Furt. Tâlhărie. Încadrare juridică
| Comentarii |
|
Agresarea poliţistului în timpul exercitării funcţiunii şi în legătură cu actele îndeplinite de el, urmată de însuşirea unor lucruri aparţinând acestuia, căzute pe jos în timpul agresiunii, nu constituie infracţiunea de tâlhărie, ci aceea de furt, din lipsa intenţiei de folosire a violenţei în scopul săvârşirii sustragerii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nr. 3307 din 16 Iunie 2004
Prin sentința penală nr. 44 din 12 februarie 2004, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpații T.T. și C.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prevăzută în art. 239 alin. (2) și (3) C. pen. și de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
Instanța a reținut că, la 20 august 2003, în timp ce partea vătămată H.O., polițist aflat în misiune, efectua controlul unui autoturism, a fost insultat și lovit de inculpați până la pierderea cunoștinței. în continuare inculpații, văzând stația de emisie-recepție și o pereche de cătușe, aparținând părții vătămate, ce căzuseră pe drum, le-au însușit și apoi le-au aruncat.
Prin decizia penală nr. 64 din 6 aprilie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins apelurile inculpaților.
Recursurile declarate de inculpați sunt fondate, încadrarea juridică dată faptei de sustragere în prevederile art. 211 C. pen. fiind greșită.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, după încetarea actelor de violență inculpatul C.M., văzând stația și cătușele pe jos, le-a luat și le-a dat inculpatului T.T., după care au părăsit locul faptei.
în raport cu această stare de fapt, se constată că actele de violență nu realizează acțiunea adiacentă din conținutul elementului material al laturii obiective a infracțiunii complexe de tâlhărie, acestea nefiind săvârșite pentru comiterea furtului, ci în legătură cu exercitarea funcției de polițist de către partea vătămată. Hotărârea de a însuși lucrurile menționate aparținând acesteia a fost luată de inculpați ulterior săvârșirii actelor de violență, în momentul în care, voind să părăsească locul faptei, le-au văzut căzute pe drum.
Așa fiind, încadrarea corectă a acestei fapte în drept este aceea de furt calificat prevăzută în art. 208 raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., text de lege în baza căruia, după admiterea recursurilor și casarea hotărârilor atacate, s-a dispus condamnarea inculpaților.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6826/2004. Penal | Luare de mită. Act privitor la îndatoririle de serviciu → |
|---|
