ICCJ. Decizia nr. 5829/2004. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 527 din 17 august 2004 a Tribunalului Constanța a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul T.L., ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
T.L. a fost condamnat, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 561 din 12 noiembrie 1999 a Tribunalului Constanța, definitivă prin neapelare la data de 17 martie 2000.
Motivele invocate de condamnat, respectiv, starea de sănătate precară a familiei sale, nu reprezintă împrejurări speciale care ar determina consecințe grave pentru familia petiționarului în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., și care, deși reale, s-ar putea rezolva pe durata limitată pe care se poate dispune întreruperea executării pedepsei în cazul prevăzut de textul de lege menționat.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 231/ P din 21 septembrie 2004, a respins apelul formulat de condamnat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă și în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.
Or, din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv referatul de anchetă socială, rezultă că veniturile familiei condamnatului sunt modeste iar mama și fratele său minor suferă de diabet zaharat. în atare situație, deși cele învederate de condamnat sunt reale, nu se impune întreruperea executării pedepsei, întrucât această stare de fapt, preexistentă încarcerării condamnatului, nu se poate remedia într-o perioadă scurtă, de maxim 3 luni, cât este permisă întreruperea executării pedepsei. Ca atare, motivele invocate nu constituie acele "împrejurări speciale", în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei.
Așadar, recursul declarat de condamnat nu este fondat și, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← Trafic de persoane. Proxenetism. Trăsături caracteristice | Încheiere prin care s-a respins înlocuirea unei măsuri... → |
|---|
