, cu o sumă importantă de bani.
Curtea constată, de asemenea, că participarea fiecărui inculpat a fost diferită în cadrul planului infracţional, dar că fiecare contribuţie a fost importantă în realizarea scopului urmărit.
Cu toate acestea, din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă în mod evident existenţa unor împrejurări care pot fi considerate circumstanţe atenuante şi care trebuie reţinute în favoarea inculpatului B.A.I.
Astfel, inculpatul B.A.I. nu a dobândit nici un folos material de pe urma sprijinului pe care l-a acordat celor doi autori în realizarea activităţii infracţionale, în timp ce R.T.A. şi D.F. au beneficiat, efectiv, de pe urma infracţiunii de înşelăciune, B.A.I. a primit doar promisiuni de recompensare.
Inculpatul B.A.I. este singurul dintre participanţi care a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal, în mod constant, depoziţiile sale contribuind la aflarea şi stabilirea adevărului în cauză. El a arătat că regretă faptele comise, fiind o persoană fără antecedente penale.
El a fost cooptat în această activitate infracţională şi expus consecinţelor faptelor sale, în mod foarte abil, de către ceilalţi doi inculpaţi care nu sunt la primele fapte de acest gen, fiind doi versaţi escroci care au şi alte cauze penale, de acelaşi gen, pe rolul instanţelor de judecată.
Pentru aceste motive, Curtea urmează ca la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.A.I. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), să facă aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special prevăzut de legea penală.
Dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., vor fi reţinute în favoarea acestui inculpat şi cu privire la individualizarea pedepselor ce se vor aplica pentru infracţiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 290 C. pen., reducând cuantumul acestora sub limita minimă prevăzută de lege.
4. Omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
Dispunând condamnarea inculpaţilor R.T.A. şi D.F., instanţele de judecată au omis să le aplice şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-au folosit condamnaţii pentru săvârşirea infracţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen.
Curtea consideră că, în raport de calitatea de comercianţi pe care ambii inculpaţi o aveau la momentul săvârşirii infracţiunii (director general, respectiv asociat unic şi administrator), de gravitatea infracţiunii comise şi modalitatea concretă de operare, se impune ca faţă de aceştia să se dispună şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen.
5. Incidenţa Legii nr. 543/2002.
Curtea constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedepsele aplicate inculpaţilor R.T.A., D.F. şi B.A.I., pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea sunt graţiate.
Faptele pentru care aceste pedepse au fost aplicate nu sunt exceptate de la beneficiul graţierii, limitele în care sunt aplicate pedepsele şi statutul inculpaţilor permit incidenţa legii graţierii, iar datele săvârşirii infracţiunilor se plasează anterior intrării în vigoare a acesteia.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să constate graţiate integral şi necondiţionat:
- pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului R.T.A., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen.
- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului D.F., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen.
- pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului B.A.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
6. Obligarea la despăgubiri civile
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., Curtea va dispune obligarea inculpatului B.A.I., în solidar cu inculpaţii R.T.A. şi D.F. la plata despăgubirilor civile în sumă de 3.875.549.184 lei către SC R. SA Braşov, ca o consecinţă legală a condamnării acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
7. Menţinerea sechestrului asigurator
Instanţele de judecată au omis să se pronunţa cu privire la măsura asiguratorie a sechestrului instituită asupra bunurilor SC D. SRL Deva, aflate în custodia SC C.T.I. SRL Schitu Goleşti, la data de 9 martie 1999.
Întrucât prejudiciul cauzat părţii civile nu este recuperat, în conformitate cu dispoziţiile art. 183 C. proc. pen., Curtea urmează să menţină sechestrul asigurator instituit în baza ordonanţei I.P.J. Braşov nr. 78794 din 9 martie 1999 şi aplicat la aceeaşi dată prin procesul-verbal al organelor de cercetare penală.
Cu privire la recursul inculpaţilor R.T.A. şi D.F.:
Prin motivele scrise şi orale inculpatul R.T.A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi restituirea cauzei procurorului, în vederea completării urmăririi penale, indicându-se ca probe necesare a se efectua: identificarea şi audierea angajaţilor SC R. SA care au livrat camioanele şi a celor care au semnat cele cinci facturi, reaudierea şi confruntarea martorilor, mai ales a martorului V.D., pentru lămurirea conţinutului minutelor din 7 şi 12 octombrie 1998, audierea personalului SC C.T.I. SRL cu privire la conţinutul procesului-verbal de custodie din 9 octombrie 1998.
Printr-un alt motiv de recurs, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, urmând a se administra probele arătate mai sus şi a se stabili în mod corect situaţia de fapt.
Al treilea motiv de recurs invocat se referă la constatarea nevinovăţiei inculpatului şi achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu aplicarea art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atât pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, cât şi pentru săvârşirea infracţiunilor de fals privind identitatea, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, nefiind el semnatarul vreunui înscris falsificat de care, de altfel, nici nu a uzat, iar identitatea sa reală era cunoscută de conducerea SC R. SA Braşov.
Temeiul juridic invocat al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 5, 10 şi 18 C. proc. pen.
