ICCJ. Decizia nr. 391/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 391
Dosar nr.1959 /2003
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin rechizitoriul nr.91/P/11.02.2003 , Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus trimiterea în judecată a inculpatului , cetăţean iranian, M.H.pentru săvârşireainfracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.143/2000 , cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut că la data de5 februarie 2003, inculpatul s-a prezentat la Vama Giurgiupentru a tranzita România în calitate de şofer de TIR.
După efectuarea verificărilor la Poliţia de Frontierăşi aplicarea vizei de intrare în ţară, la controlul efectuat cu ocazia operaţiunilor de vămuire, în trusa de igienă personală a inculpatului, s-a descoperit cantitatea de 1,35 gr opium, pe care acesta a declarat căo deţine pentru consum propriu.
Cu ocazia judecării cauzei în fond, Tribunalul Giurgu a pronunţatsentinţa penală nr. 37 din 12.02.2003 prin care a condamnat pe inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea prevăzutră de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 74-76 C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2003.
Potrivit art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, deducându-se din pedeapsa aplicată, durata cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 05.02.2003, la zi.
Prin aceiaşi sentinţă , inculpatul a fost achitatîn baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.143/2000.
Totodată, s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului şi aplicarea măsurii de siguranţăprevăzută de art.117 C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-apenală, prin Decizia penală nr.161 din18.03.2003 a respins, ca nefondat,apelul declarat de procuror.
Împotriva menţionatelor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti , a declarat recurs, solicitând casarea acestora în baza art. 3859pct.14, 17 şi 171 C. proc. pen.
În primul motiv de recurs s-a susţinut că, în mod greşit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr.143/2000, săvârşită în formă consumată, în tentativă la acea infracţiune, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, invocându-se în acest sens dispoziţiile art. 142 C. pen. privind termenul de"teritoriu" cât şi dispoziţiile Legii privind regimulstrăinilor în România.
Prin cel de al doilea motiv de casare se arată că soluţia de achitare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, este greşită, dinprobele administrate rezultând că deţinerea drogurilor de mare risc s-a făcut în scop de comercializare.
Totodată, s-a susţinut că hotărârile pronunţate sunt netemeinice, sub aspectulindividualizării pedepsei, în cauză nejustificându-se reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante,prevăzute de art.74 C. pen. .
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul juridic al infracţiunilor prevăzute în Legeanr.143/ 26 iulie 2000 priveşte două tipuri de relaţii sociale : pe de o parte relaţii sociale care asigură combaterea traficului de droguri, iar pe de alta cele care asigură prevenirea şi combaterea consumului ilicit de droguri.
În raport de această distincţie legiuitorul a reglementat diferenţiat faptele legate de traficul de droguri de cele legate de consumul ilicit de droguri.
Din examinarea comparativă a prevederilor art. 2, referitoare la traficul de droguri, cu prevederile art. 4, referitoare la consumul ilicit de droguri, se poate constatacă în latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 4, intră acţiuni proprii infracţiunii prevăzută deart. 2, cum sunt cultivarea, producerea, fabricarea, extragerea,prepararea, cumpărarea, etc, care, înmod natural, preced consumul propriu-zis.
Rezultă că, prin voinţa legiuitorului , unele acţiuni care definesc traficul de droguri sunt absorbite în latura obiectivă a consumului de droguri.
Traficul de droguri cuprinde, printre altele şi trecerea peste frontieră a drogurilor, în scopul de a fi comercializate ilicit. Această trecere peste frontieră a drogurilor este, de fapt, dimensiunea transfrontalieră a infracţiunii de trafic , în art. 3 din Legea nr.143/2000 , fiind incriminată fapta de introducere sau scoatere de droguri, fără drept, din ţară .
În situaţia în caretrecerea peste frontieră a drogurilor se face exclusiv pentru consum propriu, fapta se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr.143/2000 care absoarbe în conţinutul său şi trecerea drogurilor peste frontieră.
Dacă pentru trecerea frauduloasă adrogurilor peste frontieră în scopul comercializării, existăsuficiente argumente în vederea stabilirii unor sancţiuni severe, în cazul în care destinaţia exclusivă a acestora este consumul propriu, înăsprirea pedepseinu este justificată numai defaptul că drogurile respective au fost aduse din străinătate.
Cum din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a deţinut drogurile în scopul consumului propriu,ci nu al comercializării,chiar dacă aceste droguri au fost introduse în ţară,în mod ilicit, fapta acestuia nu poate primi încadrarea juridică prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 , privind consumul de droguri .
În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, fiind fondat, urmează a fi admis şi a se casa hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la cuantumul pedepsei aplicate.
Potrivit art. 334 C. proc. pen., se va schimbaîncadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a)C. pen., într-o singură infracţiune, prevăzută de art.4 din menţionatul act normativ, text de lege în baza căruia inculpatului i se va aplica o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, menţinându-se în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74-76 C. pen.
Totodată se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 81 C. pen., pe durata termenului de încercare şi se va atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate se vor menţine.
Onorariul pentru apărătoruldesemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursuldeclarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr.161 din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul M.H.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 37 din 12 februarie 2003 a Tribunalului Giurgiu, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi la cuantumul pedepsei aplicate.
Potrivit art. 334 C. proc. pen., schimbă încadarea juridică a faptei din infracţiunea prev.de art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 4 din Legea nr.143/2000 şi condamnă pe inculpatul M.H , la 1 an şi 6 luni închisoare, cu menţinerea art. 74-76 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Potrivit art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 699/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 220/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
