Emitere de cecuri fără acoperire. Înşelăciune. Art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului. Încadrare juridică
| Comentarii |
|
Emiterea de cecuri în numele unor societăţi comerciale, ştiind că pentru valorificarea lor nu există acoperirea necesară şi pricinuindu-se astfel o pagubă posesorului cecurilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, iar nu pe cele ale infracţiunii prevăzute în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 2839 din 26 Mai 2004
Prin sentința penală nr. 72 din 12 februarie 2002, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen.
Instanța a reținut că, la 30 ianuarie 1998, inculpatul C.G., administrator și asociat la societățile comerciale C.O. și G. având ca obiect de activitate vânzarea cu amănuntul de carburanți, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu societatea comercială P., în baza căruia societatea comercială C.O. reprezentată de inculpat a primit cantități de benzină și motorină. Pentru plata acestora, inculpatul a emis, în iulie 1998, 3 file cec în valoare de 750 de milioane de lei, deși societatea comercială se afla în interdicție bancară. în august 1998, inculpatul a emis alte file cec în valoare de un miliard de lei în numele societății comerciale G. și girate de societatea comercială C.O., agent economic aflat, de asemenea, în interdicție bancară. Ulterior, inculpatul a emis file cec în numele societății comerciale C.V., achitând o parte din contravaloarea produselor petroliere achiziționate, până în noiembrie 1998 când banca a înștiințat societatea comercială P. că 8 file cec emise de inculpat pe numele societății comerciale C.V. introduse la plată nu pot fi achitate din lipsa disponibilului în cont. Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că societatea comercială P. a fost prejudiciată cu suma de 4.905.751.974 de lei.
Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 324 din 23 decembrie 2002, a admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința, a redus pedeapsa și a respins apelul procurorului.
Recursurile declarate de procuror și de inculpat, între altele, cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, sunt nefondate.
Instanțele de judecată, în mod corect au încadrat fapta săvârșită de inculpat în infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3), (4) și (5) C. pen., întrucât acesta a acționat pentru a induce și menține în eroare partenerii de afaceri cu privire la solvabilitatea și credibilitatea sa financiară.
Profitând de calitatea sa de asociat și administrator al mai multor societăți comerciale, inculpatul a emis succesiv file cec pe numele acestora, deși știa că toate societățile comerciale erau în interdicție bancară și că nu avea disponibil în cont pentru acoperirea debitelor.
Inculpatul nu a acționat în numele mai multor societăți comerciale cu bună-credință, din dorința de a încerca achitarea creanțelor, ci, dimpotrivă, acest procedeu a avut scopul de a crea aparența solvabilității și a eforturilor depuse de debitor pentru plata datoriilor sale, în realitate el urmărind și obținând, în acest mod, amânarea momentului sistării livrărilor de produse petroliere de către SC P. Că așa stau lucrurile o dovedește și faptul că, deși inculpatul a valorificat toată cantitatea de produse petroliere achiziționată, el nu a achitat furnizorului decât suma de 594.248.027 de lei, plătită pentru a menține cât mai mult timp aparența unei iminente plăți și a induce în eroare pe reprezentanții societății comerciale că își vor încasa debitele, motiv pentru care livrarea mărfii a fost sistată numai în octombrie 1998.
Prin urmare, inculpatul a săvârșit infracțiunea de înșelăciune, emiterea filelor cec în condițiile inexistenței disponibilului bancar făcându-se prin inducerea în eroare a furnizorului, în scopul obținerii unui folos material injust.
în consecință, constatându-se că încadrarea juridică a faptei este corectă, recursurile au fost respinse.
| ← Competenţă după calitatea persoanei. Organe de cercetare ale... | ICCJ. Decizia nr. 6639/2004. Penal → |
|---|
