ICCJ. Decizia nr. 770/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.770/2005
Dosar nr. 548/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea din 30 decembrie 2004, a menţinut starea de arest a inculpatului, întrucât nu au încetat temeiurile de fapt şi de drept care au dus la luarea măsurii arestării preventive.
Prin ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, la data de 6 mai 2003, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (4) teza finală, cu referire la art. 13 alin. (2) şi (3), teza a II şi art. 2 lit. c), cu aplicarea art. 41 C. pen.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită sau menţinută, întrucât nu s-au schimbat temeiurile pentru care a fost luată această măsură şi înscrise la art. 148 lit. h) C. proc. pen.
S-a reţinut că, în perioada iulie-septembrie 2002, împreună cu alţii, prin constrângere fizică şi psihică a determinat două minore în vârstă de 14 ani să se prostitueze într-o locuinţă din Aleea Ucea, sector 4 Bucureşti, pe una dintre ele, chiar recrutând-o şi transportând-o de la locul de domiciliu, comuna Frumuşani.
S-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, iar prin sentinţa penală 1387 din 13 noiembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, a fost condamnat la două pedepse cu închisoarea, una de 7 ani şi 6 luni închisoare, iar alta de 7 ani închisoare pentru art. 13 alin. (4), cu referire la art. 13 alin. (2) şi (3) şi art. 12 lit. a) şi art. 2 lit. b), teza a II-a lit. c) din Legea 668/2001 şi complicitate la această infracţiune, pedepse care au fost contopite şi s-a dispus să execute, pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare, precum şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Această sentinţă a fost atacată cu recurs, iar la data de 30 decembrie 2004, instanţa a verificat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, astfel că, prin această încheiere potrivit art. 160b şi art. 3002 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
Referitor la motivul de recurs invocat constând în aceea că, nu se mai justifică menţinerea măsurii arestării preventive, în raport de faptul că au dispărut temeiurile de la art. 148 lit. h) C. proc. pen., se constată că este neîntemeiat.
Potrivit art. 148 lit. h) C. proc. pen., măsura arestării preventive faţă de inculpat s-a luat întrucât inculpatul a săvârşit două infracţiuni pentru care legea prevedea pedeapsa închisorii mai mari de 4 ani şi erau probe certe că lăsarea sa în libertate prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Având în vedere că, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni grave şi cu privire la care există motive temeinice de a constata, că a comis aceste infracţiuni, aşa cum prevede şi art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţile Fundamentale, că a fost condamnat de către prima instanţă la o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare.
Ulterior pronunţării încheierii recurate, care face obiectul prezentului recurs, prin Decizia penală nr. 9/ A din 11 ianuarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a fost respins apelul recurentului împotriva sentinţei prin care a fost condamnat.
Aşa fiind, se constată că în cauză a fost pronunţată o încheiere legală şi temeinică şi că se menţin în continuare condiţiile care au dus la arestarea preventivă, respectiv art. 3002, raportat la art. 160b C. proc. pen.
În consecinţă, se va respinge recursul ca nefondat şi va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat în conformitate cu art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.N., împotriva încheierii din 30 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4491/2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 750/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 894/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
