ICCJ. Decizia nr. 655/2004. Penal. Art.215 alin.2,4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 655/2004
Dosar nr. 986/2003
Şedinţa publică din 4 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa penală nr. 225 din 29 iunie 2001, a condamnat pe inculpata P.I. după cum urmează:
- la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., fiind anulate 11 file C.E.C. emise de inculpată la 20 martie şi 9 octombrie 1998 către S.C. L. SRL Company Timişoara, faţă de care a fost obligată la 20.000.000 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală;
- la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., fiind anulate biletele la ordin emise către S.C. O.P. SRL Crişana, faţă de care a fost obligată la despăgubiri civile în valoare de 22.486.000 lei, plus dobânda legală.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., cu referire la OUG nr. 207/2000, s-a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunile prevăzute în rechizitoriu la pct. 3 - 13 dintr-o singură faptă, formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2), din art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 215 alin. (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 215 alin. (1), (2) şi (3); art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) şi art. 215 alin. (1), (2) şi (4), cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod şi s-a dispus condamnarea inculpatei astfel:
- la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., fiind anulate biletele la ordin emise de inculpată către S.C. T. S.R.L. Suceava, aceasta fiind obligată la 22.000.000 lei, plus dobânda legală, către această societate;
- la pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., parte civilă S.C. M. SA Bucureşti faţă de care a fost obligată la despăgubiri civile în sumă de 87.000.311 lei, plus dobânda legală, anulându-se 40 file C.E.C. emise de inculpată;
- la pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. T. SRL Dâmboviţa faţă de care a fost obligată la 136.671.186 lei, plus dobânda legală, aferentă, fiind anulate o filă C.E.C. şi biletele la ordin emise de inculpată către această societate în perioada 1 septembrie – 1 noiembrie 1998;
- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. A. SA Găieşti, inculpata fiind obligată la despăgubiri civile în valoare de 220.282.562 lei, plus dobânda legală, dispunându-se şi anularea filelor C.E.C. emise de inculpată către această societate;
- la pedeapsa de un an şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., prejudiciul în valoare de 50.000.000 lei fiind recuperat de S.C. E.I. SRL Bucureşti;
- la pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. A.P. SRL Piatra Neamţ faţă de care a fost obligată la 126.800.844 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală, fiind anulate filele C.E.C. şi biletele la ordin emise către această societate;
- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., parte civilă fiind SC V.I. SRL Bucureşti, faţă de care a fost obligată la 311.217.000 lei, plus dobânda legală, fiind anulate 7 file C.E.C. şi 30 bilete la ordin emise către această societate;
- la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., parte civilă fiind SC F.P. Piteşti, faţă de care a fost obligată la 2.000.000 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală aferentă, fiind anulată fila C.E.C. emisă de inculpată către această societate la data de 9 octombrie 1998;
- la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. U.C. S.A. Piteşti faţă de care a fost obligată la despăgubiri civile în valoare de 14.552.269 lei, plus dobânda legală, fiind anulate filele C.E.C. şi biletele la ordin emise către această societate;
- la pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., prejudiciul cauzat S.C. C.C.D. Grup SA Bucureşti fiind de 118.927.429 lei;
- la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., parte civilă fiind S.C. M. SA Câmpulung Muscel faţă de care a fost obligată la 17.969.380 lei, plus dobânda legală, anulându-se 12 bilete la ordin emise către această societate.
În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpata a fost condamnată la pedeapsa de un an închisoare şi a fost obligată la 377.191.626 lei către bugetul de stat cu titlu de impozit pe profit.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat conform art. 82, atrăgându-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 din acelaşi cod.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpata a fost achitată în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpata, în calitate de administrator la SC A.C.I. SRL Târgovişte, în baza unor hotărâri infracţionale distincte şi profitând de încrederea partenerilor de afaceri, a indus şi menţinut în eroare reprezentanţii a 13 societăţi comerciale de la care a achiziţionat în baza unor contracte, mobilă, aparatură de uz casnic, frigidere, congelatoare şi alte bunuri pentru plata cărora a emis bilete la ordin şi file C.E.C., deşi cunoştea că în contul societăţii nu exista provizia necesară decontării instrumentelor de plată, cauzând un prejudiciu total în sumă de 1.189.243.732 lei, faptele fiind săvârşite în perioada martie 1998 – iunie 1999.
De asemenea, s-a reţinut că, în perioada martie 1998 – septembrie 1999, inculpata nu a înregistrat în evidenţele contabile ale societăţii A.C.I. SRL Târgovişte, precum şi în documentele contabile ale S.C. V.C. SRL Pucioasa, la care avea calitatea de administrator, ca venituri, un stoc de marfă în sumă de 517.941.742 lei, în scopul sustragerii de la plata impozitului pe profit şi T.V.A. în valoare de 196.042.249 lei.
A mai reţinut că, în adevăr, inculpata a ridicat de la SC A.C.I. SRL Târgovişte avansuri de trezorerie în valoare de 682.452.342 lei, precum şi suma de 307.999.312 lei, încasată şi înregistrată ca avansuri de trezorerie la SC V.C.I. SRL Pucioasa, pe care le-a folosit în interes personal, dar a considerat că folosirea acestor credite nu s-a făcut cu rea credinţă în sensul dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 64 din 5 februarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa şi partea civilă D.G.F.P. Dâmboviţa şi a desfiinţat parţial hotărârea atacată, atât în latură penală cât şi în latură civilă.
