ICCJ. Decizia nr. 4228/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4228/2004
Dosar nr. 4120/2004
Şedinţa publică din 25 august 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 6 mai 2004 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul A.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 37 lit. a) şi art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 50 din 15 ianuarie 2003 a Judecătoriei Suceava, iar în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiată această pedeapsă, în condiţiile art. 7 din actul normativ menţionat.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat durata arestării preventive cu începere de la 16 octombrie 2003 la zi.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile T.E. următoarele sume: 20.000.000 lei despăgubiri civile, 7.000.000 lei despăgubiri globale pentru perioada octombrie 2003 - mai 2004, 1.000.000 lei despăgubiri periodice lunare şi 100.000.000 lei cu titlu de daune morale, iar părţii civile T.E. suma de 10.500.000 lei despăgubiri civile globale pentru perioada octombrie 2003 – mai 2004, 1.500.000 lei despăgubiri periodice lunare şi 100.000.000 lei daune morale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 octombrie 2003, inculpatul A.D., împreună cu fratele său A.V. şi un vecin, P.F. au fost în pădure pentru a aduce lemne. Seara, în jurul orelor 21,00, inculpatul s-a dus la barul SC C. SRL din comuna natală şi a consumat, alături de alţi consăteni, băuturi alcoolice.
La acelaşi bar a venit şi victima T.M. şi la un moment dat inculpatul, în timp ce ieşea din bar, a lovit din greşeală cu piciorul paharul cu băutură a victimei, fapt ce a dus la declanşarea unui conflict.
Imediat, victima a mers la locuinţa mamei sale, situată peste drum faţă de bar, s-a înarmat cu un topor, dar a fost oprit să pătrundă în local de către martorul G.M. şi sfătuit să se întoarcă acasă. Victima s-a conformat iniţial, fiind urmat de inculpat şi alte persoane, însă a intrat din nou în casa mamei sale, a luat o furcă, cu intenţia de a-l lovi pe inculpat.
În acest context, s-a declanşat un nou conflict, victima a încercat să-i aplice inculpatului o lovitură dar acesta i-a smuls furca din mână şi a aruncat-o, însă i-a aplicat trei lovituri cu picioarele în zona abdomenului.
A intervenit fratele inculpatului, martorul A.V., care l-a calmat şi l-a condus acasă.
La scurt timp la locul incidentului a sosit paznicul P.V. care l-a ridicat pe T.M. de la pământ şi l-a dus în locuinţa mamei sale.
Ca urmare a loviturilor primite, victima a decedat. S-a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat unei rupturi de intestin subţire şi peritonită stercoasă consecutivă.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la faţa locului, actelor medico-legale, depoziţiilor a 12 martori, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 187 din 28 iunie 2004, a respins apelul formulat de inculpat, apel care a vizat netemeinicia sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs pentru următoarele motive:
1. În cauză s-a comis o eroare gravă de fapt (art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.);
2. Instanţele de fond şi apel nu s-au pronunţat asupra unor cereri esenţiale pentru inculpat, de natură să garanteze drepturile acestuia (art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.);
3. Greşita încadrare juridică a faptei (art. 3859 pct. 17 motiv combinat cu art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.).
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond şi de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege mai sus-arătat.
Existenţa unei erori grave de fapt, în sensul motivului de recurs menţionat la pct. 18 din art. 3859 C. proc. pen., presupune o contradicţie evidentă între ceea ce indică probele administrate şi ceea ce a reţinut instanţa prin hotărârea dată.
Or, martorii audiaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească au evidenţiat fazele succesive ale conflictului, contribuţia victimei şi a inculpatului la declanşarea incidentului, precum şi reacţia violentă a inculpatului după ce victima a fost dezarmată.
Declaraţiile acestor martori se coroborează cu declaraţiile inculpatului care în mod constant a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Hotărârea primei instanţe a criticat-o exclusiv pentru netemeinicie, iar în motivele de recurs formulate personal a solicitat schimbarea încadrării juridice din art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în art. 183 din acelaşi cod.
De asemenea, probele mai sus-arătate sunt în concordanţă şi cu raportul medico-legal privind necropsia, raport care concluzionează, printre altele, că leziunile identificate pe corpul victimei au fost produse prin lovirea victimei cu un mijloc sau corp contondent în regiunea abdominală, exact zona indicată de inculpat în declaraţiile sale.
În consecinţă, neexistând contrarietate între probele administrate şi situaţia de fapt reţinută în cauză, primul motiv de recurs nu este fondat.
Şi cea de a doua critică formulată deciziei atacate nu este întemeiată.
Motivul de recurs prevăzut de art. 3858 pct. 10 C. proc. pen., presupune ca instanţa să ignore o cerere sau o probă solicitată de inculpat sau să o respingă fără o motivare a cauzei respingerii, acestea în toate cazurile să fie de natură să garanteze drepturile inculpatului.
Or, instanţa de fond a încuviinţat toate cererile şi probele apreciate de inculpat ca utile, chiar dacă au fost cerute la intervale mari de timp (a se vedea încheierile din şedinţele de judecată din 26 noiembrie 2003, din 4 februarie 2004 şi din 31 martie 2004) luându-se şi măsura citării unor martori cu mandate de aducere, considerente pentru care şi acest motiv de recurs nu va primit.
Şi ultima critică formulată, ce vizează încadrarea juridică a faptei, nu este fondată.
Infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este o infracţiune praeterintenţionată care se caracterizează prin intenţie în ceea ce priveşte rezultatul produs (moartea victimei) în timp ce infracţiunea de omor se comite numai cu intenţie.
La stabilirea intenţiei cu care făptuitorul a acţionat, se are în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate şi exercitate actele de violenţă, intensitatea acestora, precum şi gravitatea leziunilor cauzate.
În speţă, fapta inculpatului de a aplica victimei, aflată în stare de ebrietate, mai multe lovituri cu piciorul încălţat, toate vizând abdomenul (zonă cu mai multe organe vitale) lovituri care au proiectat-o la pământ, precum şi de a o fi părăsit în aceste condiţii, fără a încerca să o salveze, evidenţiază pe plan subiectiv, acceptarea producerii rezultatului survenit, constând în decesul victimei, iar sub aspectul încadrării juridice întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, aşa cum bine s-a stabilit în cauză.
În raport de considerentele expuse recursul declarat de inculpat nu este fondat şi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Compută perioada arestării inculpatului şi în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 187 din 28 iunie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 16 octombrie 2003, la 25 august 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4222/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4245/2004. Penal. 284/1947. Recurs în anulare → |
|---|
