ICCJ. Decizia nr. 654/2004. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 654/2004
Dosar nr. 5807/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 167/ P din 29 octombrie 2003, Tribunalul Neamţ a luat faţă de inculpatul minor T.M.B. măsura educativă a internării, într-un centru de reeducare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a revocat măsura arestării preventive a inculpatului luată prin mandatul de arestare preventivă nr. 17 din 28 august 2003, emis de Tribunalul Neamţ şi a dispus internarea de îndată a acestuia într-un centru de reeducare.
S-a dedus arestarea preventivă de la 27 august 2003 până la 29 octombrie 2003.
S-a luat act că A.D., în calitate de reprezentant legal al părţii vătămate A.A.M., nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului, către Baroul de Avocaţi Neamţ, să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei cu precizarea că acesta este inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 16 august 2003, în jurul orelor 16,00, partea vătămată A.A.M., în vârstă de 7 ani, se plimba cu bicicleta, împreună cu numitul N.D.A., în vârstă de 9 ani, prin centrul satului Davideni, jud. Neamţ.
În acelaşi timp şi loc, au apărut inculpatul T.M.B., în vârstă de 15 ani şi învinuitul A.I., în vârstă de 13 ani, care le-au propus celor doi copii să meargă împreună la scăldat în râul Moldova, situat la o distanţă de 2-3 km.
Fiind de acord, cei patru s-au deplasat la scăldat pe trei biciclete, respectiv T.M.B. şi A.A.M. au mers pe bicicletele lor, iar A.I. a mers cu bicicleta lui N.D.A., pe care l-a luat pe ghidon.
După ce s-au scăldat, inculpatul T.M.B. şi învinuitul A.I., le-au cerut celor doi copii să sară în apă, de pe un mal înalt.
N.D.A., care ştia să înoate, a sărit de pe mal în apă, însă partea vătămată A.A.M., neştiind să înoate, a refuzat, fiindu-i frică.
În aceste condiţii, inculpatul şi învinuitul au luat-o de mâini şi picioare pe partea vătămată, simulând că o aruncă în apă şi, pentru a nu face acest lucru, i-au cerut să accepte să întreţină relaţii sexuale bucale şi anale.
Întrucât nu a putut opune rezistenţa celor doi, partea vătămată a fost supusă, de către cei doi, succesiv, la acte sexuale, anale şi bucale.
Urmare actelor sexuale anale la care a fost supusă, victima a suferit o fisură la ora 12 a cadranului convenţional, care a necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpatul T.M.B.
Parchetul a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la greşita individualizare a sancţiunii aplicate inculpatului, susţinând că faţă de pericolul social ridicat al faptei, împrejurările şi modul în care a fost săvârşită (de două persoane, vârsta victimei, 7 ani, şi imposibilitatea acesteia de a se apăra) se impunea aplicarea unei pedepse cu închisoarea, precum şi la greşita deducere din măsura educativă a arestării preventive.
Inculpatul a criticat aceeaşi hotărâre, cu privire la sancţiunea aplicată, solicitând să se ia faţă de el măsura educativă a libertăţii supravegheate.
Prin Decizia penală nr. 466 din 2 decembrie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi desfiinţând hotărârea atacată, în parte, a înlăturat dispoziţia de deducere din măsura educativă aplicată inculpatului a duratei arestării preventive.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a fost obligat la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclusă şi suma de 400.000 lei ce reprezintă onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că „Măsura educativă aplicată inculpatului de prima instanţă de internare într-un centru de reeducare, este corectă şi nu se impune aplicarea pedepsei cu închisoarea" şi că „La aplicarea acestei măsuri, prima instanţă a avut în vedere pe lângă gradul de pericol social ridicat al faptei şi persoana inculpatului care este elev în clasa VII-a la Şcoala generală Davideni, în vârstă de 15 ani, cu un temperament coleric şi impulsiv, provine dintr-o familie cu posibilităţi reduse materiale şi morale pentru creşterea şi educarea copiilor, poziţia sinceră de recunoaştere a faptei pe întreg parcursul procesului penal" cu precizarea că „Internarea într-un centru de reeducare este şi în interesul inculpatului minor care are posibilitatea de a continua şcoala şi de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale".
S-a concluzionat, cu privire la această critică, a greşitei individualizări a sancţiunii aplicată, că, pentru motivele arătate, nu este întemeiat nici apelul declarat de Parchet, nici cel declarat de inculpat.
Cu privire la cea de a doua critică formulată de parchet, greşita deducere a arestării preventive din măsura educativă, s-a arătat că este întemeiată, urmând a fi înlăturată această dispoziţie, întrucât nu există nici un temei în baza căruia să se deducă arestarea preventivă dintr-o măsură educativă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.M.B., pe care a criticat-o, pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume înlocuirea măsurii internării într-un centru de reeducare cu măsura libertăţii supravegheate.
Recursul este nefondat.
Verificând Decizia atacată, atât sub aspectul criticat de inculpat, cât şi din oficiu, în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare aplicând inculpatului o sancţiune bine aleasă şi care este în măsură să contribuie la reeducarea sa.
Având în vedere faptul că inculpatul provine dintr-o familie care nu-i oferă garanţii materiale şi morale corespunzătoare dezvoltării sale fizice şi psihice, cât şi faptul că internarea sa într-un centru de reeducare este în favoarea sa, constituind garanţia că acesta poate fi îndrumat corespunzător şi îşi poate continua studiile şi chiar însuşi o meserie, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.B. împotriva deciziei penale nr. 466 din 2 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 63/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 655/2004. Penal. Art.215 alin.2,4 c.pen. Recurs → |
|---|
