Competenţă după calitatea persoanei. Organe de cercetare ale poliţiei judiciare. Art. IX din Legea nr. 281/2003. Conflict pozitiv de competenţă. Condiţii
| Comentarii |
|
1. Pentru cauzele aflate în curs de urmărire penală, potrivit art. IX din Legea nr. 281/2003, competenţa după calitatea persoanei de a soluţiona propunerea de arestare preventivă făcută după 1 ianuarie 2004 aparţine curţii de apel, dacă inculpatul a avut înainte de 1 ianuarie 2004 calitatea de ofiţer operativ la Serviciul judiciar din cadrul D.G.P.M.B. şi după 1 ianuarie 2004 calitatea de ofiţer specialist la Serviciul de Investigaţii Criminale cu grad profesional de inspector principal de poliţie şi, deci, de organ de cercetare al poliţiei judiciare. 2. Potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. pen., conflictul pozitiv de competenţă există ori de câte ori două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză. Prin urmare, nu există conflict pozitiv de competenţă atunci când instanţa de recurs a admis recursul pentru cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. referitor la nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după calitatea persoanei şi, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a dispus rejudecarea de către instanţa competentă, constatând că îi aparţine competenţa de judecată în primă instanţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 4368 din 6 Septembrie 2004
Prin încheierea de ședință din 3 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis propunerea formulată de procuror și a dispus arestarea preventivă a învinuitului H.R. și a inculpaților S.C., C.M., C.L., P.V. și B.I.
Instanța a reținut că, prin cererea inițială, procurorul a solicitat Tribunalului București luarea măsurii arestării preventive față de învinuit și inculpați, iar Tribunalul București, prin încheierea din 29 august 2004, a dispus arestarea preventivă a acestora. încheierea Tribunalului București a fost casată de Curtea de Apel București, care a reținut cauza spre rejudecare, ca instanță de fond.
Recursurile declarate de învinuit și inculpați împotriva încheierii de ședință din 3 septembrie 2004 sunt nefondate.
Apărările formulate de recurenți, cu privire la existența unui conflict pozitiv de competență ce s-ar fi ivit între Tribunalul București, care s-a pronunțat inițial asupra propunerii de arestare preventivă, și Curtea de Apel București, care, prin decizia pronunțată asupra recursurilor declarate de învinuit și inculpați, a casat încheierea tribunalului, reținând cauza spre rejudecare ca instanță de fond, competentă după calitatea persoanei, nu pot fi reținute, deoarece condițiile prevăzute în art. 43 C. proc. pen. nu sunt incidente în raport cu situația din speță.
în cauză, cu ocazia soluționării recursului, s-a luat în considerare din oficiu de către curtea de apel cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., referitor la nerespectarea dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei, ceea ce înseamnă o verificare asupra modului în care prima instanță era sau nu competentă să judece cauza. Soluția corespunzătoare era, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., aceea prin care, în caz de incompetență, se dispune casarea și rejudecarea cauzei de către instanța competentă. Or, în speță, curtea de apel a constatat că tribunalul nu era competent după calitatea inculpatului P.V., inițial ofițer operativ la Serviciul judiciar din cadrul D.G.P.M.B., devenit ulterior ofițer specialist la Serviciul de Investigații Criminale cu grad profesional de inspector principal de poliție, și, în consecință, a dispus rejudecarea cauzei de către instanța competentă, care era curtea de apel. Această hotărâre a intrat sub autoritatea de lucru judecat, neputând face obiectul unei critici distincte.
în mod corect curtea de apel, după reînvestirea ca primă instanță, a constatat că este competentă, în conformitate cu art. 146 alin. (2) și art. 1491 alin. (2) C. proc. pen., pronunțându-se asupra cererilor formulate de către apărare și apoi trecând la audierea învinuitului și inculpaților, numai sub acest aspect putând să fie verificată competența instanței după calitatea persoanei pentru a se pronunța asupra legalității măsurilor de arestare dispuse. Prin urmare, curtea de apel a dat eficiență legii procesuale noi, și anume prevederilor art. IX din Legea nr. 281/2003.
Potrivit art. IX pct. 1 din Legea nr. 281/2003, legiuitorul a dat relevanță aplicării legii procesuale noi, modificatoare, în ceea ce privește cauzele aflate în curs de urmărire penală la data intrării în vigoare a acesteia. Din interpretarea acestei prevederi rezultă că în cauzele în care anterior au fost efectuate acte de urmărire penală, cauzele aflându-se în faza urmăririi penale, acestea vor trece în competența organelor de urmărire penale, în condițiile legii procesuale noi, astfel cum a fost modificată. în art. IX pct. 1 alin. (2) din Legea nr. 281/2003 legiuitorul a stabilit că legea procesuală retroactivează, prevăzând că actele și lucrările efectuate potrivit legii anterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile. Astfel, retroactivitatea legii procesuale privește numai actele.
Față de modificarea art. 201 C. proc. pen. și a unor legi speciale, și anume a art. 27 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române și a Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului prin abrogarea art. 64, față de Ordinul nr. 617 din 29 decembrie 2003 al Ministrului Administrației și Internelor, care a fost avizat favorabil de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, privind desemnarea organelor de cercetare penală ale poliției judiciare, precum și față de calitatea inculpatului P.V., avută după intrarea în vigoare a noii legi procesuale, funcția deținută a atras în mod corect competența curții de apel ca primă instanță.
întrucât propunerea de arestare preventivă a inculpatului P.V. a avut loc după 1 ianuarie 2004, dată de la care își produc efectele dispozițiile legii procesuale noi, așa cum au fost modificate, în condițiile art. IX pct. 1 din Legea nr. 281/2003, curtea de apel este competentă, indiferent dacă fapta a fost comisă anterior intrării în vigoare și punerii ei în aplicare, deoarece legea procesuală nouă este de imediată aplicare, retroactivitatea privind numai actele.
în consecință, recursurile au fost respinse.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4133/2004. Penal | Emitere de cecuri fără acoperire. Înşelăciune. Art. 84... → |
|---|
