ICCJ. Decizia nr. 6248/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 6248/2004
Dosar nr. 2498/2004
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 847 din 4 decembrie 2003, Tribunalul Braşov, în baza art. 183 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte.
În baza art. 346 alin. (7) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 39.342.913 lei, către partea civilă C.A.J. Braşov, reprezentând contravaloarea prestaţiilor medico-sanitare acordate victimei D.N.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la câte 20.000.000 lei către fiecare din părţile civile N.E. şi O.M. şi la 5.000.000 lei către partea civilă D.N. cu titlu de daune morale.
A respins restul pretenţiilor civile.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 5.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ziua de 13 august 2003, inculpatul M.C. şi martorul F.G. consumau de dimineaţă băuturi alcoolice în spatele unui chioşc în zona Gemenii; în jurul orei 17,30, partea vătămată D.N. a venit la acel chioşc şi le-a solicitat inculpatului şi martorului F.G. să se dea la o parte din dreptul uşii de acces a acelui chioşc, pentru a putea preda câteva sticle goale.
Inculpatul M.C., pe fondul consumului de alcool, a ripostat verbal, după care i-a smuls părţii vătămate sticlele, una din ele a spart-o, după care l-a lovit pe D.N. cu pumnul în barbă.
În urma acestei lovituri, victima a căzut şi s-a lovit cu capul de suprafaţa dură de beton fiind internat ulterior cu diagnosticul „traumatism cranio-cerebral deschis, otoragice stângă".
Ulterior, în data de 25 august 2003, D.N. a decedat, în raportul de constatare medico-legală, autopsie, nr. 281 25 august 2003, concluzionându-se că „moartea numitului D.N. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei şi dilacerării cerebrale grave, consecutive unui traumatism cranian".
Această stare de fapt a fost reţinută din declaraţiile martorilor oculari C.S. şi D.R.M. coroborate cu rapoartele de constatare medico-legale.
S-a apreciat că fapta inculpatului M.C., care l-a lovit cu pumnul în regiunea bărbiei pe victima D.N., determinându-i căderea şi lovirea cu capul de planul dur al plăcii de beton şi cauzându-i astfel o leziune care a condus la deces, între acţiunea intenţionată de lovire a victimei de către inculpat şi rezultatul produs (praeterintenţionat) existând raport de cauzalitate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv modalitatea concretă de săvârşire a faptei, comportamentul inculpatului ulterior săvârşirii faptei (inculpatul a părăsit locul faptei în loc să de a un prim ajutor victimei, să solicite venirea unei maşini a Serviciului Ambulanţei) faptul că nu a recunoscut lovirea victimei cu pumnul), limitele de pedeapsă şi faptul că inculpatul este infractor primar.
Totodată, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin executarea în regim de detenţie, urmând a se face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul M.C., acesta din urmă solicitând redozarea pedepsei prin reţinerea unor circumstanţe atenuante şi schimbarea modalităţii de executare aleasă de prima instanţă, iar procurorul, dimpotrivă, majorarea cuantumului pedepsei în funcţie de consecinţele extrem de grave ale infracţiunii comisă.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală nr. 91/ Ap din 22 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 48/P/Ap/2004 a respins apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpatul M.C. împotriva sentinţei penale nr. 487/S/2003 a Tribunalului Braşov pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Braşov a reţinut că instanţa de fond la momentul stabilirii pedepsei a avut în vedere elementele de apreciere determinate de lege şi a ţinut seama de rolul şi ponderea criteriilor de individualizare privite atât în ansamblu cât şi distinct, de aptitudinea inculpatului de a fi reeducat.
Ansamblul aspectelor concrete ce individualizează fapta, starea de insecuritate rezultat al activităţii infracţionale, culpa inculpatului în raport cu decesul victimei, indiferenţa sa manifestată faţă de victimă ulterior comiterii faptei, indiferenţă ce a culminat cu părăsirea locului faptei, lipsa unor antecedente penale sunt doar câteva elemente ce evidenţiază că pedeapsa aplicată este adecvată nu numai în raport cu fapta săvârşită dar şi cu periculozitatea inculpatului, cu gradul său de moralitate şi cu şansa lui de reeducare pe care el o prezintă.
Referitor la starea de beţie invocată ca circumstanţă atenuantă, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanţă a înlăturat susţinerile inculpatului, considerându-le a nu produce nici un efect asupra pedepsei, câtă vreme acesta a consumat cu bună ştiinţă alcool, cunoscându-i proprietăţile şi nu a probat că beţia voluntară a fost una ocazională, întâmplătoare, completă. Mai mult, din depoziţiile martorilor oculari nu rezultă că starea de beţie ar fi căpătat forme psihopatice ce să fi condus la iresponsabilitatea inculpatului, dimpotrivă, acesta realizând, înţelegând caracterul faptei, a ales varianta părăsirii acestui loc, ceea ce denotă că îşi putea dirija manifestările de voinţă.
Curtea de apel văzând că prima instanţă a efectuat o aprecierea corespunzătoare a normelor în materie, aplicând o pedeapsă de natură a influenţa pozitiv conştiinţa, caracterul şi deprinderile inculpatului, a determina formarea unui alt mod de viaţă, a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a suspendării condiţionate a executării pedepsei stabilite şi a respins şi acest motiv de apel.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Braşov nr. 91/ Ap din 22 martie 2004, pronunţată în dosarul nr. 58/Ap/2004 a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, solicitând redozarea pedepsei aplicată inculpatului M.C. în sensul majorării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate.
Încadrarea juridică a faptelor este de asemenea corectă.
Totodată, se constată că pedeapsa aplicată satisface cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind proporţională cu gravitatea faptei săvârşite, cu împrejurările în care a fost săvârşită şi cu pericolul social al inculpatului.
Din examinarea actelor dosarului se constată că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În consecinţă, urmează ca potrivit art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul ca nefondat.
Onorariul apărătorului din oficiu urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 91/ A din 22 martie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul M.C.
Onorariul pentru apărătorul din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 585/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