Inculpatul D.F. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea dosarului, fie instanţei de fond, fie procurorului, pentru completarea urmăririi penale, ţinându-se seama de toate înscrisurile depuse şi mai ales de convenţia încheiată la data de 7 octombrie 1998 între SC R. SA Braşov şi SC S.I. SRL Slobozia, prin reprezentantul său, inculpatul R.T.A.
În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, având în vedere datele personale ale inculpatului şi împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum şi deducerea unei perioade executate prin privare de libertate pentru o faptă concurentă celor deduse judecăţii.
Temeiul juridic invocat al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 10, 14, 17, 171, 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt întemeiate pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi au reţinut în mod just vinovăţia inculpaţilor R.T.A. şi D.F.
Toate datele şi împrejurările esenţiale identificării elementelor constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi fals sunt stabilite în cazul fiecărui inculpat în parte.
Critica formulată prin motivele de recurs privind necesitatea administrării de noi probe nu este fondată.
Conţinutul procesului-verbal de custodie nu este necesar a fi lămurit, menţiunile din cuprinsul său fiind îndestulătoare şi necesare aplicării măsurii asiguratorii a sechestrului.
Facturile de livrare a camioanelor sunt acte sub semnătură privată care conţin date nereale referitoare la persoana delegatului C.S., inclusiv semnăturile de la rubrica „semnătura de primire" falsificate de cei doi inculpaţi cu ocazia ridicării mărfii pe datele de 9 şi 12 octombrie 1998.
Cât priveşte minuta invocată şi datată 7 octombrie 1998, Curtea reţine că acest înscris este lipsit de valoare juridică, nefiind înregistrat la SC R. SA Braşov, aşa cum a fost, de altfel, înregistrată minuta din data de 12 octombrie 1998, depusă ca probă la dosar de partea civilă.
Întrucât minuta datată 7 octombrie 1998 nu este decât o copie xerox, originalul nefiind prezentat niciodată de inculpaţii care s-au prevalat de această probă abia în calea de atac a recursului (întrucât, deşi înscrisul a fost depus cu ocazia judecării apelului, el nu a fost niciodată invocat şi nu a făcut obiectul niciunei concluzii, cereri, apărări), Curtea consideră că el nu numai că nu se poate constitui într-o probă nouă, dar face, o dată mai mult, dovada abilităţii inculpaţilor în a-şi preconstitui dovezi, alibiuri, în a concepe falsuri, pentru a-şi crea o imagine credibilă şi a-şi ascunde adevăratele intenţii de a escroca.
Uzând de identităţi diferite, apărând în faţa reprezentanţilor părţii civile când unul, când celălalt, angajându-l şi pe inculpatul B.A.I. în această „suveică" de personaje şi situaţii atunci când prezenţa lor putea stârni bănuieli, folosind semnături false pe toate documentele, inculpaţii R.T.A. şi D.F. au reuşit în scopul propus, acela de a înşela buna credinţă a partenerului de afaceri şi de a-şi însuşi importante bunuri ale acestuia.
Pentru aceste motive, Curtea constată că în cauză nu se impune nici restituirea cauzei la procuror, nici trimiterea ei la prima instanţă, materialul de urmărire fiind complet şi cercetarea judecătorească îndestulătoare stabilirii adevărului în cauză.
Inculpatul R.T.A. este, în mod neîndoios, vinovat de toate faptele reţinute în sarcina sa şi principalul iniţiator şi organizator al întregii afaceri ilegale, astfel încât Curtea constată că nu sunt temeiuri de achitare a acestuia.
Cât priveşte motivul de recurs privind individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D.F., Curtea constată că nu există temeiuri pentru reducerea cuantumului acesteia.
Pericolul social concret al faptelor săvârşite, abilitatea şi diversitatea metodelor folosite, cuantumul prejudiciului cauzat, atitudinea nesinceră şi de necooperare avută pe parcursul procesului penal, existenţa şi a altor cauze penale în care inculpatul este condamnat pentru săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni constituie criterii de individualizare corect reţinute şi puse în evidenţă, concretizate într-o pedeapsă fermă, dar justă, menită să asigure reeducarea inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.
Recursurile declarate de inculpaţii R.T.A. şi D.F. se dovedesc însă întemeiate şi urmează a fi admise cu privire la încadrarea juridică a faptelor, omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzută de articolul 64 lit. c) C. pen., incidenţa Legii nr. 543/2002 şi menţinerea sechestrului asigurator, motive de recurs argumentate cu ocazia examinării recursului procurorului.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii D.F. şi R.T.A. şi să caseze hotărârile pronunţate în cauză, astfel:
- pentru inculpaţii R.T.A. şi D.F. cu privire la încadrarea juridică a faptelor, omisiunea aplicării pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., incidenţa Legii nr. 543/2002 şi menţinerea sechestrului asigurator.
- pentru inculpatul B.A.I., cu privire la greşita achitare pentru complicitate la înşelăciune, încadrarea juridică dată faptelor, incidenţa Legii nr. 543/2002, aplicarea articolelor 74 şi art. 76 C. pen. şi obligarea la despăgubiri civile.
