ICCJ. Decizia nr. 1054/2005. Penal. Conflict de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1054/2005
Dosar nr. 274/2005
Şedinţa publică din 14 februarie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Militar Timişoara, prin sentinţa penală nr. 104 din 6 octombrie 2004, având pe rol plângerea formulată de petiţionarul condamnat J.B., împotriva soluţiei Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara din 23 iunie 2004, dată în dosarul nr. 57/P/2004, de neîncepere a urmăririi penale faţă de plt. C.C., din cadrul Penitenciarului Arad, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în baza prevederilor art. 42 alin. (2) C. proc. pen., raportate la art. 26 din acelaşi cod, art. 1 şi art. 3 din Legea nr. 293/2004, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, unde a trimis dosarul.
În considerentele sentinţei, în esenţă, Tribunalul Militar a apreciat că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 293/2004, privind „Statutul funcţionarilor publici din A.N.P.", care definesc gardianul ca un funcţionar public civil, s-au scos din sfera de competenţă a instanţelor militare toate faptele penale comise de gardieni şi le-a introdus în cea a instanţelor civile.
Judecătoria Arad, prin sentinţa penală nr. 2567 din 17 decembrie 2004, a constatat că intimatul plt. C.C. era angajat al Penitenciarului de Maximă Siguranţă Arad şi avea statutul de militar la data când petentul pretinde că a săvârşit infracţiunea ce face obiectul cauzei, astfel că a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Tribunalului Militar Timişoara şi în baza art. 43 alin. (2) C. proc. pen., a trimis dosarul pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Hotărând astfel, instanţa civilă a reţinut că, sunt aplicabile dispoziţiile art. 40 C. proc. pen., deoarece, în situaţia în care competenţa de soluţionare a cauzei este dată, ca în speţă, de calitatea inculpatului, pierderea, ulterioară săvârşirii faptei, a calităţii de militar de către acesta, nu schimbă competenţa instanţei, rămânând competentă, cea din momentul săvârşirii faptei, deci, instanţa militată, dacă fapta „are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului", ca în cazul de faţă.
Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, instanţa competentă să judece cauza penală privind plângerea formulată de petiţionarul J.B. este Judecătoria Arad.
În acest sens, în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 293, respectiv, la 30 septembrie 2004, după 90 de zile de la data publicării ei în M. Of. nr. 581 din 30 iunie 2004, întregul personal militar al D.G.P. şi unităţilor din subordinea acesteia, a fost demilitarizat dobândind astfel statutul de funcţionari publici în sistemul A.N.P.
Aşadar, dacă s-ar menţine în continuare în sfera de competenţă a instanţelor militare unele infracţiuni comise de personalul militar, după intrarea în vigoare a Legii nr. 293/2004, atunci s-ar denatura principiul legii active, precum şi raţiunea reglementărilor juridice actuale ce urmăresc alinierea legislaţiei naţionale la cea din comunitatea europeană.
Totodată, dispoziţiile art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu sunt aplicabile, întrucât ele presupun ca pierderea calităţii avute la data comiterii infracţiunii să se datoreze altor motive decât voinţa legiuitorului.
Ori, în cazul de faţă a intervenit o modificare majoră de reglementare juridică în materia competenţei, prin demilitarizarea întregului sistem penitenciar, respectiv, a personalului militar din D.G.P.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1) din acelaşi cod, va stabili că în cauză competenţa de soluţionare a plângerii formulate de petiţionarul J.B. revine Judecătoriei Arad, căreia îi va trimite dosarul.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare privind plângerea formulată de petiţionarul J.B., în favoarea Judecătoriei Arad.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1049/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 1056/2005. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
