ICCJ. Decizia nr. 4122/2004. Penal. Art. 197 alin 3 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4122/2004
Dosar nr. 4045/2004
Şedinţa publică din 11 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 584 din 29 aprilie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul A.C. la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 a fost dedusă din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 13 ianuarie 2003 la zi.
Pe latură civilă s-a luat act că părţile vătămate P.M.E. şi B.C.A. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul A.C., în perioada decembrie 2002 – ianuarie 2003, fiind internat în Centrul de Minori C. prin constrângere, a întreţinut relaţii sexuale cu minorii B.C.A. (12 ani) şi P.M.E. (13 ani), internaţi în acelaşi centru de minori. Faptele (raporturile sexuale anale şi orale) au fost comise prin ameninţarea şi lovirea părţilor vătămate.
Raportul de expertiză medico-legală nr. A1/243/2003 din 6 mai 2003 a concluzionat că minorul P.M.E., prezintă leziuni traumatice la nivelul mucoasei sfinoterului anal, care au putut fi produse în cadrul unui raport de inversiune sexuală (raport anal) leziuni ce au necesitat 6-8 zile îngrijiri medicale.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. A1/5972 din 4 august 2003 s-a concluzionat că minorul B.C.A. este marcat de traumatisme şi dezechilibre afecte. Acesta prezintă întârziere uşoară în dezvoltarea psihică. Nu s-a constatat afectarea stării psihice şi nici consecinţe de agresiuni suferite.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită în baza probelor administrate, respectiv declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, coroborate cu declaraţiile părţilor vătămate, cu declaraţiile martorilor C.M., P.D.N., T.M., S.G.A., şi rapoartele de expertiză medico-legală.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 473/ A din 23 iunie 2004, a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat individualizarea pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Instanţele de fond şi de apel au stabilit în mod cert situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus arătat.
Sub aspectul individualizării pedepsei, în cauză au fost avute în vedere criteriile, prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Infracţiunea comisă prezintă un grad de pericol social ridicat, dat fiind condiţiile de loc în care a fost săvârşită (centrul de minori) cât şi faptul că părţile vătămate au fost minori fără posibilitatea de a se apăra, pericol social avut în vedere de prima instanţă şi cea de control judiciar.
Pe de altă parte, instanţele au dat eficienţă datelor ce caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, poziţia sinceră adoptată în ambele faze procesuale) motiv pentru care au coborât pedeapsa sub limita minimă prevăzută de textul sancţionator.
Toate aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului au fost analizate de instanţele de fond şi de apel, pedeapsa aplicată fiind bine proporţionată, astfel că recursul declarat este nefondat şi va fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.C., împotriva deciziei penale nr. 473/ A din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 13 ianuarie 2003, la 11 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4093/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4316/2004. Penal. Art.174, 175 c.p. Recurs → |
|---|
