ICCJ. Decizia nr. 4222/2004. Penal. încheiere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4222/2004

Dosar nr. 4624/2004

Şedinţa publică din 19 august 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, investită cu judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul B.D.C., s-a dispus printre altele, menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului B.D.C.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că faţă de natura infracţiunii săvârşite, de gradul de pericol social concret, urmarea produsă şi circumstanţele personale ale inculpatului, lăsarea acestuia în libertate, creează pericol concret pentru ordinea publică, subzistând în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

În termen legal inculpatul B.D.C. a declarat recurs împotriva încheierii menţionate, motivul invocat fiind nevinovăţia în săvârşirea faptei reţinută în sarcina lui şi lipsa deci a pericolului social al persoanei sale, situaţie în care se impune lăsarea lui în stare de libertate.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.

Totodată, potrivit art. 160b C. proc. pen., stipulează că în cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.

Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

Verificând actele dosarului, Curtea constată că în mod corect instanţa de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive, fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., chiar dacă sentinţa pronunţată în cauză nu este definitivă, inculpatul fiind condamnat la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă de o gravitate ridicată.

Ca atare, încheierea recurată este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.C. împotriva încheierii din 10 august 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosar nr. 2843/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 august 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4222/2004. Penal. încheiere. Recurs