Astfel, conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dintr-un concurs de infracţiuni de înşelăciune într-o singură infracţiune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpată la o pedeapsă de 6 ani închisoare.
Totodată, în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, dispunând în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, în regim de detenţie, prin înlăturarea art. 81 – art. 83 C. pen.
Din această pedeapsă s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive din 10 februarie 1999 şi apoi de la 8 septembrie până la 22 decembrie 1999.
Inculpata a fost obligată şi la plata majorărilor de întârziere aferente sumei de 377.191.626 lei, la care a fost obligată către D.G.F.P. Dâmboviţa, până la data achitării integrale a acesteia.
S-a motivat că, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, însă a greşit cu privire la încadrarea juridică a faptei.
Faptul că inculpata a comis infracţiunile în condiţii similare, având reprezentarea de ansamblu a faptelor, a condiţiilor şi modalităţilor de săvârşire, vădeşte că ea a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, ceea ce justifică aplicarea dispoziţiilor art. 42 alin. (2) C. pen.
Pe de altă parte, însuşindu-şi suma de 989.451.662 lei în calitate de unic administrator al celor două societăţi comerciale şi folosind o serie de bunuri ale societăţii pentru a achita unele datorii, inculpata se face vinovată şi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata P.I., solicitând în principal menţinerea hotărârii instanţei de fond şi, în subsidiar stabilirea unor pedepse minime, prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
Recursul inculpatei este întemeiat, potrivit celor ce urmează.
Pe baza situaţiei de fapt corect reţinută de instanţa de fond, instanţa de apel a dat infracţiunilor săvârşite de inculpată încadrarea juridică corectă.
Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), există infracţiune continuată ori de câte ori la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii delictuoase, făptuitorul comite acte materiale care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
În cauza de faţă, pe parcursul a 13 luni, inculpata a indus în eroare 13 societăţi comerciale de la care a achiziţionat marfă pe care a plătit-o cu file de C.E.C. şi bilete la ordin, deşi cunoştea că nu avea provizia necesară acoperirii sumelor pentru care a emis aceste instrumente de plată.
Ca atare, este realizată cerinţa unităţii de hotărâre delictuoasă, întrucât ea a prevăzut activitatea materială desfăşurată ulterior şi rezultatele acesteia, cunoscând şi împrejurările concrete în care va comite acţiunile componente.
S-a stabilit deci corect că, sub aspect subiectiv, inculpata a acţionat pe baza unei rezoluţii unice, iar fapta sa constituie o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată cum a stabilit instanţa de apel.
Faţă însă de modul în care inculpata a realizat activitatea infracţională, de prejudiciile cauzate şi mai ales faţă de comportarea sa atât anterior cât şi posterior săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, pedeapsa aplicată pentru această faptă este prea severă.
O analiză atentă a actelor dosarului vădeşte dorinţa inculpatei de a nu lăsa neacoperite prejudiciile cauzate partenerilor de afaceri, ea achitând în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, societăţilor comerciale E.I. SRL suma de 50.000.000 lei, L. SRL Company suma de 14.390.307 lei; T. SRL Suceava 65.955.608 lei şi U.C. SA prejudiciul total de 14.522.269 lei.
Pe lângă comportarea procesuală corectă şi preocuparea pentru acoperirea pagubelor produse, se impune şi remarca că, în cursul procesului penal, inculpata a născut un copil cu grave malformaţii cardiace, pulmonare şi renale care au necesitat (şi necesită) pe lângă unele intervenţii chirurgicale complicate şi o îngrijire maternă atentă şi permanentă.
Aceste elemente sunt de natură a conduce la concluzia că pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea de înşelăciune şi anume 3 ani închisoare, este suficientă pentru realizarea scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale.
Totodată, pe baza aceloraşi elemente de individualizare şi faţă de împrejurarea că de la data comiterii infracţiunii au trecut mai mult de 5 ani, se apreciază că scopul pedepsei poate fi realizat chiar fără executarea acesteia, dispoziţiile art. 861 C. pen., fiind aplicabile în cauză.
În sfârşit, se impune a se constata că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 este graţiată integral şi condiţionat, conform art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În sensul celor menţionate recursul inculpatei este întemeiat şi va fi admis, urmând a se reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune la 3 ani închisoare, a se constata graţiată pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a se dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare (ca urmare a contopirii pedepselor de 3 ani pentru înşelăciune şi un an pentru evaziune fiscală), pe un termen de încercare de 6 ani în care inculpata va fi supusă măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 867 lit. a) şi d) C. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata P.I. împotriva deciziei nr. 64 din 5 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), la modalitatea de executare a acesteia şi la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 1din Legea 543/2002.
Înlătură dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen., descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 6 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 266 alin. (2) din Legea 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Potrivit art. 7 din acelaşi act normativ, atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor ce decurg din nerespectarea acestei dispoziţii legale.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare la cât a fost condamnată pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin prezenta decizie cu pedeapsa de un an închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 13 din Legea 871/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpata urmând să execute 3 ani închisoare.
Potrivit art. 861 şi art. 862 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixând termen de încercare de 6 ani, perioadă la care inculpata se va supune măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 867 lit. a) şi d) C. pen.
În baza art. 395 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 654/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 656/2004. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
