ICCJ. Decizia nr. 4316/2004. Penal. Art.174, 175 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4316/2004
Dosar nr. 4628/2004
Şedinţa publică din 1 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65/2004, Tribunalul Călăraşi, admiţând excepţia ridicată de inculpatul D.I.C., în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din art. 174-176 lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în art. 174-176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. după care:
- în baza art. 174 – 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 100 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.I.C. la 20 ani închisoare.
- în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare;
- în baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 3 ani, inculpatul având de executat, în total, 23 ani închisoare, din care s-a dedus prevenţia de la 16 octombrie 2003, la zi şi a fost menţinută starea de arest.
S-a luat act că partea vătămată P.Ş. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la 31 mai 2004, Tribunalul Călăraşi, în baza art. 196 C. proc. pen., din oficiu, a dispus ca în dispozitivul sus-menţionatei sentinţe să se dispună, în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., confiscarea specială în folosul statului a sumei de 180.000 lei de la inculpat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Călăraşi a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul minor D.I.C. s-a născut în oraşul Olteniţa, judeţul Călăraşi, oraş în care a locuit cu părinţii săi până în urmă cu aproximativ 10 ani, când s-a mutat cu toată familia în comuna Ciolpani, judeţul Ilfov. De la vârsta de 14 ani minorul a ieşit de sub autoritatea părinţilor, ducând un trai parazitar, frecventând medii şi persoane cu tendinţe antisociale.
Cu aproximativ două săptămâni înainte de data comiterii faptei, inculpatul minor, la insistenţa mamei sale, s-a deplasat în locuinţa bunicului său D.N. din Olteniţa, la care a rămas până în data de 9 octombrie 2003 când, acesta din urmă şi-a dus nepotul în locuinţa victimei M.D. (ce locuia singur), pentru a-l ajuta la muncile gospodăreşti, contra cost.
În zilele de 9 şi 10 (joi şi vineri) octombrie 2003, inculpatul a muncit în curtea victimei, tăind lemne, iar în zilele de sâmbătă şi duminică s-a reîntors la domiciliul bunicului său.
În ziua de luni, inculpatul minor a mers din nou la locuinţa victimei M.D., iar seara, la cererea acestuia din urmă, a rămas să doarmă în respectivul loc.
Marţi dimineaţa (14 octombrie 2003), inculpatul minor s-a trezit, a tăiat o găină în curtea victimei şi a gătit o cratiţă cu ciorbă, după care s-a deplasat pe un teren aflat în apropierea casei lui M.D., de unde a tăiat cocenii până seara. În timpul zilei inculpatul s-a deplasat în repetate rânduri la locuinţa victimei, consumând mai mulţi litri de vin şi a intrat în stare de ebrietate.
Seara, în jurul orelor 18,00, victima l-a trimis pe inculpatul minor să cumpere pâine, ocazie cu care a scos o bancnotă de 100.000 lei de sub linoleumul din holul locuinţei (inculpatul minor observând astfel locul unde victima îşi ţinea banii). Inculpatul a cumpărat pâine aducându-i victimei restul de 80.000 lei, acesta punând suma respectivă la locul sub linoleum, unde mai avea o bancnotă de 100.000 lei.
Inculpatul minor a mers apoi în dormitorul victimei şi s-a uitat la televizor, timp în care M.D. s-a deplasat în mod repetat în magazia cu butoaie, unde a consumat vin.
La un moment dat inculpatului minor i s-a făcut foame, motiv pentru care a mers în bucătărie şi a pus ciorba la încălzit, într-un castron emailat, reîntorcându-se la televizor.
Captivat de emisiunile TV, inculpatul minor a uitat de ciorba de pe foc şi care a ars, iar victima M.D., întorcându-se şi văzând castronul care ardea pe foc, s-a enervat reproşându-i inculpatului că-i consumă degeaba gazul din butelie.
Inculpatul, deranjat de atitudinea victimei, a luat cuţitul cu care tăiase brânza (un cuţit metalic din aluminiu cu lama de 5-6 mm) ieşind în holul locuinţei.
