ICCJ. Decizia nr. 63/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.63.
Dosar nr.3928/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.162 din 12 mai 2003, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul minor S.M. la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii deviol, prevăzută de art. 197 alin. (3), cu aplicareaart. 99 şi urm. C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi 76 lit. b) C. pen.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat săplătească statului suma de 1.200.000 lei cu titlu decheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
La începutul lunii iulie 2001, în faţaunui bloc din municipiul Focşani, s-au strâns mai mulţi minori printre care se afla şi inculpatul S.M. La un moment dat, grupul de copii s-a apropiatde partea vătămată A.E., în vârstă de 5 ani.
Întrucât copii din grupul în care se afla şi inculpatul mâncau corcoduşe, partea vătămată le-a cerut şi ea câteva asemenea fructe. I s-a răspuns că va primi fructe numai dacă acceptă să întreţină relaţii sexuale orale cu ei.
Profitând de vârsta fragedă a victimei care nuavea posibilitatea să-şi exprime voinţa, inculpatul acondus-o în subsolul blocului de pestrada pe care se aflau, unde a întreţinut relaţii sexuale orale.
S-a reţinut că pe parcursul urmăririi penale şi a judecăţii, inculpatul a recunoscut fapta comisă.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea,inculpatul S.M. şi părţile responsabile civilmenteS.S. şi S.S.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea acriticat hotărârea primei instanţe cu privire lapedeapsa aplicată inculpatului pe care o considerăprea mică având în vedere pericolul socialridicat al faptei, solicitând majorarea acesteia, chiar în condiţiile menţinerii circumstanţelor atenuante.
Inculpatul S.M. şi părţile responsabilecivilmente S.S. şi S.S. aucriticat aceeaşi decizie cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicitândca încauză să se facă aplicarea dispoziţiilor art.103 C. pen., respectiv aplicarea măsurii libertăţii supravegheate.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 385/A din 30 iunie 2003, a admis apelul declaratde Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea pe care a desfiinţat-o în parte, în sensul că a modificat pedeapsa aplicată inculpatului S.M., pe care a majorat-o de la un an închisoare la 2 ani închisoare, fiind menţinute celelalte dispoziţii.
Prin aceeaşi decizie, au fost respinse apelurile declarate de inculpat şi părţile responsabile civilmente, ca nefondate, pentru primul şi inadmisibile pentru cei din urmă, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
In motivarea acestei decizii instanţa de apela arătat că „instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului minor, dând totodată faptei comise, încadrarea juridică înconcordanţă cu textul de lege încriminator".
Cu privire la pedeapsa aplicată aceasta a motivat că „... operaţiunea de individualizare a pedepsei, în raport cu criteriile generale, prevăzute de art.72 C. pen. ... deşi a reţinut în beneficiul inculpatului minor S.M., circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., pedeapsa stabilită de 1 an închisoare nu este de natură a conduce la atingerea scopului educativ şi preventiv alsancţiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen. „faţă de „pericolul social deosebit al faptei comisă în împrejurările reţinute, vârsta părţii vătămate de 5 ani, consecinţele majore asupra dezvoltării ulterioare apărţii vătămate, constituind împrejurări ce trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei ..." motiv pentru care se impunemajorarea acesteia.
În ce priveşte apelurile declarate deinculpatul S.M. şi părţile responsabile civilmentes-a arătat că, pentru motivele arătate, în recursul parchetului, pentru primul urmează a fi respins ca nefondat, iar pentru secunziica inadmisibile, întrucât acestea nu au legitimitatea procesuală de a ataca hotărârea sub aspectul laturii penale a cauzei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul S.M. şi părţile responsabile civilmente S.S. şi S.S. pe care au criticat-o cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, solicitând a seconstata că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune fie aplicarea dispoziţiilor art. 103 C. pen., fie suspendarea condiţioantă a executării pedepsei.
Recursurile declarate de inculpat şi părţile responsabile civilmente sunt fondate.
Mai înainte de a se proceda la analizamotivului de casare în discuţie, se impune a se arătacă în mod greşit instanţa de apel a respinsca inadmisibile apelurile declarate de părţileresponsabile civilmente, deoarece acestea în procesul penal de faţă au dublă calitate şi anume pe aceea de reprezentanţi legali ai minorului şinumai după aceea de părţi responsabile civilmente.
Prin urmare, având şi calitatea de reprezentanţi legali ai minorului aceştia aveau vocaţia legală de a declaraapel în numele şi pentru fiul lorminor – inculpatulS.M., iar în cazul în care se aprecia că motivele invocate nu erau fondate recursurile trebuiau respinse ca nefondate şi nu ca inadmisibile.
Cu privire la motivul de casare invocat de inculpat şi părţile responsabile civilmente sunt de arătat următoarele:
Este fără îndoială că faptacomisă de inculpat prezintă un grad de pericol socialridicat, acest aspect fiind relevat şi de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor.
Cu toate acestea pericolulsocial al faptei nu trebuie să fie sigurul criteriu care trebuie avut în vedere la aplicarea şi stabilirea pedepsei. Sub acest aspect instanţa de fond şi apel au procedat corect atunci când au reţinut în favoareainculpatului – minor circumstanţe atenuante, cum justificată se constată că este şi măsura majorării pedepsei de către instanţa de apel.
Totuşi dincolo de aspectele cu caracter negativ care caracterizează fapta, era necesar să se acorde o mai mare atenţie persoanei făptuitorului, care la data săvârşirii faptei avea vârstasub 16 ani, era elev, cu o bună conduită anterior, dar şi cu o poziţie procesuală sinceră, constând în aceea că pe întreg parcursul procesuluipenal a recunoscut şi regretat fapta.
Mai era necesar să se aibă în vedere că şi ulterior săvârşirii faptei inculpatul a dat dovadă de uncomportament civilizat de natură să ducăla concluzia că fapta săvârşită a fostun accident în viaţa sa şi care nu trebuie să-imarcheze viitorul.
În acelaşi context este de reţinut şi faptulcă în prezent inculpatul, este angajat în muncă, comportamentul său fiind caracterizat pozitiv.
Întrucât, faţă de cele arătate, se constată căîn cauză sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea condiţionată apedepsei, existândtemeiuri suficiente că reeducarea inculpatuluise poate realiza şi fără executarea pedepsei prin privare de libertate, urmează a seconstata că recursurile declarate de acestaşi părţile responsabile civilmente suntîntemeiate, a fi admise şi pe cale de consecinţăa se casaDecizia atacată şi a se face aplicarea art. 110 C. pen., în sensul că se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, la care a fost condamnat inculpatul S.M. de către instanţa de apel.
Se va stabili drept termen de încercare o durată de 4 ani şi se va atrage inculpatuluiatenţia asupraconsecinţelor nerespectării dispoziţiilor referitoare lasuspendarea condiţionată a executării pedepsei.
In cauză neexistând culpă procesuală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecata prezentelor recursuri vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de S.S. şi S.S., reprezentanţi legali ai inculpatului minor S.M. şi de inculpat împotriva deciziei penale nr. 385/A din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia penală atacată, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
În baza art.110 C. pen., cu referire la art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de încercare de 4 ani.
Face aplicarea art. 359 C. proc. pen.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 627/2004. Penal. Art.176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 654/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
