ICCJ. Decizia nr. 627/2004. Penal. Art.176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 627/2004
Dosar nr. 5509/2003
Şedinţa publică din 3 februarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 285 din 7 octombrie 2003, Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 176 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, a condamnat pe inculpatul G.E. la o pedeapsă de 23 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În temeiul art. 83 din acelaşi cod, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 34/2001 a Judecătoriei Măcin pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. şi a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei stabilită prin prezenta, urmând ca inculpatul G.E. să execute în final 25 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a dispus prelungirea arestării preventive luată faţă de inculpatul G.E. pe o durată de 30 zile, începând cu 16 octombrie 2003 şi până la 14 noiembrie 2003 inclusiv.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.N., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârşite de inculpatul N.N. din infracţiunea prevăzută de art. 26 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. c) – art. 176 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 175 lit. c) – art. 176 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N. la o pedeapsă de 20 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata prevăzută de art. 71 din acelaşi cod.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a dispus prelungirea arestării preventive luată faţă de inculpatul N.N. pe o durată de 30 zile, începând cu 23 octombrie şi până la 21 noiembrie 2003 inclusiv.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor durate arestării, de la 4 iulie 2002 până la rămânerea definitivă pentru inculpatul G.E. şi de la 4 decembrie 2002 până la rămânerea definitivă pentru inculpatul N.N.
În temeiul art. 998 C. civ., coroborat cu art. 14 şi art. 17 alin. (4) C. proc. pen., a obligat inculpaţii G.E. şi N.N. la plata în solidar a sumei de 400.000 lei lunar, pentru fiecare parte civilă, respectiv N.N., N.A.M. şi N.I., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la împlinirea vârstei majoratului de către fiecare minor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele: în noaptea de 3 iulie 2002, după ce anterior consumaseră băuturi alcoolice, inculpatul G.E. a aplicat multiple lovituri cu un picior de scaun şi o bâtă victimei N.T.E., iar inculpatul N.N. a lovit-o cu pumnii şi a sărit cu picioarele pe abdomenul aceleiaşi victime, soţia sa, cauzându-i leziuni care au condus la deces.
În aceeaşi împrejurare, inculpatul G.E. a aplicat mari lovituri, prin acte de executare întreprinse în 2 etape, victimei D.D., până ce acesta a sucombat.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile inculpaţilor, reţinute în parte, date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, rapoartele medico-legale, declaraţia martorului I.I, martor care a fost prezent în aproape toate momentele importante care definesc faptele săvârşite, procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică criminalistică (dactiloscopică).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii N.N. motivând în principal, că nu a participat la comiterea faptei, iar, în subsidiar, că pedeapsa este prea mare şi G.E., care a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 367/ P din 14 noiembrie 2003, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi, considerând că pe baza probelor administrate, prima instanţă a stabilit, în mod corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii G.E. şi N.N., pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Verificând Decizia atacată, atât sub aspectul invocat de inculpaţi, cât şi din oficiu, în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că la stabilirea şi menţinerea pedepselor, instanţele au luat în considerare în mod corect criteriile generale de individualizate şi proporţionalizare prevăzute de dispoziţiile cuprinse în art. 72 C. proc. pen., împrejurările comiterii faptelor, lovirea repetată a victimelor, în participaţie, profitând de imposibilitatea fizică a acestora de a se apăra, supunerea lor la mari suferinţe şi cruzimi până la deces, rezultatul produs, suprimarea fără drept a 2 vieţi omeneşti; lăsarea a 3 minore fără mamă aspecte care evidenţiază un pericol social deosebit al faptelor, astfel încât pedepsele aplicate fiind judicios individualizate nu se impune redozarea acestora.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii G.E. şi N.N., va deduce din pedepsele de executat, timpul arestării preventive de la 4 iulie 2002 la 3 februarie 2004 pentru inculpatul G.E. şi de la 4 decembrie 2002 la 3 februarie 2004 pentru inculpatul N.N. şi îi va obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.E. şi N.N. împotriva deciziei penale nr. 367/ P din 14 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 4 iulie 2002 la 3 februarie 2004 pentru G.E. şi de la 4 decembrie 2002 la 3 februarie 2004 pentru N.N.
Obligă pe recurenţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 598/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 63/2004. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