Victima văzându-l pe inculpat a aruncat cratiţa cu ciorbă carbonizată spre acest din urmă, însă cratiţa s-a lovit de uşa de acces în bucătărie.
Inculpatul s-a apropiat de victimă şi l-a lovit cu piciorul în piept, acesta căzând pe spate în urma loviturii, după care s-a repezit la acesta, aplicându-i mai multe lovituri de cuţit în zona feţei, gâtului, toracelui şi abdomenului. În urma uneia dintre loviturile date în abdomen, victimei i-au ieşit intestinele, după care a reuşit să prindă cu mâna stângă lama cuţitului, care s-a rupt.
După ruperea lamei cuţitului, văzând că victima încerca să se ridice, inculpatul a luat alt cuţit (cu mâner din lemn şi cu lama lată de aproximativ 12 cm. la bază) s-a întors lângă victimă şi a lovit-o din nou, puternic, de mai multe ori cu piciorul în zona coastelor (încălţat fiind cu pantofi din piele maro, aparţinând victimei) s-a aruncat apoi cu genunchiul pe acesta şi a fixat-o la pământ, continuând să-i aplice lovituri cu respectivul cuţit.
După aplicarea unui număr de 17 lovituri, inculpatul minor s-a ridicat de pe victimă, a şters cuţitul cu mâner din lemn pe pantaloni, ascunzându-l apoi într-un sertar din dulapul de pe hol al victimei, printre alte obiecte (linguri şi furculiţe).
Inculpatul a aprins apoi, murdar fiind de sânge pe mâini, lumina din hol de la întrerupătorul din stânga uşa de acces (ocazie cu care a lăsat o urmă de sânge pe perete, sub întrerupător), s-a descălţat de pantofii din piele maro şi a intrat în dormitor, ştergându-se pe mâini de sânge cu un ştergar de culoare albă.
Instanţa a reţinut ca certă săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, în modalitatea prevăzută de art. 174-176 lit. a) C. pen., prin cruzimi, dar nu şi pe cea prevăzută de lit. d) a art. 176 C. pen., pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării, în concurs cu infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (21) lit. c) C. pen., aceasta din urmă infracţiune fiind un furt calificat şi nu tâlhărie.
Această concluzie a instanţei are la bază materialul probator de la urmărirea penală, coroborat cu cel de la cercetarea judecătorească, reţinând că faptele s-au derulat altfel decât în modalitatea descrisă de rechizitor.
Astfel, instanţa reţine că, după momentul în care inculpatul s-a descălţat de pantofii maro ai victimei şi s-a şters pe mâini de sânge cu un ştergar alb, a intrat în dormitor unde s-a întins pe pat. Datorită stării de ebrietate, inculpatul a aţipit, s-a trezit după cca. 20 minute, s-a încălţat cu adidaşii săi, apoi a mers în bucătărie unde se afla victima. Întrucât acesta nu mai mişca, inculpatul, dorind să se convingă că a murit, a împins-o cu piciorul, constatând că, într-adevăr, acesta decedase.
Întrucât era luna octombrie, noapte şi frig, iar inculpatul era îmbrăcat doar cu un tricou, s-a gândit să ia din dulapul victimei o geacă, motiv pentru care a intrat din nou în dormitor, a căutat într-un dulap dar, negăsind o geacă şi dând doar peste o pereche de mânuşi negre, le-a furat, a ieşit în hol şi de sub linoleum a luat suma de 180.000 lei şi a plecat.
Atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi cât şi inculpatul D.I.C., au declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Parchetul a criticat hotărârea pronunţată cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor concurente, cu înlăturarea agravantei, prevăzute de art. 176 lit. d) C. pen., în ceea ce priveşte infracţiunea de omor şi referitor la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt calificat, nereţinându-se că scopul omorului a fost sustragerea sumei de 180.000 lei, de la victimă.
