ICCJ. Decizia nr. 4253/2004. Penal. întrerupere exec. ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4253/2004
Dosar nr. 4048/2004
Şedinţa publică din 25 august 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 750 din 2 iunie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul P.B., pentru întreruperea executării pedepsei, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarea situaţie de fapt:
P.B. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1213 din 11 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală. S-a mai reţinut că motivele invocate de condamnat pentru întreruperea executării acestei pedepse (situaţia grea a familiei sale) nu constituie o întrerupere specială care prin executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru el sau familia acestuia, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 473 din 23 iunie 2004, a respins apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale, întrucât starea materială a familiei impune prezenţa sa.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a sancţiunii ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Este adevărat că referatul de anchetă socială relevă împrejurarea că petentul are o familie numeroasă, compusă din tatăl condamnatului şi cei 5 fraţi, toţi minori, că imobilul în care aceştia locuiesc este compus dintr-o cameră, proprietatea bunicii paterne, iar condiţiile de locuit sunt precare.
Chiar dacă situaţia materială a familiei petiţionarului este una dificilă, această împrejurare nu constituie o împrejurare specială care ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului, în sensul dispoziţiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., aşa cum bine a reţinut instanţa de control judiciar.
Pe de altă parte, o asemenea situaţie locativă grea preexista la data arestării petiţionarului, iar o eventuală întrerupere a pedepsei pe o durată de cel mult 3 luni de zile nu ar fi de natură să ducă la îmbunătăţirea esenţială a condiţiilor de trai ale familiei petentului.
În raport de considerentele expuse, recursul declarat de condamnat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.B. împotriva deciziei penale nr. 473 din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4245/2004. Penal. 284/1947. Recurs în anulare | ICCJ. Decizia nr. 426/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