Curtea înlătură dispoziţiile articolelor 81 şi art. 82 C. pen., faţă de inculpatul B.A.I., precum şi dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen. şi sporurile aplicate inculpaţilor R.T.A. şi D.F., repunând pedepsele aplicate în individualitatea lor pentru toţi inculpaţii.
Cu privire la inculpatul R.T.A.
În baza art. 334 C. proc. pen., Curtea va schimba încadrarea juridică.
- din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
- din infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen., text de lege, în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
- din infracţiunile prevăzute de art. 290 şi art. 291 C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, Curtea constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele negraţiate vor fi contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată de la 3 martie 1999 la 8 octombrie 1999.
Cu privire la inculpatul D.F.
În baza art. 334 C. proc. pen., Curtea va schimba încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, Curtea constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele negraţiate vor fi contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată de la 8 martie 1999 la 20 octombrie 1999.
Cu privire la inculpatul B.A.I.
Curtea va înlătura dispoziţia de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a acestei infracţiuni în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Făcând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., Curtea va reduce pedeapsa de la 2 ani la 5 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 2 ani la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. şi de la un an la 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, Curtea constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele negraţiate vor fi contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.
Curtea va face aplicarea prevederilor art. 64 şi art. 71 C. pen., privind pedeapsa accesorie pentru toţi inculpaţii.
Timpul arestului preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.A.I. de la 11 martie 1999 la 3 iulie 1999.
Inculpaţilor li se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor articolului 7 din Legea nr. 543/2002.
Prin cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare dispusă, prin privare de libertate, Curtea apreciază că acestea corespund criteriilor generale de individualizare prevăzute de articolul 72 C. pen., punând în mod eficient în evidenţă atât pericolul social concret incontestabil al infracţiunilor săvârşite, cât şi datele personale ale inculpaţilor, contribuţia fiecăruia la comiterea faptelor, beneficiile realizate, poziţia procesuală adoptată.
Scopul pedepsei, acela de a fi o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare şi prevenire, este realizabil în condiţiile aplicării acestor sancţiuni, astfel cum au fost ele proporţionalizate de curte.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ., inculpatul B.A.I. va fi obligat în solidar împreună cu inculpaţii R.T.A. şi D.F. la despăgubiri civile în sumă de 3.875.549.184 lei către SC R. SA Braşov.
Sechestrul asigurator aplicat prin procesul verbal încheiat în baza ordonanţei din 8 martie 1999 a I.J.P. Braşov va fi menţinut.
Celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate vor fi menţinute.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat B.A.I. va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), art. 192 alin. (3) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii D.F. şi R.T.A. împotriva deciziei penale nr. 13 din 29 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Casează hotărârea pronunţată, precum şi sentinţa penală nr. 159 din 17 mai 2001 a Tribunalului Braşov, după cum urmează:
- pentru inculpaţii R.T.A. şi D.F., referitor la încadrarea juridică a faptelor, omisiunea aplicării pedepsei complementare, prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen., incindenţa Legii nr. 543/2002 şi menţinerea sechestrului asigurator.
- pentru inculpatul B.A.I., la greşita achitare pentru complicitate la înşelăciune, încadrarea juridică dată faptelor, incidenţa Legii nr. 543/2002, aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi obligarea la despăgubiri civile.
Înlătură dispoziţiile art. 81 şi art. 82 C. pen., faţă de acest inculpat.
Înlătură dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen. şi sporurile aplicate inculpaţilor R.T.A. şi D.F., repunând pedepsele aplicate în individualitatea lor pentru toţi inculpaţii.
1. - Pentru inculpatul R.T.A.,
Conform art. 334 C. proc. pen.:
- schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale din 9 octombrie 1998 şi 12 octombrie 1998), text în baza căruia îl condamnă la 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.;
- din infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare;
- din infracţiunile prevăzute de art. 290 şi art. 291 C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 290 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele negraţiate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada arestării preventive de la 3 martie 1999 la 8 octombrie 1999.
2. Pentru inculpatul D.F.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din:
- infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale din 9 octombrie 1998 şi 12 octombrie 1998), text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 293 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele negraţiate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada arestării preventive de la 8 martie 1999 la 20 octombrie 1999.
3. – Pentru inculpatul B.A.I.
Înlătură dispoziţia de achitare dispusă în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 şi art. 76 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), pentru infracţiunile prevăzute de art. 31, raportat la art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. şi art. 290 C. pen., reducând pedepsele, de la 2 ani la 5 luni închisoare, de la 2 ani la 2 luni închisoare şi respectiv, de la un an la 2 luni închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele negraţiate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen., pentru toţi inculpaţii.
Deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, perioada arestării preventive de la 11 martie 1999 la 3 iulie 1999.
Atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Obligă pe inculpatul B.A.I., în solidar cu inculpaţii R.T.A. şi D.F., la despăgubiri civile în sumă de 3.875.549.184 lei către SC R. SA Braşov.
Menţine sechestrul asigurator conform procesului verbal încheiat în baza ordonanţei din 8 martie 1999 ale I.P.J. Braşov.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat B.A.I., în sumă de 400.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3671/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