În fine, a treia critică viza aplicarea art. 180 lit. d) C. pen., în ceea ce priveşte suma de 180.000 lei.
Inculpatul a criticat greşita individualizare a pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind mult prea aspră în raport de vârsta lui, având în vedere că nu are antecedente penale şi că a avut atitudine sinceră în cursul cercetărilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 554/ A din 28 iulie 2004, a respins ca nefondat apelul inculpatului, dar a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi. Sentinţa a fost parţial casată în sensul că s-a dispus confiscarea specială a sumei de 180.000 lei de la inculpat, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Curtea de Apel a reţinut că numai critica referitoare la aplicarea dispoziţiilor, privind confiscarea specială din apelul Parchetului este întemeiată, apreciind totodată că apelul inculpatului nu este fondat, întrucât pedeapsa ce i-a fost aplicată reflectă atitudinea infracţională de o violenţă ieşită din comun şi demonstrează existenţa unui grad extrem de ridicat de pericol social.
Împotriva hotărârilor penale sus-arătate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, reiterând practic motivul de apel şi susţinând că pedeapsa ce i-a fost aplicată, de 23 ani închisoare, este prea mare faţă de faptul că a avut o atitudine constant sinceră pe parcursul procesului şi că nu are antecedente penale.
Critica formulată de inculpatul recurent D.I.C. îşi găseşte temeiul şi se încadrează în cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat urmează a fi admis, fiind însă reţinute motivele de nelegalitate a hotărârilor penale atacate, examinate din oficiu de către Înalta Curte, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. şi care conduc la casarea acestora numai sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante aplicate, pentru următoarele consideraţiuni:
Cu privire la minorii care răspund penal, C. pen. prevede un regim sancţionator special, ce corespunde specificului pe care trebuie să îl capete combaterea criminalităţii juvenile şi care impune recurgerea la alte mijloace de constrângere juridică, decât cele destinate infractorilor adulţi.
Pornind de la această concepţie, conform art. 109 C. pen., pedepsele ce se pot aplica minorilor sunt închisoarea şi amenda, limitele pedepselor urmând a fi reduse la jumătate.
Articolul 109 alin. (2) C. pen., prevede în mod expres că atunci când legea prevede pentru o infracţiune săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, se aplică minorului pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani, înţelegându-se prin aceasta că intenţia legiuitorului a fost aceea de a stabili o limită maximă cuantumului pedepsei cu închisoarea, ce poate fi aplicată unui infractor minor, în chiar cele mai grave situaţii, la 20 de ani.
Astfel fiind Înalta Curte apreciază că instanţele nu puteau anihila efectele acestui text de lege special prin aplicarea prevederilor unui alt text, şi anume art. 33 şi art. 34 C. pen., referitor la pedeapsa aplicată în cazul săvârşirii mai multe infracţiuni, cum este cazul în speţă, potrivit cu care se poate aplica un spor de pedeapsă.
Astfel fiind, considerând că inculpatul minor D.I.C., independent de gravitatea cu totul neobişnuită a faptelor comise şi care nu poate fi contestată, nu poate fi în mod legal condamnat la o pedeapsă mai mare de 20 ani închisoare, pentru faptele comise şi care cad sub incidenţa prevederilor art. 109 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va admite recursul şi casând ambele hotărâri va înlătura sporul de 3 ani închisoare, aplicat la pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani închisoare, ceea ce reprezintă limita maximă a regimului sancţionator, ce poate fi aplicat unui infractor minor.
Se menţin celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi în temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 octombrie 2003, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.I.C., împotriva deciziei penale nr. 554/ A din 28 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 65 din 13 mai 2004 a Tribunalului Călăraşi, numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei rezultante.
Rejudecând înlătură sporul de 3 ani închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 20 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 octombrie 2003, la 1 septembrie 2004.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4122/2004. Penal. Art. 197 alin 3 c. pen.... | ICCJ. Decizia nr. 4324/2004. Penal. Art. 211, 197 c.p. Recurs → |
|---|
